4 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Muzeul Civilizației Populare Tradiționale, ASTRA. Foto: Harry Herberth

 

1332 – Prima atestare documentară a organizării statale în Moldova

O scrisoare emisă de Cancelaria papală de la Avignon în 4 octombrie 1332, atestă existența claselor sociale în sud-vestul Moldovei, folosind sintagma „puternicii acelor locuri”.

1509 – Bătălia de la Hotin

Bogdan al III-lea, fiul lui Ștefan cel Mare, Domn al Moldovei între 2 iulie 1504–20 aprilie 1517, a cerut mâna Elisabetei, sora regelui Alexandru al Poloniei, căruia îi dăruise și două cetăți. Fiind refuzat de două ori, a pustiit sudul Poloniei, în cele din urmă convenind asupra căsătoriei (1506). Curând după aceea, regele Poloniei a murit, succesorul acestuia nu a mai aprobat căsătoria, ceea ce a provocat o serie de devastări reciproce. În invazia din iunie 1509, Bogdan a cucerit Pocuția, Rutenia Roșie și Podolia, dar, în același timp polonezii, sub comanda hatmanului Kamieniecki au invadat Moldova, atacând Suceava cu cca. 20.000 de soldați. După un asediu de trei săptămâni, leșii s-au retras prin Bucovina de est. De-a lungul Nistrului, în imediata apropiere a Hotinului, moldovenii i-au așteptat pe polonezi. În 4 octombrie 1509 a avut loc lupta generală între oastea Moldovei, condusă de Bogdan și cea poloneză condusă de hatmanul Mikołaj Kamieniecki, care sa încheiat cu victoria polonezilor. A fost ultima bătălie a războiului moldoveano-polon, început în 1502 și încheiat prin tratatul de pace de la Camenița din 22 ianuarie 1510, prin care Bogdan a renunțat în cele din urmă la pretențiile asupra Pocuției și planurile de căsătorie cu Elisabeta Jagiello, în schimbul unor avantaje politico-economice.

1848 – A apărut la Cernăuți publicația Bucovina

Cu subtitlul Gazetă românească săptămânală de politică, religie și literatură, aflată sub conducerea fraților Gheorghe, Alexandru și Eudoxiu Hurmuzachi. Revista, cu text bilingv, român și german, era primul periodic al românilor bucovineni, tribună de apărare a intereselor lor naționale, intelectuale și materiale.

A avut colaboratori străluciți: Vasile Alecsandri, Costache Negri, Costache Conachi, Dimitrie Bolintineanu, Vasile Cârlova, Vasile Pogor, Mihail Kogalniceanu, Andrei Șaguna, Andrei Mureșanu, Aron Pumnul, Gheorghe Bariț etc., fiind editată în perioada 4/17 octombrie 1848–20 septembrie/2 octombrie 1850.

Mai mult: Bucovina. Gazetă Românească, Cernăuți, 1848 [Tipărituri vechi românești]

1853 – A început oficial Războiul Crimeii

Război purtat între Imperiul Rus și o alianță a Imperiului Francez, Imperiului Britanic și Imperiului Otoman, la care s-a alăturat și Regatul Sardiniei (martie 1853–30 martie1856). Războiul a făcut parte dintr-o lungă competiție între principalele puteri europene pentru influență asupra teritoriilor din Imperiul Otoman care se afla în declin. A început, de fapt, în 21 iunie 1853, când Rusia a ocupat principatele Moldovei și Valahiei, fără a declara război puterii suzerane, Imperiul Otoman; unii dintre generalii de la Sankt Petersburg doreau să stabilească granița rusească pe Dunăre și să anexeze cele două state românești, așa cum în 1812, imperiul țarilor cotropise Basarabia.

Diplomații ruși voiau chiar mai mult: ei credeau că este posibilă cucerirea Constantinopolului și chiar a Ierusalimului. Turcii, sprijiniți de englezi și francezi, au prezentat rușilor un ultimatum pentru retragerea trupelor, iar în urma refuzului, la 4 octombrie au declarat război Rusiei. Războiul s-a purtat pe două continente: la Dunăre, la Marea Baltică, în Crimeea, în Transcaucazia.

1859 – S-a născut George Cosmovici

4 octombrie 1859, Sasca Mare, Suceava – 14 februarie 1927, Paris

Compozitor, unchi (văr primar al mamei) și prieten al lui George Enescu. A fost un compozitor de succes în epocă, cu studii muzicale la Dresda şi o creaţie componistică bogată: muzică instrumentală, de cameră şi vocală – numeroase lieduri, dintre care multe pe versurile Reginei-poete Carmen Sylva, cu care avea o relaţie apropiată, dar şi opere reprezentate în teatre lirice europene de prim rang: Fântâna Blanduziei (premiera în 1910, la Bucureşti), Mărioara (1902), operă în trei acte, pe un libret de Carmen Sylva, cu o reducţie pentru pian de George Enescu, pusă în scenă prima dată în 1905 la Neues Deutsches Theater din Praga, având şi o premieră vieneză încununată de succes la Volksoper în 1914 şi chiar de tipărire. Deși în România opera nu a fost reprezentată nici până în ziua de astăzi, a figurat în repertoriul teatrelor din Nürnberg (1906), Leipzig (până în 1943), Cernăuţi și Lvov.

1863 – S-a înființat la Brașov Reuniunea Română de Gimnastică

Un rol important în înființarea acestei asociații l-a avut Nicolae Teclu, de al cărui nume se leagă și multe alte inițiative în mișcarea culturală din Transilvania. Adunarea de constituire a Reuniunii române de gimnastică, a avut loc la 4 octombrie 1863. În 1873 și-a schimbat numele în Reuniunea Română de Gimnastică și Cântări.

1871 – S-a născut Ion C. Frimu

4/16 octombrie 1871, Bârzești, Vaslui – 19 februarie 1919, Închisoarea Văcărești

Militant socialist și fruntaș al Partidului Social-Democrat, care a murit în închisoare. Era de profesie tâmplar. În decembrie 1896, când s-a înființat Uniunea Sindicatelor Breslelor, I.C. Frimu a fost ales președinte al acestei uniuni sindicale. A înființat și a făcut parte din conducerea revistei România muncitoare și a Uniunii Socialiste din România, a pus bazele Sindicatului Tâmplarilor din București, fiind ales președinte. La înființarea Partidului Social Democrat Român (PSDR), a devenit unul dintre liderii acestuia. Ca urmare a participării la manifestațiile muncitorilor tipografi din decembrie 1918 a fost arestat, închis și a murit în urma bătăilor suferite în închisoare.

1873 – S-a născut Gheorghe Țițeica

4/16 octombrie 1873, Turnu-Severin – 5 februarie 1939, București

Matematician și pedagog, membru titular (din 1913), vicepreședinte (1928), secretar general (1929) al Academiei Române. A urmat liceul la Craiova, unde s-a remarcat prin interesul acordat matematicii, a intrat pe primul loc la Școala Normală Superioară și apoi a urmat secția matematici la Facultatea de Științe de la Universitatea din București. Dintre profesorii săi, cel mai mult l-a impresionat Spiru Haret, despre a cărui viață și operă a scris mai târziu. În 1895 a obținut licența în Matematici și a fost numit profesor suplinitor la Seminarul Nifon. În anul următor, după ce a promovat examenul de capacitate pentru profesorii universitari de matematică, a plecat la studii la Paris, fiind al patrulea român la École Normale Supérieure. A fost profesor la Universitatea și la Școala Politehnică din București, membru al mai multor academii straine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia. S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spațiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. Este creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele. Datorită lucrărilor sale de geometrie diferențială, publicate în diferite periodice de profil, a devenit celebru în lumea științifică și a fost ales ca președinte al secției de geometrie la diferite congrese. Prin numeroasele lucrări de matematică elementară și de popularizare a științei, pe care le-a publicat de-a lungul întregii sale vieți, a contribuit la ridicarea nivelului învățământului matematic din România.

1881 – S-a născut Gogu Constantinescu

George Constantinescu; 4 octombrie 1881, Craiova – 11 decembrie 1965, Coniston, Cumbria, Marea Britanie

Inginer, om de știință, inovator, inventator. Încă din copilărie, manifesta interes pentru știință; în timpul liceului și-a transformat camera într-un adevărat laborator de fizică și chimie. A realizat în acea perioadă o lampă electrică cu mercur, acumulatori, baterii, motoare, un calculator mecanic. În 1904 a absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele ca șef de promoție. Din timpul studiilor și după absolvire s-a preocupat de demonstrarea utilității unui material de construcții nou, betonul armat, atât teoretic, cât și practic. A proiectat numeroase construcții cu structura din beton armat, dar nu a găsit sprijin la guvernul vremii pentru a-și pune în practică ideile și a înființat propria firmă, împreună cu inginerul Tiberiu Eremia. Costurile reduse ale betonului armat i-au adus câștigarea unei licitații de 5 poduri. Lucrând la construirea drumului București–Doftana, a avut ideea primului material care seamănă cu asfaltul de astăzi. S-a ocupat de asemenea și de utilaje și mijloacele de transport, găsind soluții de îmbunătățire sau creând altele noi. A plecat în Marea Britanie unde s-a stabilit și a introdus acolo o nouă ramură a mecanicii mediilor continue numită sonicitate, care permite folosirea compresibilității lichidelor (sau fluidelor în general) pentru a transmite putere prin vibrații (oscilații), prin folosirea modelelor matematice existente în domeniul electricității, publicând lucrarea The Theory of Sonics. A treatise on transmission of power by vibrations. S-a preocupat apoi de aplicațiile practice ale acestei științe, în special în electrotehnică. Este autorul a numeroase invenții ca: motoarele, pompele, ciocanele și perforatoarele sonice, injectoarele sonice, convertizoare de cuplu (cutii de viteze sonice), generatoare de energie sonică, aparate pentru transmisii și receptoare ale acestei energii. A realizat dispozitivul de tragere la orice turație a motorului prin discul format de palele elicei în rotație, numit G.C. Gear (G.C. Fire Control Gear). Guvernul britanic a realizat în 1918 pentru inginerul român Gogu Constantinescu laboratorul din West Drayton numit Uzinele Sonice. În ultima parte a vieții a cercetat transformarea energiei electrice în energie sonică și a energiei mecanice în energie calorică, utilizarea ultrasunetelor în practică. Printre clădirile construite (structură de beton armat): Cazinoul și Marea Moschee (Moscheea Carol I) din Constanța, Castelul de apă de la Periș, podurile de peste râul Siret de la Adjud, Răcătău, Roman, Palatul Patriarhiei, Hotelul Athénée Palace.

Gogu Constantinescu

1883 – A început să circule trenul Orient-Express, pe ruta Paris–Varna

La 5 iunie 1883, primul tren Express d’Orient a părăsit Parisul către Viena, care a rămas terminalul traseului, până la 4 octombrie 1883. Traseul stabilit inițial, folosit pentru prima dată pe 4 octombrie 1883, a fost de la Paris, Gare de l’Est, până la Giurgiu, prin Munchen și Viena.

La Giurgiu, pasagerii au traversat Dunărea cu feribotul spre Ruse, de unde au luat alt tren spre Varna și au încheiat apoi călătoria spre Constantinopol cu feribotul. În 1885, a operat altă rută, de data aceasta ajungând la Istanbul cu calea ferată de la Viena la Belgrad și Niš, transport cu trăsura către Plovdiv și feroviar din nou spre Istanbul. Trenul a fost redenumit oficial Orient Express în 1891.

1890 – S-a născut Virgil Salvanu

4 octombrie 1890, Ceaba, Cluj – 14 iulie 1983, Cluj-Napoca

Arhitect al municipiului Cluj, boxer. A urmat Facultatea de Arhitectură la Politehnica din Budapesta. S-a înscris în Societatea Academică „Petru Maior”, participând la manifestări de promovare a valorilor culturale și sportive naționale. În facultate s-a înscris la secția de box a Societății Sportive Studențești a universității maghiare, s-a antrenat cu reputatul boxer de culoare, Bobby Dobs (fost campion al Americii). Prima sa victorie ca boxer a înregistrat-o în 1912, când a câștigat titlul de campion la box al Budapestei. Anul următor, în 1913, a obținut titlul de campion la Campionatul internațional al Austro-Ungariei. În primul război mondial a fost aviator. Doborât în Italia, a fost luat prizonier. După ce a fost eliberat, s-a înscris la Cluj în Garda Națională a Românilor din Transilvania, fiind un participant activ la realizarea Unirii de la 1918. După Unire a revenit în viața sportivă; în 1919 a reprezentat România la Jocurile Interaliate de la Paris, unde a câștigat medalia de bronz. A cucerit mai multe titluri de campion național, încheind cariera de boxer la 40 de ani. A fost apoi arbitru de box. A întreprins demersuri pentru înființarea Clubului Sportiv Dacia și Asociației Sportive Victoria din Cluj. Din 1920 a condus secția de arhitectură a Primăriei Cluj. Ca arhitect șef al orașului (1919–1940) a contribuit la ridicarea Catedralei Ortodoxe, a Casei Armatei, a Casei Universitarilor, a Politehnicii, la construirea cartierelor „Andrei Mureșanu” și Dâmbu Rotund precum și la amenajarea a numeroase terenuri de sport. Între anii 1952–1972 a proiectat și condus lucrări de restaurare a 22 de biserici ortodoxe de lemn din nordul Transilvaniei. I s-a acordat titlul de Sportiv Emerit (1975).

1895 – S-a instalat Guvernul Dimitrie A. Sturdza (1)

Consiliu de miniștri liberal care a guvernat România în perioada 4 octombrie 1895–21 noiembrie 1896. În calitate de președinte al PNL, Sturdza a fost desemnat de patru ori să formeze un Consiliu de miniștri, ocupând și portofoliul altor ministere de însemnătate. Ca ministru de Externe, a semnat un protocol de prelungire a Tratatului secret de alianță dintre România și Austro-Ungaria cu prilejul vizitei la București a împăratului Franz Josef I. Activitatea guvernului a fost marcată de „chestiunea Ghenadie” (val de manifestații și proteste organizate de opoziție împotriva guvernului având ca pretext îndepărtarea în condiții neobișnuite a mitropolitului primat Ghenadie de la conducerea Bisericii).

1895 – S-a constituit Societatea Petrolieră Steaua Română

În 4 septembrie 1895, după emiterea primei legi a minelor, s-a înființat societatatea anonimă STEAUA ROMÂNĂ, cu capital român și străin. În anul 1897, după ce Rafinăria a achiziționat în întregime zona petrolieră din jurul orașului Câmpina, a devenit o rafinărie modernă, pe o suprafață de 13,5 hectare.

La darea ei in folosință, era considerată cea mai modernă și cea mai mare dintre rafinăriile din Europa. Patrimoniul său se compunea din rafinării, schele, sonde, instalații de export la Constanța și Giurgiu, o flotilă de tancuri petroliere de transport pe Dunăre, o fabrică de acid sulfuric, o fabrică de bidoane, o stație de conducte de apă pe râul Doftana.

1904 – A încetat din viață Ioniță Scipione Bădescu (15 mai 1847 – 4 octombrie 1904)

Poet, scriitor și publicist; membru al Junimii; prieten cu Mihai Eminescu.

1910 – S-a născut Călin Popovici

4 octombrie 1910, Galați – 16 ianuarie 1977, București

Astronom, astrofizician și geodez, ales post-mortem membru al Academiei Române (în 1990). A fost profesor la Universitatea din București. Are lucrări de fotometrie stelară, fizica soarelui și solar-terestră, astronomie geodezică, triangulație cosmică și filozofie a astronomiei. A inițiat și dezvoltat cercetările astrofizice și spațiale la Observatorul din București. A conceput metoda cercului de simultaneitate și a afectuat studii asupra meteorilor, mișcării soarelui în spațiu etc. A publicat numeroase lucrări de popularizare a astronomiei. A întemeiat școala românească de stele variabile. A combătut astrologia, arătând că configurația constelațiilor zodiacale s-a deplasat cu aproximativ o lună de la momentul apariției acestei pseudoștiințe în epoca Babilonului antic. A redactat un dicționar valoros de astronomie.

1915 – A încetat din viață Mihail M. Râmniceanu

1854 – 4 octombrie 1915, București

Inginer constructor, membru corespondent (din 1904) al Academiei Române. Diplomat al Şcolii de Poduri din Paris și absolvent al Şcolii de Poduri şi Şosele de la Bucureşti, a fost un colaborator apropiat al lui Anghel Saligny. A proiectat construirea a peste 1.000 km de cale ferată.

1917 – S-a născut Constantin Dipșe

4 octombrie 1917, Șurdești, Maramureș – 26 noiembrie 2010, București

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, din 1951. Absolvent al Școlii Liberale de Arte Frumoase din Baia Mare, clasa Gheorghe Manu și licențiat al Academiei de Arte Frumoase din București (1945), elev al maeștrilor Nicolae Dărăscu și Camil Ressu, a obținut în 1948 titlul de Doctor în Arte Frumoase. În 1945 a debutat la Salonul Oficial de primăvară cu o compoziție. A participat la toate manifestările organizate de Consiliul Culturii, Comitetul de cultură al municipiului București și al Uniunii artiștilor Plastici din București, dar și de Comitetele de Cultură din județele: Tulcea, Maramureș, Bihor, Dâmbovița, Hunedoara, Caraș-Severin etc.; diverse manifestări organizate de: Muzeul Republicii, Muzeul „Simu”, Muzeul „Bruckental” din Sibiu, Muzeul Crișurilor din Oradea, Muzeul de Artă din Arad, Muzeul de Artă din Constanța, Muzeul Maramureșului din Baia Mare, Muzeul de artă din Suceava și din Botoșani; expoziții peste hotare în: India, Japonia, Pakistan, Israel, Grecia, Italia, Franța, Germania, Austria, Polonia, Finlanda, Cehoslovacia, URSS, Ungaria. Expoziții personale a avut la Muzeul Satului, Galeria Simeza și Galeria „Niculae Cristea” de la ziarul Universul din București; Sala de expoziții Oradea, Sala Muzeului regional Suceava etc. A executat numeroase lucrări de artă monumentală: fresca din interiorul bisericii greco-catolice Acvila, din București, pictura bisericilor din Podoleni, Costișa de Sus, Costișa de jos, jud. Neamț (în colaborare); tehnică mozaic-ceramică la hotelul Tomis din Mamaia, pe fațada fabricii de mobilă din Drobeta-Turnu Severin, Arcașii lui Stefan Cel Mare pe fațada căminului Cultural din Putna; restaurări (în colaborare) la Casa memorială „Dr Gh. Marinescu”, decorații la Casa oamenilor de Știință București, frescele, tavanul teatrului „Gheorghe Pastia” din Focșani și tavanul foaierului etc.

Imagini și amintiri: Constantin Dipșe [Constantin Dipșe]

1921 – S-a născut Valeriu Munteanu

4 octombrie 1921 – 20 decembrie 1999, București

Filolog, lingvist, lexicograf și traducător. A studiat Dreptul la Cluj și la Sibiu, Filologia la București și limbile scandinave la Universitatea din Uppsala (Suedia). A predat Limba suedeză și Limba daneză la Universitatea București. A tradus în limba română cărți de Hjalmar Bergman, August Strindberg, Artur Lundkvist, Hans Scherfig, Herman Bang, Sigrid Undset, Knut Hamsun. Dintre lucrările publicate: Ghid de conversație român-suedez, Dansk-rumænsk parlør, Dicționar suedez-român, Dicționar danez-român. A fost Cavaler al ordinului suedez Nordstjärne clasa I (1981) și al ordinului danez Dannebrog, câștigător al premiului de traduceri al Academiei Suedeze (1981) și al Uniunii Scriitorilor din România (1997).

1929 – Inaugurarea sălii Studio a Teatrului Național

Reprezentația inaugurală a sălii Studio a Teatrului Național, deschis sub directoratul lui Liviu Rebreanu, a fost totodată și premiera piesei Mușcata din fereastră de Victor Ioan Popa. Regia a fost semnată de Paul Gusty, iar din distribuție făceau parte actorii Ion Sîrbu, Grigore Mărculescu, I. Cernea, Ionescu Ulmeni, Toto Ionescu, Irina Nădejde. Piesa s-a jucat cu succes în stagiunea 1929–1930, realizându-se 54 de spectacole.

Mușcata din fereastră Teatru radiofonic • Regia Dan Puican. Cu: Octavian Cotescu, Sandu Sticlaru, Draga Olteanu-Matei, Ilinca Tomoroveanu, Traian Stănescu, Mihai Mălaimare, Daniel Horhocea, Fărâmiţă Lambru, Constantin Diplan

1933 – S-a născut Emil Pinghireac

4 octombrie 1933, Adâncata, Suceava – 11 Octombrie 2013, București

Bariton, profesor universitar, artist liric pe scena Teatrului Muzical „Nae Leonard” din Galați în perioada 1980–1998. A urmat două facultăți – de Litere și Conservatorul, a avut o carieră strălucită ca solist al Operei din Iași după care, din 1980, a contribuit din plin la faima Teatrului Muzical gălățean, unde a interpretat cele mai dificile roluri. După 1998, cu generozitate s-a dedicat nobilei misiuni de călăuzire a tinerelor speranțe pe drumul dificil al artei și măiestriei. A revenit la Galați în 2012, când a montat My Fair Lady, spectacol de succes.

1933 – S-a născut George Astaloș

4 octombrie 1933, București – 27 aprilie 2014, București

Poet, romancier și dramaturg stabilit la Paris. Absolvent al Școlii de Ofițeri topogeodezi (1953), a demisionat din armată pentru a se dedica exclusiv scrisului. A scris poezie, teatru, roman, eseu, memorialistică, culegeri epistolare, critică și teorie literară. A debutat cu poezie în 1948, într-o revistă școlară, dar adevăratul debut a avut loc în 1968/1969 pe scena Teatrului Cassandra din București cu piesa Vin soldații. Pentru volumul de teatru Vin soldații și alte piese, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1970). Teatrul său a fost reprezentat pe scenele din: Paris, Londra, New York, Washington, Copenhaga, București, Stockholm, Edmonton, Bonn, Bruxelles, Lisabona, Madrid, Barcelona, Viena, Dortmund, Berlin etc. La congresul PEN Clubului Internațional (Piran, Slovenia, 1971), președintele Pierre Emmanuel, i-a oferit o bursă a Academiei Franceze, s-a stabilit definitiv la Paris, iar în 1976 i s-a acordat cetățenia franceză. Este autorul a peste 40 de volume de poezie, proză, teatru, eseu, memorii si corespondență. Cărțile i-au fost publicate în: România, Franța, Italia, Portugalia, Statele Unite ale Americii, Luxemburg și Germania. Figurează în peste 20 de antologii de poezie și de teatru, apărute în Europa și în America de Nord.

1933 – S-a născut Florea Firan

4 octombrie 1933, Giubega, Dolj

Critic și istoric literar, publicist, editor și profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1976). A absolvit Facultatea de Limba și literatura română a Universității din București în 1965. A fost profesor la Cugir, după care s-a stabilit în Craiova, profesor la Colegiul Național „Carol I”, șef al Secției culturale, inspector școlar, șef-adjunct al Secției învățământ Craiova, director al Liceului de Artă, apoi al Liceului de Filologie-Istorie, directorul revistei și editurii Scrisul Românesc, președinte al Comitetului pentru Cultură și Educație Socialistă Dolj (1968–1977). Din această poziție a propus înființarea Festivalului și Concursului Național de muzică populară „Maria Tănase”, a inițiat manifestări cultural-științifice dedicate poetului Alexandru Macedonski, deschiderea Casei memoriale „Al. Macedonski” și dezvelirea unui bust în Grădina Botanică; a avut inițiativa înființării Teatrului de Operetă din Craiova (în prezent, Teatrul Liric de Operă și Operetă „Elena Teodorini”). În anul 1976 a obținut titlul de Doctor în Științe Filologice cu teza Presa literară craioveană. 1838–1975. A fost profesor la Facultatea de Litere a Universității din Craiova, lector de Limba română la Universitatea din Pisa, susținând și cursuri de limbă, cultură și civilizație română la Accademia di Romania din Roma. A cercetat asiduu istoria presei literare craiovene și confluențele literare oltene, fiind autorul mai multor articole și cărți în acest domeniu. A debutat în 1965 cu articolul Coșbuc și Craiova, documente inedite, urmat de: Începuturile presei literare craiovene, Doljul în imagini, De la Macedonski la Arghezi, Profiluri și structuri literare. Contribuții la o istorie a literaturii române (2 vol.), Spirite enciclopedice în literatura română (3 vol.), Portrete în timp, Limba română și mass-media, Liniștea și neliniștea drumului, Intelectualii, Puterea și Tehnologia și multe altele. Este autor a peste 40 de volume de istorie, critică literară și publicistică, a zeci de ediții întocmite, îngrijite, prefațate/postrafațate, din scriitori clasici și contemporani, și a câteva sute de articole pe care le publică în presa literară și culturală românească, precum și în presa culturală din Italia.

1934 – S-a născut Mircea Albulescu

Iorgu Constantin Albulescu; 4 octombrie 1934, București – 8 aprilie 2016, București

Actor de teatru și film, profesor universitar, publicist, poet, prozator, membru al Uniunii Scriitorilor. A lucrat ca artist-amator la Ateneul Popular, a fost figurant în Corpul de ansamblu al câtorva teatre din București, iar după 1950 a fost angajat la Teatrul Național București. A absolvit Școala Medie de Arhitectură în anul 1952, cu diplomă de Conductor-Arhitect, iar apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1956, la clasa Aura Buzescu, unde a fost coleg și bun prieten cu actorul Amza Pellea. A jucat în sute de piese pe scenele Teatrului Municipal, Teatrului de Comedie și Teatrului Național din București și a avut peste 90 de roluri în film. A interpretat roluri memorabile în teatrul radiofonic, pe care-l considera cea mai prodigioasă dintre activitățile sale artistice și care a constituit subiectul tezei sale de doctorat, Teatrul radiofonic; convertibilitatea mijloacelor de expresie actoricească în procesul creației (2004). În perioada 1985–2005, a fost profesor la Universitatea de Teatru și Film din București.

Ultimul interviu la televiziune al marelui actor Mircea Albulescu cu Cătălin Ștefănescu

1935 – S-a născut Ioana Kassargian

4 octombrie 1935, București – 11 decembrie 1985, București

Sculptoriță. S-a născut într-o familie armenească refugiată la București. A studiat sculptura la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, cu maestrul Medrea. După absolvire, a obținut o bursă de studii la Paris. A lucrat o vreme alături de Ion Irimescu. În scurta sa activitate artistică (1959–1985), a reușit un palmares de invidiat. Sunt consemnate câteva expoziții personale și numeroase expoziții de grup organizate de statul român la: Budapesta, Belgrad, Zagreb și Novi-Sad, la Frankfurt pe Main, Köln, Praga, Cracovia, Torino, Helsinki, Moscova. A participat la Expozițiile Tineretului de la Paris, Anvers și Lugano-Castelante. Critica vremii a apreciat că, deși formele sale sculptate sunt de factură abstractă, nu au nevoie de explicații, ele vorbesc de la sine celor ce le cunosc limbajul și se lasă fermecați de unduirea lor poetică. Dialogul cu bronzul polizat, după experiența pietrei și a marmorei, a fost pentru artistă o întâlnire cu spațiul și cu timpul, o interferență filosofică dintre cele două categorii. Prezența Ioanei Kassargian continuă să trăiască în memoria celor care au cunoscut-o și i-au îndrăgit opera. A fost distinsă cu Premiul pentru Sculptură al Uniunii Artiștilor Plastici (1963), Premiul Municipiului București (1969), câștigând, totodată, concursul de înnobilare a saloanelor Teatrului Național din București cu lucrările ei, care stau zilnic sub privirile iubitorilor de artă. „Ioana Kassargian are un instinct foarte sigur al formelor care-i pot traduce sculptural temperamentul artistei prin excelență liric. Sculptorița a dat dovadă că a înțeles particularitățile fiecărui material, bronz, marmoră, piatră, subordonându-le cu un talent remarcabil” [Contemporanul].

Biografie ilustrată: Ioana KASSARGIAN, sculptor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1937 – S-a născut Ioanid Romanescu

Valentin Tudose; 4 octombrie 1937, Voinești, Iași – 20 martie 1996, Iași

Poet, pedagog, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza” (1962–1968). A trecut prin mai multe slujbe: profesor la Românești, profesor și director de cămin cultural la Voinești, corector la revista Ateneu, inspector la Casa Județeană de Creație Iași, redactor la revista Convorbiri literare. Din volumele publicate: Singurătatea în doi, Aberații cromatice, Baia de nori, Energia visului, Nordul obiectelor, Orpheus, Demonul, Școala de poezie, Dilatarea timpului, Lovitura de maestru.

1938 – George Enescu a terminat Suita a III-a pentru orchestră, Săteasca

Cea de-a treia suită simfonică a lui George Enescu, după cum menționează autorul la sfârșitul manuscrisului, a fost terminată în data de 4 octombrie 1938, la vila Luminiș din Sinaia. Evoca imaginea satului său natal, Liveni, construind o atmosferă de basm, a locurilor unde și-a petrecut primii ani ai vieții.

George Enescu – Suita a III-a, Săteasca • Orchestra Simfonică a Radio-Televiziunii Române, dirijor Constantin Silvestri

1940 – A încetat din viață Petre Andrei (29 iunie 1891 – 4 octombrie 1940)

Savant, sociolog, filosof, profesor și om politic, deputat din partea Partidului Național-Țărănesc; ministru în mai multe guverne interbelice; membru post-mortem (1991) al Academiei Române; persecutat de legionari, s-a sinucis.

1941 – S-a născut Silviu Oravitzan-Crețu

4 octombrie 1941, Ciclova Montană, Caraș-Severin

Pictor; la baza concepției sale picturale stă viziunea crucii. A urmat cursurile Institutului Pedagogic din Timișoara (1958–1960) și pe cele ale Universității din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice (1960–1963). În 1983 a obținut Bursa Logos, la Paris. În 1984 a primit Bursa Fundației „Peer Mattsson” (Suedia). A fost profesor de desen la Liceul „Iulia Hasdeu” și la Liceul „Coriolan Brediceanu” din Lugoj, fondator și director al Galeriei Pro Arte din Lugoj. Din 1997 a fost profesor invitat la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Arte Plastice (clasa profesorului Constantin Flondor). Din 2005 este afiliat Institutului Român de Studii Inter-ortodoxe, Inter-confesionale și Inter-religioase (INTER). Prima expoziție la care a expus, alături de Vladimir Streletz și Tudor Tudan, a fost în 1966, la Sala Dacia din Lugoj. A fost urmată de numeroase participări la expoziții de grup și expoziții personale (București: Sala Dalles, Galeria Galateea, în Germania, Franța, Ungaria, Elveția, Austria, SUA etc. A fost distins cu Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler (2004).

Biografie ilustrată: Silviu Oravitzan [Wikiart]

1943 – S-a născut Florian Pittiș – Moțu

4 octombrie 1943, București – 5 august 2007, București

Actor de teatru și TV, regizor, traducător, interpret de muzică folk, realizator de emisiuni radio. A jucat la Teatrul Municipal/„Bulandra”, a tradus și a regizat piese de teatru. În domeniul muzical s-a făcut cunoscut într-un trio alături de Anda Călugăreanu și Dan Tufaru, în regia TV a lui Alexandru Bocăneț, iar mai târziu a activat cu același succes în Cenaclul Flacăra. În anul 1992 a întemeiat, alături de Mircea Baniciu, Mircea Vintilă și Vladi Cnejevici, formația Pasărea Colibri, cu care a concertat până în 2001 și împreună cu care a înregistrat patru albume. A semnat cronică muzicală în diverse publicații, iar în 1998 a devenit directorul Canalului Tineret al Radiodifuziunii Române.

Nu-i nimic, asta e! (Muzică de Colecție)

1943 – S-a născut Marian Nistor

4 octombrie 1943, Fâlfani–Stolnici, Argeș

Cantautor, unul dintre fondatorii, solistul și liderul trupei Savoy. A crescut în București, a învățat la Școala Specială de Muzică nr. 1 – unde a fost coleg cu Benone Sinulescu – apoi la Liceul de artă „Dinu Lipatti”, unde a fost coleg cu Gheorghe Zamfir la clasa profesorului Fănică Luca. În timpul stagiului militar, la Timișoara, a cântat ca solist instrumentist și cu formația de chitare. A înființat propria formație, numită inițial Stelele 23 (fiind formată la Uzina 23 August) și ulterior Portativ, cu Ionel Samoilă, Ionel Orban, Nichi Rotărescu și George Mitrea, care a fost descoperită de Margareta Pîslaru.

Frunza mea albastră • Mirabela Dauer & Marian Nistor

Trupa a cântat la Teatrul de revistă „Constantin Tănase”, de unde a luat denumirea Savoy. Formația s-a lansat cu compoziții și prelucrări de folclor; în peste 40 de ani având peste 10.000 de spectacole. Muzica Savoy a folosit două elemente: cântecul popular (prelucrat prin manieră și sound specific) și versurile pieselor, alese din marea poezie națională clasică și contemporană.

Marian Nistor / George Bacovia – Adio, pică frunza! • Savoy

1944 – S-a născut Ion Vartic

4 octombrie 1944, Sibiu

Eseist, teatrolog, critic și istoric literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Fundației Culturale Apostrof. Este licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj din 1967 și a devenit Doctor în Litere cu teza Ibsen și teatrul modern în 1988. Debutul său absolut s-a produs în revista Tribuna (1968), cu un eseu despre Radu Stanca. Membru al grupării literare Echinox, animator al grupării Ars Amatoria, a îngrijit rubrica Dosar a revistei Apostrof. A fost profesor de Literatură comparată și Teoria dramei la Facultatea de Litere și la Facultatea de Teatru și Televiziune ale Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, subsecretar de stat în Ministerul Culturii, director general al Teatrului Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Volume publicate: Spectacol interior. Eseuri critice (1977, debut editorial), Radu Stanca. Poezie și teatru, Modelul și oglinda, Ibsen și „teatrul invizibil”. Preludii la o teorie a dramei, Cioran naiv și sentimental, Clanul Caragiale, Bulgakov și secretul lui Koroviev. Interpretare figurală la Maestrul și Margareta. A fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor din România (1977), Premiul de critică „G. Călinescu” al Academiei Române (1982), Premiul Secției Române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și Premiul de critică al Salonului Național al Cărții (1995), Premiul pentru eseu al Uniunii Scriitorilor din România și Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor (2000) etc.

1944 – A încetat din viață Ion Popescu-Voitești (18 noiembrie 1876 – 4 octombrie 1944

Geolog, paleontolog, stratigraf și tectonician; a avut o contribuție deosebit de importantă la dezvoltarea industriei extractive prin descoperirea de zăcăminte de sare și petrol.

1947 – Congresul al 18-lea al Partidului Social-Democrat din România

Desfășurat între 4–9 octombrie. Participanții au cedat presiunilor comuniștilor, acceptând să poarte tratative pentru efectuarea fuziunii cu Partidul Comunist Român, acela fiind primul act prin care se pregătea transformarea partidului comunist în Partidul Unic Muncitoresc. În februarie 1948 PSD a fuzionat cu PCR în cadrul Partidului Muncitoresc Român (PMR). Două luni mai tîrziu, liderii PSD au fost arestați, fapt care a cauzat dispariția partidului din viața politică.

1952 – S-a născut Florin Mocănescu

4 octombrie 1952, Râncăciov, Dragomirești, Dâmbovița

Inginer petrolist, expert în domeniul petrolier. Primii trei ani de studii superioare i-a petrecut în București la Institutul de Petrol și Gaze, Facultatea Forajul Sondelor și Exploatarea Zăcămintelor de Țiței și Gaze iar ultimii doi ani la Ploiești prin mutarea Institutului (1971–1976), unde a susținut lucrarea de diplomă Stimularea sondelor prin acidizare, notată cu notă maximă, obținând diploma de Inginer foraj extractiv. A fost inginer în producție, responsabil cu monitorizarea producției, diagnosticarea și stabilirea de programe pentru îmbunătățirea peformanței exploatării sondelor și zăcămintelor. În timpul activității sale, a fost coautor la numeroase brevete de invenții legate de echipamente pentru industria petrolieră: Autotroliul pe pneuri, Instalație autotransportabilă, dotată cu cabină rabatabilă, Dispozitiv pentru manevrat țevi de extracție, Dispozitiv pentru aerisirea cilindrilor hidraulici, Dispozitiv electric pentru măsurarea eforturilor în ancorele masturilor și în cablul de manevră, Instalație de intervenție și reparații la sonde, Procedeu și instalație pentru stingerea incendiilor, Dispozitiv pentru etanșare etc. În anul 2007 a pus bazele propriei firme de consultanță în domeniul petrolier, mai exact în activitatea de explorare de petrol și gaze.

1957 – S-a născut Valeria Sitaru

4 octombrie 1957, Turnu Severin

Actriță de teatru și film, regizoare, scriitoare și realizatoare de emisiuni de televiziune. În 1981 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragaiale”, Facultatea de Teatru, Secția Actorie și a debutat alături de actori celebri, Mircea Albulescu, Leopoldina Bălănuță, Costel Constantin, în drama Semnul șarpelui, a continuat alături de Florin Zamfirescu cu Pădurea nebună, Imposibila iubire. A jucat pe scenă la Teatrul din Petroșani, Teatrul Odeon și Teatrul Act din București, a fost regizoare la Studioul de teatru Casandra, Teatrul „Nottara” și Teatrul Național de Operetă „Ion Dacian”. A realizat roluri notabile în filme, precum Ramân cu tine, Magnatul, Despărțire. Totodată, este profesoară de Arta actorului la UNATC, a fost profesor-invitat la Conservatoire National Superior d`Art Dramatique, Paris; ENSATT Lyon; ERAC Cannes. Scriitoare și realizatoare de emisiuni de televiziune, a publicat articole dedicate artelor spectacolului, esteticii teatrale, și a scris volume de literatură ficțională și nonficțională, dintre care: În centrul atenției și Pentru cine bat străzile. A fost căsătorită cu actorul Florin Zamfirescu, cu care are o fiică, actrița Ștefana Samfira.

Imposibila iubire (1983) • Regia Constantin Vaeni. Cu: Șerban Ionescu, Amza Pellea, Tora Vasilescu, Valentin Teodosiu, Irina Petrescu, Gheorghe Cozorici, Valeria Sitaru [dra Nuți], Mitică Popescu

1958 – Iolanda Balaș a stabilit al șaselea record mondial, la săritura în înălțime

La București, Iolanda Balaș a sărit la înălțimea de 1,82 de metri.

1963 – S-a înființat Muzeul Civilizației Populare Tradiționale ASTRA

Ideea unui muzeu etnografic a fost mai veche, în Sibiu existând anterior Muzeul Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania (fondat în 1905 și închis în 1950). Proiectul tematic de organizare a Muzeului Tehnicii Populare – Dumbrava Sibiului, avizat de către Academia României, în premieră națională, sub autoritatea științifică a etnologului Cornel Irimie și aprobat de Comitetul de Stat pentru Cultură și Artă București. Tematica propusă de Cornel Irimie a pornit de la faptul că, în urma cercetărilor, au fost găsite numeroase instalații de tehnică populară, care funcționau încă foarte bine – mii de mori hidraulice, pive, dârste, vâltori, mori de vânt, mori acționate de forța cailor, râșnițe manuale, pive, uleinițe, dârste, joagăre etc.

De organizarea Muzeului Tehnicii Populare din Dumbrava Sibiului s-a ocupat echipa de muzeografi condusă de Herbert Hoffmann și arhitectul Paul Niedermaier. În anii 1963–1967, eforturile specialiștilor s-au îndreptat către descoperirea și transferarea instalațiilor de industrie populară, cele mai grav amenințate monumente cu distrugerea și dispariția. Este unul dintre cele mai mari muzee în aer liber din Romania, conține creații ale civilizației populare tradiționale, pre-industriale românești. Casele, atelierele și complexele de cladiri sunt presărate în jurul unui lac, printre copacii Dumbrăvii Sibiului. Deschiderea pentru public a avut loc la 17 octombrie 1967.

1977 – Dudu Georgescu a primit a doua Gheată de aur

Fotbalistul Dudu Georgescu a fost de patru ori consecutiv golgeterul României (1975–1978) și a cîștigat Gheata de Aur de două ori (1975 – 33 goluri, 1977 – 47 goluri).

În cadrul unei festivități desfășurate la Paris, în data de 4 octombrie 1977, Dudu Georgescu de la Dinamo București a primit, pentru a doua oară Gheata de aur, premiu care se acordă anual celui mai bun marcator din toate ligile europene din acel sezon. Performanța sa nu a fost încă egalată.

1977 – S-a născut Cabral Ibacka

4 octombrie 1977, București

Actor, prezentator de televiziune, antrenor de Tae Bo și fost luptător de kickboxing. A absolvit Facultatea de Sport din cadrul Universității Ecologice. A debutat în 1998 la Antena 1, cu emisiunea Roata de rezervă, între 1999–2000, a prezentat mai multe emisiuni în cadrul televiziunii Prima TV. A jucat în filme: Je ne marcherais jamais seul, Catacombs și seriale: Băieți buni, Păcatele Evei, Iubire ca în filme.

Băieți buni Serial TV, Episodul 1 • Dragoș Bucur, Cabral Ibacka [Inspector Eduard Bălan], Florin Călinescu, Răzvan Vasilescu, Cosmina Păsărin

1978 – S-a născut Marius Manole

4 octombrie 1978, Iași

Actor de teatru. A absolvit în 2001 Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași, secția Actorie, la clasa profesor Emil Coșeriu și Cornelia Gheorghe. Între 2002–2003, a urmat cursurile Secției de Coregrafie de la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „Ion Luca Caragiale” din București, de asemenea a participat la stagiile din cadrul Academiei Itinerante Andrei Șerban, la Horezu și la New York, atelier realizat de ICR New York cu sprijinul ICR București, în 2009. Joacă la Teatrul Național București, colaborează cu diverse teatre din București: „Bulandra”, Metropolis, Teatrul de Comedie, Teatrul LUNI de la Green Hours, Odeon. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, pentru implicarea deosebită în promovarea teatrului și cinematografiei românești atât în țară, cât și în străinătate (2016).

Spam & Marius Manole – Ultimul cântec pentru ea

1981 – S-a născut Andreea Enescu

Andreea Tâlvâc, 4 octombrie 1981, Sibiu

Handbalistă care joacă pe postul de intermediar stânga. A început să joace handbal la Clubul Sportiv Școlar Sibiu, apoi la CSM Sibiu, Oltchim Râmnicu Vâlcea, Oțelul Galați, CSM Ploiești, Tomis Constanța, în prezent este coordonator de joc pentru clubul Unirea Slobozia. Din 2001, a jucat la echipa națională de tineret a României, în șase meciuri și a înscris șase goluri, iar în 2005 a fost convocată la naționala de senioare, pentru care a jucat patru meciuri și a înscris șapte goluri.

1981 – A încetat din viață Franz Xaver Dressler (19 noiembrie 1898 – 4 octombrie 1981)

Compozitor, organist, dirijor și profesor român de etnie cehă din Transilvania; considerat părintele școlii moderne de orgă din România, emigrat în RFG.

1993 – Invitarea României ca membru al Consiliului Europei

A fost adoptată Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr. 37/1993, decizia de invitare a României să devină membru cu drepturi depline al Consiliului Europei. Ceremonia de aderare a avut loc la 7 octombrie 1993, la Viena.

1993 – S-a născut Alina Emilia Vuc

4 octombrie 1993, Reșița, Caraș-Severin

Luptătoare, sportivă de talie internațională, care a obținut prima medalie mondială din istoria luptelor feminine românești. A obținut titlul de vicecampioană europeană în 2016 și campioană mondială militară în același an. Pe 24 august 2017, a obținut o medalie de argint la Campionatul Mondial de seniori, categoria 48 kg, aceasta fiind prima medalie obținută la feminin de o sportivă din România. A reeditat performanța în 2019, la Campionatul Mondial de la Nur Sultan (Kazahstan), unde a cucerit medalia de argint la categoria 50 kg.

1994 – A încetat din viață Luigi Ionescu (Ludovic Ionescu; 3 aprilie 1927 – 4 octombrie 1994)

Cântăreț de muzică ușoară.

1996 – A încetat din viață Aurel Leon (13 septembrie 1911– 4 octombrie 1996)

Jurnalist, prozator, memorialist; cel mai longeviv colaborator al serviciilor secrete.

1999 – Ratificarea Tratatului de Interzicere a Testelor Nucleare

Tratatul privind interzicerea totală a testelor nucleare (Comprehensive Nuclear Test-Ban Treaty – CTBT) a fost adoptat de Adunarea Generală a ONU la 10 septembrie 1996 și deschis pentru semnare la 24 septembrie 2006. România a semnat CTBT la 24 septembrie 1996 și l-a ratificat la 4 octombrie 1999 și deține pe teritoriul său o stație secundară de monitorizare, Stația de monitorizare seismică Cheia – Muntele Roșu, inclusă în Sistemul Internațional de Monitorizare.

2006 – A încetat din viață Violeta Zamfirescu (Violeta Lăzăroiu; 21 iulie 1920 – 4 octombrie 2006)

Poetă, prozatoare și redactor la Gazeta literară, la Radio, la Editura Eminescu.

2006 – A încetat din viață Traian Ionescu (17 iulie 1923 – 4 octombrie 2006)

Important fobalist și antrenor de fotbal la echipa Petrolul Ploiești.

2007 – A încetat din viață Hero Lupescu (17 iunie 1927– 4 octombrie 2007)

Regizor de operă; a lucrat timp de 34 de ani la Opera Română din București.

2011 – A încetat din viață Mircea Olteanu (15 decembrie 1926 – 4 octombrie 2011)

Medic chirurg oftalmolog, specialist în chirurgie plastică; se numără printre primii chirurgi din lume care a operat nou-născuți sub anestezie generală; membru de onoare al Academiei Române.

2012 – A încetat din viață Constantin Țoiu (19 iulie 1923 – 4 octombrie 2012)

Romancier, eseist, publicist și traducător contemporan.

2016 – A încetat din viață Ion Ochinciuc (21 august 1927 – 4 octombrie 2016)

Prozator și dramaturg, autor de romane polițiste; a lucrat mai bine de 20 de ani în Radio.

2018 – Transport naval pe Bega la Timișoara

Timișoara a devenit primul oraș din România care folosește și transportul în comun naval de persoane, pe un curs de apă interior, ca transport alternativ și ecologic. Transportul regulat cu hidrobuze (vaporetto) este cel mai nou subsistem de transport public în Timișoara, asigurat de Societatea de Transport Public Timișoara. Se desfășoară pe o distanță de aproximativ 7 kilometri din Canalul Bega. Cursa inaugurală a avut loc în dimineața zilei de 4 octombrie 2018.

Bega a fost primul canal navigabil din România, primele curse de pasageri pe Bega fiind între 1869–1967.

2021 – A încetat din viață Ilie Tănăsache (29 aprilie 1931 – 4 octombrie 2021)

Jurnalist, prozator, scenarist și publicist.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită