4 Noiembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Înființarea Asociației transilvane pentru literatură și cultura poporului român, ASTRA

 

1465 – A încetat din viață Maria Oltea

cca. 1405–1407 – 4 noiembrie 1465

Mama lui Ștefan cel Mare. Se pare că nu a fost căsătorită cu domnul Moldovei, Bogdan al II-lea (sau căsătoria nu a fost recunoscută) și a avut încă cinci copii, probabil dintr-o căsătorie anterioară. După asasinarea lui Bogdan la Reuseni (15 octombrie 1451), Maria Oltea a salvat viața lui Ștefan și a celorlați copii și s-a refugiat în Transilvania. Spre sfârșitul vieții s-a călugărit, primind numele monahal Maria. A fost înmormântată la Mănăstirea Probota. A fost considerată de Spiru Haret „femeia care a dat neamului românesc pe cel mai mare fiu al său”

1784 – Răscoala țărănească condusă de Horea, Cloșca și Crișan:

Țăranii au ajuns la Baia de Criș, unde au atacat reședința călugărilor franciscani bulgarici. Doi călugări care nu se refugiaseră încă în Ungaria au fost bătuți de răsculați, iar tot ce aparținea de biserica acestora a fost prădat sau distrus. În satul Băița au fost distruse alte bunuri nobiliare.

1818 – S-a născut Gavriil Pop

4 noiembrie 1818, Sălicea, Cluj – 9 mai 1883, Lugoj

Preot greco-catolic și istoric; membru corespondent (din 1871) al Societății Academice Române. A urmat studii teologice la Seminarul din Blaj. A fost profesor de Istorie la Gimnaziul din Blaj, preot în Plosca (Hunedoara), viceprotopop în Beclean (Bistrița-Năsăud), paroh și vicar la Hațeg, canonic la Episcopia Lugojului. A scris lucrări de istorie antică sau privind Transilvania și Banatul: Istorie scurtă a românilor de la Alm povățuitorul ungurilor încoace, dintr-un fragment al părintelui Clain, Istoria Transilvaniei din cele mai îndepărtate vremuri până la 1571, Istoria Daciei antice, Istoria Ardealului în anul 1848-49 și drepturile istorice ale românilor, Geografia Banatului și cunoștințe istorice și etnografice despre locuitorii Banatului, Anticitatea românilor din Ungaria, Despre cneji și cnezatele românești din Evul Mediu, Mitropolia greco-catolică de Blaj, Dr. Robert Roesler față cu continuitatea romanității românilor nord-danubieni în Dacia Traiană, Câteva notițe despre orașul Caransebeș, Originea românilor etc. Alte lucrări au rămas în manuscris.

1841 – S-a născut Alexandru Mocioni

4 noiembrie 1841, Budapesta – 1 aprilie 1909, Birchiș, Arad

Om politic, deputat în mai multe legislaturi în Camera Ungară a Parlamentul de la Budapesta. A urmat studii de drept la Pesta, Viena și Graz. De la bun început s-a pregătit să devină politician, a călătorit prin Belgia și Elveția pentru a cunoaște statele multinaționale din vestul Europei. În 1865 a devenit deputat, la vârsta de 24 de ani, în Camera Ungară a Parlamentul de la Budapesta. A prezentat numeroase proiecte de lege iar discursurile sale l-au făcut unul dintre cei mai faimoși, dar și cei mai redutabili adversari politici. Proiectele sale de lege au vizat direct protejarea prin lege a drepturilor națiunilor conlocuitoare din Ungaria Mare, cu accent pe protejarea drepturilor românilor. A propus și a sprijinit înființarea unui Partid Național al românilor din Banat și Crișana, a militat pentru drepturile românilor din Banat și din Transilvania. Crezul său politic era cooperarea dintre națiuni și combaterea poziției partidelor care se opuneau recunoașterii drepturilor celorlalte națiuni. Discursul său se baza pe materiale documentare din Belgia și Elveția, adunate cu ocazia susținerii doctoratului în științe juridice. A fost ales președinte al Partidului Național Român, constituit în ianuarie 1869 la Timișoara. A scris articole filosofice: Conștiința națională, Problema vieții, Religiune și știință, a fost pianist concertist, compozitor de muzică clasică și animator cultural. A compus Pansées Fugitives pentru pian, 12 compoziții lirice cuprinse în două caiete cu câte șase piese și trei sonate. Pentru a sprijini politica națională, a înființat la Timișoara, ziarul Dreptatea.

1853 – Bătălia de la Oltenița

Bătălia de la Oltenița a avut loc în timpul Războiulului Crimeii, pe 4 noiembrie 1853, între armata rusă și armata otomană condusă de Omar Pașa. Bătălia s-a încheiat cu victoria otomană. Armata rusă s-a retras cu pierderi însemnate. Trupele turcești au traversat pe malul stâng al Dunării, distrugând fortificațiile inamicului. [Foto: 1815-1918.blogspot.com/search/label/Turkey].

1856 – A început activitatea Comisiei Europene a Dunării

Comisia Europeană a Dunării (1856–1938) a fost un organism internațional înființat după încheierea războiului Crimeii și semnarea Tratatului de pace de la Paris, care stabilea neutralizarea Mării Negre, retrocedarea către Moldova a trei județe din sudul Basarabiei și libera circulație pe Dunăre, aflată sub supravegherea unei comisii internaționale. Și-a început activitatea în 4 noiembrie 1856 la Galați, fiind împuternicită cu atribuții executive și administrative, dar și pentru problemele de navigație pe Dunăre. Puterile reprezentate în acest organism internațional erau: Imperiul Austro-Ungar, Al Doilea Imperiu Francez, Regatul Unit, Prusia, Imperiul Rus, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman. Principatul Moldovei a avut, la început, doar un rol consultativ. După războiul de independență și încorporarea Dobrogei, Regatul României a devenit membru cu drepturi depline al Comisiei. Pentru buna desfășurare a activității comisiei s-a hotărât, printr-un acord mutual, ca puterea executivă să fie deținută de reprezentantul englez, iar cea administrativă de reprezentantul francez. În toată perioada ei de existență, Comisia a beneficiat de numeroase scutiri de taxe și impozite și de dreptul de a aborda propriul drapel (cinci benzi orizontale, două de culoare roșie, două de culoare albă și una albastră, cu inițialele CED, în alb). În cele opt decenii de existență, CED a contribuit la amenajarea cursului inferior al Dunării, dar și la dezvoltarea socio-economică a regiunii. În ciuda tuturor conflictelor regionale sau europene, (războaiele balcanice, Primul Război Mondial), Comisia a reușit să-și păstreze poziția neutră stabilită prin actul constitutiv.

1860 – Legea de organizare a Poliției Române

Primele atestări privind Poliția Română datează din vremea lui Neagoe Basarab sau Mihai Viteazu – crearea instituției agiei, continuă cu domnia lui Mihai Sutzu (organizarea pazei Capitalei, emiterea primelor acte de identitate și reglementarea portului armelor) iar din 1806, organele de pază și ordine din Capitală au primit denumirea generică de Poliție. În 1821, Tudor Vladimirescu acorda scutiri de taxe și impozite celor însărcinați să mențină ordinea publică și să apere proprietatea cetățenilor, iar în 1831, prin Regulamentele organice, atribuțiile poliției au fost extinse. În 1850, domnitorul Ghica Vodă a emis Cronica polițienească prin care a reglementat sarcinile și structurile polițienești, iar în 4 noiembrie 1860, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat Legea de organizare a Poliției Române.

Competențele organelor de poliție au fost extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului au fost mult mai bine reglementate. Între noile sectoare de activitate s-au numărat serviciile de siguranță și de circulație.

1861 – Asociația transilvană pentru literatură și cultura poporului român, ASTRA

A fost înființată la Sibiu în 23 octombrie/4 noiembrie 1861, având un rol însemnat în emanciparea culturală și politică a românilor din Transilvania. Statutul Asociației preciza următorul scop al acestui for cultural: „Înaintarea literaturii române și cultura poporului român în deosebitele ramuri prin studii, elaborare și editare de opuri, prin premii și stipendii pentru diferitele specialități de știință și arte și alte asemenea. Asociația va avea un președinte, un vicepreședinte, un secretar-prim, un secretar, un bibliotecar, și arhivar, un casier, un controlor – toți aleși pe trei ani.” A avut un rol însemnat cultural și politic în lupta de afirmare națională a românilor din Transilvania și pregătirea Marii Uniri din 1918. Prima conducere a organizației a fost girată de președintele Andrei Șaguna, vicepreședintele Timotei Cipariu și secretarul George Bariț.

1869 – Testamentul Gojdu

Emanuil Gojdu (9 februarie 1802 – 3 februarie 1870) a fost un avocat de succes și patriot ardelean de origine aromână, familia sa fiind originară din Moscopole, ca și familia Mocioni.

Gojdu a fost un luptător neobosit pentru drepturile românilor din Transilvania și Ungaria. Casa în care s-a născut mai poate fi văzută și astăzi în Oradea, lângă Biserica cu Lună. Prin testamentul făcut la Budapesta în 4 noiembrie 1869, Emanuil Gojdu și-a lăsat averea „acelei părți a națiunii române din Ungaria și Transilvania care aparține la confesiunea orientală ortodoxă”, pentru acordarea de burse studenților și pentru ajutorul preoților. În acest sens a fost constituită o fundație, care a funcționat între 1870–1917, acordând foarte multe burse studenților români, printre care: Traian Vuia, Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Petru Groza și Victor Babeș. După 1945, Fundația Gojdu a fost naționalizată de regimul comunist din Ungaria. Una dintre puținele clădiri care au rămas statului român este cea a Colegiului Național „Emanuil Gojdu” din Oradea.

1872 – S-a născut Prințul Barbu Știrbey

Barbu Alexandru Știrbey; 4 noiembrie 1872, Buftea – 24 martie 1946, București

Om politic, ministru, președinte al Consiliului de Miniștri, membru de onoare (din 1929) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Științe Juridice din Paris. Personalitatea lui Barbu Știrbey, om rafinat, cult, manierat, bărbat frumos, cu părul bogat și negru, cu ținută tipic englezească, i-a adus supranumele de Prințul alb. A înființat, lângă parcul palatului său de la Buftea, o pepinieră de viță americană, o lăptărie, o moară sistematică, iar în 1902 o fabrică de vată și pansamente. Este primul care a introdus în Vechiul Regat cultura bumbacului și a orezului. Regele Carol I l-a numit administrator al Domeniilor Coroanei Regale (1913) și apoi consilier personal. În timpul primului război mondial, a fost alături de familia regală, în refugiul de la Iași. Între prințul moștenitor Ferdinand și Barbu Știrbey s-a legat o puternică prietenie. Devenit rege, Ferdinand îl va lua consilier personal pe Știrbey. Și între Regina Maria și Știrbey relațiile au fost deosebit de prietenești – în așa măsură încât în epocă a circulat insistent zvonul că Principesa Ileana ar fi fost fiica nelegitimă a celor doi. A fost ministru de interne și ad-interim la Finanțe și la Externe, iar în 1927 a acceptat solicitarea Regelui Ferdinand de a forma un guvern de uniune națională. A fost desemnat, în 1944, să poarte tratative de armistițiu, la Cairo, cu britanicii și americanii; în septembrie 1944 a făcut parte din delegația română trimisă la Moscova pentru încheierea armistițiului.

1876 – S-a născut Nicolae Lupu

4 noiembrie 1876 – 1947

Medic, om politic, membru în conducerea Partidului Național-Țărănesc. S-a separat de PNȚ în două rânduri, constituind mai întâi, în 1927, o aripă dizidentă de stânga, iar apoi în 1946 Partidul Țărănesc Democrat, formațiune care s-a coalizat cu PCR.

1889 – A intrat în vigoare Regulamentul Școalei Superioare de Resbel

Școala Superioară de Resbel, destinată a forma ofițeri de stat major, a fost înființată prin Înaltul Decret Regal Nr. 2073, semnat de Regele Carol I al României. Regulamentul a fost primul document de organizare și funcționare a instituției.

1891 – S-a născut Constantin Loghin

4 noiembrie 1891, Budineț, Storojineț, Ducatul Bucovinei, Imperiul Austro-Ungar/Cernăuți, Ucraina – 23 februarie 1961, Gura Humorului, Suceava

Profesor, istoric literar. Licențiat al Facultății de Litere și Filozofie a Universității din Cernăuți (1919), a fost profesor de liceu în Cernăuți, București, Timișoara, Gherla și Gura Humorului, cu o importantă activitate de popularizare și stimulare a culturii bucovinene prin scris și pe căi administrative. A devenit membru, apoi vicepreședinte al Societății pentru Literatură și Cultură Română în Bucovina, corespondent și redactor pentru Bucovina al ziarului Universul, a întemeiat și condus Societatea Scriitorilor Bucovineni, a fost autor de manuale de limba română și antologii de uz școlar etc. A folosit pseudonimul C. Frunză. A scris o Istorie a literaturii române (1926). Alte lucrări: Scriitori bucovineni, Istoria literaturii române din Bucovina, Antologia scrisului bucovinean, Aron Pumnul – M. Eminescu.

1900 – S-a născut Lucrețiu Pătrășcanu

4 noiembrie 1900, Bacău – 17 aprilie 1954, închisoarea Jilava, București

Avocat, sociolog și economist, om politic, membru al conducerii PCR, ministru. În tinerețe, a devenit adept al învățăturilor marxiste, astfel că în 1919 s-a înscris în Partidul Socialist Român și a lucrat ca editor al ziarului acestuia, Socialismul. În 1921 a fost unul dintre membrii fondatori ai Partidului Comunist din România (PCdR). În 1922 a absolvit Facultatea de Drept a Universității București iar în 1925 a obținut doctoratul la Universitatea din Leipzig, cu o teză despre reforma agrară din România – era o figură rară printre puținii comuniști din România. Pentru o perioadă a fost profesor la Universitatea București. A fost reprezentant al ilegaliștilor români la Comintern și în alianța politică ce a declarat scoaterea țării din alianța hitleristă în august 1944. După lovitura de stat de la 23 august 1944, a intrat în noul guvern al lui Constantin Sănătescu, în calitate de ministru al Justiției. A fost autorul proclamației pe care regele a citit-o în seara zilei de 23 august la postul național de radio. Spre sfârșitul anilor ’40, s-a descoperit opoziția lui față de politicile staliniste, fiind de asemenea suspectat pentru abordarea sa intelectuală a socialismului. În 1948, a fost acuzat de naționalism burghez și de șovinism și arestat. A fost condamnat la moarte pe 14 aprilie 1954, după un proces de șase ani.

1901 – S-a născut Henri H. Stahl

4 noiembrie 1901, București – 9 septembrie 1991, București

Antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural, membru titular (din 1969) al Academiei de Științe Sociale și Politice, membru titular (din 1990) al Academiei Române, frate cu Henriette Yvonne Stahl. A absolvit Dreptul, Literele și Filosofia în 1921. În anii ’30 a colaborat strâns cu Dimitrie Gusti, ca asistent la catedra de sociologie. Tot în această perioadă a fost director al Fundațiilor Culturale Regale. A fost unul din cei mai mari sociologi români din toate timpurile, reprezentant de frunte al Școlii monografice, autor prestigios în domeniile sociologiei rurale, antropologiei culturale, istoriei sociale, teoriei etnografice și memorialisticii. A fost adept al cercetărilor empirice, fundamentate teoretic și metodologic, al înțelegerii procesuale și raționale, a culturii și societății, unul dintre cei mai proeminenți colaboratori ai lui Dimitrie Gusti. În anul 1936, Dimitrie Gusti, Henri H. Stahl și Victor Ion Popa au înființat Muzeul Satului din București. În 1939 a fost numit director al statisticii administrative la Institutul de statistică. În 1943 s-a înființat catedra de Sociologie Rurală, unde a devenit conferențiar, apoi a preluat și catedra de Sociologie Generală. Însă în 1948, odată cu instaurarea regimului comunist, studiul sociologiei a fost interzis, iar activitatea sa a fost brusc curmată, fiind nevoit să lucreze ca desenator tehnic la Institutul de Urbanism, apoi scos la pensie în 1956. Abia în 1966, odată cu relaxarea presiunii ideologice, a fost rechemat în învățământ. A organizat din nou cercetări monografice, a publicat lucrări importante de sociologie și sociologie istorică. A fost cavaler al Legiunii de Onoare. Din opera sa: Tehnica monografiei sociologice, Monografia unui sat. Cum se alcătuiește, Sociologia satului devălmaș românesc, Studii de sociologie istorică, Teorii și ipoteze privind sociologia orânduirii tributale, Probleme confuze în istoria socială a României.

1903 – S-a născut Ion Vasilescu

4 noiembrie 1903, București – 1 decembrie 1960, București

Compozitor de muzică ușoară, de cameră, de scenă și de film, profesor și dirijor. Și-a început studiile muzicale la Conservatorul Cornetti din Craiova cu George Fotino (Armonie) și Ida Capatti (Vioară), perfecționându-se la Schola Cantorum din Paris cu Paul le Flem. A fost dirijor la Teatrul Național din Craiova, profesor de muzică la liceele „Frații Buzești”, „D.A. Sturdza” și „Nicolae Bălcescu” din Craiova, profesor la Conservatorul Cornetti, dirijor la teatrele de revistă Cărăbuș, Alhambra, Gioconda, Teatrul de Estradă din București. A fost cea mai importantă personalitate a muzicii ușoare românești din secolul XX. A creat o muzică ușoară cu caracter național precis conturat, valorificând intonațiile și ritmica cântecului popular, a mai compus muzică de cameră, de scenă și de film, precum și coruri. A descoperit talente, precum Gică Petrescu, a compus pentru Maria Tănase, Dorina Drăghici, Constantin Drăghici etc.

Ion Vasilescu – Hai să-ți arăt Bucureștiul noaptea • Constantin Drăghici

1907 – S-a născut Cella Serghi

Cella Marcoff; 22 octombrie/4 noiembrie 1907, Constanța – 19 septembrie 1992, București

Scriitoare, publicistă și traducătoare, una dintre cele mai importante prozatoare române ale literaturii interbelice. A urmat Facultatea de Drept la București, luându-și licența în 1931. Încă din timpul studenției a început să lucreze, angajându-se ca secretară la un avocat. A practicat un timp avocatura, fapt ce i-a servit la cunoașterea diferitelor caractere, îmbogățind gama personajelor sale. A trimis ziarelor Gazeta și Reporter un număr de reportaje și cronici teatrale, care s-au bucurat de mult succes, primul său reportaj fiind Week end în Bucegi. Aceste prime publicații aveau să-i deschidă Cellei Serghi perspectiva permanentei munci literare. A debutat cu romanul Pânza de păianjen, fiind susținută de scriitori faimoși ai epocii, ca Liviu Rebreanu, Mihail Sebastian și Camil Petrescu. A publicat în Viața românească, Revista Fundațiilor, Sburătorul. Schițele publicate în revistele amintite, având aceeași eroină, Mirona, vor deveni romanul de mai târziu Cad zidurile, apoi în alte ediții Cartea Mironei sau Mirona. În 1945 a devenit secretara Universității libere populare și a publicat articole și schițe în revistele Femeia, Flacăra, Viața românească. Romanele sale – toate bine primite de cititori, au cunoscut câte trei și patru ediții. În anul 1977 a publicat la editura Cartea Românească un volum autobiografic intitulat Pe firul de păianjen al memoriei.

1918 – Partidul Țărănesc și Liga Poporului din Basarabia s-au unit

Partidul Țărănesc din Basarabia s-a constituit la 23 august/5 septembrie 1918 la Chișinău. La 14 septembrie 1918 s-a format Liga Poporului din Basarabia. La 4 noiembrie, reprezentanții Partidului Țărănesc din Basarabia, condus de Pantelimon Halippa și ai Ligii Poporului din Basarabia, condusă de Sergiu Niță, întrunindu-se, au decis să fuzioneze.

1919 – Primele cursuri universitare de jurnalism în România

Odată cu înființarea Universității Daciei Superioare, în octombrie 1919, în programa Facultății de Drept și Științe de Stat figura și o catedră de jurnalistică. Titularul acestei catedre era agregatul universitar Iorgu Radu, care a susținut Seminarul de Ziaristică, după model german [Ilie Rad – Învățământul jurnalistic clujean (1993–2006)].

1924 – A apărut la București cotidianul politic Cuvântul

Fondat de Titus Enacovici; din colectivul de redacție făceau parte Pamfil Șeicaru, Cezar Petrescu, Mihail Sebastian, Nichifor Crainic, Adrian Maniu și, din 1926, Nae Ionescu. În program au fost înscrise monarhia și ortodoxismul ca valori ale României de mâine. A apărut între 4 noiembrie–1 ianuarie 1934; 1 iunie 1937–7 aprilie 1938; 14 octombrie 1940–24 ianuarie 1941.

1924 – S-a născut Valeriu Popescu

4 noiembrie 1924 – 16 ianuarie 2013

Medic pediatru și profesor, personalitate proeminentă a pediatriei românești. După absolvirea, în 1951 a Facultății de Medicină din București, a fost preparator universitar la Clinica de Neurologie a Institutului de Neurologie al Academiei Române. Din 1952 și-a început activitatea în învățământul superior de pediatrie ca asistent universitar la Clinica de Pediatrie, parcurgând treptele ierarhiei universitare: preparator, asistent, șef de lucrări, conferențiar și profesor (din 1978), decanul Facultății de Pediatrie (1980–1989), iar pe linie de asistență medicală: medic secundar, specialist, primar, medic primar șef de secție. A obținut titlul de Doctor în Medicină cu teza Electroencefalografia pediatrica, ulterior publicată (Premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei Romane). Și-a desăvârșit pregatirea în bolile genetice de metabolism la Institutul Karolinska din Stockholm, s-a documentat la Varșovia, Lublin, Rostock, Washington, Amsterdam, a participat la congrese internaționale în Barcelona, New Orleans, Praga, Washington. A publicat peste 1.000 de lucrări științifice de specialitate, care acoperă practic toate aspectele importante ale pediatriei, cu precădere neurologia pediatrică, hepatologia. Dintre lucrările publicate: Urgențele în Pediatrie (2 vol.), Diagnostic clinic și radiologic în Pediatrie (3 vol.; Premiul Academiei Române, 1968), Patologia pediatrică, Electroencefalografia pediatrică (Premiul Academiei Române, 1974), Patologia aparatului respirator la copil, Tratat de neurologie pediatrică (2 vol.), Icterele copilului cu hiperbilirubinemie conjugată (Premiul Academiei Române, 1986) etc. A fost președintele Asociației Medicale Române și al Societății Române de Pediatrie, redactor șef al Revistei Române de Pediatrie, membru titular al Academiei de Științe Medicale (din 1990), membru al Societății Internaționale de Neurologie pediatrică.

1926 – S-a născut Oliver Lustig

4 noiembrie 1926, Șoimeni, Cluj – 19 aprilie 2017, Cluj-Napoca

Scriitor și jurnalist militar, general de brigadă, supraviețuitor al lagărului de exterminare de la Auschwitz și autor al mai multor cărți despre Holocaust și despre cel de-al doilea război mondial. În 3 mai 1944, Oliver Lustig a fost arestat, împreună cu părinții și cei șase frați ai săi, și au fost deportați în lagărul de exterminare Auschwitz–Birkenau. La Birkenau, unde se făceau selecțiile în vederea gazării și, respectiv, a trimiterii în lagărul de muncă de la Auschwitz, și-a pierdut mama și trei dintre frați, iar tatăl său a murit câteva luni mai târziu în lagărul de concentrare Mauthausen–Gusen. În septembrie 1944 Oliver și fratele său, Emilian, au fost transferați în lagărul Kaufering 4, de unde au fost eliberați la 27 aprilie 1945 de Armata Americană. Din cei nouă membri ai familiei sale, odată cu el au supraviețuit Holocaustului o soră și doi frați. Reîntors în România, a urmat Universitatea din Cluj și în 1965 a obținut titlul de Doctor în Istoria doctrinelor economice. A fost încadrat ca jurnalist militar în Ministerul Apărării Naționale, a lucrat la revista militară Apărarea patriei, fiind pentru o perioadă redactor șef-adjunct. A publicat o serie de cărți, dintre care 12 pe tema Holocaustului, traduse în limbile germană, maghiară, italiană, portugheză și engleză. Mărturiile sale personale și, respectiv, cele ale lui Leopold Schobel, de pe site-urile Supraviețuitori din România ai Holocaustului și Auschwitz.ro reprezintă doar două din nenumăratele istorii din perioada brutalelor măsuri antisemite care au culminat pentru cei mai mulți cu moartea.

1928 – Victoria Mierlescu la Radio

La câteva zile după emisia inaugurală a Radioului public românesc, la microfonul Radiodifuziunii Române a fost invitat primul actor.

Actrița Victoria Mierlescu, de la Teatrul Național, a deschis, cu un recital de poezie, seria programelor semnate de personalități marcante ale scenei românești.

1928 – S-a născut Simina Mezincescu

Sanda Simina Sonia Caracaș; 4 noiembrie 1928 – 26 octombrie 2022

Campioană automobilistică, deținută politic, iar după 1989 reprezentantă a Casei Regale a României. S-a născut în familia Caracaș, familie de aromâni, cu câteva generații de medici. Cunoscută în perioada interbelică drept una dintre primele noastre campioane la raliuri automobilistice, a cultivat și relațiile culturale și economice oferite de ascendența sa, devenind apropiată marilor oameni de cultură ai României. După arestarea tatălui în 1948, la 31 de ani este arestată în Lotul Noica–Pillat și, după o anchetă în cursul căreia a avut de suferit torturi inimaginabile, ale căror urme le-a purtat întreaga viață, încarcerată între 1959–1963. la închisoarea din Miercurea Ciuc, unde a împărțit celula cu soția lui Ion Mihalache. În 1963 a fost eliberată, vila din strada Berthelot fiindu-i restituită. Cinci ani mai târziu, a părăsit legal România, în urma intervenției lui Henri Coandă la Nicolae Ceaușescu. A fost căsătorită de două ori, cu Petre Mironescu (1953, cu care a avut o fată, Yvette) și cu Matei Mezincescu (1965, după eliberarea din închisoare). Întoarsă în România după revoluția din 1989, a devenit purtătoare de cuvânt a Casei Regale a României, a găzduit-o pe Principesa Margareta în vila sa, a însoțit familia regală la prima vizită în țară din decembrie 1990, vizită de doar câteva ore, deoarece Regele Mihai și Principesa Ana, au fost expulzați de generalul de aviație Horia Opruță la ordinul președintelui Iliescu, după o scurtă călătorie de la Otopeni până la Pitești și înapoi. A deținut funcția onorifică de șefă de protocol a casei regale.

Profesioniștii: Simina Mezincescu [TVR]

1928 – S-a născut Virgil Miu

4 noiembrie 1928, Galicea Mare, Dolj

Artist plastic, membru al Uniunii Artiștilor plastici. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, promoția 1956, la clasa Alexandru Ciucurencu, considerat elevul preferat al acestuia. A primit o bursă de studii în Italia, la Academia de Arte Pietro Vanucci din Perugia. „Creația sa – cu credința sa într-o artă menită să dea bucurie oamenilor – îl situează pe pictor nu numai printre reprezentanții de prestigiu ai unei generații, dar și printre cei mai echilibrați și consecvenți artiști români” [Adrian Petringeanu]. A participat la numeroase expoziții colective în țară și peste hotare, având expoziții personale la Roma (1965, 1970 și 1973). A fost distins cu Medalia de Argint la Concursul de pictură al tinerilor pictori din Europa (Pescara, 1965), Ordinul Meritul Cultural cl.I.

Biografie ilustrată [Wikipedia]

1930 – S-a născut Horia Aramă 

4 noiembrie 1930, Iași – 22 octombrie 2007, Constanța

Prozator, eseist, scenarist, traducător, critic, redactor și poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în 1950 cu versuri pentru copii, în SF a debutat cu o povestire despre mutanți, Omul care are timp. A absolvit Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București, în 1954. A scris literatură SF: Moartea păsării-săgeată, Dumnezeu umbla desculț, Țărmul interzis, Cetatea soarelui; poezie: Scări la stele; teatru: Simpaticul Charlie.

1937 – S-a născut Mircea Ioan-Casimcea

4 noiembrie 1936, Casimcea, Tulcea

Prozator, poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit Institutul de Biblioteconomie din București în 1959, apoi Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, în 1968. Din 1959 s-a stabilit în Turda, unde a avut funcții în domeniul culturii: director al Bibliotecii raionale/municipale, președinte al Comitetului municipal pentru cultură, secretar literar, apoi director (1992–1999) al Teatrului de Stat. A fost membru al Cenaclului literar „Pavel Dan” din Turda timp de două decenii. A debutat cu proză scurtă în Tribuna (1967) și a colaborat cu proză scurtă, articole, eseuri, tablete, cronici dramatice și literare la Steaua, Tribuna, Luceafărul, Literatorul, Adevărul de Cluj, Mesagerul transilvan etc. A colaborat la Radio Transilvania, Radio 21 și la postul local de televiziune. Din volumele publicate: Colonia, Oameni în tren, Poemul fără sfârșit, Întâmplări la Calostra, La nunta moșilor, Generatorul de fantezie, Amintiri închipuite, Cântecul gibonului, Arheologul etc.

1937 – A încetat din viață D.D. Pătrășcanu (Dumitru D. Pătrășcanu; 8 octombrie 1872, Tomești, Iași – 4 noiembrie 1937, București)

Om de litere, prozator, profesor de istorie; cunoscut autor de manuale de istorie în perioada interbelică; om politic, membru al Partidului Conservator, deputat; tatăl liderului comunist Lucrețiu Pătrășcanu

1938 – S-a născut Irina Bădescu

Irina Mihaela Bădescu; 4 noiembrie 1938, Cluj – 18 aprilie 2019

Traducătoare, cercetătoare, profesor universitar; membră a Filialei de Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, secția Franceză. A obținut titlul de Doctor în Filologie în 1979, cu o teză despre receptarea lui Rousseau în Franța. A fost profesoară la Universitatea București, cercetătoare și directoare a Departamentului de Franceză al Universității din București, directoarea Asociației Române de Studii Franceze (AREF) și membră a numeroase asociații internaționale de studii literare, printre care International Association of Semiotic Studies Viena, Société Internationale d’Etudes du Dix-huitième siècle Paris, Asociația Internațională de Studii Canadiene. A tradus din Jules Barbey d’Aurevilly, Gérard de Nerval, Georges Poulet, Emil Cioran, Eugène Ionesco, Michel Tournier, Vasile Voiculescu, Antonine Maillet etc.

1939 – S-a născut Boris Petroff

4 noiembrie 1939, București – 18 noiembrie 2021, Moroeni, Dâmbovița

Actor de teatru și film, regizor, producător și scenarist de film. A urmat Școala Militară Superioară de marină și a trecut în rezervă în 1958 cu gradul de sublocotenent. Din 1960 a început studiile la Institutul de artă teatrală și cinematografică „I.L. Caragiale”, pe care le-a terminat în 1964, când a fost angajat la Teatrul de stat Oradea. Între 1966–1974 a făcut parte din trupa Teatrului Tineretului din Piatra Neamț. A venit apoi în București și până în 2009 a jucat pe scenele teatrelor „Ion Creangă”, „Nottara” și Teatrul evreiesc de stat. S-a retras în Moroieni (Dâmbovița) și mai a colaborat cu Teatrul „Tony Bulandra” din Târgoviște. A jucat în filme: Artista, dolarii și ardelenii, Balanța, Craii de Curtea Veche, Herz ohne Krone / The Uncrowned Heart, Iubire ca în filme, a regizat: Red Snow, The Unearthly, Outcasts of the City, Anatomy of a Psycho, a scris scenariu de film: Two Lost Worlds.

Acasă (1984)

1941 – S-a născut Alice Mavrodin

4 noiembrie 1941, București

Muzicolog, redactor muzical și realizator. A studiat la Conservatorul din București (1960–1965), având profesori pe Victor Giuleanu, Ion Dumitrescu, Tudor Ciortea, Octavian Lazăr Cosma, Emilia Comișel și s-a perfecționat cu Igor Markevitch la Monte Carlo și St. Cézare. A fost redactor muzical și realizator la Societatea Română de Radiodifuziune din București. A susținut comunicări științifice, prelegeri, concerte-lecții în țară și peste hotare, a publicat studii, eseuri, cronici, recenzii în Muzica, Studii de muzicologie, Tempo (Londra), Actualitatea muzicală. Dintre lucrările publicate: Rousseau şi frumosul muzical, Amintiri despre Enescu, Brâncuşi şi alţi prieteni (în colaborare cu Marcel Mihailovici), Dinamica leitmotivelor în tetralogia wagneriană. Amurgul zeilor (Premiul Academiei Române, 2013). A realizat cicluri de emisiuni radiofonice: Stil și personalitate în arta dirijorală, Muzica – oglindă a epocii, Muzica franceză de la Lully la Rameau, Istoria muzicii în date etc. A colaborat la Dicționarul de termeni muzicali (Ed. Științifică și Enciclopedică, 1984). A îngrijit și coordonat volume de Studii de muzicologie.

1941 – S-a născut Virgil Stanciu

4 noiembrie 1941, Blaj – 11 iulie 2023, Cluj-Napoca

Anglist, traducător și eseist. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj, secția Engleză-Română (1959–1964). A obținut în 1974 titlul de Doctor în Filologie al Universității din Cluj cu teza Thomas Wolfe, romancier american la început de secol. După absolvirea facultății a intrat în învățământul superior, fiind preparator la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, apoi preparator la Institutul Agronomic din Cluj, asistent, lector, conferențiar și profesor (1990-2007) la catedra de Filologie germanică a Facultății de Litere a Universității din Cluj. A predat cursurile de Literatura și civilizația engleză, Literatura americană, Limba engleză – curs practic, Studii culturale americane și Studii culturale irlandeze. A fost în două rânduri șef al Catedrei de Filologie germanică. A urmat studii de specializare ca bursier ACLS la University of North Carolina Chapel Hill, SUA și în Anglia și Irlanda, a predat ca lector la School of Slavonic and East European Studies a University of London (1990–1992) și ca profesor-invitat la University of Nevada din Reno (2003). A desfășurat o bogată activitate științifică, fiind considerat drept unul dintre cei mai importanți angliști și americaniști români. A publicat numeroase traduceri din literatura engleză și a obținut câteva premii pentru traduceri ale Uniunii Scriitorilor din România.

1944 – Demisia Guvernului Constantin Sănătescu (1). Instalarea Guvernului Constantin Sănătescu (2)

Guvernul Constantin Sănătescu (1) a fost un Consiliu de miniștri al Blocului Național Democrat, prezidat de Constantin Sănătescu, a guvernat între 23 august–4 noiembrie 1944. I-a fost încredințată importanta misiune de a consolida lovitura de stat, prin respingerea atacului contingentelor germane din țară și eliberarea teritoriului României. A avut de asemenea misiunea semnării Convenției de armistițiu din 12 septembrie 1944 (ieșirea din războiul antisovietic și angajarea în lupta împotriva Germaniei, plata a 300 mil. USD despăgubiri de război, anularea dictatului de la Viena, stabilirea graniței româno-sovietice din 28 iunie 1940). Într-o permanentă confruntare între partidele politice și coaliția girată de comuniști, Sănătescu și-a prezentat demisia, fiind desemnat să formeze un nou guvern.

Guvernul Constantin Sănătescu (2) a fost un Consiliu de miniștri de uniune națională, care a guvernat între 4 noiembrie–5 decembrie 1944. S-a confruntat cu provocările Partidului Comunist Român, susținut de Uniunea Sovietică, care a solicitat să-i fie acordate două ministere strategice, Ministerul de Interne și Ministerul de Război.

1944 – S-a născut Corneliu Ursescu

4 noiembrie 1944, Pitești

Matematician, cercetător, programator. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității „Al.I. Cuza” din Iași și a devenit Doctor în Matematici al aceleiași universități. A fost profesor de liceu în Vaslui, cercetător științific la Institutul de de Matematică al Academiei Române, filiala Iași, programator la Centrul de calcul al Universității. Nominalizat la Premiul pentru excelență în cultura românească (2001), este membru al American Mathematics Society.

1945 – S-a născut Ioan Suciu

4 noiembrie 1945, Brașov – martie 2013

Poet, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Absolvent al Colegiului Național de Informatica Brașov în 1967, a debutat în 1977 în revista Familia. Debutul editorial s-a produs un an mai târziu, cu volumul Poeme despre. A colaborat la revistele: Astra, Luceafărul, Orizont, Tribuna, Convorbiri literare, România literară, Tomis, Sinteze literare, Minerva, Oglinda literară, Salonul literar, Pro saeculum, Porto-Franco, Ardealul literar, Revista Română etc. A mai publicat: Miresme de lumină, Lumină-ntrebare, Imparis, Lacrima departelui, Spusul nespus, Vămile tăcerii, cuvintele, Grădina cu altfel, Bastion între raze, Privirea cântătoare, Știintele suave și Privire spre timp (Volume care au primit Premiul pentru poezie „Gherghinescu Vania“ al Filialei Brașov a Uniunii Scriitorilor din România, 2005), Estimp… sau Tabloul periodic al sentimentelor sau 111 poezii de veșnică tranziție între criză și recesiune. I-au fost acordate Premiul revistei Astra (Brașov, 1985), Premiul revistei Tribuna (Cluj-Napoca, 1986).

1947 – Demiterea miniștrilor aparținând PNL–Tătărescu din Consiliul de Miniștri

Adunarea Deputaților a votat la 3 noiembrie o moțiune de neîncredere în activitatea liberalilor conduși de Gheorghe Tătărăscu, iar a doua zi, toți miniștri tătărescieni au fost demiși. Gheorghe Tătărescu s-a retras de la conducerea partidului în favoarea secondantului său, Petre Bejan. Însă în noaptea de 5/6 mai 1950, aproape toți foștii miniștri PNL–Tătărescu, în frunte cu liderul lor, au fost arestați și întemnițați la Sighet. Astfel, reprezentanții liberali au fost înlăturați din guvernul Dr. Petru Groza, iar activitatea Partidului Național Liberal a încetat până în ianuarie 1990.

1951 – S-a născut Traian Băsescu

4 noiembrie 1951, Basarabi, Constanța

Ofițer naval, politician, ministru al transporturilor, primar general al municipiului București (iunie 2000–decembrie 2004), președinte al Partidului Democrat, președinte al României (2004–2014). La 1 ianuarie 2007, în timpul mandatului său de președinte, România a aderat la Uniunea Europeană. În decembrie 2006, a condamnat comunismul din România, într-un discurs ținut în Parlamentul țării. A fost primul președinte din istoria României care a fost suspendat din funcție – de două ori – și reinstalat în urma referendumurilor populare. În prezent este președinte de onoare al Partidului Mișcarea Populară, pe care l-a înființat în anul 2014, și europarlamentar din partea aceleiași formațiuni pentru un mandat de 5 ani (2019–2024). În septembrie 2019, judecătorii Curții de Apel București au stabilit, în primă instanță, că Traian Băsescu a fost colaborator al Securității ca poliție politică. Pe 23 martie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a României a decis definitiv că Traian Băsescu a fost colaborator al Securităţii.

1957 – Accidentul aviatic de pe aeroportul Vnukovo al delegației Partidului Muncitoresc Român

Delegația PMR s-a îmbarcat într-un avion sovietic pus la dispoziție pentru ei, pentru a se deplasa la Moscova, în scopul participării la sărbătorirea celor 40 de ani de la revoluția bolșevică, pe 7 noiembrie. Delegația română era alcătuită din: Chivu Stoica, prim-ministru, Grigore Preoteasa, Nicolae Ceaușescu, Ștefan Voitec, Leonte Răutu și Alexandru Moghioroș, însoțiți de personal tehnic: translatorul Mihai Novicov, Ștefan Voicu, stenograful Petrescu și ofițerul de Securitate Mecu. În avion trebuia să se afle și Gheorghiu-Dej, însă acesta a absentat, pe motiv, poate real, de gripă. Accidentul s-a produs în momentul în care avionul se pregătea să aterizeze pe aeroportul moscovit Vnukovo. Din cauza proastei vizibilități, nava a ratat pista de aterizare, iar la scurt timp după prăbușirea într-o pădure de lângă aeroport, s-a aprins în flăcări. În accident și-au pierdut viața Grigore Preoteasa și trei membri ai echipajului sovietic. Ceilalți pasageri și membri ai echipajului au fost doar răniți. Cei care au supraviețuit impactului au fost duși imediat la spitalul de partid Kremliokova, unde au fost vizitați de o delegație sovietică, în frunte cu premierul Bulganin.

5 minute de istorie: Accidentul aviatic din 4 noiembrie 1957

1957 – S-a născut Marian Lupașcu

4 noiembrie 1957, București

Etnomuzicolog, cercetător științific, fost violonist. Studiile muzicale le-a început la Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 2 din București, clasa de Vioară, apoi Liceul de Muzică „George Enescu”, clasa de Teorie muzicală. Între 1977–1981 a urmat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, Facultatea de Muzică și Compoziție. A fost profesor de Vioară la Școala de Muzică și Arte Plastice din Giurgiu, profesor de Muzică la școlile generale din Vărăști și Hotarele (Giurgiu), profesor de Fanfară la clubul copiilor din sect.1, București, profesor de Vioară la Școala de Muzică și Arte Plastice nr. 2 București, cercetător științific la Institutul de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”, asistent la catedra de Folclor a Academiei de Muzică din București, profesor de vioară la Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” București. A obținut titlul de Doctor în Muzicologie în anul 2003 cu teza Ritmul asimetric policron. A realizat, din 1978, cercetări de teren în zonele Caraș-Severin, Tulcea, Mureș, Buzău, Olt, Brașov, Bihor, Ilfov, Giurgiu, Brăila, București, Bistrița-Năsăud, Vidin-Timoc și Lom (Bulgaria), Skopje, Bitolia, Moloviște, Tri Cișme (Macedonia) etc. A scris articole și studii în publicațiile periodice Revista de etnografie și folclor, Anuarul IEF, East European Meetings, Symposia, Revista muzeelor, Meteor, Actualitatea muzicală, Tradiții, Datina, Cultura, Adevărul, Curierul național etc. A realizat înregistrări, în studioul Muzeului Satului „Dimitrie Gusti”, cu informatori din Brăila, Suceava, Dolj, Teleorman, Vrancea, Argeș, Giurgiu, București, Aidimir-Cadrilater (Bulgaria), Zaiciar-Timoc (Serbia). Este unul dintre inițiatorii și realizatorii seriilor de CD-uri Arhive folclorice românești și Folclor muzical brăilean. A publicat volumul Categorii și instrumente muzicale pastorale în cultura carpatică și numeroase studii și articole.

1965 – A încetat din viață Elena Vianu (5/17 noiembrie 1911, București – 4 noiembrie 1965, București)

Critic și istoric literar, eseistă, traducătoare și pictoriță; soția criticului și esteticianului Tudor Vianu

1966 – A încetat din viață Traian Chelariu (21 iulie 1906, Hatna–Dărmănești, Ducatul Bucovinei/Bacău – 4 noiembrie 1966, Suceava)

Poet și dramaturg, profesor; a colaborat la Glasul Bucovinei, Junimea Literară, Gazeta Bucovinei, Bilete de papagal, Gândirea, Convorbiri literare, Universul literar, Revista Fundațiilor Regale etc.

1970 – A încetat din viață Tudor Mușatescu (22 februarie 1903, Câmpulung-Muscel – 4 noiembrie 1970, București)

Poet, prozator, dramaturg și umorist; la maturitate, atât ca vârstă, cât și ca formație artistică, s-a dedicat trup și suflet teatrului, în calitate de dramaturg, traducător, director de scenă, de conducător și proprietar de teatru

1975 – A încetat din viață Plautius Andronescu (10 decembrie 1893, Zürich – 4 noiembrie 1975, Timișoara)

Inginer electrotehnician; creatorul școlii românești de electrotehnică teoretică; membru titular al Academiei de Științe Tehnice din România și membru corespondent al Federației Internaționale a inginerilor

1978 – S-a inaugurat Centrala Hidroelectrică Stânca-Costești de pe râul Prut

Construită în 7 ani, împreună cu URSS (azi la granița cu Republica Moldova), una dintre cele mai frumoase, dar și mai utile construcții hidrotehnice din România. Barajul de la Stânca-Costești, din județul Botoșani, se situează pe locul al doilea în țară din punct de vedere al volumului de apă, după Porțile de Fier I. Pentru costruirea barajului au fost folosite mii de tone de materiale de construcție, fier și beton în principal, dar și echipamente pentru dotarea hidrocentralelor. Pentru a crea marele lac de acumulare de la Stânca, au fost făcute expropieri. Ceaușescu a ordonat strămutarea a nu mai puțin de 4 sate, pentru a face loc barajului și lacului. De cealaltă parte tovarășii din URSS, nu au rămas mai prejos, și au mutat 11 sate. Lucrările au început în anul 1973, inaugurarea oficială a fost la 4 noiembrie 1978, iar recepția definitivă s-a făcut în 1979.

1979 – A încetat din viață Moni Ghelerter (Solomon Ghelerter; 3 august 1905, Iași – 4 noiembrie 1979, București)

Om de teatru; regizor la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București; profesor la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București

1999 – Înfrățirea orașelor București și Chișinău

La 4 noiembrie 1999 s-a semnat Protocolul de înfrățire dintre Chișinău, Republica Moldova și București, România.

2006 – A încetat din viață Vladimir Țopa (27 noiembrie 1929, Mărcăuți, Hotin/Moldova – 4 noiembrie 2006, București)

Fizician; a lucrat la Institutul de Fizică și Tehnologia Materialelor din Măgurele, studiind materialele optice prin creștere de cristale, studii spectroscopice și opto-electrice; membru corespondent al Academiei Române

2014 – A încetat din viață Eftimie Luca (Victor Luca; 9 noiembrie 1914, Schitu, Neamț – 4 noiembrie 2014, Roman)

Cleric ortodox, teolog, Arhiepiscop al Romanului și Bacăului, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române

2015 – Sesiunea plenară a Reuniunii Statelor din Europa Centrală și de Est de la București

La Palatul Cotroceni din București, în data de 4 noiembrie 2015 a avut loc reuniunea la nivel înalt a statelor din Europa Centrală și de Est, la care șefii de stat au adoptat declarația comună privind Solidaritatea aliată și responsabilitatea comună, în care este subliniată necesitatea întăririi flancului estic al NATO și angajamentul alocării a 2% din PIB apărării.

2015 – Demisia Guvernului Victor Ponta

Cabinet de uniune națională (PSD–UNPR–ALDE), care a guvernat începând din 17 decembrie 2014 după ce, cu două zile înainte, primise votul de încredere al Parlamentului țării, până pe 4 noiembrie 2015 când primul ministru Victor Ponta și-a depus demisia, la presiunea protestelor din centrul Bucureștiului, generate de incendiul de la Colectiv. În timpul mandatului acestui Guvern, primul ministru Ponta a fost criticat pentru rămânerea în funcție în condițiile începerii urmăririi penale și apoi, în septembrie 2015, ale trimiterii sale în judecată pentru niște presupuse fapte ilegale comise de acesta în contextul unor contracte între cabinetul său de avocatură și unele întreprinderi de stat din domeniul energiei. În luna octombrie, parlamentari germani aflați în vizită în România declarau explicit că nu au cerut o întâlnire și cu șeful Guvernului din cauza faptelor de corupție de care este judecat. După demisie, guvernul a funcționat interimar, până la 17 noiembrie.

Tot în aceeași zi, și-a depus mandatul și primarul Sectorului 4, Cristian Popescu-Piedone.

2019 – S-a instalat Guvernul Ludovic Orban (1)

Guvernul propus de Ludovic Orban a primit votul de învestitură al Parlamentului, cu 240 de voturi pentru, în condițiile în care numărul minim de voturi necesare era 233.

A fost un cabinet minoritar PNL, condus de președintele partidului, Ludovic Orban, care a guvernat România în perioada 4 noiembrie 2019–5 februarie, prelungit până la 14 martie 2020.

2019 – A încetat din viață Eleonora Romanescu (26 aprilie 1926, Leușeni, Orhei, RSSM/Republica Moldova – 4 noiembrie 2019)

Artistă plastică din Basarabia; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din Republica Moldova

2019 – A încetat din viață Ion Dediu (24 iunie 1934, Rediul Mare, Dondușeni, Soroca, România/Moldova – 4 noiembrie 2019, Chișinău)

Biolog, om politic și profesor din Republica Moldova; unul din fondatorii principali ai ecologiei teoretice moderne; membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei

2021 – A încetat din viață Petru Birău (Petru-Ilie Birău; 12 mai 1966, Cimpa, Hunedoara – 4 noiembrie 2021)

Pictor, scriitor, publicist; membru în Uniunea Artiștilor Plastici din România, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Asociația Scriitorilor din județul Hunedoara etc.

 

#amintirilezilei #istoriaRomaniei #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită