4 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Cutremurul din 1977

 

1849 – Constituția din 4 martie

Împăratul Austriei, Franz Joseph I, a promulgat, la 20 februarie/4 martie, Constituția din 4 martie, valabilă pentru toate țările și popoarele din Imperiu. Noua constituție proclama explicit egala îndreptățire a popoarelor, recunoscând în cadrul monarhiei mai multe regiuni (provincii), printre care și Marele Principat al Transilvaniei (inclusiv Partium-ul), anulându-se astfel uniunea Transilvaniei cu Ungaria, reinstaurându-se și autonomia Transilvaniei, reorganizată pe principiul egalității de drepturi, iar guvernarea urmând a se face în baza egalei îndreptățiri a tuturor națiunilor din țară.

1857 – S-a născut Constantin Coandă

4 martie 1857, Craiova – 30 septembrie 1932, București

General, fost profesor de Matematici la Școala națională de poduri și șosele din București. Printre cei 7 copii ai săi (5 băieți și 2 fete) s-a numărat și celebrul Henri Coandă. A fost delegat la Conferința Internațională de la Haga, atașat militar și diplomatic pe lângă Cartierul țarului Nicolae al II-lea (1916–1918), ministrul Industriei, secretar general al ministerului Apărării (1902–1904) și pentru o scurtă perioadă președinte al consiliului de miniștri și ministru de Externe al României. Din scrierile sale: Curs de Artilerie, Projectile și Focoase.

1859 – S-a născut Paul Gusty

4 martie 1859, București – 16 octombrie 1944, Făgăraș, Brașov

Regizor, unul dintre pionierii regiei românești de teatru. A fost elev al lui Alexandre Gatineanu, cel care a introdus funcția de regizor în teatrul românesc. S-a format în special la școala realistă a teatrului german și în contact strâns cu vederile realiste profesate de Ion Luca Caragiale. De-a lungul celor aproape 60 de ani cât a fost director de scenă la Teatrul Național din București, s-a manifestat cu o deosebită rigoare în realizarea unor imagini veridice, atât în montarea comediei, cât și în a tragediei clasice sau a dramei moderne. Au rămas memorabile spectacolele: O scrisoare pierdută de Caragiale, Revizorul de Gogol, Azilul de noapte de Maxim Gorki, Institutorii de Otto Ernst, Prostul de Fulda etc. Lui Gusty i se datoreză, în mare măsură, înscrierea în repertoriul Teatrului Național și punerea în scenă a unor drame și comedii de Shakespeare, a unor piese de Ibsen, iar îndată după primul război mondial a dramaturgiei realist-critice ruse (Tolstoi, Cehov). A apărat cu energie creația realistă în arta regizorală din România în condițiile în care începuse să se afirme formalismul. În paralel cu activitatea regizorală, a tradus și a adaptat numeroase piese de teatru străine și a scris librete de operetă.

Maiorul Mura (1928) • Regia Ion Timuș, Scenariul Jean Georgescu, după o operetă localizată de Paul Gusty

1864 – S-a născut Ștefan Bazilescu

4 martie 1864, Tălpaș, Dolj – 8 noiembrie 1953, Tălpaș, Dolj

Compozitor, psalt și folclorist. După studii muzicale cu tatăl său, psaltul Vasile Andrei Popescu și cu Gh. Popilian la Școala din Soceni, a studiat Muzica psaltică și liniară la Seminarul din Râmnicu Vâlcea (1878–1882). A fost învățător de țară și cântăreț la biserică. A cules folclor muzical, începând din 1911, din Oltenia și Muntenia. A colaborat la revista Cultura și la Chestionarele lui Nicolae Densușianu. Culegeri de folclor: Biblioteca melodiilor populare române pe note bisericești, 174 Cântece populare și religioase, Biblioteca Bazileștilor etc., majoritatea în manuscris.

1868 – S-a născut Vladimir Bodescu

4 martie 1868, Durlești, Lăpușna, Basarabia, Imperiul Rus/Chișinău, R. Moldova – 28 noiembrie 1941, Gulag, penitenciarul 4 din Cistopol, RASS Tătară

Avocat și om politic român din Basarabia, victimă a comunismului sovietic. A fost licențiat al Facultății de Drept din Kiev, fiind de profesie jurist. A fost magistrat în mai multe localități din Rusia, procuror la Parchetul General din Chișinău. A fost membru al Partidului Poporului (1917–1918) și, din 1938, al Frontului Renașterii Naționale. La data de 27 martie 1918 a votat Unirea Basarabiei cu România. După Unire, a fost director general al Justiției din Basarabia. A fost decorat cu trei ordine Coroana României. Pensionat în 1938, s-a retras la Durlești, îndeletnicindu-se cu horticultura și viticultura. În 1940, odată cu anexarea Basarabiei la URSS, a fost arestat de NKVD, acuzat că a fost membru al Blocului contrarevoluționar Moldovenesc și deputat în Sfatul Țării. Întrebat de anchetator dacă recunoaște că este vinovat pentru faptul că a votat Unirea, Bodescu a răspuns „Nu, nu recunosc. Poporul basarabean, cu limba și credința, tindea spre români, și această unire a fost atunci firească”. La 24 octombrie 1941 a ajuns la închisoarea din Kazan, unde a decedat.

1882 – S-a născut Nicolae Titulescu

4 martie 1882, Craiova – 17 martie 1941, Cannes, Franța

Diplomat, jurist, profesor și om politic, membru titular (din 1935) al Academiei Române. Pe baza rezultatelor excelente obținute la Liceul „Carol I” din Craiova, a primit o bursă la Paris, unde a urmat cursurile Facultății de Drept. În 1903 a obținut premiul „Ernest Beaumont”, un concurs organizat la toate Facultățile de Drept din Franța. Din 1905 a fost profesor de Drept la Universitatea din Iași. În 1907 s-a mutat la București, a intrat în politică și în 1912 a câștigat un loc pe lista Partidului Conservator-Democrat, condus de Take Ionescu, devenind astfel deputat. A susținut ideea Unirii Transilvaniei cu România. În 1918, împreună cu Take Ionescu, Octavian Goga, Traian Vuia, Constantin Mille a înființat la Paris Comitetul Național Român. A fost de mai multe ori ministru al Afacerilor Străine, iar din 1921, delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales de două ori (în 1930 și 1931) Președinte al acestei organizații internaționale. A militat contra revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii. O analiză a gândirii sale diplomatice a fost făcută însuși de Nicolae Titulescu: „Întreagă politică externă pe care am urmat…n-a avut decât acest țel: nu de a pregăti războiul, ci de a pregăti o rețea de alianțe de așa fel încât războiul să devină imposibil”.

1897 – A încetat din viață Alexandru Lahovari (16 august 1840 – 4 martie 1897)

Jurist, om politic; ministru al Justiției, al Agriculturii, Industriei și Comerțului, al Lucrărilor Publice, al Afacerilor Externe; fratele lui Iacob și Ion Lahovari.

1904 – S-a născut Josef Schmidt

4 martie 1904, Davideni, Storojineț, Austro-Ungaria/Ucraina – 16 noiembrie 1942, Internment Camp Girenbad, Elveția

Tenor, actor și cantor român de origine evreiască, de faimă internațională, supranumit „Privighetoarea din Cernăuți” sau „Caruso al evreilor”. A urmat cursurile unei școli comerciale și în paralel, lecții particulare de canto. După Unirea Bucovinei cu România, a primit cetățenia română. La vârsta de 15 ani a început să cânte în corul sinagogilor din Cernăuți și din Rădăuți, în 1924 a dat primul concert public cu arii din opere, lieduri și balade românești. A studiat muzica în Germania, s-a întors în România, a devenit cantor la Templul din Cernăuți. Vorbea în mod fluent idiș, ebraica, româna, germana, engleza și franceza. Înălțimea sa foarte redusă, de 1,54 m, a fost unul dintre motivele pentru care nu a ajuns cu adevărat o vedetă internațională a operei. Cariera sa artistică, foarte scurtă, întreruptă de cel de-al doilea război mondial, s-a desfășurat în Germania, fiind invitat să cânte și în Austria, Belgia, Olanda, Franța, Statele Unite sau Palestina. S-a refugiat în Elveția, din cauza originii sale evreiești. A murit de infarct în tabăra elvețiană de refugiați Girenbad, unde erau cazați solicitanții de azil politic. În urma sa au rămas mai multe înregistrări discografice dar și un număr de nouă filme artistice. În 1958 a fost lansat filmul Un cântec străbate lumea (Ein Lied geht um die Welt), în regia lui Géza von Bolváry. Subiectul era viața (romanțată) a lui Joseph Schmidt, folosit ca pretext pentru a se introduce un mare număr de cântece înregistrate de artist în decursul timpului.

Josef Schmidt – Ein Lied geht um die Welt (Un cântec străbate lumea) (1933)

1913 – A încetat din viață Giovani Dumitresco (Ion Dumitrescu; 18/30 decembrie 1860 – 4 martie 1913)

Tenor de talie mondială, a cântat pe toate marile scene ale lumii.

1915 – S-a născut Emanoil Copăcianu

4 martie 1915, Ghimpați, Giurgiu – 9 iulie 1999, Breaza, Prahova

Preot, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania. A studiat la Seminariile din Câmplung-Muscel și Central din București, apoi la Facultățile de Teologie din București și Varșovia, completate cu cursuri doctorale în Teologie la București. A fost preot paroh la Dragomirești-Deal (llfov), Oești (Argeș), Zabrani (Arad), Sulina (Tulcea) și Fibis (Timiș). A fost autor al mai multor romane istorice și religioase: Viața lui Iisus, Viața Sf. Mc. Gheorghe, Voievodul Roman, Umbrele Comnenilor, Când au venit Neagoe Vodă, Viața și învățătura Mântuitorului Isus Hristos, Cumpăna apelor sau Vodă Cuza trece Milcovul, Iisus din Nazaret,. Maria Magdalena (publicat în serial, în Mitropolia Banatului), Omul ființa cunoscută, Posada: 1330, Fata de pe Argeș etc. și dramaturg. A primit Premiul de dramaturgie pentru piesa Camera Oglinzilor (1982).

1918 – România a acceptat începerea tratativelor de pace cu Puterile Centrale

La Consiliul de Coroană, desfășurat în trei reuniuni succesive, în perioada 17 februarie/2 martie–19 februarie/4 martie 1918, la reședința regală din Iași, s-a stabilit conduita politică față de ultimatumul transmis de Puterile Centrale, de a încheia imediat un tratat de pace.

În dezbateri s-au confruntat două mari curente de opinie. Primul, susținut de Regele Ferdinand I și de marea majoritate a decidenților politici, dorea acceptarea condițiilor de pace în vederea salvgardării existenței statului român și a armatei, dar prin abordarea unei tactici de tergiversare care să permită câștigarea de timp, în eventualitatea unei victorii decisive a Aliaților. Cea de-a doua tabără, era constituită din adepții rezistenței până la capăt, al cărei exponent principal a fost Regina Maria. După dezbateri aprinse, consiliul a căzut de acord asupra primei abordări, mandatând guvernul să înceapă negocierile cu Puterile Centrale.

1919 – S-a născut Mihai Stănescu

4 martie 1919, Slatina, Olt – 2005

Poet, traducător și prozator. A studiat Dreptul la Iași și în paralel Școala de Artilerie, pentru ofițeri în rezervă din Craiova. A participat, cu gradul de elev-adjutant, apoi sublocotenent, la campania din Rusia, pe frontul din Crimeea, fiind decorat cu Crucea Serviciul Credincios cu spadă. După război a profesat în domeniul juridic, apoi a devenit redactor și ulterior șef al secției culturale la Glasul patriei. A debutat cu versuri în revista Argeș, iar editorial în 1970, cu volumul Ferestre spre azur. A colaborat la revistele Albina, Convorbiri literare, Contemporanul, Luceafărul, fiind un colaborator statornic al emisiunilor culturale de la radio. A mai publicat volumele de versuri Poemele amiezii, Cântece pentru timpul meu, Lăuntrica vioară, Hore pe smalț, Pavana clipelor, Argilă și azur, iar în 1984, volumul de „portrete, evocări, mărturii„, Cartea cu oglinzi.

1923 – Liga Apărării Național-Creștine, LANC

Partidul Naționalist-Democrat Creștin s-a transformat în Liga Apărării Național-Creștine (LANC), partid politic de orientare naționalistă și antisemită din România, în perioada interbelică. Congresul de înființare a avut loc în Aula Universității din Iași. Președinte a fost ales profesorul A.C. Cuza. Corneliu Zelea Codreanu a fost însărcinat cu organizarea LANC pe întreaga țară. LANC a inaugurat în istoria politică românească practica organizațiilor paramilitare, prin crearea grupului de „lănceri”. Din această formațiune s-a conturat o grupare condusă de Corneliu Zelea Codreanu, care, ulterior, s-a desprins și a format Legiunea Arhanghelului Mihail.

1924 – S-a născut Lucian Valea

Alexandru Astălușiu; 4 martie 1924, Valea Mare–Șanț, Bistrița Năsăud – 4 aprilie 1992, Bistrița

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în anul 1939, la ziarul Tribuna, cu un poem, iar editorial în 1941, cu placheta Mătănii pentru fata ardeleană. A fost redactor la Gazeta Transilvaniei, profesor la Năsăud. În 1943 s-a înscris la Facultatea de Drept din București, dar a fost încorporat și trimis la Școala de Ofițeri de Rezervă din Câmpulung, reușind să urmeze Facultatea de Litere și Filosofie (1945–1949). În 1950 a fost arestat pe motive politice și condamnat la muncă silnică pe viață, a executat 5 ani, pe șantierul-penitenciar Onești-Baraj. După eliberare a lucrat ca muncitor necalificat, metodist, profesor secundar la Timișoara, lector universitar la Bacău, profesor secundar la Darabani, muzeograf la Muzeul Regional Suceava, director al Casei Județene a Creației Populare Botoșani, apoi al Școlii Populare de Artă. Din volumele sale: Întoarcerea lângă pământ, Întoarcerea lui Don Quijote, Vocile, Singurătate în Ithaca, Coșbuc în căutarea universului liric, Un lungan c-un geamantan etc.

1927 – S-a născut Virgil Brădățeanu

4 martie 1927, Suceava – 31 ianuarie 2008

Teatrolog și eseist. A urmat studiile universitare la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București și a devenit, imediat după absolvire, cadru didactic al institutului pe care îl urmase. A ocupat, în diferite perioade, mai multe funcții: decan al Facultății de Teatru și Cinematografie, redactor-șef al emisiunilor cultural-artistice la Televiziunea Română, înalt funcționar în instituțiile de stat care se ocupau de administrarea activităților culturale. A debutat în Contemporanul, în 1951, cu cronici dramatice și articole despre teatru. Debutul editorial a avut loc în 1959, cu monografia Grigore Manolescu. A publicat numeroase cărți, în majoritate despre teatru, privind deopotrivă dramaturgia și arta spectacolului, amândouă domeniile fiind considerate sub raportul evoluției lor istorice în spațiul cultural românesc, dar și eseuri despre artă ori despre personalități de prim rang ale culturii universale, precum și note de călătorie. A colaborat la Contemporanul, Ateneu, Teatrul, Scânteia, România liberă, Scânteia tineretului, Revue d’histoire du theâtre etc.

1928 – S-a născut Nina Stănculescu

4 martie 1928, București – 31 ianuarie 2016, București

Scriitoare, filosof, teolog. A absolvit a Facultatea de Litere și Filosofie și a Institutului de Teologie și a susținut, în cadrul Universității din București, teza de Doctorat în Filosofie Conceptul de natură în arta modernă (1974), din această perioadă debutând și cercetările sale legate de Constantin Brâncuși și de arta extrem-orientală. A fost redactor la Editura Meridiane, unde a publicat mai multe din cărțile sale de istorie a artei și numeroase articole în ziare și reviste ca Scînteia, Contemporanul, Viața românească, Luceafărul, Cronica, Tribuna. A fost membră a Asociației de Studii Orientale și a Asociației de Prietenie România–Japonia. În sfera exegezei brâncușiene a publicat câteva cărți de referință: Brâncuși, Izvoare și cristalizări în opera lui Brâncuși, Brâncuși – frumos și har, Brâncuși – rugăciune pentru mileniul III, Templul brâncușian al iubirii.

1929 – S-a născut Florian Anastasiu

4 martie 1929, Craiova – 9 aprilie 2004, Brăila

Arheolog, profesor de istorie, director al Muzeul Brăilei. A urmat Facultatea de Istorie a Universității din București (1948–1952). Ca student a participat la săpăturile de la Histria, iar ca tânăr muzeograf arheolog la cele de la Capidava. A fost profesor de istorie la școlile militare de la Ineu (Arad) și Sibiu, din 1955 a condus Muzeul Brăilei peste trei decenii (1957–1989). Alături de Nicolae Harțuche a refondat muzeul (întemeiat în 1881), punându-i în valoare bogatul patrimoniu. A efectuat săpături arheologice pe numeroase șantiere din zona Brăilei: Brăilița, Chișcani, Lișcoteanca, Sihleanu, Râmnicelu, Spiru Haret, Tichilești, Grădiștea etc. A publicat (autor și coautor) 11 studii și articole în revistele de specialitate MCA și Istros și volumele: Brăilița. Așezări și cimitire omenești datând din epoca neolitică până în pragul orânduirii feudale, Catalogul selectiv al colecției de arheologie a Muzeului Brăilei, Monumentele Județului Brăila.

1931 – S-a născut Mihaela Juvara

4 martie 1931, București – 31 mai 2015, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Ară Teatrală și Cinematografiă. A fost actriță la Teatrul „Bulandra” din București (1955–1989). A debutat la Teatrul Municipal (Bulandra), în 1952, dar a fost arestată în seara premierei, fiind acuzată de „spionaj în favoarea Turciei”, pentru că fusese invitată la ceai în casa unui diplomat turc. A făcut închisoare timp de doi ani, în penitenciarele Jilava, Ghencea și Târgșor. După eliberare, Lucia Sturza Bulandra a reprimit-o în teatrul ei. A jucat în piese ca Hamlet de Shakespeare, Casa Bernardei Alba de Lorca, Mizantropul de Molière, Opera de trei parale de Brecht, Cezar și Cleopatra de G.B. Shaw etc. A interpretat roluri de compoziție în filme ca: Răpirea frumoaselor sabine, Serata, Saltimbancii, Croaziera, Fram-Ursul polar. A fost și un dascăl deosebit, pregătind generații de actori.

Fram (Serial TV, 1983) • Octavian Cotescu, Carmen Galin, Adrian Vîlcu, Gina Patrichi, Iosefini, Violeta Andrei, Aurel Giurumia, Dem Rădulescu, Sebastian Papaiani, George Mihăiță, Mihaela Juvara, Geo Saizescu etc.

1942 – S-a născut Maria Baciu

4 martie 1942, Cernești–Todireni, Botoșani

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității „Al.I.Cuza” din Iași, promoția 1966. A fost profesoară de Limba și literatura română la Liceul Teoretic din Trușești, Școala Normală „N. Iorga” din Botoșani, remarcându-se printr-o activitate didactică deosebită. A fost apoi redactor-șef al revistei pentru copii Șotron și al revistei pentru adolescenți Pardon!. În 1980 a înființat cenaclul literar „Mihai Eminescu”, în 1983 a editat publicația Educatorul, apoi revista pentru copii Șotron (1994–1996). În paralel cu activitatea de la catedră și cea editorială, a publicat versuri, articole literare și recenzii în diverse ziare și reviste, dintre care: Clopotul, Gazeta de Botoșani, Caiete botoșenene, Hyperion, Colloquium, Cronica, Convorbiri literare, Luceafărul, Ateneu, România literară etc. A scris poezie, proză pentru copii, carte de metodică pentru uz școlar, teatru pentru copii. A debutat editorial în 1985 cu ciclul Cercuri din volumul colectiv Soldații – 5 poeți, urmând volumele, în special de versuri: Frumoasa din prăpastie, Oglinzi, Bună dimineața, Puf, Cartea cu semnele rupte, Daruri de Crăciun, Lume îndrăzneață, Zodie cu…otrăvuri, Fetița cu buline. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie (1983).

1944 – S-a născut Vasile Igna

4 martie 1944, Ardusat, Maramureș

Poet, prozator și profesor, membru al Uniunii Scriitorilor, filiala Cluj-Napoca. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității din Cluj (1966). A început ca redactor al Editurii Dacia, apoi șef de secție și, mult timp, directorul acestei cunoscute edituri clujene. În 1994, a intrat în diplomație, având funcțiile de secretar I, apoi consilier la Ambasada României din Paris, director al Centrului Cultural Român din Paris, director al Direcției de Arhive Diplomatice și al Direcției de Relații Culturale din Ministerul Afacerilor Externe din București. În 2002, a fost numit însărcinat cu afaceri culturale și de presă la Ambasada României din Berna. A debutat publicistic în 1963 cu poezia Seară în cherhana, în revista Viața studențească. De-a lungul timpului a mai publicat versuri, note, recenzii în Luceafarul, Steaua, Tribuna, Echinox. Volume de versuri: Arme albe, Provincia cărturarului, Insula verde, Orbite.

1946 – Primul congres al femeilor din România

Congresul a avut loc între 4–8 martie. S-a constituit Federația Democrată a Femeilor din România ca uniune a organizațiilor feminine fondatoare: Uniunea Femeilor Antifasciste din România, Femeile Ortodoxe, Sindicate, Apărarea Patriotică, Partidul Național Țărănesc, Uniunea Femeilor Muncitoare. Înființarea Federației a fost o urmare directă a discuțiilor din cadrul Congresului Internațional al Femeilor, desfășurat în noiembrie 1945 la Paris. După ce încercarea de a coagula o mișcare amplă feminină prin intermediul FDFR a eșuat, eforturile au fost continuate și intensificate prin apariția Uniunii Femeilor Democrate din România.

Ana Pauker în campanie electorală, 1946

1948 – Comunicatul de presă al regelui Mihai al României la Londra

Prima declarație din exil a Regelui Mihai, dată în cadrul conferinței de presă de la Londra, are o semnificație specială, deoarece a explicat Occidentului faptele grave petrecute în decembrie 1947 în România: „În dimineața zilei de 30 decembrie 1947, Dl. Petru Groza și Gheorghiu-Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au prezentat textul actului de abdicare, îndemnându-mă să semnez documentul imediat. Amândoi s-au prezentat la Palatul Regal după ce acesta a fost încercuit de detașamente armate, informându-mă că mă vor socoti răspunzător pentru vărsarea de sânge ce va urma, ca o consecință a instrucțiunilor ce le emiseseră deja în caz că nu voi semna în cadrul limitei de timp impusă. Acest act mi-a fost impus cu forța de un Guvern instalat și menținut la putere de o țară străină, un Guvern total nereprezentativ pentruvoința poporului român. […] Îndepărtarea monarhiei constituie un nou act de violență în politica de subjugare a României. În aceste condiții nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credință în viitorul nostru, animat de același devotament și dorință de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil”.

1949 – S-a născut Lucia Verona

4 martie 1949, Arad

Prozatoare și autoare contemporană de opere dramatice. A absolvit Conservatorul de muzică din București în 1972. Și-a început cariera literară cu traduceri din literatura universală, a continuat cu teatru și apoi cu proză. A debutat în literatură în 1974. A lucrat în presa scrisă, a fost realizator la Televiziunea Română, iar din 2005 a scris despre cărți la revista Săptămâna Financiară. Împreună cu soțul ei, scriitorul H. Salem (decedat în 1991) a scris numeroase texte pentru emisiuni umoristice de radio și televiziune, precum și piese de teatru, reprezentate la teatre din București și din țară și reunite în volumul Luna de pe cer. Din 2004 a condus secția de dramaturgie a Asociației Scriitorilor București (filiala București a Uniunii Scriitorilor).

1952 – S-a născut Gabriel Gafița

4 martie 1952, București

Prozator, diplomat, fiul criticului și istoricului literar Mihai Gafița. A absolvit Facultatea de Limbi Străine, secția Engleză-Franceză, a Universității din București în 1975. A fost profesor de Limba engleză, redactor la Editura Kriterion, expert guvernamental pentru problemele minorităților, urmând apoi o carieră diplomatică – consilier diplomatic la Londra, secretar de stat în MAE, ambasador în Canada, Malaezia și Portugalia, director al Direcțiilor Asia–Pacific și America Latină, ambasador al României în Peru. A colaborat la România literară, Luceafărul, Steaua, Tribuna, Secolul 20. A debutat cu proză în revista Amfiteatru în 1968, iar debutul editorial a fost cu volumul de povestiri Moartea măștilor (1971), în linia fantasticului, a alegoriei, a epicului evanescent. A mai publicat două romane: Lumină pentru cei singuri și Iarna e o altă țară. A tradus din Yves Berger, Hugh Honour, John Rewald, Klaus Rifbjerg. Potrivit CNSAS, Gafiţa a fost racolat ca informator al Securităţii în februarie 1977, când avea 25 de ani. Numele lui de cod a fost Rosetty şi a avut misiunea să deconspire starea de spirit din lumea literară.

1953 – A fost înființată Procuratura Republicii Populare Române

Legea nr. 6/19 iunie 1952 privind înființarea și organizarea Procuraturii Republicii Populare Române, adoptată de Marea Adunare Națională și publicată în Buletinul Oficial nr. 8/4 martie 1953, elimina din textele legislative sintagma Minister Public înlocuind-o cu termenul procuror iar Parchetul a fost numit Procuratura.

1959 – S-a născut Eugenia Vodă

4 martie 1959, Sighișoara

Critic de film și realizator TV. A absolvit Institutul de Artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”, secția Teatrologie-Filmologie din București. Din anul 2000 realizează emisiunea Profesioniștii difuzată de TVR 1, emisiune care a făcut-o cunoscută marelui public. Aceasta a fost declarată cea mai urmărită emisiune cu profil propagandistic din România. Este căsătorită cu scenaristul Adrian Lustig. A realizat seria de emisiuni Planeta Cinema și are rubrica intitulată Cronica filmului la România literară. A publicat cărțile: Cinema și nimic altceva, Scurte întâlniri și Planeta Cinema. A fost distinsă cu Premiul Clubului Român de Presă pentru cel mai bun talk show, Premiul criticii pentru cea mai bună emisiune TV, Premiul pentru critică cinematografică al Uniunii Cineaștilor din România (UCIN) (1994–1995) etc.

Profesioniștii – Alexandru Darie

1964 – S-a născut Emilia Eberle

Gertrude Emilia Eberle; 4 martie 1964, Arad

Fostă gimnastă de clasă mondială, antrenoare. Urmând exemplul mamei sale, campioană națională în 1950, a început să practice gimnastica de la 7 ani, la Arad, apoi la Liceul cu Program de Gimnastică din Onești și CSS Cetate Deva, fiind antrenată de Martha și Bela Karoly. A debutat international în 1976. La Campionatele europene, a câștigat trei medalii de argint la Copenhaga 1979 (bârnă, paralele, individual compus). La Campionatele mondiale, a câștigat: două medalii de aur (cu echipa și la sol) și o medalie de bronz (la paralele inegale) la Fort Worth 1979; o medalie de argint (cu echipa) și trei de bronz (sol, bârnă, paralele inegale) la Strasbourg 1978. La Cupa Mondială Tokyo 1979 a câștigat aurul la bârnă și paralele inegale, argint la individual compus vși bronz la sol. A participat la Jocurile Olimpice Moscova 1980 unde a câștigat două medalii de argint (cu echipa și la paralele inegale). Dupa retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare, din 1988 activând ca tehnician în Ungaria, iar apoi în SUA. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și i-a fost conferita Crucea nationala Serviciul Credincios, cl.III.

Emilia Eberle – Campionatul Mondial Fort Worth 1979, Sol

1971 – A încetat din viață Constantin Cândea (15 decembrie 1887 – 4 martie 1971)

Profesor universitar, doctor inginer în chimie; rectorul Universității Politehnica Timișoara.

1974 – A încetat din viață Mihail Andricu (22 decembrie 1894 – 4 martie 1974)

Compozitor, pianist, profesor universitar; Maestru emerit al artei; considerat unul dintre întemeietorii școlii muzicale simfonice de inspirație folclorică din țara noastră; membru corespondent al Academiei Române.

1977 – Cel mai grav cutremur din România

S-a produs la ora 21:22:22, cu efecte devastatoare asupra României. A avut o magnitudine de 7,2 grade pe scara Richter și o durată de circa 56 de secunde. Au fost 1.578 de victime, din care 1.424 numai în București. La nivelul întregii țări au fost circa 11.300 de răniți și aproximativ 35.000 de locuințe s-au prăbușit.

Majoritatea pagubelor materiale s-au concentrat in București unde peste 33 de clădiri și blocuri mari s-au prăbușit. Cutremurul a afectat de asemenea și Bulgaria. În orașul Sviștov, trei blocuri de locuințe au fost distruse și peste 100 de oameni au murit. Epicentrul cutremurului a fost localizat în zona Vrancea, cea mai activă zonă seismică din țară, la o adâncime de circa 100 km. Unda de șoc s-a simțit aproape în toți Balcanii. Cutremurul s-a simțit în aproape toată Europa de Sud-Est, iar în nord, s-a simțit până în Moscova și Sankt Petersburg. În nord-estul Munteniei, sudul Moldovei, cutremurul a produs efecte puternice asupra solului, incluzând crăpături și fenomene de lichefiere a solului. Pe Valea Prahovei, au avut loc alunecări de teren.

5 minute de istorie: Cutremurul din 4 martie 1977

1977 – A încetat din viață Ioan Șiadbei (16 februarie 1903 – 4 martie 1977)

Lingvist și istoric literar, profesor universitar, vicepreședinte al Societății Române de Lingvistică; victimă a cutremurului.

1977 – A încetat din viață Constantin Baciu (1911 – 4 martie 1977, București)

Prozator și publicist; a murit în timpul cutremurului.

1977 – A încetat din viață Eliza Petrăchescu (15 iunie 1911 – 4 martie 1977)

Actriță de teatru și film, tragediană; a jucat la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București; victimă a cutremurului.

1977 – A încetat din viață Florin Ciorăscu (3 iulie 1914 – 4 martie 1977)

Fizician; director al Institutului de Fizică Atomică din București; membru corespondent al Academiei Române; a murit în timpul cutremurului.

1977 – A încetat din viață Paul Petrescu (Paul C. Petrescu; 18 ianuarie 1915 – 4 martie 1977)

Fizician; membru titular al Academiei Române; a murit în timpul cutremurului.

1977 – A încetat din viață Veronica Porumbacu (Veronica Schwefelberg, 24 octombrie 1921 – 4 martie 1977)

Poetă, prozatoare, memorialistă, autoare de literatură pentru copii și traducătoare. În apartamentul soților Veronica Porumbacu și Mihail Petroveanu, care locuiau în blocul Continental de pe strada Colonadelor, erau invitați A.E. Baconsky și soția acestuia (Clara) și Mihai Gafița împreună cu soția sa, pentru a sărbători ultima zi a săptămânii Paștelui Evreiesc; blocul s-a prăbușit și cu toții au murit.

1977 – A încetat din viață Mihail Petroveanu (28 octombrie 1923 – 4 martie 1977)

Critic și istoric literar; a murit, împreună cu soția sa, Veronica Porumbacu, în timpul cutremurului.

1977 – A încetat din viață Mihai Gafița (21 octombrie 1923 – 4 martie 1977)

Critic și istoric literar; redactor șef la Editura de Stat pentru Literatură și Artă; a murit, împreună cu soția sa, în timpul cutremurului, în apartamentul Veronicăi Porumbacu.

1977 – A încetat din viață Anatol E. Baconski (16 iunie 1925 – 4 martie 1977)

Eseist, poet, prozator, publicist, teoretician literar și traducător român de orientare modernistă; a murit, împreună cu soția sa, în timpul cutremurului, în apartamentul Veronicăi Porumbacu.

1977 – A încetat din viață Savin Bratu (Raul Baraș, 15 mai 1925 – 4 martie 1977)

Editor, critic, istoric și teoretician literar; a murit în cutremur, prin prăbușirea blocului Casata, în care locuia.

1977 – A încetat din viață Toma Caragiu (Argos Orestiko; 21 august 1925 – 4 martie 1977)

Actor cu activitate bogată în teatru, TV și film. În seara fatidică de 4 martie 1977, artistul avea în vizită pe prietenul său, regizorul de film și TV Alexandru Bocăneț, venit să sărbătorească finalizarea filmului său Gloria nu cîntă, în care maestrul juca rolul principal. Imobilul în care locuia, blocul Continental, a fost distrus de cutremur până la etajul III (Toma Caragiu locuia la etajul II), dar cei doi au fost surprinși încercând să fugă pe scări și prinși între dărâmături. Trupul actorului a fost găsit la șase zile după cutremur, iar funeraliile au avut loc a doua zi, pe 11 martie 1977, în Cimitirul Bellu.

1977 – A încetat din viață Alexandru Ivasiuc (12 iulie 1933 – 4 martie 1977)

Prozator și romancier; a murit lângă blocul Scala, care s-a prăbușit peste el în timpul cutremurului.

1977 – A încetat din viață Doina Badea (6 ianuarie 1940 – 4 martie 1977)

Renumită interpretă de muzică ușoară; a murit acasă, împreună cu soțul ei și cei doi copii, în timpul cutremurului.

1977 – A încetat din viață Alexandru Bocăneț (15 februarie 1944 – 4 martie 1977)

Regizor de film și televiziune; victimă a cutremurului, împreună cu Toma Caragiu.

1977 – A încetat din viață Filofteia Lăcătușu (7 iunie 1947 – 4 martie 1977)

Solistă de muzică populară din Oltenia. În 4 martie 1977, a făcut înregistrări la Televiziunea Română și la Electrecord, pentru al treilea său disc; s-a cazat într-una din camerele Hotelului Francez, iar latura hotelului în care era cazată s-a prăbușit.

1977 – A încetat din viață Daniela Caurea (7 iulie 1951 – 4 martie 1977)

Poetă, profesoară și traducătoare; victimă a cutremurului.

1977 – A încetat din viață Tudor Dumitrescu (6 decembrie 1957 – 4 martie 1977)

Pianist și compozitor de muzică cultă; a murit la vârsta de 19 ani, fiind victima cutremurului.

1977 – A încetat din viață Corneliu M. Popescu (16 mai 1958 – 4 martie 1977)

Traducător; a tradus poemele lui Mihai Eminescu în limba engleză; a murit la vârsta de 18 ani, în timpul cutremurului.

1978 – A încetat din viață Aurel Lambrino (4 aprilie 1911 – 4 martie 1978)

Prozator, publicist și traducător; profesor.

1979 – Declararea oficială a Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii din România, SLOMR

În România comunistă a fost înființat Sindicatul Liber al Oamenilor Muncii din România, SLOMR. A fost un sindicat independent de Uniunea Sindicatelor din RSR (supusă PCR), întemeiat în februarie 1979 fără pregătire prealabilă de către un grup de muncitori de la Șantierul Naval Turnu Severin, condus de dr. Ionel Cană și un nucleu de oameni: Gh. Brașoveanu, Vasile Paraschiv, probabil și Gh. Calciu-Dumitreasa, ca un mijloc de a apăra interesele salariaților, și nu cele ale Partidului și cadrelor. A crescut repede, cu secții în Muntenia, Banat și Transilvania, însumând peste 2.400 de membri. Acesta a fost primul sindicat liber creat în țară după 1945 și preceda cu mai mult de un an înființarea unui alt sindicat anticomunist mult mai celebru, Solidaritatea (Solidarność) din Polonia.

Declarația de constituire a Sindicatului a fost citită de către Noel Bernard la Radio Europa Liberă la 4 martie. Prin aceasta, organizația declara că se afiliază la Confederația Internațională a Sindicatelor Libere. Ea nu se afla sub influențe politice, dorind doar asigurarea dreptății în domeniul social și muncitoresc. Membrii săi militau împotriva concedierilor, pentru condiții mai bune de muncă, pentru asigurarea sănătății în întreprinderi, pentru revizuirea sistemului de pensii, pentru reducerea perioadei de lucru săptămânale și suprimarea orelor suplimentare neplătite. De asemenea, ei solicitau purtarea unor discuții deschise cu autoritățile. Totodată, în declarația de constituire a SLOMR se mai arăta că acesta „luptă pentru respectarea drepturilor fundamentale ale omului, punând un accent deosebit pe drepturile ce decurg din relațiile de muncă”. Membrii sindicatului au fost imediat cercetați, anchetați și arestați de „organele de partid și de stat”; unul dintre membrii SLOMR, Vasile Paraschiv, a devenit în Occident simbolul represiunii comuniste din România, deoarece cazul său era cunoscut de către organizația internațională neguvernamentală Amnesty International.

1987 – S-a născut Alexandru Tudose

4 martie 1987, Galați

Fotbalist care joacă pe post de fundaș central. A evoluat la echipe de fotbal ca: Oțelul Galați, Steaua București, Gloria Bistrița, Dinamo București, Corona Brașov, Petrolul Ploiești, ASA Târgu Mureș, Marcerra Kuantan, în prerzent UKM. A făcut parte din Echipa națională de tineret a României, a fost căpitanul echipei naționale de fotbal U-17 a României. A fost decorat cu Medalia Meritul Sportiv cl.II cu o baretă (2006).

1990 – Statuia lui Vladimir Ilici Lenin din Piața Presei Libere a fost coborâtă de pe soclu

Statuia lui Lenin a fost realizată de sculptorul Boris Caragea și a stat în parcul din fața Casei Scânteii între 21 septembrie 1960–3 martie 1990. În 4 martie, macaragiul Gheorghe Gavrilescu, una dintre victimele represiunilor în urma revoltei de la Brașov din 1987, a venit din proprie inițiativă în Piața Scînteii, cu automacaraua pe care o avea în primire, și a dat jos de pe soclu statuia de șapte metri din bronz a lui Vladimir Ilici Lenin. Operațiunile tehnice au durat două zile. La momentul dislocării de pe soclu, de față se aflau câteva sute de oameni. Apoi a dat jos și statuia lui Petru Groza, din fața Facultății de Medicină „Carol Davila”. Ambele statui au fost duse în parcul de lângă Palatul Mogoșoaia, unde au zăcut multă vreme.

1990 – S-a născut Cosmina Dușa

Cosmina Anișoara Dușa; 4 martie 1990, Iernut, Mureș

Fotbalistă care a evualat atât ca atacant, cât și ca apărător. A jucat la Clujana Cluj, AS Volos 2004 (Grecia), Olimpia Cluj, Konak Belediyespor (Turcia) și Fortuna Becicherecu Mic. Din 2020 joacă și pentru echipa națională a României. A câștigat Campionatul României în 2008, 2009, 2011, 2012; Cupa României în 2008, 2011, 2012; Campionatul Turciei în 2013, 2014, 2015, 2016, 2017.

1994 – A încetat din viață Balogh Péter (30 iulie 1920 – 4 martie 1994)

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici.

1999 – A încetat din viață Vlad Mușatescu (4 mai 1922 – 4 martie 1999)

Scriitor, umorist și traducător; a scris numeroase cărți pentru copii și adulți, în special parodii polițiste.

2000 – A încetat din viață Cella Dima (13 martie 1916 – 4 martie 2000)

Actriță de teatru și film; distinsă cu Ordinul Muncii și cu Ordinul Meritul Cultural.

2000 – A încetat din viață Ion Stoian (26 decembrie 1927 – 4 martie 2000)

Tenor și interpret de lied și canzonetă.

2002 – A încetat din viață Bogdan Moroianu (12 februarie 1915 – 4 martie 2002)

Compozitor și medic; redactor muzical la ESPLA și la Editura Muzicală; a organizat benevol, vreme de douăzeci de ani, stagiuni de recitaluri săptamânale la Ateneul Tineretului și Magazinul Muzica.

2005 – A încetat din viață Mihai Brediceanu (14 iunie 1920 – 4 martie 2005)

Compozitor, dirijor și muzicolog; director general al Operei Române din București; director muzical al orchestrei Syracuse din New York; fiul compozitorului Tiberiu Brediceanu.

2007 – A încetat din viață Șerban Georgescu (5 aprilie 1952 – 4 martie 2007)

Compozitor de muzică ușoară și realizator de emisiuni radio.

2015 – A încetat din viață George Motoi (22 ianuarie 1936 – 4 martie 2015)

Actor de teatru și film și regizor de teatru; actor la Teatrul Tineretului, Teatrul din Bacău, Teatrul Național din Cluj, Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București; director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila.

2015 – A încetat din viață Ursula Șchiopu (Ursula Mariana Biji-Șchiopu; 30 iulie 1918 – 4 martie 2015)

Psiholog, poetă, traducătoare; a contribuit la dezvoltarea psihologiei despre pace, război și terorism.

2019 – A încetat din viață Argentina Cupcea-Josu (22 iunie 1930 – 4 martie 2019)

Critic literar, traducătoare, eseistă, profesoară universitară, cercetător științiic.

2021 – A încetat din viață Tamás Klára (20 august 1946 – 4 martie 2021)

Artist plastic, tapiser; grafician pentru editurile Meridiane și Kriterion din București; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România; stabilită din 1992 la New York, iar din 2014, la Budapesta.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită