~ Amintirile zilei* ~
Foto: Debutul ca violonist al lui George Enescu
1424 – Prima mențiune a vămii Calafat
Prima atestare documentară păstrată, referitoare la Calafat, datează din 5 august 1424 și se referă la Vama de la Calafat, la trecerea Dunării, pentru grâne, sare, vite, vin, ceară, miere. Localitatea a devenit, în secolele XV-XVI, cel mai important loc de tranzit pentru comerțul Țării Românești cu Peninsula Balcanică.
În secolele XIV–XVII, Calafatul constituia punctul terminus al unui drum comercial important, „Drumul sării”, de unde mărfurile Țării Românești ajungeau în Peninsula Balcanică, până pe țărmurile Adriaticii și tot pe aici, mărfurile negustorilor turci și greci pătrundeau în Muntenia, și mai departe în Transilvania și Ungaria.
1605 – Tratat de alianță munteano-transilvan
Deși inițial relațiile voievodului Țării Românești, Radu Șerban cu noul principe al Transilvaniei, Ștefan Bocskay au fost încordate, datorită sprijinului acordat de principe Movileștilor și a politicii sale antihabsburgice, ulterior acestea s-au reglementat, între cei doi încheindu-se chiar un tratat de prietenie și alianță la 5 august 1605.
1746 – Constantin Mavrocordat a abolit șerbia în Țara Românească
Domnitorul fanariot Constantin Mavrocordat a fost cel care a desființat rumânia în Țara Românească (1746) și vecinicia în Moldova (1749). În Țara Românească a desființat, la 5 august 1746, rumânia țăranilor, care puteau de atunci să se răscumpere cu 10 taleri de cap.
Țăranii deveneau liberi ca persoane, dar nu au fost împroprietăriți și au rămas dependenți economic de boieri. Au devenit clăcași, fiind obligați să presteze 24 zile de clacă pe an, pe moșiile boierilor.
1832 – S-a născut Apostol Mărgărit
5 August 1832, Avdella, Grecia – 6/19 octombrie 1903, Monastîr, Macedonia/FYROM
Pedagog aromân, inspector al școlilor din Macedonia, membru corespondent (din 1889) al Academiei Române. A fost liderul național al aromânilor din Imperiul Otoman, dascăl și inspector școlar pentru Macedonia. Ca inspector al școlilor din Macedonia (1878–1902), a contribuit la înființarea a peste o sută de școli primare și secundare. A militat pentru strângerea relațiilor diplomatice dintre România și Imperiul Otoman și a promovat cauza românească prin lucrări publicate în străinătate. Din scrierile sale: Raport despre persecuțiile școalelor române în Macedonia din partea Grecilor, Etude Historique sur les Valaques du Pinde, par un Valaque épirote, Les Grecs, les Valaques, les Albanais et l’Empire turc par un Valaque du Pinde, Memoriu privitor la școalele române de peste Balcani, La politique grecque en Turquie, Școalele române din Macedonia etc.
1838 – S-a născut Constantin Erbiceanu
Constantin Ionescu; 5 august 1838, Erbiceni, Iași – 21 martie 1913, București
Istoric, scriitor, bizantinolog, muzicolog, și teolog, profesor universitar, membru titular (din 1899) și vicepreședinte al Academiei Române. Studiile le-a făcut la Seminarul Socola și apoi la Facultatea de Teologie din Iași, continuând cu Facultatea de Teologie și Litere din Atena, unde a obținut doctoratul în Teologie. Nu a fost hirotonit și s-a dedicat învățământului. A predat Istoria bisericii universale, Dreptul canonic și Teologia dogmatică la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași, Teologia la Facultatea de Teologie din București și Limba elină la Facultatea de Litere din București. A fost ales decan al Facultății de Teologie din București. Prin studiul manuscriselor grecești și editarea documentelor, a deschis drumul în studierea epocii fanariote și a istoriei bisericești din Țările Române. Din scrierile sale: Ulfila, viața și activitatea lui sau starea creștinismului în Dacia Traiană și Aureliană în sec. al IV-lea, Cronicarii greci care au scris despre români în epoca fanariotă.
1867 – S-a născut Iuliu Valaori
5 august 1867, Moscopole, Macedonia – 14 octombrie 1936, București
Profesor, scriitor, om politic. A absolvit Școala Normală Superioară din București, fiind licențiat în Litere (1893), apoi Școala de Înalte Studii de la Paris (1895–1896). A devenit Doctor în Litere și Filosofie la Berlin în 1910. A fost profesor la Seminarul Central din București, docent, conferențiar, profesor suplinitor, conferențiar definitiv și profesor titular la Facultatea de Litere din București, Inspector al învățămîntului secundar și superior, secretar general al ministerului Instrucțiunii și al Cultelor, secretar general al instrucțiunii publice, secretar de stat la instrucție, deputat liberal. A înființat Societatea de Cultură Macedo-Română din București, al cărei președinte a fost timp de 20 de ani. A înființat burse pentru cei săraci și merituoși la școli secundare și universitare.
1872 – S-a născut Aurel Lazăr
5 august 1872, Oradea – 18 noiembrie 1930
Avocat și om politic. A studiat la Academia Regală de Drept din Oradea timp de trei ani, beneficiind de burse din partea Fundației Elena, Birta și Ghiba și a Fundației Gojdu. În anul IV s-a mutat la Facultatea de Drept din Budapesta, unde a terminat studiile juridice. În 1896 a obținut titlul de Doctor în Drept de la Universitatea din Budapesta și în 1897 a susținut examenul de intrare în avocatură. Imediat după obținerea dreptului de practică și-a deschis un birou particular la Oradea. A fost membru al Partidului Național Român, participant la Marea Unire și membru al Marelui Sfat Național Român din Transilvania, membru al Consiliului Dirigent al Transilvaniei și deținător al Resortului Justiție, deputat de Bihor și vicepreședinte al Camerei Deputaților, membru fondator al Uniunii Avocaților din România, președinte al PNȚ Bihor, primar al municipiului Oradea.
1880 – Mihail Kogălniceanu, primul ministru plenipotențiar al României la Paris
După numirea lui Aubert Ducros, primul trimis extraordinar și plenipotențiar al Franței la București în 12 martie, în baza reciprocității și pentru a semnala importanța deosebită pe care o acorda acestor relații, România și-a desemnat primul ministru plenipotențiar al României la Paris, în persoana lui Mihail Kogălniceanu, fost ministru al Afacerilor externe și prim-ministru.
1883 – S-a născut Constantin Bedreag
5 august 1883, Rusca, Vaslui – 23 ianuarie 1965, Iași
Fizician, membru titular (din 1938) al Academiei de Științe din România. Și-a luat licența în Științe în 1905, la Universitatea ieșeană. A devenit asistent la Laboratorul de Electricitate al Facultății de Științe, condus de savantul Dragomir Hurmuzescu. După o specializare la Paris, a revenit în țară, fiind conferențiar la Facultatea de științe din Iași. În 1919, a obținut titlul de Doctor în Științe, devenind profesor suplinitor, apoi profesor titular. În sprijinul activității didactice, a elaborat o serie de manuale: Cursul de fizică experimentală, Cursul de electricitate generală, Cursul de meteorologie și hidrodinamică, Cursul de fizică teoretică – calculul vectorial și mecanica fizică, Gravitație. După aproape 40 de ani de activitate rodnică în domeniul fizicii, a fost obligat să iasă la pensie, în 1941. După fondarea Filialei Iași a Academiei Romane, a fost încadrat colaborator științific al Secției de Cercetări Fizice.
1889 – Prima apariție în public a lui George Enescu
George Enescu a manifestat de timpuriu o înclinație extraordinară pentru muzică, începând să cânte la vioară la vârsta de 4 ani, iar la vârsta de 5 ani a compus o primă lucrare, Țara Românească, operă pentru vioară și pian.
Primele îndrumări muzicale le-a primit de la un vestit lăutar, Niculae Chioru, apoi de la renumitul compozitor Eduard Caudella, care i-a îndrumat primii pași în muzică, marcându-i hotărâtor destinul.
La vârsta de doar opt ani, micul compozitor a cântat la vioară, într-un concert de binefacere.
George Enescu – Sonata pentru vioară și pian • Orchestra Filarmonicii „George Enescu” București
1890 – S-a născut Jean Bobescu
5 august 1890, Iași – 5 august 1981, București
Violonist, dirijor și profesor. A studiat la Conservatorul din Iași (1907–1911) sub îndrumarea profesorilor Sofia Teodoreanu, Teodor Teodorini și Alexandru Zirra. A fost profesor de vioară la Conservatorul „Elena și Elefterie Cornetti” din Craiova. A debutat ca șef de orchestră la București, la pupitrul orchestrei Companiei Guritză-Corfescu, cu opera Bărbierul din Sevilla de Rossini (1916). A avut o activitate profesională prodigioasă și a ocupat funcții importante ca dirijor: al fanfarei Regimentului 13 infanterie Iași, al Orchestrei simfonice și profesor de vioară la Conservatorul din Craiova, prim dirijor al orchestrei Operei din Cluj, unde a realizat peste 300 de spectacole în turneu. A fost profesor la clasa de Operă a Conservatorului și dirijor al orchestrei Operei Române din București. A dirijat la Bruxelles, Viena, Paris, Poznan, Blaj, Oradea, Varșovia, Iași, Sibiu, Craiova, Timișoara, Ancara, București spectacolele de operă: Carmen de Bizet, Tosca și Madame Butterfly de Puccini, Lakme de Delibes, Paiațe de Leoncavallo, Cavalleria rusticana de Mascagni, Gioconda de Ponchielli, Lucia di Lammermoor de Donizetti, Regina din Saba de Goldmark, Trubadurul de Verdi, Maeștrii cântăreți din Niirnberg și Tristan și Isolda de Wagner, Nevestele vesele din Windsor de O. Nicolai, Trandafirii roșii de C. Bobescu, Fidelio de Beethoven, Liliacul de Richard Strauss, Mireasa vândută de Smetana, Alexandru Lăpușneanu de Zirra, Crai nou de Ciprian Porumbescu, Năpasta de Sabin Drăgoi etc. I-au fost studenți: Alma Cornea Ionescu, Constantin Bobescu, Mircea Popa, Adrian Poenaru, Ion Vasilescu, Carol Buică. A fost distins cu titlurile de Artist al poporului, Maestru emerit al artei, Profesor emerit.
Giuseppe Verdi – La Traviata „Madamigella Valery?” • Corul și Orchestra Operei Române din București, Dirijor Jean Bobescu, cu: Viginia Zeani și Nicolae Herlea
1907 – S-a născut Niculae Comănescu
5 august 1907, Călărași – 15 martie 1936, Valea Coștilei
Alpinist, considerat unul din cei mai buni alpiniști români, primul alpinist român care a atacat un perete (mai exact, cel al Gălbenelelor), primul care a bătut pitoane în Bucegi, în Turnul Seciului.
A murit pe Coștila, la 29 de ani, fiind surprins de o avalanșă.
1909 – S-a născut Nina Façon
5 august 1909 Ploiești – 24 noiembrie 1974, București
Italienistă, teoretician și istoric al literaturii italiene, profesoară la Universitatea din București. A fost membră a Catedrei de Limbă și Literatură Italiană, discipolă a italienistului Ramiro Ortiz. În 1938 a obținut titlul de Doctor în Litere și Filosofie cu o teză despre poezia lui Michelangelo. A tradus lucrări importante din literatura și cultura italiană (ca Principele lui Machiavelli), a întemeiat numeroase ediții critice și a elaborat Istoria literaturii italiene (1969), precum și o gramatică istorică a limbii italiene. Preocupările italienistei s-au legat și de cercetările asupra unor gânditori importanți ca Giordano Bruno, Blaise Pascal, Giambattista Vico, Benedetto Croce sau Antonio Gramsci. A supraviețuit persecuției evreilor și a preluat catedra de Studii italiene la București (ca succesoare a lui Alexandru Marcu).
1922 – S-a născut Marin Preda
5 august 1922, Siliștea Gumești, Teleorman, Regatul României – 16 mai 1980, Mogoșoaia, Ilfov
Scriitor postbelic, membru corespondent (1974) al Academiei Române. În 1942 a debutat cu schița Părlitu’ în ziarul Timpul, publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp. A debutat editorial în 1948 cu volumul de nuvele Întâlnirea din pământuri. A fost corector la Timpul, secretar de redacție la Evenimentul zilei, corector la ziarul România liberă, redactor la revista Viața românească, în 1968 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 a devenit director al editurii Cartea Românească, pe care a condus-o până la moartea sa fulgerătoare. Un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu, în anii ’70, „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”. Ultimul său roman lansat în 1980, Cel mai iubit dintre pământeni, este considerat o critică violentă a comunismului. După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia. Dintre operele sale: Moromeții, Marele Singuratic, Delirul, Risipitorii, Intrusul, Imposibila întoarcere, Viața ca o pradă.
Interviu cu Marin Preda
1925 – S-a născut Andrei Codarcea
5 august 1925, Miercurea Ciuc – 16 ianuarie 2003, Middletown, Connecticut, SUA
Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat la Teatrul Mic din București. S-a căsătorit cu Ileana Codarcea, absolventă de Belle-Arte. A emigrat în America în anul 1990, împreună cu soția sa, stabilindu-se în statul Connecticut. A jucat în numeroase filme: În sat la noi (debut, 1951), Mitrea Cocor, Nepoții gornistului, A fost prietenul meu, Moartea căprioarei, Cireșarii (serial TV), Sfînta Tereza și diavolii, Tată de duminică, Accident, Profetul, aurul și ardelenii, Bietul Ioanide etc.
Sfânta Tereza și diavolii (1972) • Regia Francisc Munteanu. Cu: Ion Dichiseanu, Peter Paulhoffer, Réka Nagy, Cornel Coman, Zephi Alșec, Andrei Codarcea, Ion Anghel, Horea Popescu
1929 – Greva minerilor de la Lupeni
Greva din Lupeni a avut loc între 5–9 august 1929, ca rezultat al eșecului unor îndelungate negocieri legate de salarizare și condiții de muncă din timpul crizei economice din anii 1929–1933.
Aproximativ 6.000 de muncitori au fost implicați în protestul provocat de salariile de mizerie și sărăcia extremă în care trăiau minerii transilvăneni. Deznodământul confruntării a fost că 68 de mineri au căzut sub gloanțele trupelor armatei române, trimise de către guvernul țărănist să reprime protestul, dintre care 28 au decedat pe loc, mulți dintre ei fiind împușcați în spate.
1929 – S-a născut Hajdu Gyözo
Hajdu Victor Győző; 5 august 1929, Lunca Mureșului–Aluniș, Mureș – 30 noiembrie 2018, Târgu Mureș
Jurnalist, scriitor și traducător bilingv, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat Facultatea de Filologie la Universitatea „Bolyai” din Cluj (1948–1952), apoi Universitatea Politică și de Conducere din București. A condus timp de 40 de ani revista în limba maghiară Igaz Szó din Târgu Mureș, ca redactor șef. A fost membru al Comisiei Centrale de Revizie, membru supleant al CC al PCR (1984–1989), membru al Comitetului și al Biroului Județean de Partid Mureș, vicepreședinte al Consiliului Culturii și Educației Socialiste, deputat în Marea Adunare Națională (1980–1989). Ca reprezentant de frunte al minorității maghiare, Hajdu Győző a contribuit și a militat pentru egalitatea în drepturi a tuturor cetățenilor, indiferent de etnie sau religie.
1931 – S-a născut Vasile Florea
5 august 1931, Săgeata, Buzău – 11 februarie 2019
Critic și istoric de artă, editor și traducător, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, secția Critică. ♣A făcut studii universitare de Istorie a artei și a fost un editor activ la ESPLA, Editura Meridiane și Artemis. A fost autorul a numeroase studii, articole, prefețe de carte și cărți privitoare la arta românească și universală. Pe lângă lucrările de sinteză pe care le-a realizat a fost colaborator la altele ca Arta românească modernă și contemporană, Istoria artei românești, O istorie a artei ruse, Mica enciclopedie de artă universală, Enciclopedia artiștilor români contemporani. A scris monografiile artiștilor: Rafael, Goya, Gheorghe Petrașcu, Theodor Aman, Apcar Baltazar, Margareta Sterian, V. Blendea și Alexandru Ciucurencu.
1937 – S-a născut Viorel Cacoveanu
5 august 1937, Cluj
Prozator, dramaturg și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. În anul 1954 a început studii politehnice, pe care le-a întrerupt pentru studii superioare matematică-fizică. A renunțat și la acestea, urmând la Universitatea din Cluj, Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, absolvită în 1962. În timpul facultății a debutat în ziarul Sportul popular, devenind realizator de cronici de box. A fost redactor la Făclia și Steaua, a realizat rubrici sportive la: Tribuna, Făclia, Steaua și la Radio Cluj. S-a remarcat printr-o bogată activitate publicistică, cu materiale și cronici sportive în Sportul popular, Luceafărul, Urzica, Moftul român, România literară, Gazeta Sporturilor etc. Debutul literar a avut loc în 1961, în revista Steaua, cu o schiţă, iar volumul de debut, Fata care spune Da! A apărut în 1970. A abordat genuri precum: romanul poliţist, piesa de actualitate, schiţa satirică, reportajul, ancheta. A publicat romane: Blondele întotdeauna trişează, Un coniac pentru o fată, Morții nu mint niciodată, Cu moartea între patru ochi, Sentinţă pentru martori, Veşnica închinare; nuvele, schițe, proză scurtă: Singurătatea unei femei frumoase, Aprobare pentru un tango, O dimineață de luni, Sfatul medicului, Jocul, Și Caragiale e cu noi, Drumul spre Europa, Înmormântarea via FMI, Pomana porcului electoral etc. Piesa Sentință pentru martori s-a jucat în șase teatre. I s-au mai jucat piesele: Anotimpul speranței, Valsul de la miezul nopții, Mă propun director, Seneca sau Sfârșitul unei iubiri, La cules de căpșuni în Spania.
1938 – S-a născut Rodica Popescu Bitănescu
5 august 1938, Răsuceni, Vlașca/Giurgiu
Actriță de teatru specializată în comedie. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1960, la clasa A. Pop Marțian. A jucat pe scena Teatrului Național din Iași și la Teatrul „Barbu Delavrancea” din capitală. Din 1966 până în prezent este actrița Teatrului Național din București. Din anul 2000 este dramaturg și regizor. A scris și regizat propriile piese: Cinci femei de tranziție, Încă-i bine, Viață de cimitir, toate jucate cu mare succes pe scena Naționalului bucureștean. A jucat in zeci de roluri în numeroase comedii la Teatrul Național, dar și în filme ca: Tăticul, Patima, Comedie fantastică, Ana, Eu, tu și Ovidiu, Iarba verde de acasă, Rețeaua „S”, Sosesc păsările călătoare, Secretul lui Nemesis, Căsătorie cu repetiție, Coana Chirița, Harababura, Ministerul comediei, Dragoste de mamă, Îngerașii etc.
Rețeaua „S” (1980) • Gheorghe Dinică, Radu Beligan, George Motoi, Florin Piersic, Cezara Dafinescu, Costel Constantin, Rodica Popescu-Bitănescu, Florian Pittiș, Constantin Diplan etc.
1940 – S-a născut Florin Gabriel Mărculescu
5 august 1940 – 1 decembrie 2000
Jurnalist, publicist, economist, jurist. Absolvent al Facultății de Drept a Universității București, a lucrat ca economist la diferite instituții și la Uniunea Artiștilor Plastici. Imediat după 1989 a debutat ca ziarist la România liberă, unde avea să devină, unul dintre principalii editorialiști, ulterior, șeful secției de politică internă. În 1990 s-a specializat în jurnalism la Lille și Paris. După diversiunea împotriva ziarului România Liberă, organizată de Securitate în aprilie 1992, a fost obligat să demisioneze. A fost apoi editorialist la Cotidianul lui Ion Rațiu și la Telegraf din Constanta. A colaborat la BBC, la postul de radio Suisse-Romande, la Radio Total (realizator de emisiuni pe teme constituționale) și în presa scrisă: 22, Expres Magazin, Timișoara. A publicat volumul Prezentul continuu. Este unul dintre membrii fondatori ai Grupului pentru Dialog Social și ai Alianței Civice.
1944 – Ultima întrevedere dintre mareșalul Ion Antonescu și Hitler, la Rastenburg
Mareșalul Ion Antonescu, însoțit de o delegație foarte puternică, s-a deplasat la Rastenburg între 6–7 august pentru o întâlnire cu Hitler, cu intenția de a determina retragerea României din război.
Au avut loc două întâlniri în cadrul aceleiași zile. Hitler a pretins mareșalului să lupte până la sfârșitul războiului, cu orice risc.
1944 – A încetat din viață Francisc Iosif Rainer (28 decembrie 1874 – 5 august 1944)
Medic, antropolog; creatorul școlii antropologice românești, de numele său se leagă înființarea Institutului de Antropologie, al cărui prim director a fost și al Societății de Anatomie; membru de onoare al Academiei Române.
1952 – S-a născut Alexandru Ghilduș
5 august 1952, București
Constructor, sculptor, pictor și decorator. În 1979 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, Facultatea de Arte Decorative și Design, secția Design, cu diplomă de specializare în design industrial. În 2007 și-a lut Doctoratul în domeniul Arte vizuale cu lucrarea Vocația plastică a sticlei. A avut expoziții personale la București, Constanța, Chicago, Washington, Amsterdam, Atena și în alte orașe din Olanda, Austria și Elveția, cu lucrări de sculptură din cristal optic polișat, combinații de fragmente de sticlă cu lemn și metal.
A creat, începând cu anul 1993, linia cromatică și sistemul de semnalizare pentru transportul în comun din București. Este profesor la Universitatea Națională de Arte din București. A fost președinte al Uniunii Artiștilor Plastici din România (1998–2002). A fost distins cu Ordinul National Serviciul Credincios în grad de cavaler (2000), distincția Cavaler al Ordinului Stelei Solidarități Italiene (2005), premiile Uniunii Artiștilor Plastici și alte premii internaționale.
Imagini: Ghilduș Alexandru [Artindex]; Design: Alexandru Ghilduș [Facebook]
1954 – Grațieri și amnistii
Legea nr. 4/5 august 1954 pentru grațiere și amnistie a fost publicată în Monitorul Oficial al României, intrând în vigoare de la 5 august 1954. A stabilit „Vor fi eliberați din locurile de deținere, fiind grațiați, cei condamnați la pedepse privative de libertate pînă la 5 (cinci) ani […] Se reduc cu două treimi pedepsele pronunțate, mai mari de 5 (cinci) ani […] Se amnistiază infracțiunile săvîrșite de: femeile gravide sau cu copii pînă la 10 ani, minorii pînă la 16 ani și cei în vîrstă de peste 60 ani […]” Până în anul 1964, au fost adoptate o multitudine de decrete de grațiere, mare parte dintre ele, secrete.
1958 – Retragerea trupelor sovietice din România
La 17 aprilie 1958 URSS a anunțat, în mod oficial, guvernul de la București despre intenția de a retrage trupele sovietice de pe teritoriul României. În 24 mai, la Moscova, a fost semnat între România și URSS un acord de repatriere a militarilor sovietici staționați pe teritoriul național. Acordul prevedea un calendar al eșalonării retragerii efectivelor în perioada iunie–august 1958, cât și așa-zise manifestări ale solidarității și prieteniei româno-sovietice. Comitetul consultativ al statelor semnatare ale Tratatului de la Varșovia a aprobat această măsură. Deși tratatul prevedea retragerea în 80 de zile a tuturor forțelor aliate din România, URSS și-a rezervat dreptul de „a păstra pe teritoriul României forțele armate care i-ar fi necesare pentru menținerea lucrărilor de comunicații cu zona sovietică de ocupație din Austria”. Practic, prin acest amendament era legalizată staționarea în continuare a trupelor sovietice de ocupație în 14 garnizoane din România.
Liderul comunist Gheorghe Gheorghiu-Dej, a ținut unul dintre cele mai lingușitoare discursuri la adresa Uniunii Sovietice, cu ocazia recepției date cu prilejul plecării ultimului eșalon al trupelor sovietice din România.
Mai mult: Retragerea trupelor sovietice din România (1958): aspecte obscure [Historia]
1958 – Membrii grupării spirituale Rugul Aprins, de la Mănăstirea Sf. Antim din București, au fost arestați
În noaptea de 4/5 august 1958, a fost arestat de către Securitate lotul „Teodorescu Alexandru și alții”, pentru infracțiunea de „uneltire contra ordinii sociale”. Au fost arestați 16 intelectuali care participaseră la reuniunile mișcării Rugul Aprins de la Mănăstirea Antim din București, grupare spirituală neagreată de regimul comunist, care reunea marile personalități ale intelectualității creștin-ortodoxe din acea vreme, printre ei preoții Dumitru Stăniloae, Benedict Ghiuș, Andrei Scrima, Arsenie Papacioc, Bartolomeu Anania, scriitorul Vasile Voiculescu, filosoful Mircea Vulcănescu. Organizația culturală Rugul Aprins, denumită și Grupul de la Mănăstirea Antim, s-a format treptat, începând din 1945, pornind de la întâlnirea vizionarilor Alexandru Teodorescu (Sandu Tudor), poet, eseist, publicist și Ivan Culighin (duhovnicul mitropolitului Kievului, eliberat de trupele germano-române în orașul Rostov), aflat în chilia sa de la Mănăstirea Antim. Simbolistica Rugului Aprins reprezintă focul etern al credinței care nu se mistuie, rugăciunea neîncetatâ a lui Hristos.
După anchete interminabile și chinuitoare, în procesul din 8 noiembrie 1958 sentințele au fost între 5–25 ani. Sandu Tudor a primit pedeapsa cea mai grea, 25 de ani. Poetul Vasile Voiculescu a fost condamnat la cinci ani de temniță. Nu i-a ispășit pe toți. Cu sănătatea distrusă de anii de temniță, Vasile Voiculescu avea să fie grațiat în aprilie 1962, murind un an mai târziu. Membrii Rugului Aprins au fost eliberați în anul 1964, împreuna cu mai mulți detinuți politici, în fapt acțiunea regimului comunist făcând parte din atitudinea generată de acesta pentru o destindere a legăturilor cu Occidentul.
1961 – S-a născut Ion Munteanu
5 august 1961, Mălăiești–Goiești, Dolj
Poet, prozator și eseist contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2008. A absolvit cursurile Facultății de Istorie-Filosofie a Universității București. În anul 2005 a obținut titlul de Doctor în Filosofie, cu distincția Cum laude, la Institutul de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, cu tema Mit și filosofie în cosmologia lui Lucian Blaga, lucrarea fiind publicată în 2006. A fost profesor de liceu în Târgu-Secuiesc și Sfântu-Gheorghe (Covasna), corector, apoi redactor la ziarul Cuvântul nou din Sfântu-Gheorghe, redactor la Cuvântul libertății și Ziua de Dolj din Craiova, sociolog la Inspectoratul de Poliție Sanitară și Medicină Preventivă, Craiova, a ținut cursul de Retorică juridică la Facultatea de Drept „Mihai Viteazul” din Craiova. În prezent este lector la Universitatea Craiova, Facultatea de Istorie-Filosofie-Geografie, catedra Filosofie-Sociologie. A debutat cu poezia Eu sunt de-acolo în revista Ramuri (1984) și cu proză în revista Luceafărul (1986, Târgul curților interioare). Înainte de 1989, a publicat poezie în Luceafărul, România literară, Ramuri etc. Editorial, a debutat în 1987, în volumul colectiv Alpha ’87. După 1989, a publicat poezie, proză, eseu, articole de critică și istorie literară, filosofie și sociologie, în Cuvântul nou (Sfântu-Gheorghe), Cuvântul libertății, Ramuri și Scrisul Românesc (Craiova), Brâncuși (Târgu Jiu), Argeș (Pitești), Literatorul, Luceafărul, Studii de istorie a filosofiei universale și Revista de filosofie (București), Viața Basarabiei (Chișinău) etc. A obținut premii la festivalul de poezie „Lucian Blaga” (Sebeș, 1986 și 1987) și la Festivalul Concurs de creație literară „Tudor Arghezi” (Târgu-Jiu. 1987).
1963 – Tratatul cu privire la interzicerea experiențelor nucleare
Tratatul privind interzicerea experiențelor cu arma nucleară în atmosferă, în spațiul cosmic și sub apă, încheiat la Moscova din 5 august 1963 a fost semnat de către SUA, URSS și Marea Britanie. A intrat în vigoare la 10 octombire 1963. România a ratificat Tratatul prin Decretul nr. 686/31 octombrie 1963.
1965 – S-a născut Dorin Mateuț
5 august 1965, Vad, Cluj
Fotbalist, în prezent retras din viața sportivă. A jucat în postul de mijlocaș ofensiv la Dinamo București. La sfârșitul sezonului de fotbal 1988–1989, a câștigat trofeul european Gheata de Aur, cu 43 de goluri înscrise în campionatul intern, pentru Dinamo. Este al treilea fotbalist român care cucerește râvnitul trofeu european, după Dudu Georgescu și Rodion Cămătaru. După 1989, a jucat în Spania, la Real Zaragoza și în Italia, la Brescia Calcio și AC Reggiana 1919. A jucat pentru echipa națională între 1984–1991, având 56 de apariții în care a marcat 10 goluri. În 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III.
1972 – S-a născut Paul Cernat
5 august 1972, București
Critic și istoric literar, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2009. A urmat Facultatea de Litere a Universității din București și este Doctor în Filologie. Este conferențiar la Catedra de Istoria literaturii române a Universității București, cercetător în Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” din București, fiind specialist în avangarda literară interbelică. A participat la Cenaclul Litere, condus de Mircea Cărtărescu. A scris numeroase prefețe și studii critice, a colaborat cu cronici literare și eseuri la publicații culturale: Dilema, Dilema Veche, Dilemateca, suplimentul Vineri al revistei Dilema, Observator cultural, Suplimentul cultural al revistei 22, Idei în dialog etc. Lucrări publicate individual: Avangarda românească și complexul periferiei, „Contimporanul”: istoria unei reviste de avangardă, Modernismul retro în romanul interbelic românesc, Existențialismul românesc interbelic etc.
1975 – S-a născut Ada Milea
5 august 1975, Târgu Mureș
Actriță și cântăreață. A absolvit Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș, actorie, cu rolul D-na Quickly din Nevestele vesele din Windsor de Shakespeare. A jucat la Teatrul Național din Târgu Mureș, apoi a devenit artist independent. A realizat coloana sonoră a unor spectacole de teatru: Aventurile lui Habarnam, De ce fierbe copilul în mămăligă la Teatrul Odeon, Trilogia Belgrădeană (Premiul special al juriului la Festivalul HUMORROR pentru muzica spectacolului), Scaunele la Teatrul „Bulandra”, Eu, când vreau să fluier, fluier (Premiul special al juriului la Festivalul Internațional de Teatru de la Piatra-Neamț pentru muzica spectacolului), Micul Prinț, Buratino la Teatrul Național din Târgu Mureș, Leonce și Lena la Teatrul „Nottara” etc. A primit Premiul criticii la Gala UNITER 2006, Premiul special pentru muzică de teatru la Gala UNITER 2008. A lansat numeroase albume: Aberații sonore (1997), Republica Mioritică România, No Mom’s Land, Absurdistan, Apolodor, Quijote, Inventar, Alcool (cu Bobo Burlăcianu și Cristi Rigman), Cântece de iarnă (cu Anca Hanu, Bobo Burlăcianu și Cristi Rigman), Gulliver (cu Anca Hanu și Bobo Burlacianu) etc.
Ada Milea – Apolodor
1976 – S-a născut Eugen Trică
5 august 1976, Craiova
Fotbalist care a jucat în postul de mijlocaș ofensiv, antrenor. A debutat la Universitatea Craiova, a fost campion al României cu Steaua București și CFR Cluj, câștigător al Cupei României cu echipa CFR Cluj. A mai jucat la ȚSKA Sofia (Cupa Bulgariei, Supercupa Bulgariei, A PFG), U Craiova, Concordia Chiajna, fiind selecționat de 4 ori în echipa națională de fotbal a României. În 2011 s-a retras, devenind antrenor. A antrenat echipele CFR Cluj, Juventus București, UTA și CSM Metalul Reșița (principal), CSM Politehnica Iași (secund), Sportul Snagov (principal), U Craiova.
1976 – A încetat din viață Vasile Zăpârțan (27 aprilie 1918 – 5 august 1976)
Preot unit, adversar al regimului comunist; rectorul misiunii Române Unite cu Roma din München din 1957 până la asasinarea sa de către Securitate; a denunțat nu numai persecuția Bisericii Catolice din România, ci și „subjugarea și înjosirea Bisericii Ortodoxe Române de către regimul comunist”.
1978 – S-a născut Cosmin Bărcăuan
5 august 1978, Oradea
Fotbalist retras din activitate, a jucat în postul de fundaș dreapta sau central. Și-a început cariera la FC Bihor, a cunoscut consacrarea la Dinamo București, alături de care a câștigat de două ori Cupa României (2003, 2004). A mai jucat la Șahtior Donețsk (cu care a câștigat campionatul ucrainean), iar ultima dată a evoluat la Ceahlăul Piatra Neamț.
1981 – A încetat din viață Jean Bobescu (5 august 1890 – 5 august 1981)
Violonist, dirijor și profesor universitar.
1983 – S-a născut Anca Măroiu
Anca Băcioiu, 5 august 1983, Craiova
Scrimeră specializată pe spadă. A practicat mai întâi gimnastica, dar a renunțat în clasa a patra, fiind prea înaltă. A început scrima cu antrenorul Nicolae Mihăilescu, a ales spada de la început pentru că era armă de duel. La 14 ani a fost selecționată la Centrul Național Olimpic de Pregătire a Juniorilor pentru spadă din Craiova, sub conducerea maestrului Dan Podeanu. A câștigat prima medalie internațională, de bronz pe echipe la Campionatul European pentru juniori Conegliano 2002. La Campionatele Europene a cucerit: o medalie de aur pe echipe și o medalie de bronz la individual – Izmir 2006, o medalie de aur pe echipe – Plovdiv 2009, o medalie de aur pe echipe – Sheffield 2011, două medalii de argint (la individual, pe echipe) – Legnano 2012. La Campionatele Mondiale: o medalie de aur pe echipe – Paris 2010, o medalie de aur pe echipe și o medalie de bronz la individual – Catania 2011. A participat la Jocurile Olimpice Londra 2012; s-a oprit în sferturile de finală, iar echipa a terminat pe locul 6. După acest eșec, Anca Măroiu, Simona Gherman și Loredana Dinu au decis să iau o pauză în carieră.
1987 – A încetat din viață Benedict Menkes (Benedict M. Menkes; 11 noiembrie 1904 – 5 august 1987)
Medic și biolog român de origine evreiască; cu contribuții majore în domeniul embriologiei și teratologiei experimentale și al morfologiei; unul din fondatorii învățământului și cercetării medicale la Timișoara, întemeietorul Centrului de embriologie din Timișoara; profesor la Institutul de medicină din Timișoara; membru corespondent al Academiei Române.
1989 – S-a născut Adina Salaoru
5 august 1989, Miercurea Ciuc
Jucătoare de volei care a evoluat în postul de extremă, retrasă din activitate. A jucat la CSU Târgu Mureș, CSM Volei Alba Blaj, CSM București, CS Medgidia. A fost căpitanul echipei naționale de volei a României. Cu echipa, a fost câștigătoare în Divizia A (2015, 2016, 2017) și finalistă în 2018. A participat la Jocurile Europene din 2015 și la Campionatul European de Volei Feminin din 2015. A fost declarată Voleibalista română a anului (2016). În prezent este directooare a Clubului CSU Tg.Mureș.
1998 – A încetat din viață Coca Andronescu (3 iulie 1932 – 5 august 1998)
Actriță de teatru, film, radio și televiziune, care a făcut parte din trupa Teatrului Național din București.
2000 – A încetat din viață Ștefan Berindei (22 mai 1942 – 5 august 2000)
Saxofonist, compozitor, aranjor și lider de formație de jazz, realizator de rubrici în cadrul emisiunilor de divertisment ale TVR; în 1975 s-a expatriat, stabilindu-se în Germania.
2003 – A încetat din viață Gogu Viziru (Gheorghe Viziru; 11 aprilie 1924 – 5 august 2003)
Important jucător și antrenor de tenis; campion național și membru al echipei naționale pentru Cupa Davis.
2007 – A încetat din viață Florian Pittiș (4 octombrie 1943 – 5 august 2007)
Unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru, dar și regizor, traducător, interpret de muzică folk ori realizator de emisiuni radio; a lucrat la Teatrul Municipal, actual „Bulandra”.
2011 – A încetat din viață Emilian Drehuță (2 martie 1931 – 5 august 2011)
Economist, editor, memorialist și autor.
2016 – Ceremonia de deschidere a Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro
A XXXI-a ediție a Jocurilor Olimpice de vară, cunoscute ca Rio 2016, au avut loc în perioada 5–21 august 2016 în Rio de Janeiro, Brazilia. Peste 11.400 de sportivi de la 207 Comitete Olimpice Naționale (CON-uri), printre care și Echipa Olimpică a Refugiaților, au participat la cele 28 de probe sportive.

Delegația României a fost formată din 96 de sportivi și 7 rezerve, care au concurat în cadrul a 15 sporturi. Au câștigat patru medalii: una de aur (scrimă), una de argint (tenis de câmp) și două de bronz (canotaj și lupte), fiind pe poziția 47 în clasamentul pe medalii.
2019 – A încetat din viață Aurel Dan (6 februarie 1946 – 5 august 2019)
Artist plastic, pictor desăvârșit al satului maramureșean; membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Filiala Baia Mare.
2021 – A încetat din viață Ștefan Cazimir (10 noiembrie 1932 – 5 august 2021)
Critic și istoric literar român-evreu; profesor de Literatură română contemporană al Facultății de Litere a Universității din București; supraviețuitor al pogromului de la Iași; membru al Uniunii Scriitorilor din România.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
0 comentarii la „5 August în istoria românilor”