5 Februarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Mănăstirea Antim

1601 – A încetat din viață Baba Novac

cca. 1530, Insulele Poreci, Timoc, Imperiul Otoman/Serbias – 5 februarie 1601, Cluj

Căpitan de haiduci din Balcani, unde a luptat consecvent contra Imperiului Otoman, făcând raiduri până în Bulgaria, Turcia și Oltenia. A ajuns în închisoarea turcească, unde „i-au scos toţi dinţii, încât nu mai avea niciun dinte în gură” [cronicarul transilvănean Ştefan Szamoskozy]. S-a alăturat, cu ceata sa, armatei lui Mihai Viteazul. În primăvara anului 1595, în fruntea a 700 haiduci, trecând Dunărea a înaintat până la munţii Balcani, aşteptând oastea otomană condusă de Hasan paşa, care trecea munţii pentru a-l întâlni la Sofia pe sultan. Baba Novac a atacat această oaste, punându-l pe fugă pe Hasan şi „luând căruţele şi caii, armele şi toată comoara ce avea. […] a ars castelul Vraţa [în Bulgaria], la o depărtare de două zile de drum de la Dunăre […] De aici s-a întors după mari ocoliri ajungând la Dunăre mai jos de Orşova […] După o luptă înverşunată a reuşit să pună mâna pe multe corăbii cu ajutorul cărora a trecut Dunărea, întorcându-se în Ţara Românească. Dintre toţi ostaşii lui numai şapte au pierit. În schimb el a luat un număr însemnat de prizonieri şi cirezi de vite. De atunci a fost în mare cinste la Mihai Vodă”, devenindu-i general. Este erou național al Serbiei și al României. În 1601, aflat în solie din partea lui Mihai Bravul, a fost arestat de magnații maghiari din Cluj, judecat sumar sub falsa acuzație de trădare, condamnat la moarte prin tortură extremă, inclusiv arderea pe rug și tragerea în țeapă.

1713 – Antim Ivireanul a hotărât să clădească Mănăstirea Tuturor Sfinților

În ziua de prăznuire a Sfintei Mucenițe Agata, prin descoperire dumnezeiască, Sfântul Mitropolit Antim Ivireanul s-a hotărît să clădeasca o mănăstire, pe locul unde, până atunci, se afla o veche bisericuță de lemn, cu hramul Sf. Nicolae și în care se păstra Sfântul și Marele Mir. A pus la dispoziția lucrătorilor toata averea sa, având sprijin material și spiritual al câtorva boieri. Mănăstirea de suflet a Sfântului Antim a fost închinată, de el însuși, Tuturor Sfinților. Drept milostenie, în cinstea Sf. Agata pentru descoperirea dumnezeiască avută, Sfântul ctitor Antim a hotărât ca „în fiecare an să se îmbrace o fată cu ie, cu rochie, cu cizme, cu brâu și să i se dea 230 bani”. Acum, Mănăstirea Antim.

1851 – S-a născut Ștefan Hepites

5/17 februarie 1851, Brăila – 15 septembrie 1922, Brăila

Fizician, inginer și meteorolog, membru titular (din 1902) și vicepreședinte (1910–1913 și 1919–1921) al Academiei Române. În perioada 1865–1869 a fost elev al Școlii Militare de Ofițeri din București, pe care a absolvit-o ca șef de promoție, cu gradul de sublocotenent de artilerie. Și-a continuat studiile la Școala Specială de Artilerie și Geniu din Bruxelles (1869–1873), urmând concomitent cursurile Facultății de Științe. În 1873 a obținut titlul de Doctor în Științe Matematice și Fizice, a demisionat din armată și s-a înscris la Școala Politehnică din Bruxelles, unde a obținut în 1875 diploma de inginer constructor. În 1878, a înființat prima stație meteorologică românească, iar în 1884 a creat prima stațiune meteorologică la București. După războiul de independență, la care a participat cu gradul de locotenent, a început activitatea de organizare și cercetare, pe care a continuat-o tot restul vieții. A fost inginer în portul Brăila, la Ministerul Lucrărilor Publice, profesor de fizică la Școala de Artilerie, inginer la Căile Ferate Române, profesor la Școala de Silvicultură, inspector general al Domeniilor Statului. În 1884 a fost numit director al Institutului Meteorologic al României, nou înființat la Herăstrău (București). A creat acolo prima stație meteorologică centrală din România, mutată în 1898 pe Dealul Filaret; a organizat apoi rețeaua meteorologică națională, care la sfârșitul anului 1893 avea în funcțiune 159 de stațiuni. În cadrul Institutului au fost create noi unități: serviciul de măsuri și greutăți, determinarea orei exacte, înregistrarea cutremurelor, măsurători geomagnetice. Rezultatele observațiilor și cercetărilor efectuate au fost publicate în Analele Institutului Meteorologic al României și prezentate la diverse reuniuni științifice internaționale. A condus Biroul Internațional de Măsuri și Greutăți, a fost delegat ca reprezentant al României la Uniunea Internațională de Geodezie și Geofizică, nou constituită.

1859 – A încetat din viață Alecu Russo (17 martie 1819, Chișinău, Imperiul Rus/R. Moldova – 5 februarie 1859, Iași)

Poet, prozator, eseist, memorialist și critic literar; printre cei mai reprezentativi exponenți ai pașoptismului; important militant unionist.

1861 – Asociația pentru cultura poporului român din Maramureș

A fost înființată la Sighet, în data de 5 februarie 1861, Asociația pentru cultura poporului român din Maramureș, organizație care a contribuit la emanciparea culturală și națională a românilor, la păstrarea, conservarea și transmiterea elementelor de identitate cultural-națională locală, „azilul limbii, lumina minții și fântâna culturii noastre”. A fost ales comitetul de conducere, alcatuit din Iosif Man–președinte, Mihail Pavel–vicepreședinte, Petru Mihalyi–secretar, având printre membri personalități de marcă ale vieții politice și spirituale maramureșene, dintre care în timp s-a evidențiat și dr. Ioan Mihalyi de Apșa.

1876 – A apărut revista Higiena și școala

Prima revistă română de medicină din Transilvania, a fost editată de Paul Vasici-Ungureanu. A apărut inițial la Timișoara (1876–1877), apoi la Gherla (1878–1880). Publicația aborda problemele de educație, creșterea prestigiului învățătorilor, popularizarea noilor descoperiri din lumea științei.

1887 – S-a născut Corneliu Dragalina

5 februarie 1887, Caransebeș – 11 iulie 1949, București

General, a participat la ambele războaie mondiale. Fiul generalului Ion Dragalina, l-a urmat în cariera militară. A absolvit Școala de ofițeri de artilerie și geniu din București în 1907 și Școala Superioară de Război în 1921. În 1915 era căpitan în Regimentul 4 Artilerie, cu care a participat la campania din 1916, comandând una dintre puținele baterii de artilerie grea ale armatei romane. Regimentul său, din Divizia 19 Infanterie a dus lupte grele pe frontul din Dobrogea în toamna acelui an. Înainte de cel de-al doilea război mondial, fiind comandant al Corpului 6, a făcut parte din delegația românească la tratativele de la Turnu Severin cu Ungaria în vederea rezolvării diferendului asupra Transilvaniei. A luat parte la faza finală a bătăliei de la Odessa, și-a condus trupele în timpul celei de-a doua bătălii de la Kharkov, a participat la ofensiva spre Don. A primit Ordinul Crucea de Fier în grad de Cavaler și Ordinul Mihai Viteazul cl.II, fiind promovat la gradul de general de corp de armată. La 16 decembrie 1942, mareșalul Antonescu l-a rechemat de pe front, numindu-l Guvernator al Bucovinei. A suspendat portul stelei lui David de către evreii din Cernăuți pentru a nu-i pune în pericol de a fi executați de fasciști, obținând apoi aprobarea mareșalului Antonescu pentru evacuarea acestora din Cernăuți, deoarece urmau să fie arestați sub ordinul lui Hitler și deportați dincolo de Bug. A salvat viața a 14.750 de evrei.

1896 – S-a născut Nicolae Bagdasar

5 februarie 1896, Roșiești, Vaslui – 21 aprilie 1971, București

Filosof, membru corespondent (din 1939) al Academiei de Științe din România, membru corespondent (din 1940) al Academiei de Științe Morale și Politice, membru corespondent (din 1943) al Academiei Române. Între 1916–1917 a urmat cursurile Școlii Militare de ofițeri de rezervă din Botoșani, fiind apoi repartizat la Regimentul 51/52 Infanterie, cu care a participat la primul război mondial. După demobilizare, a urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității București, a susținut licența în 1922, după care a plecat la specializare în Germania, unde și-a luat Doctoratul în Filosofie la Universitatea din Berlin, în iunie 1926. A fost profesor de Limba germană la Școala Comercială Română din Salonic (Grecia), apoi la Școala Comercială „Nicolae Kretzulescu” din București. Ca secretar al Societății Române de Filosofie, a întemeiat Editura Filosofică și a devenit secretar de redacție al Revistei de Filosofie. A fost asistent universitar la Laboratorul de Psihotehnie al Facultății de Filosofie București, asistent la catedra de Psihologie, Logică și Teoria Cunoașterii de sub conducerea lui C. Rădulescu-Motru, profesor titular la catedra de Filosofie Generală (Epistemologie și Metafizică), Istoria Filosofiei Moderne și Contemporane la Universitatea din Iași (1942–1949). Destituit din învățământul superior (1949), a devenit director de secție al Institutului de Istorie din București, apoi consilier științific al Institutului de Istorie al Academiei RPR, referent științific al Institutului de Istorie și Filologie al Academiei (Filiala Iași), coordonator științific al Dicționarului Enciclopedic Român. Din lucrările sale: Filosofia contemporană a istoriei, Istoria filosofiei moderne, Teoria cunoștiinței. A tradus din opera lui Kant.

1902 – S-a născut Nello Manzatti

Ion Mânzatu; 5 februarie 1902, București – 5 februarie 1986, Milano, Italia

Scriitor, memorialist, gazetar, compozitor și interpret de romanțe. A urmat studii muzicale în particular. A debutat cu romanțe în 1925 și a colaborat la Vremea, Gluma, Unirea, Românul, Patria etc. Este cel care a lansat personajul Gâgă. A fost Director general al Societății Regale de Radiodifuziune. A fost arestat în 1938, pentru activitate legionară și închis în Lagărul de la Miercurea Ciuc. În 1947, a părăsit țara, stabilindu-se mai întâi în Argentina, unde a înființat revista România, apoi în Germania, Franța și Italia, stabilindu-se la Milano, unde a profesat în învățământ. A rămas cunoscut pentru compozițiile de muzică ușoară (tangouri, valsuri, romanțe): De ce nu vii cu mine, De ce râdeai, De dragul tău, Femeia, eterna poveste, Frumoasa mea cu ochii verzi, Luna, Numai pe tine, O noapte doar, Seara, Valsul e cântecul iubirii etc. și pentru afilierea cu Garda de Fier, căreia i-a dedicat un repertoriu militar (pe versuri ale poetului Radu Gyr): Imnul biruinței, Imnul Moța-Marin, Imnul muncitorilor, Sfânta tinerețe legionară, Vânt de seară.

Nello Manzatti / Cincinat Pavelescu – Frumoasa mea cu ochii verzi • Jean Moscopol

1905 – Prima reprezentare a piesei Manasse la Teatrul Național din București

Piesa lui Ronetti Roman s-a jucat într-o distribuție de zile mari, cu Constantin Nottara în rolul principal, Vasile Toneanu, Aristide Demetriade, Marioara Voiculescu, Georgescu Achille, Aurel Petrescu, Eugenia Ciucurescu, Ion Constantiniu. Succesul a fost de netăgăduit, confirmat și de cele 26 de reprezentații date până la 31 martie, când s-a încheiat și stagiunea. Premiera absolută în limba română a avut loc pe scena Teatrului Național din Iași, la 12 martie 1901, pe 25 mai 1904, a avut loc prima reprezentație a piesei în București, la Grădina Rașca, în interpretarea trupei condusă de actorul ieșean Gheorghe Cârje, succesul piesei determinând includerea ei în repertoriul Teatrului Național din București în stagiunea 1904–1905.

1908 – S-a născut Vasile Țepordei

5 februarie 1908, Cârpești, Cahul, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova – 14 mai 2002

Preot, ziarist, scriitor. A studiat la Seminarul teologic (1921–1929) și la Facultatea de Teologie din Chișinău (1929–1933), la Seminarul Pedagogic Universitar din Iași, cu examen de capacitate pentru Religie în 1937. A fost profesor de Religie la diferite licee din Chișinău și din București. A devenit preot în 1939, apoi iconom, iconom stavrofor. A fost arestat în septembrie 1948, judecat de un tribunal militar sovietic la Constanța în 1949 și condamnat la 25 de ani muncă silnică; a executat 8 ani în mai multe lagăre siberiene, ultimul fiind la Vorcuta, dincolo de Cercul Polar. Eliberat în 1956, a fost reintegrat în preoție, ca paroh în Islaz, Ilfov și la biserica Mărcuța din București. A scris sute de articole, note, cronici, recenzii în diferite ziare și reviste din Chișinău: Luminătorul, Misionarul, Raza, Viața Basarabiei, Gazeta Basarabiei și București: Basarabia, Calendarul și cartea Amintiri din Gulag.

1916 – Inaugurarea Cabaret Voltaire și nașterea mișcării Dada

Cabaret Voltaire a fost fondat la Zürich (Elveția) în data de 5 februarie 1916, de regizorul și filosoful german Hugo Ball (1886 – 1927), împreună cu actrița și poeta Emmy Hennings (1885 – 1948), cu care s-a căsătorit ulterior, cu pictorul, arhitectul și eseistul româno-israelian, Marcel Janco (Iancu; 1895 – 1984), scriitorul german Richard Huelsenbeck (1892 – 1974), poetul român Tristan Tzara (1896 – 1963) și soții Sophie Taeuber-Arp (1889 – 1943) și Hans (Jean) Arp (1886 – 1966), ca un spațiu pentru scopuri artistice și politice.

Conform legendei, Dadaismul a început la Zürich, în cafeneaua Cabaret Voltaire. Este un curent literar-artistic, caracterizat prin ridicarea hazardului la rang de principiu de creație, prin negarea oricărei legături între gândire și expresie. Generația de artiști de după primul război mondial, intelectualii, dezertorii, refugiații politici, toți revoltații împotriva absurdității acestui conflict, se reuneau în mod regulat în jurul scriitorului român Tristan Tzara, căruia i s-au alăturat scriitorii Hugo Ball și Richard Huelsenbeck și pictorii Hans Arp, românul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp (SUA), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania). Asociind elemente ale futurismului italian, cubismului francez și expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul a cultivat arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea și stupoarea, și prin organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiționale, programatic puse sub semnul întrebării.

1917 – S-a născut Grigore Cojan

5 februarie 1917, București – 23 iunie 2005, Brașov

General al Armatei române, filolog, ziarist, prozator, poet, traducător, membru (din 1990) al Uniunii Scriitorilor, Filiala Brașov. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității bucureștene în 1938, luând diploma de licență cu mențiunea Cum Laudae. După șapte ani de concentrare (în anul 1939, a absolvit Școala Militară de Ofițeri de Infanterie de Rezervă de la Bacău) și de campanie în al doilea război mondial, decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” în grad de Cavaler, a fost demobilizat de regimul comunist. Cariera sa literară a început încă din anul 1937, cu epigrame și versuri publicate în revista Vremea. I s-a interzis dreptul la semnătură (1948–1964), poeziile, proza și traducerile tipărite fiind semnate cu diverse pseudonime. A fost, printre altele, muncitor necalificat la uzina Tractorul din Brașov. În această perioadă de restriște a activat în Cercul literar al uzinei, a colaborat la ASTRA, Brașovul literar și artistic, Luceafărul de ziuă, iar ulterior la Gazeta de Transilvania, Oastea și Țara, Brassói Lapok, Neuer Weg, îndrumând totodată tineri care au devenit talentați scriitori, ca Alexandru Brad, Ion Stanciu etc. În 1975 a debutat editorial cu placheta de poeme Lujer de fum, recenzată de Laurențiu Ulici. Alte scrieri: Ninge peste amintiri (Premiul I al Asociației Scriitorilor Brașov), Miezul de foc, Zile fierbinți, Frigurosul păun, Amintiri cu scriitori brașoveni, Călărețul roșu – fiul lui Dracula, Pași în ceață, Mandarinul, Cugetări împotrivite, Neodihna timpului.

1918 – Ultimatumul Puterilor Centrale adresat României

La 23 ianuarie/5 februarie 1918 România era somată ca, în termen de patru zile, să-și facă cunoscute intențiile în vederea încheierii păcii. Ultimatumul german a fost pus în dezbaterea Consiliului de Miniștri la 25 ianuarie/7 februarie. Reprezentanții Partidului Conservator s-au pronunțat pentru denunțarea armistițiului și continuarea războiului, iar cei ai Partidului Liberal pentru prelungirea armistițiului și angajarea negocierilor pentru pace. Alexandru Averescu a lansat ideea unei păci separate doar ca o încercare de ieșire din impas. Pe fondul disputelor și pentru tergiversarea răspunsului care trebuia trimis Puterilor Centrale, Guvernul Ion I.C. Brătianu a demisionat la 26 ianuarie/8 februarie și la 29 ianuarie/11 februarie s-a constituit Guvernul Alexandru Averescu (care deținea și portofoliul de ministru de externe ad-interim), sprijinit de liberali. La 17 februarie/2 martie, la Consiliul de Coroană întrunit pentru analiza situației politice și militare, Alexandru Averescu a punctat că „armata nu poate face decât o scurtă rezistență că ne lipsesc subzistențele și munițiile și că aceasta ar fi și părerea comandanților de armată”. La 18 februarie/3 martie, un al doilea Consiliu de Coroană a acceptat că singura soluție realistă este pacea cu Puterile Centrale. Al treilea Consiliu de Coroană, din 19 februarie/4 martie, concluzionează că așa-zisa pace nu va fi negociată, regele n-o va semna iar Parlamentul n-o va ratifica [România în anii primului război mondial].

Tratatul preliminar de pace cu Puterile Centrale – Tratatul de la Buftea sau Pacea de la Buftea – a fost un acord internațional încheiat între guvernul român, pe de o parte și guvernele Triplei Alianțe, având ca obiect principal încetarea stării de beligeranță pe Frontul Român, pe timpul primului război mondial. Tratatul a fost semnat la 5 martie 1918 la Buftea. Din partea română a fost semnat de Constantin Argetoianu, iar din partea Puterilor Centrale de Richard von Kühlmann, Ottokar Czernin, Talaat Pașa și Nicola Momcilov.

1919 – S-a născut Ion Dobran

5 februarie 1919, Văleni-Podgoria, Argeș – 24 septembrie 2021

Aviator militar, unul din așii aviației de vânătoare române în timpul celui de-al doilea război mondial. A zburat inițial pe avionul IAR 80, iar ulterior pe Bf 109G. A participat la războiul din Est, la campania de la Mariupol, luptând împotriva aviației URSS, la apărarea regiunii petrolifere Ploiești, luptând împotriva aviației de bombardament americane și la campania din Cehoslovacia, luptând împotriva Germaniei, efectuând misiuni inclusiv în 9 mai 1945, ultima zi a războiului. A fost comandantul Escadrilei 48 Vânătoare (albastră) din Grupul 9 Vânătoare. A luat parte la 340 de misiuni, 74 de lupte aeriene și a avut 10 victorii aeriene confirmate, 3 probabile și una la sol. A fost decorat cu Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Crucea de Aur cu prima și a doua baretă (ambele la 6 octombrie 1944), Ordinul Steaua României, Ordinul Coroana României și Ordinul Leul Alb Cehoslovac. În data de 30 ianuarie 2019, a fost înaintat la gradul de general locotenent de aviație în retragere.

1920 – S-a născut Irina Eliade

5 februarie 1920, Ploiești – 24 septembrie 1998, București

Prozatoare și traducătoare. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1939–1943), luând examenul de licență cu magna cum laude în specialitățile Limba franceză–limba engleză; în 1945 a absolvit Institutul Pedagogic Universitar. A debutat la cenaclul Sburătorul (1947) cu romanul Linie moartă, premiat, dar încă nepublicat. A fost translator și traducător la Ministerul Afacerilor Externe, profesoară la diferite școli bucureștene, a avut o carieră universitară la catedra de Limba și literatura franceză a Facultății de Limbi Străine a Universității din București, de unde s-a pensionat în 1975. A fost apoi interpret la Misiunea Română de la ONU. Debutul editorial s-a produs abia în 1965, cu traducerea unui roman de Camille Lemonnier; a publicat alte traduceri din Maupassant, Gide, Malraux, Colette, Huxley și eseuri de traductologie și literatură universală. A revenit la proză abia în 1987, cu volumul de nuvele Ziduri, ferestre, grădini. A realizat cursuri universitare și un eseu, însoțit de traducere și comentarii, despre Marcel Proust (1974).

1922 – S-a născut Teodor Boșca

5 februarie 1922, Cluj – 9 octombrie 1987, Cluj-Napoca

Traducător poliglot și dramaturg. A absolvit Universitatea din Cluj/Sibiu în specialitatea Filologie modernă (1945). A fost profesor în învățămîntul mediu (1945–1961) în Cluj. Între 1961–1987 a fost conferențiar universitar la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, a predat cursuri de Literatură universală și comparată, de Limba latină, engleză, franceză și italiană. A fost un excelent cunoscător al limbilor germană, spaniolă și maghiară, a stăpânit limba portugheză, s-a interesat de aspectele limbii provensale. Și-a susținut Doctoratul în Filologie cu o lucrare despre Ugo Foscolo, în 1975. A colaborat cu articole despre literatura universală și cu traduceri în revistele Tribuna, Steaua, Echinox și Transilvania. A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, pentru traducerea Sonetelor lui Shakespeare (1974).

1925 – Relații diplomatice România – Chile

Relațiile bilaterale dintre România și Republica Chile datează din 1911, cînd s-a deschis primul Consulat Onorific al Chile la București, în 1921 s-a înființat Consulatul Onorific al României la Santiago de Chile, dar relațiile diplomatice s-au stabilit la 5 februarie 1925, odată cu deschiderea Ambasadei Chile la București, iar în 1935 a fost deschisă Ambasada României în Chile (Legația permananentă a României la Santiago de Chile), la propunerea lui Nicolae Titulescu.

1926 – S-a născut Matei Gheorghiu

5 februarie 1926 – 29 ianuarie 2003, București

Actor de teatru, film, teatru radiofonic și de televiziune. A absolvit cursurile de Artă Dramatică, fiind elev al marii actrițe Marioara Voiculescu. S-a afirmat în zeci de roluri din dramaturgia națională și universală: Citadela sfărâmată, Numele trandafirului, Moartea unui artist, Livada de vișini, Trilogia antică, Amanții însângerați etc. A devenit societar de onoare al Teatrului Național din București, după o activitate de peste cinci decenii în același teatru. A jucat în filme: Cireșarii, Stâlpii societății, Marea sfidare și în piese TV: Constantin Brâncoveanu, Arhipeleagul Lenoir, Jocul ielelor, Pavilionul cu umbre.

Marea sfidare (1989) • Florin Zamfirescu, Maia Morgenstern, Victoria Cociaș, Victor Rebengiuc, Ștefan Sileanu, Matei Gheorghiu, Traian Stănescu etc.

1926 – S-a născut Constantin Vasilică

5 februarie 1926, Tudora, Botoșani – 30 decembrie 2018, Iași

Agronom, profesor universitar, membru de Onoare al Academiei de Științe Agricole și Silvice din România și vicepreședinte al Filialei Moldova, care și-a dedicat aproape întreaga viață Școlii Agronomice Ieșene. A absolvit în 1951 Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași, viața și activitatea sa profesională confundându-se cu istoria acestei instituții din ultimele șase decenii. Activitatea sa publicistică însumează peste 132 de titluri apărute în țară și în străinătate, printre care Prelegeri de fitotehnie (3 vol.), Fitotehnie (în colaborare), Tehnologia cultivării inului pentru fibre, 90 de ani de învățământ agronomic universitar în Moldova, Istoria Învățământului Universitar Agronomic din Iași 1912–2012 etc. În perioada 1978–2008 a coordonat parteneriatul de colaborare științifică între Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad” din Iași și Universitatea „Justus Liebig” din Germania. Ca recunoaștere a activității sale, în anul 1995, Universitatea „Justus Liebig” din Germania, i-a conferit Medalia Gisevius.

1928 – S-a născut Hristu Cândroveanu

5 februarie 1928, Babuc, Durostor, România/Bulgaria – 9 decembrie 2013, București

Critic literar, poet, prozator, traducător și publicist de origine aromână. După absolvirea Facultății de Filologie din București (1952), a fost profesor de Limba și literatura română în câteva localități din județele Călărași și Prahova, apoi la Ploiești. A devenit secretar al Consiliului pentru Cultură și Artă al Municipiului Ploiești (1966–1980), între timp, fiind redactor la revistele Tomis și Tribuna școlii. Debutul său ca scriitor a avut loc în 1973, cu volumul Poeme, urmat de: Alfabet liric, Antologie de lirică aromână, Printre poeți, Aromânii: ieri și azi, Parmithi di niadzadzua, Antologia poeziei străine în grai aromân, Abecedar român-aromân, (cu Eugenia Cândroveanu), Despre aromâni, De vorbă cu Hristu Cândroveanu (cu Emil Țîrcomnicu).

1932 – S-a născut Virgil Ardeleanu

5 februarie 1932, Târgu Mureș – 2006, Cluj-Napoca

Critic literar, specializat în proza română modernă. A studiat la Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1951–1955). După absolvire a fost bibliotecar la Biblioteca Centrală Universitară din Cluj, apoi redactor și redactor-șef adjunct la revista literară Steaua din Cluj. A debutat în 1959, cu un articol de critică literară, publicat în revista Steaua. În decursul timpului a colaborat la revistele Tribuna, Viața Românească, Gazeta literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Familia și Transilvania. Debutul editorial a avut loc în 1966 cu volumul Însemnări despre proză. Ulterior a publicat și alte cărți de critică literară: Proza poeților, „A urî”, „a iubi”. Puncte de reper în proza actuală, Mențiuni, Jurnal.

1933 – A încetat din viață Anibal Theohari (20 august 1873, București – 5 februarie 1933, București)

Medic internist, balneolog; fondatorul Societății de Hidrologie Medicală și Climatologie; a pus bazele balneologiei moderne în România.

1935 – A încetat din viață Constantin Bacalbașa (21 august 1856, Brăila – 5 februarie 1935, București)

Ziarist, memorialist și om politic; membru fondator al Societății Presei și al Sindicatului Ziariștilor.

1936 – S-a născut Carmen Vlad

Carmen Cotuțiu; 5 februarie 1936, Cluj

Semiotician și teoretician literar, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A absolvit în 1960 Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. A devenit Doctor în Filologie în 1980 cu teza Limbajul critic literar, Perspectivă semiotică. A debutat în Cercetări de lingvistică cu studiul Neologismul în proza lui Gala Galaction (1966), iar editorial în 1982 cu eseul Semiotica criticii literare. A colaborat la Tribuna, Steaua, Studii și cercetări lingvistice, Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, Revue roumaine de linguistique (a făcut parte din colegiul de redacție), Cahiers roumains d’etudes litteraires, Dacoromania, Degres (Belgia), Linquistics and Language Behavior Abstracts (Statele Unite), Signo (Spania), S-European Journal for Semiotic Studies etc. A coordonat cinci volume de Semiotică și poetică (1984-1993). Din volumele publicate: Sensul, dimensiune esențială a textului, Textul-aisberg. Elemente de teorie și analiză discursivă. A tradus din: Jacques Moeschler, Anne Reboul.

1939 – S-a născut Mihail Dolgan

5 februarie 1939, Rediul Mare, Soroca, România/R. Moldova – 2 mai 2013

Critic literar din Republica Moldova, membru al Academiei de Științe a Moldovei. A urmat Universitatea de Stat din Chișinău, Facultatea de Istorie și Filologie, Secția de Limbă și Literatură Moldovenească (1958–1963). În 1991 a susținut la Chișinău (pentru prima dată în limba română) teza de Doctor în Filologie Lirica civică moldovenească. Probleme ale adevărului artistic și ale poeticii, pe baza lucrărilor publicate anterior: Idee și imagine poetică, Conștiința civică a poeziei contemporane, Poezia contemporană moldovenească din anii ’20-’30, Crez și măiestria artistică, Poezia contemporană moldovenească și problemele vieții și Poezia: adevăr artistic și angajare socială. A fost laborant, cercetător științific inferior, cercetător științific superior la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe al Moldovei, șef al Sectorului de literatură contemporană moldovenească și de teorie a realismului socialist la Institutul de Istorie și Teorie Literară al AȘM, la Institutul de Literatură și Folclor, Institutul de Filologie.

1939 – A încetat din viață Gheorghe Țițeica (4/16 octombrie 1873, Turnu-Severin – 5 februarie 1939, București)

Matematician și pedagog; profesor la Universitatea București și la Școala Politehnică București; membru titular al Academiei Române și al mai multor academii străine.

1942 – S-a născut Eduard Tumagian

Eduard Tumageanian; 5 februarie 1942, București

Bass-bariton de operă și concert. A studiat la Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București. A debutat la Opera din București în Don Pasquale de Donizetti. Pe aceeași scenă, a cântat în Tannhauser de Wagner, Ernani, Traviata și Don Carlo de Verdi. După ce a câștigat mai multe concursuri de canto (la Viena, Paris, Treviso, Barcelona, Hertogenbosch, Verviers sau Toulouse), a fost angajat la Opéra of the Rhine la Strasbourg (1974–1979) unde a cântat roluri principale de bariton, printre care Posa în Don Carlos, Germont în La Traviata, Scarpia în Tosca și rolul principal în Rigoletto. Și-a făcut debutul la La Scala în rolul principal din Nabucco în 1986 și a continuat să cânte acolo în premieră în opera Richard al III-lea (1987) de Flavio Testi, în duet cu Foscari (1988) și I vespri siciliani (1989). De asemenea, a apărut la Opera de Paris și în sălile de operă din Lyon, Toulouse, Montpellier, Hamburg, Frankfurt, München, Viena, Zurich și Amsterdam. Pe lângă evoluțiile pe scenele marilor teatre lirice, are și o bogată discografie și numeroase prezențe alături de mari orchestre românești și străine.

Giuseppe Verdi – Nabucco Son pur queste mie membra? / Dio di Giuda ! / O prodi miei, seguitemi • Orchestra Filarmonică Ploiești, Dirijor Carol Litvin

1946 – Anglia și Statele Unite ale Americii au recunoscut guvernul condus de dr. Petru Groza

După includerea în guvernul Petru Groza a doi reprezentanți ai PNȚ, respectiv PNL, cele două state au restabilit relațiile diplomatice cu România. Reprezentanții politici la București ai SUA (Burton Y. Berry) și Marii Britanii (J.H. Le Rougetel) au remis Ministerului român al Afacerilor Externe, la 5 februarie 1946, note similare prin care au comunicat că guvernele lor sunt gata să recunoască guvernul român și să stabilească relații diplomatice, la nivel de reprezentanțe politice.

1947 – S-a născut Alexandru Pintescu

Alexandru Gorșcovaz; 5 februarie 1947, Zalău, Sălaj – 30 aprilie 2003, Satu Mare

Poet, eseist, traducător, critic literar. A absolvit Facultatea de Drept în 1971 și Facultatea de Filosofie în 1977 la Universitatea „Babeș–Bolyai”, Cluj-Napoca. Debutul absolut a fost în revista Amfiteatru (1965), iar debutul editorial în volumul colectiv Popas printre poeții tineri, versuri, 1974. Dintre volumele publicate: Literatură și eveniment, Colocviile vântului, versuri, Euthanasia, Jocul dragostei și al hazardului, eseuri, Recife, Radiografia zăpezii, Hibernia, Enclave, versuri, Ordalia, versuri. A tradus din Boris Pasternak, Anna Ahmatova etc.

1947 – A încetat din viață Scarlat Struțeanu (20 decembrie 1891, București – 5 februarie 1947, București)

Estetician, critic și istoric literar; profesor; ginerele scriitorului Ioan Slavici.

1950 – S-a inaugurat Teatrul de Păpuși Puck din Cluj

În mai 1948 a luat ființă Teatrul de Păpuși Păcală/Ludas Mátyi Bábsinház, tutelat de Sindicatul Mixt al Artiștilor, Scriitorilor și Ziariștilor cu un atelier de confecționare păpuși și decoruri, dar neavând sală proprie. A dat reprezentații numai în deplasare la școli, grădinițe și cămine. La 31 martie 1949, prin decizia Sfatului Popular al Comunei Urbane Cluj s-a repartizat Teatrului de Păpuși localul, o fostă prăvălie și o magazie dezafectată. Conducerea teatrului a fost preluată de către istoricul de artă Andrasi Fischer Edit. Data oficială a inaugurării Teatrului de Păpuși de Stat din Cluj apare în unele acte 4 februarie, în altele 5 februarie. În premieră s-au jucat la secția română fragmente din piesa rusească Banul și Părăluța de Nina Ghernet, iar la secția maghiară sceneta Morcovul după o povestire de L.N. Tolstoi și Cozonacul.

1950 – S-a născut Tudor Vasiliu

5 februarie 1950, Botoșani – august 2013

Poet și prozator, autor de aforisme, de epigrame, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1969). A debutat la 14 ani cu epigrame și epitafuri în revista Urzica. A publicat numeroase volume de poezie, proză scurtă, romane (parodic SF sau umorist-polițiste), cărți pentru copii. Tot precoce a debutat și editorial (la 19 ani), în 1969, în același timp cu poezie – În general triumful pădurilor și proză – Proiect de câine. În 1992 a înființat Editura Vasiliu unde și-a publicat toate cărțile. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru cartea de proză pentru copii Cartea numai ochi și urechi (1982). Din operele sale: Morcuna, Pegasul troian, Îndreptar de greșelile altora, Cele mai frumoase nerozii, Școala tăcerii, Dicționarul falitului, Dicționar român-român, volume de proză scurtă: Vânătoare de perne, Canibala, Povești de dragoste, Alandalu, țară experimentală pentru adulți fără capitală, literatură pentru copii: Pluș Plumb, Carte de zumzăit, Pământ via Univers, precum și literatură umoristică: Note de căsătorie, Probantul negru, Detectivi de București etc.

1952 – S-a născut Monica Spiridon

Monica-Michaela Dumitrescu; 5 februarie 1952, Craiova

Lingvistă, eseistă, critic și teoretician literar. A absolvit în 1971 Facultatea de Litere a Universității București, secția Română-Franceză, șefă de promoție pe țară, cu Diplomă de merit. A devenit Doctor în Științele Educației cu teza Un model modular de învățămînt superior umanist (1978). Este specializată în studii culturale, cultură populară, semiotică, naratologie, literatură comparată, cultura europeană a secolului XX. A fost asistentă la Laboratorul de psiholingvistică, apoi la Laboratorul de cercetare interdisciplinară ale Universității București, cercetător principal la Institutul de Istorie și Teorie literară „G. Călinescu” al Academiei Române, conferențiar la Facultatea de Litere, Istorie și Teologie a Universității Ovidius din Constanța, conferențiar, apoi profesoară (din 2002) la Facultatea de Litere de la Universitatea București. Este membră aleasă a Academiei Europea, fellow al Departamentului de Filosofie al U.C. Berkeley, al Northrop Frye Center, University of Toronto, Canada, al New Europe College Bucuresti, al The Netherlands Institute for Advanced Study in the Humanities (NIAS), Wassenaar, Olanda, al St. John’s College, University of Oxford, Marea Britanie etc. Este autoare a 18 volume individuale, a 2 volume în colaborare, a 3 volume editate, a peste 50 de capitole în volume științifice internaționale, a peste 150 de studii de specialitate în publicații stiințifice din țară și din străinătate și a peste 450 de articole în publicații culturale.

1953 – A încetat din viață Iuliu Maniu (8 ianuarie 1873, Bădăcin–Pericei, Sălaj – 5 februarie 1953, închisoarea Sighet)

Om politic, președinte al Partidului Național Țărănesc; deputat român de Transilvania în Dieta de la Budapesta, de mai multe ori prim-ministru al României; membru de onoare al Academiei Române; arestat în urma înscenării de la Tămădău, condamnat la închisoare pe viață, a trecut prin închisoarea din Galați, apoi la Sighet – locul ales de autoritățile comuniste pentru a extermina elita României interbelice; corpul i-a fost aruncat într-o groapă comună, în fostul cimitir al săracilor.

1953 – A încetat din viață Negoiță Dănăilă (17 aprilie 1878, Bucești–Ivești, Galați – 5 februarie 1953)

Chimist; membru de onoare al Academiei Române; fondator al școlii de chimie tehnologică din România și al învățământului superior de chimie industrială, prin înființarea Institutului de Chimie Industrială (1919).

1954 – S-a născut Dan Tufiș

Dan Ioan Tufiș; 5 februarie 1954, București

Inginer specialist în inteligența artificială, membru titular (din 2011) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Automatică și Calculatoare a Universității Politehnica București, completând cu un masterat în Lingvistică computațională, la Institutul Lingvistic, Universitatea Santa Cruz, California. A devenit Doctor la aceeași universitate bucureșteană cu teza Mediu de dezvoltare a sistemelor de dialog în limbaj natural. A obținut titlul de cercetător științific gradul I în anul 1992 la Institutul Național de Cercetare în Informatică din București (ICIA), iar din 2002 este directorul ICIA. Din 2003 este profesor universitar al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. Între anii 1993–1995, în colaborare cu Centrul de Studii Semantice și Cognitive din Geneva, a dezvoltat un sistem integrat de prelucrări lingvistice numit Mac-ELU, un sistem de generația a 3-a.

1957 – S-a născut Mircea Romcescu

5 februarie 1957, București

Compozitor, multi-instrumentist, textier, vocalist și producător muzical, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (din 1981). Căsătorit cu Olimpia Panciu, în 1988 au plecat din țară și s-au stabilit în Danemarca. Cel mai mare succes al său, este Trofeul Dansk Melodi Grand Prix 2002 cu piesa Tell Me Who You Are (Vis mig hvem du er în limba daneză). Reîntors în România în vara lui 2007, și-a continuat munca de studio în atelierul propriu din București.

Mircea Romcescu – Eu cred în primăveri

1962 – S-a născut Mihai Bisericanu

5 februarie 1962, București

Actor și muzician. A absolvit Liceul de muzică „Dinu Lipatti”, secția pian, a continuat studiul pianului cu Dan Mizrahy la Școala Populară de Artă. A studiat canto cu Georgeta Bălan în cadrul Liceului de muzică, cât și clarinet, ca instrument auxiliar. A urmat apoi Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică Secția Actorie clasa Mihai Mălaimare–Mircea Constantinescu, pe care a absolvit-o în 1990. De asemenea a studiat chitara ca autodidact, activând în diverse formații cu orientare New-Wave (Underground). A fost actor la Teatrul de Comedie București (1990–1995), unde a jucat în Mireasa Mută de Ben Johnson, Troilus și Cresida și Visul unei nopți de vară de W. Shakespeare, La Papagalul Verde de Arthur Schnitzler etc. A fost director muzical la Radio Total, actor la Teatrul „Bulandra” (unde lucrează și în prezent). A jucat în Richard al III-lea se interzice de Matei Visniec, Șase personaje în căutarea unui autor de L. Pirandello, Petru sau Petele din soare de Vlad Zografi, Copilul Îngropat de Sam Shepard etc. În film a debutat în 1986 cu Luminile din larg. Au urmat: Niște băieți grozavi, Secretul armei secrete, Maria și marea, Liliacul înflorește a doua oară, Kilometrul 36, Maria și Mirabella în Tranzistoria, Capul de rățoi, Asphalt Tango, Une mère comme on n’en fait plus, The Shrunken City, Întoarcerea morților vii: Necropolis, Ces amours-là, Tranzitia, bat-o vina etc. A cântat în spectacole la Opera Națională București și la Teatrul de Operetă. A dublat vocile unor personaje din filme de desene animate, a fost regizor pentru dublaj si regizor muzical la Ager Film, pentru filme Disney. În 2012 a obținut titlul de Doctor în Teatru la UNATC, unde și predă prin asociere, la Catedra de Expresie Vocală și Corporală (Canto, Dicție) încă din 2006.

Mihai Bisericanu la emisiunea Atenție, se cântă! (2004)

1963 – A încetat din viață Ion Mihalache (3 martie 1882, Topoloveni, Argeș – 5 februarie 1963, închisoarea Râmnicu Sărat)

Învățător, om politic; fondator și președinte al Partidului Țărănesc; vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc; ministru în mai multe guverne; arestat și condamnat la temniță grea pe viață, pentru „crima de înaltă trădare”; a trecut prin închisorile de la Galați, Sighet și Râmnicu Sărat, fiind torturat până la moarte.

1963 – A încetat din viață Iancu Constantinescu (Ion C. Constantinescu; 15 octombrie 1884, Recea–Valea Mare, Olt – 5 februarie 1963, București)

Inginer, specialist în telecomunicații; profesor la Institutul Politehnic din București; a inventat aparatul teletipografic (care va sta la baza conceperii teleimprimatorului) și a proiectat prima centrală telefonică automată românească.

1964 – A încetat din viață Dimitrie G. Dinicu (5 mai 1898, București – 5 februarie 1964, București)

Viloncelist, pedagog, teoretician muzical.

1965 – S-a născut Gheorghe Hagi

5 februarie 1965, Săcele, Dobrogea/Constanța

Fotbalist, considerat unul dintre cei mai buni mijlocași ofensivi în Europa anilor ’80–’90 și cel mai mare fotbalist român din toate timpurile. A jucat pentru naționala României la trei campionate mondiale (1990, 1994 – unde a fost numit în World Cup All-Star Team – și 1998), cât și în trei campionate europene (1984, 1996 și 2000). Ca un constructor de joc avansat, a fost recunoscut pentru dribling, tehnică, viziune, pase și finalizare. Gheorghe HagiA avut 125 de prezențe pentru România, al doilea după Dorinel Munteanu, și este pe prima poziție a marcatorilor (alături de Adrian Mutu) cu 35 de goluri. Fanii lui Galatasaray l-au numit Comandante (Comandantul) și românii l-au numit Regele. Supranumit Maradona din Carpați, Hagi este considerat un erou în România. A fost numit fotbalistul român al anului de șapte ori, și este privit ca unul dintre cei mai buni fotbaliști ai generației sale. În 2009, Hagi a fondat clubul român Viitorul Constanța. În prezent, el este atât proprietarul cât și președintele clubului. De asemenea, a înființat Academia de Fotbal „Gheorghe Hagi”, una dintre cele mai mari academii de fotbal din Europa de Sud-Est.

1978 – A încetat din viață Catul Bogdan (25 ianuarie 1897, Colmar, Franța – 5 februarie 1978, București)

Pictor, specializat în pictură murală; profesor la Școala de Arte Frumoase din Cluj și la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”; fiul istoricului literar Gh. Bogdan-Duică.

1979 – Premiera filmului Nea Mărin Miliardar

Film de comedie, regizat de Sergiu Nicolaescu după un scenariu scris de Vintilă Corbul, Eugen Burada și Amza Pellea. Rolurile principale sunt interpretate de Amza Pellea (dublu rol), Draga Olteanu Matei, Jean Constantin, Ștefan Mihăilescu-Brăila, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Stela Popescu și Colea Răutu.

Nea Mărin Miliardar

1983 – Anișoara Cușmir a realizat un nou record mondial de sală la săritura în lungime (6,92 m)

Anișoara Cușmir a fost autoare a șase recorduri mondiale la lungime: 1 august 1982 – 7,15 m; 15 mai 1983 (București) – 7,21 m; 4 iunie – 7,27 m; apoi 7,43 m. A stabilit și două recordul mondiale în sală: 5 februarie 1983 – 6,92 m; apoi 6,94 m.

1986 – A încetat din viață Nello Manzatti (Ion Mânzatu; 5 februarie 1902, București – 5 februarie 1986, Milano, Italia)

Scriitor, memorialist, gazetar, compozitor și interpret de romanțe.

1986 – A încetat din viață Grigore Băjenaru (13/26 decembrie 1907, Periș, Ilfov – 5 februarie 1986, Craiova)

Scriitor, profesor; redactor al buletinului Institutului astronomic.

1986 – A încetat din viață Ioan Ianolide (27 ianuarie 1919, Dobrotești, Teleorman – 5 februarie 1986, București)

Scriitor; legionar (membru al Frățiilor de Cruce); deținut politic al regimului lui Ion Antonescu și apoi, al regimului comunist; mărturisitor al închisorilor comuniste, în care a pătimit vreme de 23 de ani.

1988 – A încetat din viață Mihai Andrei Ionescu (1 noiembrie 1900, București – 5 februarie 1988, București)

Entomolog, profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române

1990 – A fost înființat la București Muzeul Țăranului Român

Este unul dintre cele mai diversificate muzee din familia europeană a Muzeelor de Arte și Tradiții Populare. Continuator al Muzeului de etnografie, artă națională, artă decorativă și industrială, înființat în 1906, muzeul a devenit cunoscut pentru colecțiile sale formate din peste 100.000 de obiecte. De la fondarea sa de către pictorul Horia Bernea, funcționează într-o clădire în stil neo-românesc, declarată monument istoric. Muzeografia sa specifică i-a adus în mai 1996 Premiul Muzeul European al Anului acordat de Forumul Muzeului European.

1990 – Majorarea pensiilor membrilor cooperativelor agricole

S-a adoptat Decretul-lege nr. 53/5 februarie 1990 privind majorarea pensiilor și altor drepturi de asigurări sociale ale membrilor cooperativelor agricole al CFSN și a intrat în vigoare a doua zi, 6 februarie.

1990 – CFSN a adoptat decretul de înființare a întreprinderilor mici

Decretul-lege nr. 54/5 februarie 1990 privind organizarea și desfășurarea unor activități economice pe baza liberei inițiative se adresa întreprinderilor mici, cu cel mult 20 de salariați, asociații cu scop lucrativ, asociații familiale, activități prestate de persoane fizice în mod independent. A intrat în vigoare la 8 martie.

1994 – A încetat din viață Marin Bucur (12 decembrie 1929, Podu Rizii, Dâmbovița – 5 februarie 1994, București)

Istoric literar, eseist, prozator.

1998 – A încetat din viață Pompiliu Dumitrescu (17 mai 1941, Câmpina – 5 februarie 1998, București)

Grafician; a realizat grafică de carte, afișe de film, ilustrații pentru revistele de copii și umoristice.

1999 – Reuniunea Comitetului Internaționalei Socialiste pentru Europa Centrală și de Est la București

Reuniunea avut loc la București, în zilele de 5–6 februarie 1999. În acel moment din Internaționala Socialistă făceau parte două partide din România: Partidul Social Democrat, condus de Sergiu Cunescu și Partidul Democrat, condus de Petre Roman, care a facilitat reuniunea de la București.

2002 – A încetat din viață Constantin Antonovici (18 februarie 1911, Neamț – 5 februarie 2002, New York)

Sculptor; ucenic al lui Constantin Brâncuși în perioada 1947–1951.

2003 – Euro a devenit monedă de referință în România

Guvernatorul Băncii Naționale a României, Mugur Isărescu, a anunțat decizia Consiliului de Administrație al Băncii Centrale ca România să folosească drept referință moneda euro, cu începere de la 1 martie 2003, în locul dolarului SUA.

2004 – România a devenit membră de facto a NATO

România a fost invitată să adere la Alianța Nord-Atlantică la Summit-ul NATO de la Praga din 2002. La acel moment, aliații au lansat invitații de aderare pentru 7 state – Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia. În data de 5 februarie 2004, toate cele 19 state membre ale NATO au ratificat protocolul de aderare. La 29 martie 2004, România a aderat în mod oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianței Nord-Atlantice.

2009 – A încetat din viață Dumitru Bălăeț (8 noiembrie 1935, Crasna, Gorj – 5 februarie 2009, București)

Poet, eseist, istoric literar, bibliolog, profesor; membru al Uniunii Scriitorilor din România; membru al Societății Scriitorilor Români.

2010 – România a acceptat programul de apărare anti-rachetă american

Președintele României, Traian Băsescu a anunțat că România acceptă programul de apărare anti-rachetă american, care prevede staționarea de rachete interceptoare RIM-161 Standard Missile 3 pe teritoriul României începând din anul 2015, pentru a proteja Europa de potențiale atacuri cu rachete balistice (de exemplu, din partea Iranului).

2016 – A încetat din viață George Genoiu (31 august 1933, Armășești, Ialomița – 5 februarie 2016, Ploiești)

Dramaturg și critic de teatru; fondator și director al Casei de Presă și Editura și Fundația Culturală Rampa și Ecranul. 

2017 – Proteste de stradă față de modificarea Codului Penal prin Ordonanța de urgență 13

Guvernul a adoptat o ordonanță de urgență pentru abrogarea OUG nr. 13 privind modificarea Codurilor penale. Cu toate acestea, protestele au continuat pentru a șasea zi sub hashtag-urile #Ro-mânia și #rezistăm. A fost atins apogeul protestelor desfășurate în toată România și în diaspora. Postul de televiziune Digi24 estima că o jumătate de milion de oameni s-au aflat în stradă, 300.000 doar la Guvern. După alte surse, în București au fost între 120.000 și 170.000 de protestatari, deși majoritatea publicațiilor străine (Agence France-Presse, BBC News, Deutsche Welle, France 24, The New York Times etc.) au înaintat cifra de 300.000.

La ora 21:00, oamenii și-au folosit telefoanele mobile pentru a lumina atmosfera în fiecare mare oraș al țării. La ora 23:00, numărul de protestatari din România ajungea la aproximativ 600.000, stabilind astfel un nou record din ultimii 25 de ani în România. La Timișoara, cei 40.000 de protestatari au adoptat o proclamație care prevede, printre altele, ca persoanele urmărite penal să nu ocupe funcții publice. La ora 22 s-a intonat din nou imnul național.

În același timp, aproximativ 2.000 de persoane au participat la o manifestație de susținere a guvernului, în fața Palatului Cotroceni.

2020 – Moțiunea de cenzură a PSD împotriva guvernului Orban

Moțiunea de cenzură intitulată Guvernul Orban/PNL – privatizarea democrației românești, inițiată de PSD, a fost adoptată de Parlament cu 261 de voturi „pentru” și 139 de voturi „împotrivă”.

2023 – A încetat din viață Hansi Schmidt (Hans-Günther Schmidt; 24 septembrie 1942, Teremia Mare, Timiș – 5 februarie 2023)

Handbalist german, născut în România; campion național de juniori cu Știința Timișoara; campion național cu Steaua București.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită