5 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: S-a constituit Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”

 

1660 – A încetat din viață Mihnea al III-lea Radu

Mihail Radu; secolul al XVII-lea – 5 aprilie 1660

Domn al Țării Românești între 1658–1659. A dus o politică internă de consolidare a domniei, sprijinindu-se, împotriva marii boierimi, pe slujitorii militari (dorobanți), pe orășeni și pe țărani, cărora le-a îngăduit să se răscumpere, fără voia stăpânilor lor. A purtat lupte antiotomane.

1851 – A încetat din viață Ion Negulici

1812, Câmpulung Muscel – 5 aprilie 1851, Istanbul

Pictor, traducător și publicist. A mers cu bursă de la Eforia Școalelor la studii la Atena și Paris, a învățat litografia la Viena, unde l-a cunoscut pe pictorul, ulterior revoluționarul pașoptist, Constantin Daniel Rosenthal, pe care l-a convins să vină în Muntenia. Reîntors în țară, a adus în Principate o nouă viziune asupra artei și a participat la acțiuni de culturalizare a maselor. A colaborat cu proză, teatru, poezie și efectuând traduceri ale unor opere străine în ziarul Curierul românesc. A scris o nuvelă, o piesă de teatru și a alcătuit un Vocabular român pentru explicarea neologismelor. A participat la Revoluția de la 1848 din Țara Românească, primind din partea guvernului revoluționar, postul de organizator și conducător administrativ-politic al județului Prahova. Opera sa artistică, în principal desene, litografii și uleiuri, este formată în mare parte din portrete. A fost exilat la Bursa și a murit departe de țară.

1873 – Legea creditului ipotecar

Legea din 5 aprilie 1873 privind creditul ipotecar a prevăzut introducerea infrastructurii de bază pentru creditul ipotecar, prin înființarea Asociațiilor Mutuale ale Acționarilor.

1873 – A fost înființat Creditul Funciar Rural

Înființat prin Decretul-Lege nr. 827 din 5/17 aprilie pentru creditul funciar român și Statutele Societății Creditului Funciar Român, autoriza instituirea de societăți de credit funciar numai de către proprietarii de pământuri. Anunța formarea unui Comitet care să publice un apel către toți proprietarii funciari din România, chemându-i să facă parte din prima societate de credit funciar, cu înscrierea a 60 de proprietari și cu un capital de cel puțin 3.000.000 lei în proprietăți. Atribuțiile societății erau: acordarea de împrumuturi cu ipotecă cu termen lung, înființarea, pe baza acestor împrumuturi, de scrisuri funciare a căror valoare nu putea depăși sumele datorate de împrumutați, negocierea și scontarea de scrisuri funciare. O asemenea societate a început să funcționeze sub denumirea Prima Societate de Credit Funciar Român, la 1/13 iunie 1873. Sediul societății era la București cu dreptul de a-și desfășura activitatea în toată țara. A funcționat fără întrerupere până în anul 1948, asigurând marilor proprietari rurali credite pe termen lung, ușor de suportat și a lovit puternic în creditul particular cămătăresc.

1881 – S-a născut Florian Ștefănescu-Goangă

5 aprilie 1881, Curtea de Argeș – 26 martie 1958, București

Psiholog, membru corespondent (din 1937) al Academiei Române. A studiat cu Wilhelm Wundt la Leipzig, între anii 1908–1911 și a devenit Doctor în Filosofie cu teza Experimentelle Untersuchungen zur Gefühlsbetonung der Farben (Studii experimentale asupra accentului asupra culorii). Profesor la Universitatea din Cluj, a înființat în anul 1922 Institutul de psihologie experimentală, comparată și aplicată, formând o echipă valoroasă de psihologi experimentaliști. A abordat probleme de psihologia muncii, psihologia copilului, psihologia deficienților, de orientare profesională, precum și de psihologie socială. A înființat și a condus Revista de psihologie (Cluj, 1938–1949). Principalele sale opere sunt Selecționarea capacităților și orientarea profesională, Măsurarea inteligenței. În seara de 28 noiembrie 1938, în cadrul unei campanii mai ample de amenințare la adresa oamenilor politici, câțiva membri ai Mișcării Legionare au încercat să-l asasineze și pe profesorul Florian Ștefănescu-Goangă, rector al Universității din Cluj. Sub regimul comunist, a fost arestat în mai 1950 și închis la Sighet, pentru o perioadă de 24 luni. Pedeapsa i-a fost majorată cu 60 luni, fiind eliberat la 5 iulie 1955.

1884 – S-a născut Ion Inculeț

5/17 aprilie 1884, Răzeni, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus/R. Moldova – 18 noiembrie 1940, București

Personalitate politică, președintele Sfatului Țării al Republicii Democratice Moldovenești, ministru, membru titular (din 1918) al Academiei Române. În anii studenției, la Universitatea Imperială din Petersburg, Facultatea de Fizică și Matematică, din inițiativa sa, a fost creată Asociația Studenților Basarabeni din Petersburg. După absolvire, a concurat cu succes la postul de privat-docent și a lucrat la mai multe școli private din Petersburg, predând Fizica, Matematica și Astronomia. În anul 1917 a fost deputat în Sovietul din Petrograd din partea Partidului Socialist Revoluționar. În aprilie 1917 a revenit în Basarabia, în fruntea unui grup de 40 de basarabeni, studenți și profesori din Petrograd, cu scopul de a adânci cuceririle Revoluției din Februarie. A fost ales deputat în primul parlament al Basarabiei, Sfatul Țării, din partea deputaților-țărani. Inițial concepția politică a lui Inculeț era una de transformări politice în cadrul unei Rusii democratice și înnoite. Însă, după preluarea puterii la Petrograd de către bolșevici prin puciul din octombrie, Inculeț a evoluat spre alianța cu România. A fost ales Președinte al Sfatului Țării. La 24 ianuarie Sfatul Țării a proclamat cu majoritate de voturi independența Basarabiei față de Rusia, iar la 27 martie 1918 a proclamat cu majoritate de voturi Unirea cu România. După Unire, a fost ministru al Basarabiei, ministru al sănătății publice, ministru de interne, ministru al comunicațiilor și vice-președinte în Guvernul I.Gh. Duca. A fost căsătorit cu principesa Roxana Cantacuzino.

1885 – S-a născut Alexandru Lascarov-Moldovanu

5 aprilie 1885, Tecuci, Galați – 18 aprilie 1971, București

Jurist, avocat, politician, publicist și prozator. A absolvit Facultatea de Drept a Universității din București, licențiat în 1906. A fost numit administrator de plasă în județul Covurlui, apoi la Tulcea și la Focșani, unde a practicat avocatura. S-a numărat printre întemeietorii primelor biblioteci publice din Tecuci (1907) și Focșani (1910). A participat la operațiunile militare din Bulgaria în 1913, apoi la primul război mondial. După război, a lucrat o vreme la Focșani, apoi s-a mutat la București, unde a lucrat la Fundația culturală „Principele Carol”, la Direcția Educației Poporului și la Radio. A fost membru al Partidului Naționalist-Democrat al lui Nicolae Iorga, fiind ales senator. A colaborat cu articole, nuvele, povestiri, fabule, satire, amintiri, mai ales pe teme moral-educative, la Ramuri, Flacăra, Adevărul literar și artistic, Viața literară, Țara de Jos, Universul literar, Universul copiilor, Satul, Timpul și alte publicații periodice. A fost redactor la Neamul Românesc, conferențiar la Societatea de Radio, de unde a fost „licențiat din serviciu” în 1948. Activitatea sa literară cuprinde romane, nuvele, povestiri, multă memorialistică de război, texte și studii cu temă creștină, traduceri, manuale școlare, dintre care: Zile de campanie, Hotare și singurătăți, Nopți de Moldova, Pe urma vijeliei, Ceas de cumpănă, Biserica năruită, Schitul cu plopi, Flori creștine, Romanul furnicei, Cruce și naționalism, Stând la foc… , Amintiri cu învățători, Cutreierând Basarabia dezrobită etc.

1885 – S-a născut Dimitrie Cuclin

5 aprilie 1885, Galați – 7 februarie 1978, București

Compozitor, muzicolog, filosof, scriitor și traducător. Primele sale încercări componistice și literare, cum ar fi drama Ad majorem feminae gloriam, au apărut încă din perioada liceului. Una dintre aceste compoziții, un menuet pentru cvartet de coarde, trimisă lui Dumitru Kiriac-Georgescu, l-a determinat pe compozitor să încurajeze venirea lui Cuclin la București, cu scopul de a studia vioara. După trei ani de studiu la Academia Regală de Muzică, a mers cu o bursă la Paris, la Schola Cantorum a lui Vincent d’Indy, unde a studiat până în 1914. La Paris a devenit prieten cu George Enescu și Constantin Brâncuși. Întors în țară, a fost mobilizat în război, pe care l-a trecut refugiat la Iași, cântând în orchestra lui George Enescu, iar din 1919 a fost titularizat profesor la Academia Regală de Muzică. În 1920 s-a căsătorit cu Zoe, pictoriță. Se cunoscuseră la Paris și au trăit o frumoasă poveste de dragoste și fidelitate timp de 53 de ani, până la moartea Zoei. Cuplul de artiști a plecat în 1922 în America, unde Dimitrie Cuclin a devenit profesor de vioară și teoria muzicii la City Conservatory of Music și la Brooklin College of Music din New York. S-a întors în aulele Conservatorului bucureștean în perioada 1930–1948, fiind un foarte iubit profesor de Armonie, Contrapunct și Compoziție. În perioada Statului Național–Legionar Cuclin a deținut funcția de Director al Conservatorului, fără a fi fost vreodată legionar. După executarea, la vârsta de 65 de ani, a doi ani de muncă silnică la Canal, compozitorul a trăit retras o viață închinată creației, dedicându-se construcției unui sistem simfonic – 20 de simfonii, dintre care unele de proporții enorme, și rescriindu-și de mai multe ori sistemul, în întregime sau pe părți.

Simfonia nr. 11 Partea I • Orchestra simfonică a Radio-Televiziunii Române, Dirijor Emanuel Elenescu

1894 – S-a născut Fănică Luca

Iordache Luca Ștefan; 5 aprilie 1894, Ploiești – 25/26 octombrie 1968, București

Naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră de origine romă. Încă din copilărie, a fost atras de muzica lăutărească și, la insistențele sale, tatăl său, muzicant talentat, flautist și naist lăutar, i-a cumpărat un nai cu 12 țevi, la care l-a învățat să cânte. La doar 13 ani, a primit primul angajament – naist în taraful unui vestit lăutar, Lache din Găești, alături de care a cântat la Olănești, vara și la Găești, iarna, la baluri sau nunți. A cântat apoi la diverse restaurante din București, devenind cunoscut. În anul 1937 a mers, în taraful lui Grigoraș Dinicu, la Expoziția Internațională de la Paris, având un succes excepțional. A fost decorat de Ministerul Educației Naționale Franceze cu Ordinul Palmes al Academiei Franceze, în grad de ofițer, primind Diploma de Onoare cl.I cu Medalia de Aur. În plus, profesorul Dimitrie Gusti, comisarul general al Pavilionului Român al expoziției, i-a oferit un premiu de 10.000 franci francezi. A fost considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi”. Genurile pe care le-a abordat au fost muzica lăutărească (vocală), populară, café-concert și romanțe. Ca profesor de nai, a îndrumat naiști de mare talent, precum Damian Luca (nepotul său), Nicolae Pîrvu, Radu Simion, Gheorghe Zamfir. Activitatea sa muzicală și pedagogică excepțională a fost recompensată cu numeroase titluri și distincții, printre care titlul de Artist emerit al RSR, în anii ’50, iar cu prilejul împlinirii vârstei de 60 de ani, Ordinul Muncii cl.II.

Doina Oltului

  

Ziua Automobilistului

1904 – La București a luat ființă Automobil Club Regal Român

În salonul de onoare al Hotelului Boulevard din București, un grup de automobiliști, constituiți în Adunarea Generală, a hotărât și a semnat actul de înființare a primei asociații a automobiliștilor din țara noastră. A fost o asociație sportivă de automobilism patronată de Casa Regală, cu sediul în București. Reprezenta forul suprem al automobilismului din țara noastră și avea numeroase atribuții în domeniu: promova automobilismul, stabilea legături internaționale și semna convenții internaționale privind circulația automobilelor, semnalizarea șoselelor, eliberarea de permise auto internaționale etc. Președinte de onoare erau Regele și Regina, iar membrii se împărțeau în membri „activi” (cu drepturi depline) și „turiști” (cu drepturi restrânse). ACRR era organizată în teritoriu în 4 cluburi regionale, Cluj (primul înființat, în 1921 și cel mai activ club regional); Banat-Crișana (Timișoara); Moldova de sus (Cernăuți); Moldova de jos (Iași, 1928). Regionalele aveau o largă autonomie bugetară și decizională și erau cele care se ocupau de cultivarea efectivă a automobilismului în teritoriu. ACRR a mai patronat și Motoclubul Român, prin care promova motociclismul. Publica o revistă lunară, Auto-Sport. Primul președinte ACR a fost Prințul George Valentin Bibescu, la inițiativa și străduințele căruia s-a creat asociația, iar între anii 1924–1946, a fost Ion M. Mitilineu, fiul unuia dintre fondatorii Clubului. Automobil Club Regal s-a înscris, între primele 10 cluburi din Europa și în primele 14 cluburi din întreaga lume, precursorul actualului Automobil Club Român, ACR. Trăsura fără cai a intrat în istorie și printr-o cursă de 120 de km, o năprasnică întrecere, cum au denumit-o ziarele timpului.

1904 – S-a născut Cornel Cărpinișan

5 aprilie 1904, Orăștie – 5 martie 1970, București

Medic chirurg, membru titular al Academiei de Științe Medicale (1969). A urmat Facultatea de medicină din Cluj, unde a obținut titlul de Doctor în Medicină în 1928, cu teza Criptorhidia. A fost medic primar chirurg, chirurg principal la Sanatoriul de tuberculoză din Moroieni, chirurg la Serviciul de chirurgie pulmonară în Spitalul din Brașov. A urmat o carieră didactică fiind conferențiar, apoi profesor (1955–1969), predând chirurgia toracică, la Universitatea de Medicină din București. A fost unul dintre inițiatorii chirurgiei toracice clinice și experimentale din România. Contribuțiile sale la dezvoltarea medicinii sunt legate de dezvoltarea tratamentului operator al tuberculozei pulmonare, lucrări în domeniul chirurgiei pericardului, introducerea unor noi tehnici operatorii și perfecționarea instrumentarului și aparturii folosite în chirurgia toracică.

1910 – Conferința pe țară a Partidului Național Român

Conferința s-a desfășurat la Sibiu și au participat 6.000 de țărani. A fost analizată situația politică, economică și socială a românilor din Transilvania. George Pop de Băsești a fost reales președinte al PNR din Transilvania.

1912 – S-a născut Vasile Copilu-Cheatră

Vasile Copilu; 5 aprilie 1912, Vulcan, Hunedoara – 7 decembrie 1997, Brașov

Poet, prozator și jurnalist transilvănean. A urmat Școala Normală de Învățători din Cluj (1929–1932), ajungând învățător în Albac, apoi Academia Pedagogică și Facultatea de Litere și Filosofie din București (1944–1946). A fost subinspector și inspector școlar la Cluj. A debutat în 1926 cu proză la revista Patria condusă de Ion Agârbiceanu care i-a dat și supranumele Cheatră. Editorial a debutat în anul 1933 cu romanul Neamul nevoii. A contribuit la întemeierea revistelor Lanuri (Mediaș), alături de George Popa și Mihai Axinte, Crai nou (Cluj) și Detunata (Alba Iulia), pe care a și condus-o alături de Ioan Popa-Zlatna și I.V. Munteanu. S-a afirmat în poezie încă în anii interbelici, făcând parte din generația tânără a poeților. În mai 1950 a fost arestat de către securitatea comunistă, pe motive politice, fiind încarcerat timp de aproape trei ani în lagărul morții de la Capul Midia. Acolo a scris Balada popândăului, pusă pe muzică de către compozitorul Dizmacec, pe care îl cântau deținuții. Alături de el se aflau încarcerați prințul Sturza, generalul Leonard Mociulschi, Corneliu Coposu etc. După eliberarea din lagăr i s-a interzis pentru multă vreme publicarea și a avut domiciliu forțat la Brașov fiind în permanență suspectat și supravegheat de către securitate. I s-a permis să publice doar culegeri de folclor, astfel publicând, fără înregistrări de carte, Cântece noi despre Avram Iancu, Cântece pentru Avram Iancu, Iancule, ce mândru ești.

1917 – O delegație de români transilvăneni a plecat la Washington

Deplasarea avea scopul de a face cunoscută opiniei publice și guvernului american poziția politică și militară a României și revendicările sale cu privire la teritoriile românești din Austro-Ungaria. Cu sprijinul Marelui Cartier General al Armatei Române din Iași, delegația, purtând numele de Misiunea Patriotică Română, formată din preoții dr. Vasile Lucaciu, președintele Ligii Culturale, Ioan Moța, directorul ziarului Libertatea din Orăștie și locotenentul (r.) Vasile Stoica a plecat spre Statele Unite cu scopul să convingă autoritățile americane de necesitatea organizării unei unități de voluntari români, care urma să lupte pe frontul francez. Dat fiind faptul că o asemenea călătorie era imposibil de întreprins prin vest (zone stăpânite de Austro-Ungaria), membrii delegației au ales calea cea mai lungă, prin Rusia, Japonia și peste Pacifc, ajungând în Statele Unite ale Americii la 29 iunie 1917. Trecând prin Kiev, membrii delegației au primit de la comandamentul corpului voluntarilor români un exemplar din celebra Declarație-Manifest de la Darnița, act care proclama dreptul românilor ardeleni de a se uni cu Regatul României. A reușit să obțină sprijin și promisiuni din partea autorităților americane. A fost comunicat Guvernului României sprijinul pe care îl va acorda SUA la conferința de pace.

1918 – Rezoluția Adunării reprezentanților naționalităților din Austro-Ungaria

La 23 martie/5 aprilie 1918, la Roma, reprezentanții naționalităților din Austro-Ungaria: italieni, polonezi, români, cehoslovaci și iugoslavi s-au întâlnit și și-au proclamat dreptul de a „constitui unitatea sa de stat națională sau de a o completa pentru a atinge deplina sa independență politică și economică” (Rezoluție și declarație, 1918, 23 martie/5 sprilie, Roma în 1918 la români, vol.VII, pag.11).

1924 – Interzicerea activității Partidului Comunist din România

Ordonanța prin care s-a interzis activitatea PCdR a fost semnată de șeful Corpului II de Armată, care era staționat în Basarabia, fiind consecința agitațiilor organizate de comuniști în mai multe comunități din Basarabia, locuite îndeosebi de etnici ruși și ucrainieni, pentru a obține anexarea teritoriului românesc dintre Prut și Nistru la Uniunea Sovietică (de exemplu, Răscoala de la Tatarbunar). Comuniștii militau pentru încorporarea Basarabiei și Bucovinei în Ucraina, pentru anexarea Dobrogei la Bulgaria și pentru cedarea Transilvaniei Ungariei. În concepția Partidului Comunist, Regatul României ar fi fost o adevărată închisoare a popoarelor, un stat multinațional care i-ar fi oprimat pe muncitori și care ar fi fost o creație artificială a imperialismului apusean. A rămas în ilegalitate până în 1944.

1926 – S-a născut András János–Vistai

5 aprilie 1926, Viștea, Cluj – 25 februarie 2006, București

Scriitor, publicist și traducător maghiar din România. A urmat studii universitare la Cluj și București. A debutat ca publicist în revista Világosság din Cluj (1946). Din 1948 a fost activist pe probleme culturale al Uniunii Populare Maghiare (MNSZ), a lucrat timp de 16 ani ca lector la Editura pentru Literatură din București și Cluj, ocupându-se de editarea cărților de literatură, istorie, cultură și etnografie în limba maghiară, important cercetător al istoriei și etnografiei Țării Călatei, redactor la revistele Művelődési Útmutató, Tanügyi Újság și Îndrumătorul Cultural, a lucrat la Editura Kriterion din Cluj, de unde s-a pensionat în 1991. În anii ’90 a colaborat la elaborarea lucrării Encyclopedia Transylvanica și a seriilor de cărți publicate sub egida Europa Annales, a fost traducător și editor de carte. A tradus în limba maghiară opere literare ale scriitorilor români N.D. Cocea, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu, precum și studiul istoric Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. A realizat, împreună cu Mihai Gafița, o antologie a literaturii române. A fost distins în 1984 cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România.

1927 – S-a născut Georgina Viorica Rogoz

Viorica Huber; 5 aprilie 1927, Timișoara – 20 ianuarie 2020, Bad Nauheim

Prozatoare, traducătoare, autoare de teatru, de literatură științifico-fantastică și de literatură pentru copii. A debutat cu volumul de povestiri Schițe (1943). A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie din București pe care a absolvit-o în 1950. A fost asistent și lector universitar între 1950–1958, apoi metodistă la Casa Centrală a Creației Populare, cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor din București. A colaborat la manuale școlare. În 1960 a publicat volumul Basme țigănești, interzis de regimul comunist; republicat în 1977, a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București. A primit premiul Festivalului Internațional al Teatrelor de Păpuși (Zagreb, 1976). În 1985 a emigrat în Germania, la Bad Nauheim (Hessen), unde s-a stabilit definitiv din 1990 (după ce a venit în Germania și soțul ei Adrian Rogoz). A scris Schițe, Vălurea, De ce nu mai are puricele potcoave de argint, Corabia de pe câmpie, Taina Sfinxului de pe Marte, Vlad, fiului Dracului, Anotimpul sirenelor, Să nu afle Aladin, Măiastra lumii. A tradus din Edouard Laboulaye, Anna și József Méliusz.

1928 – S-a născut Mircea Săucan

5 aprilie 1928, Paris, Franța – 13 aprilie 2003, Nazaret Illit, Israel

Regizor de film și prozator stabilit în Israel din 1987. A studiat regia la Institutul Unional de Cinematografie din Moscova (1948–1952), avându-l profesor, pentru scurt timp, chiar pe Eisenstein. A devenit în 1952 directorul Studioului Cinematografic Alexandru Sahia, dar și Secretarul de Partid al acestuia. A făcut câteva documentare și filmele Pe Drumul Libertății, Casa de pe Strada noastră și câteva alte filme, precum Pagini de Vitejie, Când Primăvara e fierbinte, Alerta, făcute din ce în ce mai greu. Inițial sincer pro-comunist, a devenit rapid indezirabil prin calitatea artistică și problematica non conformistă a filmelor și prozei sale. S-a hotărât să emigreze în 1987, după 7 ani de șomaj impus și odată cu dispariția ambilor părinți. Mircea Săucan e un nume pe nedrept uitat din cinematografia românească. A făcut cel puțin două filme fundamentale, cu mult înaintea timpului lor: Meandre și Suta de Lei. Regimul nu l-a acceptat, deși arta lui nu era fățiș ostilă comuniștilor. Regizorul chiar studiase la Moscova, dar filmele lui reprezentau un strigăt de libertate, care n-avea legătură cu o doctrină sau alta, dar comuniștii l-au supus la presiuni enorme, a editat Meandre cu un securist în sala de montaj. E un miracol că pelicula, tăiată brutal de cenzură, a fost salvată integral până azi. Din opera literară: Camera copiilor, Manuscrisul de la Ciumați, David rege, Parastasul, Funerailles a Bucarest.

Suta de lei Versiunea originală, necenzurată • Dan Nuțu, Ion Dichiseanu, Ileana Popovici, Violeta Andrei

1928 – S-a născut Ioan Ursu

5 aprilie 1928, Mănăstireni, Cluj – 16 aprilie 2007, București

Fizician, coordonator al programului nuclear al României, membru PCR, ministru în guvernele comuniste, membru titular al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Matematică și Fizică a Universității din Cluj (1950). Și-a început activitatea didactică din 1949, a parcurs toate treptele, până la profesor universitar (1960), a fost șeful Catedrei de Fizică Nucleară, Optică și Electromagnetism de la Universitatea din Cluj, apoi profesor și șef de catedră la Universitatea din București și profesor-invitat în Elveția, Anglia, Franța, fosta URSS. Cercetările sale științifice s-au axat pe studiul materialelor nucleare, în calitate de continuator al lui Horia Hulubei, interacțiunea radiațiilor nucleare cu solidul, combustibili nucleari specifici. A studiat efectul de îmbogățire izotopică a uraniului (descoperire proprie), rezonanța magnetică și unele probleme legate de tehnologia nucleară. A fost membru în 28 de forumuri academice și științifice străine (SUA, Canada, Franța, Belgia, URSS).

1929 – Legea asupra contractelor de muncă

Legea nr. 36 din 1929 asupra contractelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial nr. 88/5 aprilie 1929 a stabilit principii privind drepturile salariaților și angajatorilor, reglementând natura și formarea, condițiile de validitate, forma și cuprinsul contractului de ucenicie și al contractului individual de muncă, principii care sunt și astăzi în vigoare.

1931 – S-a născut Corneliu Barborică

5 aprilie 1931, Turnu Severin – 15 mai 2017, București

Istoric, teoretician și critic literar, bohemist, slavist, cercetător, poet, prozator, traducător, publicist, om de cultură. A urmat Facultatea de Filologie la Universitatea din București, avându-i printre profesori pe Tudor Vianu și Jan Byck. A absolvit apoi studiile de Limba și literatura slovacă la Universitatea „Jan Amos Komenský” din Bratislava. A parcurs toate treptele ierarhiei didactice, devenind profesor în 1990 la Catedra de Limbi și Literaturi slave, fiind în același timp autorul a numeroase manuale, cursuri universitare, dicționare, ghiduri de conversație, antologii, atât pentru uzul universitar, cât și pentru cel preuniversitar. A condus lucrări de doctorat în domeniul literaturilor slave, a făcut cercetare, traducere, publicistică. Suferind fiind, s-a retras din munca de la catedră, continuându-și cu multă abnegație activitatea în cercetare științifică, concretizată în lucrări monografice, studii, articole, recenzii.

1932 – Constituirea Muzeului Etnografic al Transilvaniei și a Parcului Național din Cluj

Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”, primul muzeu în aer liber din România, a fost înființat la 1 iunie 1929, ca secție a Muzeului Etnografic al Ardealului, printr-o hotărâre a Ministerului Cultelor și Artelor. A fost recunoscut oficial prin Legea privitoare la organizarea Muzeului Etnografic al Transilvaniei și a Parcului Național din Cluj, publicată în Monitorul Oficial din 5 aprilie 1932. Întemeietorul parcului, etnograful Romulus Vuia, a optat pentru o formă de organizare în care unele gospodării rurale originale urmau să fie locuite de țărani, antrenați în activități economice tradiționale. Suprafața inițială a parcului era de 75 de hectare. În prezent, Parcul poartă numele întemeietorului, Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia”. 

1932 – S-a născut Fănuș Neagu

5 aprilie 1932, Grădiștea-de-Sus, Râmnicu Sărat/Brăila – 24 mai 2011, București

Povestitor, memorialist, nuvelist, romancier și dramaturg, membru titular (din 2001) al Academiei Române. A urmat cursurile Școlii de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” (1951–1952), apoi Facultatea de Filologie din București (1954–1957), dar nefinalizată. În 1954 a debutat cu povestirea Dușman cu lumea, în revista Tînărul scriitor, iar în 1960 a avut debutul editorial, cu volumul de povestiri Ningea în Bărăgan, volum retipărit peste patru ani sub titlul Cantonul părăsit. A colaborat adeseori în cinematografie, ca scenarist sau creator de dialoguri. A fost director al Teatrului Național din București. A publicat în continuare Somn de la amiază, Dincolo de nisipuri, Vara buimacă, piesa Scoica de lemn, care peste ani se va juca la Teatrul „Nottara”. În 1979 i-a apărut Cartea cu prieteni, apoi Insomnii de mătase (1981), A doua carte cu prieteni (1985). Tot atunci i s-au jucat piesele Echipa de zgomote la Teatrul Majestic și Olelie la Teatrul Național din București. A publicat volumul de publicistică Întâmplări aiurea și călătorii oranj (1987) și romanul Scaunul singurătății (1988) iar în 1993 i s-a jucat la Teatrul Național din București și la Teatrul Național din Timișoara piesa Casa de la Miezul Nopții sau Paiața sosește la timp.

Dincolo de nisipuri (1974) • Dan Nuțu, George Constantin, Mircea Albulescu, Gina Patrichi, Emil Botta,  Violeta Andrei, Gheorghe Dinică, Ștefan Mihăilescu-Brăila etc.

1932 – S-a născut Dumitru Goia

5 aprilie 1942, Sângera Veche, plasa Sângerei, Republica Moldova

Dirijor și muzicolog moldovean. A studiat la Conservatorul „N.A. Rimski-Korsakov” din Leningrad/Sankt Petersburg cu Isai Șerman și Nicolai S. Rabinovici și la Academia de Muzică din Viena cu Karl Osterreicher. A fost dirijor al Orchestrei Teatrului de Operă și Balet din Chișinău, apoi prim-dirijor al Orchestrei simfonice a Filarmonicii din Chișinău și profesor de Dirijat orchestră, Citire partituri, Orchestrație, Analiza stilurilor orchestrale la Conservatorul „Mimar Sinan” din Istanbul. Din anul 1993 s-a stabilit la București, fiind conferențiar la Universitatea Națională de Muzică, dar și dirijor al orchestrei simfonice a instituției. În afară de activitatea profesorală, a susținut numeroase concerte în România și peste hotarele ei. Pentru merite deosebite în arta dirijorală, în 1983 i-a fost acordat titlul de Artist emerit, iar în 1988 cel de Artist al Poporului din Moldova.

Wolfgang Amadeus Mozart – Simfonia nr. 35 Partea a 4-a • Filarmonica Botoșani, Dirijor Dumitru Goia

1933 – S-a născut Romulus Vulpescu

5 aprilie 1933, Oradea – 18 septembrie 2012, București

Poet, scriitor, traducător, editor, publicist și politician. A urmat Facultatea de Filologie, Secția Limba și Literatura Română a Universității din București, pe care a absolvit-o în 1955. A fost redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, la Editura pentru Literatură Universală, la revista Luceafărul, secretar literar și director adjunct la Teatrul „Barbu Delavrancea”, muzeolog la Muzeul Literaturii Române și în redacția Manuscriptum, secretar la Uniunea Scriitorilor din România, director la Teatrul Mic. A colaborat la cele mai importante reviste literare din țară: Ateneu, Tomis, Transilvania, Gazeta literară, Luceafărul, Cinema, Săptămâna. A publicat: Poezii, Arte & meserie – Versuri vechi & noi, Armura noastră – cartea, Vechituri & novitale, Procesul Caragiale–Caion. Dosarul revizuirii. A fost căsătorit cu scriitoarea Ileana Vulpescu.

1934 – S-a născut V. Fanache

Vasile Fanache; 5 aprilie 1934, Ghirdoveni, Dâmbovița – 13 octombrie 2013, Cluj-Napoca

Critic și istoric literar, eseist și traducător. A studiat la Facultatea de Litere a Universității din Cluj (1954–1958). A lucrat pe post de cercetător la filiala clujeană a Academiei Române, apoi la Facultatea de Filologie din Cluj. În 1969 a obținut titlul de Doctor în Filologie la Universitatea din Cluj, cu teza Poezia lui Mihai Beniuc, publicată în 1972. A predat ca lector de Limba și literatura română la Universitatea Sorbona, apoi profesor la Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și la Universitatea 1 Decembrie 1918 din Alba Iulia. A debutat cu recenzii literare în revista Steaua (1958) și a colaborat cu studii de istorie literară și eseuri critice la Tribuna, Familia, Viața românească, Revue roumaine, Cahiers roumains d’etudes litteraires, Synthesis, Apostrof etc. A cercetat fenomenul literar românesc din Transilvania în perioada de după Unirea din 1918, îngrijind publicarea unor ediții din scrierile poeților tineri ardeleni afirmați după 1930. A publicat monografii, critică despre mari scriitori români: Caragiale (1984, Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor), Bacovia. Ruptura de utopia romantică, Bacovia în 10 poeme, Chipuri tăcute ale veșniciei în lirica lui Blaga, precum și eseuri despre evoluția limbajului poetic românesc: Eseuri despre vârstele poeziei.

1938 – S-a născut Ion „Puiu” Ionescu

5 aprilie 1938, București

Fost fotbalist și avocat. A cunoscut consacrarea jucând pe post de atacant la Rapid București, alături de care a câștigat titlul de campion al României în 1967. A câștigat în două rânduri titlul de golgheter al Diviziei A (1962–1963, 1965–1966), fiind cel mai prolific jucător din istoria Rapidului, cu 107 goluri în 183 de meciuri în perioada 1960–1968. A rămas în inimile suporterilor drept atacantul care dădea peste 16 goluri pe sezon. A jucat și la echipele Alemannia Aachen, FC Bihor Oradea, Cercle Brugge, dar și la echipa națională, 15 meciuri, între 1962–1969 și a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1964 de la Tokyo. La încheierea carierei de jucător a fost antrenor al clubului Rapid București.

1942 – S-a născut Dan Dascălu

5 aprilie 1942, Craiova – 10 februarie 2021

Inginer, membru titular (din 1993) al Academiei Române. A terminat în 1965 Facultatea de Electronică a Institutului Politehnic din București și a obținut titlul de Doctor Inginer în aceeași instituție în 1970. A adus contribuții deosebite la dezvoltarea școlii românești de dispozitive electronice și microelectronică, cu deosebire în domeniul microundelor. În 1991 a fondat și condus Centrul de Microtehnologie, pentru ca în 1993 să înființeze Institutul de Microtehnologie devenit ulterior Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Microtehnologii – IMT (1996). A fost președintele Secției de Știință și Tehnologia Informației a Academiei Române, membru fondator al Asociației pentru Tehnologia Informației și Comunicații din România, vicepreședinte al Comisiei pentru Materiale noi, micro și nanotehnologii, din cadrul Grupului Consultativ pentru Cercetare și Dezvoltare al Ministerului Educației și Cercetării și membru Senior IEEE (Electron Devices).

1942 – S-a născut Ștefania Popescu

5 aprilie 1942, București – 2 noiembrie 2021

Profesoară de Limba română; autoare de cărți, manuale, culegeri destinate elevilor de clasele V-VIII. A absolvit, în 1964, Facultatea de Filologie a Universității „C.I. Parhon” din București (astăzi, Universitatea din București), secția Limba și literatura română. Stagiul de practică l-a efectuat în Viișoara, Teleorman. Din 1975 a devenit profesor titular la Liceul Tehnologic „Petru Poni” din București. Lucrarea ei de limba română, emblematică pentru multe generații de elevi, Gramatica practică a limbii române cu o culegere de exerciții, a fost editată, de-a lungul timpului, în peste 10 ediții.

1943 – S-a născut Victor Parhon

5 aprilie 1943, Iași – 4 martie 2000, București

Critic de teatru, membru în Senatul UNITER. A fost licențiat în Filologie al Universității București. Timp de câteva decenii a fost prezent în revistele de specialitate și în numeroase publicații, redactor la revista Teatrul și apoi la Teatrul azi, colaborator permanent la emisiunile de teatru ale televiziunii și la Radio. A fost Directorul Centrului Național pentru valorificarea creației populare, vicepreședinte al Fundației Ethnos, membru în Biroul Secției române a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru (AICT), bogata sa activitate cuprinzând și îngrijirea volumului de Teatru de Teodor Mazilu, editarea revistei Datini, participarea la numeroase colocvii de specialitate, inițierea unor acțiuni internaționale. A fost distins cu Premiul pentru întreaga activitate la Gala premiilor UNITER din anul 2000.

1943 – S-a născut Sergiu Luca

5 aprilie 1943, București – 6 decembrie 2010, Houston, SUA

Violonist american de origine română. Familia sa s-a mutat în Israel când avea 7 ani; la vârsta de 9 ani a debutat cu Orchestra Simfonică Haifa. A studiat la Institutul Curtis cu Ivan Galamian, apoi la Londra și în Elveția. În Statele Unite a debutat, cu Orchestra din Philadelphia în 1965, cu Concertul pentru vioară al lui Sibelius, fiind apoi invitat de Leonard Bernstein la Filarmonica din New York. În timpul carierei sale, a înregistrat întreaga operă pentru vioară solo a lui J.S. Bach, Concertele de la Brandenburg (cu Pablo Casals) și o parte din repertoriul romantic și al secolului XX. A lansat Festivalul Chamber Music Northwest Portland, Oregon, a condus Orchestra de cameră din Texas (1983–1986), a fondat Festivalul Muzical Cascade Head în Oregon, a fondat Da Camera Society din Houston, a fost unul dintre fondatorii grupului de cameră Context. Din 1983 până la moarte a fost profesor la Universitatea William Marsh Rice.

Johann Sebastian Bach – Sonata pentru vioară Nr.1, Fugă • Sergiu Luca

1943 – A încetat din viață Tony Bulandra (13 martie 1881 – 5 aprilie 1943)

Renumit actor; societar al Teatrului Național București; căsătorit cu Lucia Sturdza-Bulandra.

1944 – Bombardamentul anglo-american asupra Ploieștiului

Al doilea mare bombardament, a doua zi după București. 230 de bombardiere escortate de 180 de avioane de vânătoare au bombardat „the marshalling yards of Ploesti, Romania”. Exact ca și în cazul zilei precedente, la București, mai multe bombardiere și-au lansat încărcătura eronat, bombele căzând în centrul orașului. Au fost uciși 278 de civili, 16 ostași români și 26 de ostași germani. Bombele au stârnit un incendiu de proporții, iar spaima ploieștenilor a fost enormă, deoarece toți pompierii erau plecați să stingă incendiul de la București, lovit cu 24 de ore în urmă. Până ce primii pompieri români și germani au revenit în Ploiești a durat mult și multe case care în mod normal ar fi fost salvate s-au mistuit în flăcări. Vântul a bătut tare și a întins focul, distrugând în total peste o mie de case. Au fost lovite rețeaua de apă și cea de electricitate, repararea lor satisfăcătoare fiind realizată abia peste 2 zile. Rechiziționarea căruțelor și evacuarea civililor s-au făcut mai bine decât la București, orașul fiind mult mai mic, iar ploieștenii având rude în satele vecine într-o măsură mult mai mare decât bucureștenii.

1945 – S-a născut Andrei Florea–Sorel

5 aprilie 1945, București

Pictor și designer, eseist, român stabilit în Franța, membru al Société des Artistes Indépendants. A absolvit Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu” din București în 1972 și Faculté des Beaux-Arts la Paris A lucrat inițial ca grafician, designer de mobilă și decorativ, înainte de a se dedica picturii, în ulei, gravură, acuarelă. S-a  mutat în Franța în 1983. A fost declarat „Personalitatea Anului în Artă din anul 1995” Lucrările sale pot fi găsite la Casa Albă, Vatican și Muzeul Ronald Reagan din California.

Imagini: Andrei Sorel (Florea) [Artsper]

1946 – S-a născut George Arion

5 aprilie 1946, Tecuci

Autor de romane mystery & thriller, poet, prozator, eseist, libretist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. În prezent este directorul Publicațiilor Flacăra, președinte al Fundației Premiile Flacăra, președinte al Romanian Crime Writers Club. A primit de trei ori Premiul Uniunii Scriitorilor (1985, 1995, 1999). Din romanele sale: Atac în bibliotecă, Trucaj, Detectiv fără voie, Cameleonul, Spioni în arșiță, Fortăreața nebunilor, Însoțitorul lui Iisus, Maestrul fricii, poezie: Amintiri din cetatea nimănui, Traversarea, critică literară: Alexandru Philippide sau Drama unicității, publicistică: Interviuri, Dialogul continuă, Viața sub un președinte de regat, Liniște! Corupții lucrează pentru noi.

1948 – A încetat din viață Irineu Mihălcescu (Ioan Mihălcescu; 24 aprilie 1874 – 5 aprilie 1948)

Teolog și ierarh ortodox, apologet, dogmatist, istoric al religiilor și profesor; mitropolit al Moldovei (1939–1947); membru post-mortem al Academiei Române.

1950 – S-a născut Silviu Purcărete

5 aprilie 1950, București

Regizor de operă și de teatru, profesor la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică. A absolvit secția Regie a IATC-ului în 1974. După colaborările cu Teatrul din Piatra Neamț și Teatrul din Constanța, din 1978 a lucrat la Teatrul Mic din București și a devenit profesor la Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică, iar din 1992 a fost numit director artistic al Teatrului „Bulandra” din București. Numele său e legat în principal de colaborarea cu Teatrul Național din Craiova cu care a prezentat Piticul din grădina de vară de D.R. Popescu, Ubu rex cu scene din Macbeth, de Alfred Jarry, după W. Shakespeare, Titus Andronicus, A douăsprezecea noapte, Măsură pentru măsură și Furtuna de W. Shakespeare, Phaedra, după Seneca și Euripide, Orestia, după Eschil. În 1996 a devenit director al Centrului Dramatic din Limoges pentru care a produs, printre altele Orestia, Trei surori și Don Juan și unde, doi ani mai târziu, a creat o școală pentru tineri actori. A pus în scenă și opere lirice printre care: La Bohème de Puccini, Parsifal de Wagner, Roberto Devereux de Donizetti, Castor et Polux de Jean-Philippe Rameau, Îngerul de foc de Prokofiev. Din 2003, este membru cu titlu personal al Uniunii Teatrelor din Europa.

Cum doriți sau Noaptea de la spartul târgului După A 12-a noapte de W. Shakespeare, regia Silviu Purcarete (2004, fragment) • Teatrul Național „Marin Sorescu” Craiova

1952 – S-a născut Șerban Georgescu

5 aprilie 1952, București – 4 martie 2007, București

Compozitor și realizator de emisiuni radio. A absolvit Conservatorul din București, secția Compoziție, Muzicologie, Dirijat, apoi un curs postuniversitar de Jurnalistică, debutând la radio cu emisiunea Opt șlagăre în studio, la redacția Schimburi muzicale cu străinatatea. S-a afirmat pe scena muzicală românească din anii ‘80, prin zeci de șlagăre interpretate de Carmen Rădulescu și apoi de Mădălina Manole, care i-a devenit ulterior soție. Melodii ca Întoarce-te, Fată dragă, Te-am văzut, mi-ai plăcut au câștigat numeroase premii la festivalurile de la Mamaia sau la alte concursuri.

Vreau să te uit • Mădălina Manole

1952 – S-a născut Florin Tudose

5 aprilie 1952, București – 12 octombrie 2014, Coșereni, Ialomița

Medic psihiatru și profesor universitar. A absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, devenind medic psihiatru. În 1980, împreună cu C. Gorgoș, a pus bazele primului centru de sănătate mintală (CSM) din România. A fost șeful Clinicii de psihiatrie la Spitalul Universitar de Urgență București. Din 1999 a fost profesor universitar, predând cursuri de Psihiatrie, Psiho­patologie și Psihologie clinică. A publicat peste 30 de cărți de specialitate (singur sau în colaborare) și aproape 200 de articole din domeniul psihiatriei. A fost invitatul unor emisiuni TV, cum ar fi Canapeaua electorală de la Realitatea TV. Lucrări publicate: Vademecum în psihiatrie, Orizonturile psihologiei medicale, Sindroame rătăcitoare, Psihiatrie în practica medicală, Tratat de psihopatologie și psihiatrie pentru psihologi, Psihiatria medicului de familie, Psihopolitica.

Profesioniștii – Dr. Florin Tudose

1964 – S-a născut Marius Lăcătuș

Marius Mihai Lăcătuș; 5 aprilie 1964, Brașov

Fost fotbalist, care a evoluat, în cea mai mare parte a carierei, pe post de atacant al echipei Steaua București, în prezent antrenor. A câștigat de 10 ori campionatul național cu Steaua, 7 Cupe ale României, o Cupă a Campionilor Europeni și Supercupa Europei, fiind singurul jucător român cu o asemenea performanță. A evoluat pentru selecționata României la trei turnee finale, două de Campionat Mondial și unul de Campionat European. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv pentru câștigarea Cupei Campionilor Europeni din sezonul 1985–1986.

1965 – A încetat din viață Marius Nasta (4 decembrie 1890 – 5 aprilie 1965)

Medic; unul dintre fondatorii școlii române de ftiziologie; membru titular al Academiei Române.

1973 – Prima operație pe cord deschis din România

A fost efectuată la Clinica chirurgicală nr. 2 din Târgu Mureș, de o echipă de medici, condusă de prof. dr. Ioan Pop de Popa.

1975 – S-a născut Alexandru Papadopol

5 aprilie 1975, Râmnicu Vâlcea

Actor român de origine elenă. După liceul „Ion Neculce”, unde a studiat intensiv limbi străine, fiind un foarte bun vorbitor de limba germană, a urmat secția de Actorie la UNATC, absolvit în 2002. În timpul facultății a participat de două ori consecutiv la secțiunea Quinzane des Realizateurs din cadrul Festivalului de la Cannes. A câștigat Premiul pentru Cel mai bun actor la Festivalul Internațional de Film de la Salonic, pentru rolul din filmul Marfa și banii (regia Cristi Puiu) și Premiul pentru Cel mai bun actor acordat de Uniunea Cineaștilor din România, pentru rolul din filmul Occident (2003). A mai jucat în: Lacrimi de iubire, Aniela, Amintiri din Epoca de Aur (1,2), Love Building, București NonStop, Acasă la tata, Povestea unui pierdevară.

Occident (2002) • Alexandru Papadopol, Dorel Vișan, Tania Popa, Anca-Ioana Androne, Coca Bloos, Tora Vasilescu, Ioan Gyuri Pascu etc.

1978 – Cele 7 cuvinte către tineri

La Biserica Radu-Vodă, în cea de-a patra miercuri din Postul Mare, parintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa, a continuat seria de prelegeri 7 cuvinte către tineri, prezentând Cuvântul 5 – Preoția și suferința umană. De data aceasta, autoritățile comuniste au închis și porțile bisericii, nu doar biserica, ca să nu mai vină studenții din afară. Cu toate acestea, tinerii au sărit gardul iar cei din Seminar au ieșit pe ferestre, fiindcă fuseseră încuiați în dormitoare de directorul Seminarului.

Memorialul durerii: Pr. Gheorghe Calciu Dumitreasa – Șapte cuvinte către tineri

1979 – A încetat din viață Richard Oschanitzky (Richard Waldemar Oschanitzky; 24 februarie 1939 – 5 aprilie 1979)

Compozitor, aranjor, pianist și dirijor; important muzician de jazz al României; fratele dirijorului și compozitorului Petru Oschanitzky.

1991 – Tratatul de colaborare, bună vecinătate și amiciție dintre URSS și România

Tratatul politic a fost parafat la Moscova de Adrian Năstase la 22 martie, fiind semnat de președinții Iliescu și Gorbaciov la 5 aprilie, tot la Moscova. A fost singurul tratat încheiat de o fostă țară socialistă cu URSS, chiar înainte de destrămarea imperiului sovietic, considerat cel putin „neinspirat”. Tratatul nu a mai fost fost ratificat de Parlamentul României.

1996 – Inaugurarea Teatrului „George Ciprian” din Buzău

Fondat la inițiativa dramaturgului, actorului și regizorului Paul Ioachim, este primul teatru de proiecte din România. A fost inaugurat cu piesa Omul cu mârțoaga de George Ciprian, regizată de Tudor Mărăscu, în scenografia lui Puiu Antemir. În distribuție au fost atât actori cunoscuți, cât și actori emergenți: Sebastian Papaiani, Emil Hossu, Mircea Diaconu, Diana Lupescu, Ion Siminie, Geo Costiniu, Adriana Trandafir, Ion Pavlescu, Radu Panamarenco și Ion Batinaș.

1996 – A încetat din viață Emilian Birdaș (23 noiembrie 1921 – 5 aprilie 1996)

Preot ortodox; episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului, cu titlul Rășinăreanul; membru de onoare al Academiei Române.

2005 – A încetat din viață Octavian Bârlea (5 mai 1913 – 5 aprilie 2005)

Teolog greco-catolic și istoric specialist în istorie ecleziastică; unul din liderii comunității refugiaților români din München în perioada comunistă; a înființat și a condus la Roma Societatea Academică Română; fratele folcloristului Ovidiu Bârlea.

2006 – Ionel Haiduc a fost ales președinte al Academiei Române

Ionel Haiduc, chimist, profesor la Universitatea „Babeș-Bolyai” Cluj-Napoca, membru titular al Academiei Române l-a înlocuit pe Eugen Simion, care a condus această instituție timp de două mandate. A fost instalat în funcție în 20 aprilie.

 

2008 – A încetat din viață Kiki Dreptu (Ioan Inocențiu Dreptu; 26 aprilie 1944 – 5 aprilie 2008)

Pictor monumentalist.

2009 – Alegeri parlamentare în Republica Moldova

Alegerile pentru Parlamentul Republicii Moldova din 5 aprilie 2009 s-au desfășurat în baza sistemului electoral proporțional absolut, întregul teritoriu al țării constituind o singură circumscripție electorală națională în care au fost aleși cei 101 deputați. Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM) a câștigat cu 49,48% din voturile exprimate, iar Partidul Liberal (PL) a obținut 13,13%.

2012 – A încetat din viață Romul Nuțiu (28 iulie 1932 – 5 aprilie 2012)

Pictor timișorean, cel mai de seamă reprezentant al expresionismului abstract în pictura românească postbelică.

2016 – A încetat din viață Cornel Patrichi (1 aprilie 1944 – 5 aprilie 2016)

Balerin, coregraf și actor; considerat creatorul varieté-ului de televiziune din România.

2017 – A încetat din viață Afanasie Sciotnic (1 martie 1942 – 5 aprilie 2017)

Caiacist; laureat cu bronz la Tokio 1964 și cu cu argint la München 1972.

2019 – A încetat din viață Ion Horea (10 mai 1929 – 5 aprilie 2019)

Poet și traducător; unul dintre cei mai importanți poeți români postbelici; secretar al Uniunii Scriitorilor din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită