5 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”

 

1419 – Privilegiu comercial pentru negustorii din Transilvania

Comerțul cu Moldova al negustorilor din Transilvania a fost confirmat de o diplomă dată de Regele Ungariei, Sigismund comitelui secuilor, în care solicita ca negustorii din Brașov să nu fie împiedicați să treacă munții cu obiecte din fier și alte mărfuri. „Porunca lui Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei, către secuii din scaunele Sebsy și Kysdy, la cererea judelui Valentinus, a notarului Johannes din Brașov (Brassou), a lui Johannes de Cristian (Keresthyenfalwa) și a lui Thomas de Codlea (Cydino), să respecte privilegiul comercial al brașovenilor privind libera trecere prin ținutul secuilor în relațiile comerciale cu Moldova (Moldowe). Michael, comitele secuilor este însărcinat cu supravegherea executării poruncii”.

1446 – Dieta Ungariei l-a ales pe Iancu de Hunedoara guvernator general

În dieta Ungariei de la 1 iunie 1446 a fost recunoscut dreptul la succesiune al lui Ladislau Postumul dar, pentru că acesta era minor, s-a decis alegerea unui guvernator provizoriu până la împlinirea majoratului regelui. La alegerile din 5 iunie 1446, Iancu de Hunedoara, sprijinit de numeroșii nobili mici, a fost ales în unanimitate guvernator al Ungariei, „Regni Hungariae Gubernator generalis”. Popularitatea sa, averea personală (deținea peste un milion de jugăre de pământ), faima și gloria cu care se umpluse în bătăliile antiotomane, sunt motivele principale pentru care Iancu a fost ales guvernator (iunie 1446–ianuarie 1453).

1456 – Închinarea de la Vaslui

Marea Adunare a Moldovei, convocată de Domnul Petru Aron, în frunte cu mitropolitul Teoctist și boierii țării, a decis, în lipsa oricărui sprijin extern, acceptarea ultimatumului Sultanului Mahomed al II-lea Cuceritorul, de plată a unui tribut de 2.000 de galbeni, ca preț al păcii cu otomanii. Logofătul Mihu, a fost împuternicit să ducă Porții haraciul. Sultanul va emite la 9 iunie 1456 un firman Yeni Derbent, care va pune capăt stării de război între cele două state și acorda negustorilor din Cetatea Albă, dreptul de a face comerț cu orașele din Imperiul Otoman. Acesta este considerat primul tratat moldo-turc, în care erau stipulate și privilegii pentru negustorii din întreaga Moldovă.

1461 – Prima incursiune a lui Ștefan cel Mare al Moldovei în Transilvania

Incursiunea în părțile secuiești ale Transilvaniei, de pradă, a fost îndreptată împotriva voievodului Sebastian de Rozgony, pentru că luase la curtea sa pe asasinul tatălui sau, Petru Aron.

1494 – Prima atestare documentară a Portarului în Țara Românească

Dregătorie publică medievală; se ocupa de hotărnicirea moșiilor și de primirea soliilor la curte. Acest tip de dregătorie a apărut mai întâi în Moldova.

1494 – Prima atestare documentară a localității Dăbuleni

Cea mai veche atestare documentară a Dăbuleniului este datată în 5 iunie 1494, când, Vlad Călugărul, „domn a toată Țara Ugrovlahiei”, a întărit cu semnătura sa stăpânirea moșiei numită „Recica Dabului cu bălțile și cu tot hotarul Dabului lui Cîrjeu cu fiii lui Drăghici, Voinea, Stanciul și Radul […]”.

1779 – S-a născut Gheorghe Lazăr

5 iunie 1779, Avrig – 17 septembrie 1823, Avrig

Cărturar iluminist, pedagog, teolog, traducător și inginer, considerat fondatorul învățământului în limba română din Țara Românească. Fiu de țăran liber, Gheorghe Lazăr a fost trimis la studii de baronul Samuel von Brukenthal, la gimnaziile din Sibiu, Cluj și Viena, unde a urmat studii superioare de filosofie, istorie, științe fizico-matematice, teologie. A fost hirotonisit arhidiacon la Sibiu și profesor Școala Teologică ortodoxă. A tradus în limba română o serie de lucrări cu caracter pedagogic, dar i s-a interzis tipărirea manualelor în limba română, fiind destituit și supravegheat de poliție. A trecut munții și s-a stabilit la București. Deși aici învățământul se desfășura în limba greacă, a fost promotorul școlii românești la cel mai înalt nivel științific. Sprijinit de Iordache Golescu și Constantin Bălăceanu, a înființat Școala Națională Sfântul Sava. Din prima generație de elevi au făcut parte, printre alții, Petrache Poenaru, Daniel Tomescu, Simion Marcovici. A tradus și a scris cărți în limba română; la școala lui au venit și copii din toate păturile sociale. În timpul Revoluției din 1821, Gheorghe Lazăr și elevii săi au ajutat la fortificarea taberei de la Cotroceni, învățându-i pe panduri să mânuiască armele și să se apere. Colaborarea sa cu revoluționarii i-a atras mai târziu persecuții din partea autorităților. S-a întors bolnav în satul natal, Avrig, unde s-a stins din viață.

1859 – S-a născut Constantin Nottara

Constantin I. Nottara; 5 iunie 1859, București – 16 octombrie 1935, București

Actor, director de scenă, profesor, una dintre personalitățile cele mai de seamă ale teatrului românesc. A fost elevul lui Ștefan Vellescu, iar în 1877, a debutat pe scena Teatrului Național. A studiat la Conservatorul de Artă Dramatică și Lirică din București și la Teatrul Odeon din Paris, preluând la întoarcere, la numai 24 de ani, majoritatea rolurilor principale ale Naționalului. S-a afirmat în roluri din teatrul shakespearean, de Sofocle, Victor Hugo, Bernard Shaw, Ion Luca Caragiale, Alexandru Davila, Barbu Delavrancea etc. În 60 de ani de scenă a jucat în cca. 700 de roluri de compoziție. A avut o intensă activitate și ca director de scenă și profesor la Conservatorul dramatic din București. Printre elevii săi se numără actori de renume: Tony Bulandra, Velimir Maximilian, Ion Manolescu, Maria Ventura, Maria Filotti etc.

Muzeul Constantin I. Nottara București

1871 – S-a născut Nicolae Iorga

5 iunie 1871, Botoșani – 27 noiembrie 1940, Strejnic, Prahova

Istoric, critic literar, documentarist, dramaturg, poet, enciclopedist, memorialist, ministru, parlamentar, prim-ministru, profesor universitar și membru titular (din 1910) al Academiei Române. A absolvit Universitatea din Iași într-un singur an cu diploma Magna cum laude, apoi a continuat studiile universitare la Paris, Berlin și Leipzig, obținând Doctoratul la numai 23 de ani (1893). A fost co-fondator al Partidului Naționalist-Democrat în 1910, membru al Parlamentului, președinte al Camerei Deputaților și al Senatului, ministru, și, pentru o scurtă perioadă, prim-ministru. Copil minune, polimat și poliglot, cu o activitate științifică prolifică, Iorga a scris 1.003 volume, 12.755 articole și studii și 4.963 recenzii, culminând cu Istoria României (10 vol.). A predat la Universitatea din București, la Paris și la alte instituții de învățământ academice. A fondat Congresul Internațional de Studii Bizantine și Institutul de Studii Sud-Est Europene (ISSEE). A transformat orașul Vălenii de Munte într-un centru academic și cultural. În paralel a fost un activist de centru-dreapta, a aderat pentru scurt timp la grupul literar conservator Junimea, a fost o figură centrală a Sămănătorului, revistă populistă și a fondat reviste conservatoare ca Neamul Românesc, Drum Drept, Cuget Clar și Floarea Darurilor. A militat în cadrul Ligii pentru Unitatea Culturală a tuturor Românilor. A fost o figură proeminentă în tabăra pro-Antanta în timpul primului război mondial, datorită susținerii cauzei românilor din Austro-Ungaria și a avut un rol politic important în România Mare în perioada interbelică. A inițiat campanii pentru a apăra cultura României. A stârnit controverse datorită retoricii antisemite. A fost adversar al Partidului Național Liberal și al Partidul Național Român. S-a opus grupării fasciste Garda de Fier și, după o perioadă de cumpănire, s-a hotărât să îl susțină pe rivalul acesteia, Regele Carol al II-lea, intrând, după dizolvarea tuturor celorlalte partide, în partidul unic, Frontul Renașterii Naționale. Pentru că fusese implicat într-o dispută personală cu liderul Gărzii Corneliu Zelea Codreanu, contribuind astfel fără voie la uciderea sa, Iorga și-a atras antipatia legionarilor. A rămas o voce independentă a opoziției după ce Garda a instaurat Statul Național-Legionar, fiind în cele din urmă asasinat de un comando legionar.

Nicolae Iorga adresându-se românilor în anii ’30 (valabil și azi…)

1883 – Mihai Eminescu la Junimea

Sosit la Iași pentru a participa la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare, poetul Mihai Eminescu a citit, la Junimea, poemul Doina.

Mihai Eminescu – Doina • Recită Lucian Dumbravă

1884 – Maria Cutzarida-Crătunescu a devenit Doctor în Medicină

Facultatea de Medicină din Paris a acordat titlul de Doctor în Medicină Mariei Cutzarida-Crătunescu, prima femeie medic din România. Și-a luat doctoratul în medicină cu teza: Despre hidroreea și valoarea ei semiologică în cancerul corpului uterin. Cu această înaltă calificare a fost printre cele dintâi femei din lume care a obținut titlul de Doctor în Medicină. Pentru a obține liberă practică în țară, și-a echivalat diploma din Franța trecând examenul cu cel mai mare calificativ, Magna cum laude.

1887 – S-a născut Leon Donici

Leonid Dobronravoff; 5 iunie 1887, Chișinău – 26 mai 1926, Paris

Scriitor ruso-româno-francez originar din Basarabia, publicist, dramaturg, prozator de real talent. După mamă, făcea parte din familia fabulistului Alexandru Donici. A trecut prin multe școli: Seminarul Teologic din Petersburg, Facultatea de Drept la Universitatea din Iurevsk, Estonia de unde s-a transferat la Universitatea din Petersburg la aceeași facultate. A locuit pînă în anul 1918 la Petersburg, unde a fost prieten cu mulți scriitori de vază ruși și unii politicieni, cum ar fi Kerenski. A debutat în literatură cu o narațiune intitulată profetic În căutarea veșnicului adevăr (1909). A publicat câteva romane cu numele Leonid Dobronravov: Mon plaisire, Noul seminar (tălmăcit în engleză, germană, franceză). Afirmarea sa în elita literară s-a produs fulgerător. Maxim Gorki constata: „L. Dobronravov este un scriitor de mare nădejde; având în vedere ceea ce a produs, așteptăm de la el cu speranță, el este o mare făgăduință a literaturii noi”. A revenit în țară după revoluția din octombrie. Una dintre cărțile de excepție a lui Donici este Revoluția rusă – o cronică captivantă a evenimentelor din 1914–1918 din Rusia. În ultimii ani de viață a locuit la Paris unde a și decedat. A fost înhumat la Chișinău, Octavian Goga și Nichifor Crainic, i-au transportat trupul în patrie.

1893 – A încetat din viață Julius Popper (15 decembrie 1857 – 5 iunie 1893)

Inginer, cartograf și explorator; pentru activitățile sale de exploatări aurifere, cartografiere, colonizare și organizare civică a Țării de Foc, determinante pentru definitivarea situației geo-politice până în prezent, a fost supranumit Conchistadorul român al Patagoniei.

1903 – S-a născut Stephan Roll

Gheorghe Dinu/Gheorghi Dinev; 5 iunie 1903, Florina, Macedonia – 13 mai 1974, București

Poet și prozator, român de origine macedoromână-bulgară, reprezentant al literaturii românești de avangardă. A intrat de timpuriu în mișcarea de avangardă. Împreună cu Ilarie Voronca a fost redactorul și directorul unicului număr din revista 75 HP, a făcut parte din colectivul redacțional al publicațiilor Punct și Integral, a fost unul din principalii colaboratori ai revistei unu. Poezia sa a parcurs toate etapele avangardismului românesc: dadaism, constructivism, imagism exultant. Ca gazetar, a colaborat la Cuvântul liber, Adevărul, Dimineața etc. După 1930 s-a distanțat tot mai mult și ireversibil de avangardism, s-a angajat social și politic de stânga. A fost căsătorit cu pictorița Margareta Wechsler / Medi Dinu.

1903 – S-a născut Anatol Albin

5 iunie 1903, Rășcani, Vaslui – 20 septembrie 1974, București

Compozitor, trompetist, dirijor. Studiile muzicale le-a început cu fratele său, profesorul Alexandru Albin (1910–1914) în satul natal, apoi le-a continuat la Harkov (1916–1918) cu Ivan Nazarovici Ostaficiuk (trompetă) și Evghenia Timofeevna (teorie-solfegiu) și la Cernăuți (1920–1925) cu Adolf Honigsberg. S-a perfecționat la Musik-Verein din Cernăuți, cu Romulus Milea, Adalbert Hrimally, Iakob Kramer și Joseph Schlither. A fost trompetist în Fanfara Regimentului 3 Grăniceri și în diferite formații de muzică ușoară din Cernăuți, trompetist, aranjor și dirijor al unor formații de jazz și muzică ușoară din București, director muzical și dirijor la Casa de discuri Electrecord din București, profesor de trompetă la Conservatorul muncitoresc Arta poporului din București, dirijor la Ansamblul Sfatului Popular al Capitalei, dirijor și compozitor la Ansamblul Ciocârlia din București. A compus: muzică vocal-simfonică: Ciocârlia; muzică instrumentală: Mărgăritare; muzică ușoară: Drum de munte; muzică pentru formații de jazz simfonic, orchestră de estradă și populară. A scris lucrări teoretice: Metodă de mandolină.

1912 – S-a născut Alexandru Todea

5 iunie 1912, Teleac–Gornești, Mureș – 22 mai 2002, Târgu Mureș

Cardinal, mitropolitul Bisericii Greco-Catolice din România, profesor de Religie, deținut politic (1951–1964), membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. În toamna anului 1933 a fost admis la Academia de Teologie din Blaj dar, după un an, mitropolitul Vasile Suciu l-a trimis pentru studii teologice superioare la Roma, la Colegiul De Propaganda Fide, fiind admis direct în anul al II-lea la Filosofie, iar apoi a urmat încă cinci ani de Teologie. A obținut titlul de Doctor în Teologie cu teza De doctrina milenaria, tractatus exegetico-dogmaticus, în 1940. În timp ce era student în anul IV (1938), a fost hirotonit la Roma diacon de episcopul de Cluj-Gherla, Iuliu Hossu, iar în 1939, preot, de episcopul rus greco-catolic Alexander Evreinov. Revenit la Blaj a fost numit cu funcția de secretar mitropolitan. A fost apoi profesor la Școala normală română unită de învățătoare, la Liceul de băieți Sfântul Vasile și la alte școli din Blaj, unde a predat Religia, Latina și Italiana. Din 1945 a fost paroh și protopop districtual la Reghin, în această perioadă fiind arestat de mai multe ori de către autoritățile comuniste. După arestarea episcopilor greco-catolici și scoaterea Bisericii Unite în afara legii în 1948, au avut loc în prima fază trei consacrări episcopale fără acordul autorităților comuniste, în clandestinitate, printre care și a lui Alexandru Todea, hirotonit ca episcop titular de Cesaropolis și auxiliar al episcopului de Alba Iulia și Făgăraș Ioan Suciu. A continuat să trăiască și să activeze clandestin, revenind la Reghin. În 1951, a fost arestat din nou și dus la sediul Securității din Reghin, apoi la cel din Târgu Mureș, după care a fost transferat la Ministerul de Interne, la Jilava și la Uranus, unde a fost anchetat timp de 13 luni. La procesul din 15 februarie 1952, procurorul a cerut condamnarea sa la moarte, dar Tribunalul Militar București l-a condamnat la muncă silnică pe viață, fiind mutat la Sighet. După 13 ani de închisoare, a fost grațiat în august 1964, odată cu toți deținuții politici. După eliberare, s-a stabilit la Reghin, unde a păstorit clandestin miile de credincioși din părțile locului. După 22 decembrie 1989, mitropolitul Alexandru Todea și-a continuat activitatea, în condiții de libertate. În martie 1990, Sfântul Scaun l-a numit Arhiepiscop de Alba Iulia și Făgăraș și l-a confirmat ca Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma (greco-catolică). În 1991, papa Ioan Paul al II-lea a anunțat crearea a 22 de cardinali ai bisericii universale, între care se afla și arhiepiscopul de Făgăraș și Alba Iulia Alexandru Todea. A fost decorat cu Ordinul Steaua României în grad de Mare Cruce (1999). Lucrări: Pentru tine învățătoare apostolă, Cascada Tinereții, Rugăciunea tineretului.

1926 – S-a născut Vistai András János

5 aprilie 1926, Viștea, Cluj – 25 februarie 2006, București

Scriitor, publicist și traducător maghiar din România, unul dintre cei mai importanți cercetători ai istoriei și etnografiei Țării Călatei. A urmat studii universitare la Cluj și București. A debutat ca publicist în revista Világosság din Cluj (1946). A fost activist pe probleme culturale al Uniunii Populare Maghiare (MNSZ), timp de 16 ani lector la Editura pentru Literatură din București și Cluj, ocupându-se de editarea cărților de literatură, istorie, cultură și etnografie în limba maghiară. În paralel, a fost redactor la revista Művelődési Útmutató, apoi la Tanügyi Újság și Îndrumătorul Cultural, redactor-șef al revistei Művelődés, apoi a lucrat la Editura Kriterion din Cluj, de unde s-a pensionat în 1991. A colaborat cu Ambrus Miskolczy la elaborarea Encyclopedia Transylvanica și a seriilor de cărți publicate sub egida Europa Annales. A fost traducător și editor de carte, a tradus în limba maghiară opere literare (povestiri și romane) ale scriitorilor români N.D. Cocea, Mihail Sadoveanu, Marin Preda, Liviu Rebreanu și Zaharia Stancu, precum și studiul istoric Românii supt Mihai-Voievod Viteazul al lui Nicolae Bălcescu. A realizat, împreună cu Mihai Gafița o antologie a literaturii române. A fost distins în 1984 cu Premiul pentru traducere al Uniunii Scriitorilor din România.

1927 – S-a născut Alexandru Mirodan

Alexandru Zissu Saltman; 5 iunie 1927, Budeasa, Argeș – 10 martie 2010, Tel Aviv, Israel

Dramaturg, publicist, istoric literar și traducător. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A lucrat ca ziarist și dramaturg, a fost redactor la publicațiile Tinerețea, Tânărul muncitor, Scînteia tineretului. A publicat și în revistele Gazeta Literară, România Liberă, Contemporanul, Teatrul, Informația Bucureștiului, Flacăra etc. A fost secretar de redacție la Gazeta Literară, redactor la revista Teatrul. În 1956 a debutat în teatru cu piesa Ziariștii, jucată la Teatrul Național din București, înregistrând un număr-record de peste 900 reprezentații. Teatrul de Comedie din București a fost inaugurat în 1961 cu piesa Celebrul 702 a lui Mirodan (care era și secretar literar al teatrului), avându-l în rolul principal pe Radu Beligan. În anul 1977 a emigrat în Israel și s-a stabilit la Tel Aviv. A lucrat o perioadă la Muzeul Diasporei (Beth Hatefutsoth), apoi a înființat revista în limba română Minimum, pe care a editat-o singur. Opera sa de referință a fost un Dicționar neconvențional al scriitorilor evrei de limba română, în 3 volume. Alte piese de teatru: Noaptea e un sfetnic bun, Șeful sectorului suflete, Camuflaj, Evreica din Toledo.

Alexandru Mirodan – Ziariștii (1956) Teatru radiofonic

1928 – S-a născut Radu Tudose

5 iunie 1928, Grănicești, Suceava – 5 martie 2008

Inginer chimist, membru corespondent (din 1991) al Academiei Române. A făcut studiile universitare la Facultatea de Chimie industrială din Iași. În anul 1965 a devenit Doctor în Inginerie chimică – Operații și utilaje în industria chimică și în 1971 Doctor Docent. A îmbinat armonios activitatea didactică și cea de cercetare, urcând treptele ierarhiei universitare, ajungând șef al catedrei de Inginerie chimică la Institutul Politehnic din Iași. Cercetările sale au fost orientate spre studiul fenomenelor și utilajelor de transfer de impuls, căldură și masă și s-au concretizat în peste 300 de lucrări și 102 invenții. Astfel, a editat monografiile Procese și utilaje în industria de prelucrare a compușilor macromoleculari, Procese, operații, utilaje în industria chimică, Reologia compușilor macromoleculari, Ingineria proceselor fizice în industria chimică. Fenomene de transfer etc. A brevetat o serie de noi utilaje și a desfășurat o intensă activitate de dotare a laboratoarelor cu utilaje necesare cercetărilor, mare parte dintre ele fiind concepute și construite de el. A participat la numeroase expoziții naționale de inventică, la care a obținut patru premii I și trei premii II, iar la expozițiile internaționale de la Bruxelles și Iași a fost distins o medalie de aur, două de argint și una de bronz.

1932 – Legea de organizare a aeronauticii

Legea de organizare a aeronauticii și de înființare a Subsecretariatului de Stat al Aerului, din care face parte și Direcția Aviației Civile a fost promulgată prin Decretul nr. 1890/5 iunie 1932, primul act normativ din domeniu cu valoare de lege. La art. 156 – Dispozițiuni speciale, Legea prevedea că „Exercitarea navigației aeriene civile, a transporturilor aeriene (pasageri, marfă, poștă și mesagerii), a lucrului aerian (…) și în general orice mișcare de aeronave particulare, naționale sau străine, pe teritoriul sau în spațiul supus suveranității statului român, revine controlului statului, exercitat prin organele Subsecretariatului de Stat al Aerului”. În cadrul Direcției Aviației Civile s-au înființat patru servicii centrale (navigație și exploatare aeriană; tehnic, de control și întreținere; protecția navigației aeriene; comercial și administrativ) și mai multe servicii exterioare (inspecții regionale ale navigației aeriene, aeroporturi și stații de radiotelegrafie necesare navigației aeriene, întreprinderi pentru exploatarea transporturilor aeriene, stații și posturi meteo și de transmisiuni, școli civile de învățământ aero, depozite, ateliere etc.).

1933 – A fost înființat partidul Totul pentru Țară

În 5 iunie 1933, Corneliu Zelea Codreanu a înființat partidul Totul pentru Țară, expresia politică a organizației fasciste Mișcarea Legionară. Partidul a exploatat sentimentele naționaliste ale unor pături sociale, fiind antisemit și promovând asasinatul drept armă de luptă politică. A fost înregistrat în mod legal, la tribunalul București la 20 martie 1935. Inițial, a fost condus formal de generalul Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul, apoi de Gheorghe Clime. Neoficial, era condus de Corneliu Zelea Codreanu.

1933 – S-a născut Dan Mihăescu

Dan Grigore Mihăescu; 5 iunie 1933, București – 24 ianuarie 2013, București

Umorist, scenarist și regizor. S-a făcut cunoscut prin textele sale, în special scrise și adaptate pentru emisiuni de televiziune și care au fost interpretate de cei mai mari actori de comedie din România – Toma Caragiu, Amza Pellea, Dem Rădulescu, Nicu Constantin etc. De-a lungul carierei sale, a colaborat cu nume mari ale televiziunii, cum ar fi Titus Munteanu, Tudor Vornicu ori Valeriu Lazarov. A fost un apropiat al actorului Toma Caragiu, pentru care a scris și a regizat cele mai multe momente satirice, printre care Așa e în tenis, Fabula. După 1989, și-a continuat cariera și a contribuit cu multe momente umoristice pentru emisiuni de divertisment, programe de Revelion. Printre filmele pentru marele și micul ecran regizate: Cum ne-ar vrea bărbații?!, Cine râde la urmă, Avocatul, Primarul activ, Un text cu bucluc, Administratorul de bloc, Sorcovitorul…voluntar, Interviu cu un idol, Antinevralgicul, Secția corecțională etc. Printre volumele sale sunt romane: Ancheta, Slalom printre bănuiți, Fereastra dinspre… adevăr, nuvele: Prevestirea călugărului Chesarion, schițe umoristice: Călătorului îi șade bine cu… gluma!, În căutarea umorului pierdut, Cartea cu zâmbete, Poiana cu zambete. 

Dan Mihăescu, Grigore Pop și Octavian Sava – Mefisto • Toma Caragiu

1933 – S-a născut Olimpia Berca

5 iunie 1933, Poieni, Cluj – 30 octombrie 2014, Timișoara

Istoric și critic literar, stilistician, membră a Uniunii Scriitorilor din România din 1990. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția Română-Germană (1958–1963). După finalizarea studiilor universitare a devenit cercetătoare la Filiala din Timișoara a Academiei Române. În același an a avut debutul absolut în revista Scrisul bănățean. În anul 1976 a obținut titlul de Doctor în Filologie cu teza Teoria versului românesc. A parcurs treptele ierarhice de cercetător științific, cercetător științific principal, funcție deținută până în 1996. A colaborat la numeroase reviste de specialitate și la volume colective, a efectuat traduceri. În anul 2003 a primit premiul pentru critică și istorie literară al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România. A fost soția poetului Eugen Dorcescu. A colaborat la: Contemporanul, Familia, Luceafărul, Scrisul bănățean, Limbă și literatură, Studii și cercetări de lingvistică – Caiet de semiotică, Orient latin, Renașterea Bănățeană, Paralela 45, Radio Timișoara, TV Timișoara etc. Din opera sa: Poetici românești, Dicționar istoric de rime, Dicționar al scriitorilor bănățeni, Lecturi provinciale, critică literară, Despre maeștri, critică și istorie literară, Departe de centru, aproape de centru, critică literară etc.

1934 – S-a născut Constantin Bona

Constantin Atanasie Bona; 5 iunie 1934, Lugoj – 6 ianuarie 2016

Imunolog american de origine română, membru de onoare (din 1992) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Medicină din București (1958) și a obținut Doctoratul în Științe medicale (1968). A plecat din țară în 1968, s-a stabilit la Paris unde a obținut un al doilea doctorat la Universitatea din Paris. A fost șeful laboratorului de imunochimie al institutul „Dr. Ion Cantacuzino” din București, cercetător la Centrul Național de Cercetări Științifice și Institutul Pasteur din Paris. În anul 1997 s-a stabilit la New York. A fost cercetător-invitat la NIH Bethesda, Maryland, profesor la catedra de imunologie, Facultatea de Medicină Mount Sinai din New York (din 1979). A fost autorul a peste 220 de lucrări, monografii și tratate de imunologie, membru în comitetul de redacție a 16 reviste de Imunologie, membru în mai multe organisme științifice internaționale: Societatea franceză de imunologie; Societatea Regală Microscopică din Oxford; Societatea Regală de Medicină din Londra; Societatea Britanică de Imunologie; Societatea internațională de Biologie Celulară (președinte, 1968–1971); Academia de Știinte din New York; Reticuloendothelial Society din Statele Unite; Asociația Americană de Imunologie. A fost enumerat în Enciclopedia Who’s Who – Românii din America – 500 de personalități din SUA și Canada.

1935 – A încetat din viață Eugen Goga (11 decembrie 1888 – 5 iunie 1935)

Prozator și ziarist; fratele lui Octavian Goga.

1937 – Inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Academiei Române

Proiectul bibliotecii a fost întocmit de arhitectul Duiliu Marcu, fiind aprobat de Academie în 1931, iar construcția noului local (1935–1937), a fost încredințată antreprizei Inginer A. Ioanovici. La 5 iunie 1937 Biblioteca Academiei a fost inaugurată în prezența Regelui Carol I, după ce acesta a participat, în Aulă, la primirea în Academia Română a lui Lucian Blaga.

1937 – Lucian Blaga a rostit discursul Elogiul satului românesc

Sub acest titlu, Elogiu satului românesc, scriitorul, filosoful și diplomatul Lucian Blaga rostea în 5 iunie 1937, în aula Academiei Române, discursul de recepție ca membru al Academiei Române: „Vă rog să-mi acordați totuși potrivit obiceiului statornicit, dreptul nescăzut de a face astăzi, aici, elogiul unei alte nemuritoare prezențe care n-a ocupat nici un scaun în această nobilă incintă. Prezența nemuritoare la care mă refer nu e legată de nici un nume, nu râvnește la nici o laudă, și e răspândită în spațiul din preajma noastră, cât ține întinderea împărătească a țării. Vreau să vorbesc despre singura prezență încă vie, deși nemuritoare, nemuritoare deși așa de terestră, despre unanimul nostru înaintaș fără de nume, despre: satul românesc. N-aș putea rosti cuvântul că aș fi făcut vreodată cercetări tocmai sistematice și cu stricte intenții monografice cu privire la satul românesc. Satul trăiește în mine într-un fel mai palpitant, ca experiență vie. Sunt fiu de preot – toată copilăria, o fantastic de lungă copilărie, adolescența, întîia tinerețe până la vârsta de douăzeci și atâția ani, le-am petrecut, cu întreruperi impuse de nomadismul sezonier al școlarului, la sat, sau în nemijlocită apropiere, în orice caz în necurmat contact cu satul natal. Sufletul, în straturile cele mai ascunse ale sale, mi s-a format deci sub înrâurirea acelor puteri anonime, pe cari cu un termen cam pedant m-am obișnuit să le numesc „determinante stilistice” ale vieții colective. Ceea ce școala românească sau străină au adăugat, cred că n-a putut să altereze prea mult o substanță sufletească modelată după niște tipare cu atât mai efective, cu cât se impuneau mai inconștient și mai neîntrerupt. Școala felurită, a noastră și uneori mai puțin a noastră, mi-a înlesnit doar distanțarea contemplativă, care mi-a îngăduit să vorbesc cu oarecare luciditate despre realitatea sufletească a satului și despre tiparele ei. Voi vorbi prin urmare despre satul românesc, nu ca un specialist, care și-a potrivit în prealabil metodele în laborator și pornește pe urmă să examineze pe din afară un fenomen. Voi vorbi despre satul românesc din amintire trăită și făcând oarecum parte din fenomen. Voi încerca în puține cuvinte să actualizez mai ales ceea ce copilul știe despre sat și despre orizonturile acestuia. Copilăria petrecută la sat mi se pare singura mare copilărie. Cine nu privește în urma sa peste o asemenea copilărie, mi se pare aproape un condamnat al vieții (cer scuze tuturor citadinilor de față, pentru această afirmație!) Copilăria și satul se întregesc reciproc alcătuind un întreg inseparabil. […]”.

Discursul integral: Excepționalul discurs de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga (1); Excepționalul discurs de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga (2); Excepționalul discurs de recepție în Academia Română al lui Lucian Blaga (3) [Vrancea einformatii.ro]

1938 – S-a născut Albin Stănescu

5 iunie 1938, Văcărești, Dâmbovița – 23 februarie 2023

Pictor și grafician, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. A urmat cursurile Școlii Medii de Arhitectură, lucrând trei ani ca desenator tehnic la Institutul de Proiectări Energetice. Îîn 1958 s-a înscris la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, în primul an studiind Pictura, la clasa Tiberiu Krauss. Anul următor s-a mutat la secția Grafică, clasa Gheorghe Ivancenco. A debutat în 1962 cu desene și ilustrații în revistele Viața Studențească, Luceafărul, Gazeta Literară. Lucrarea sa de licență, ilustrarea poveștii Fata babei și fata moșneagului de Ion Creangă, propusă spre publicare Editurii Tineretului de profesorul îndrumător, a impresionat responsabilii editurii cu grafismul deosebit al artistului, încât au publicat cartea (1965) nu doar în română, ci și în maghiară, germană și sârbă, pentru cititorii de aceste naționalități din țară, dar și pentru export. A fost profesor de Desen la Școala Generală „Nicolae Bălcescu” din București, continuând să publice grafică de revistă (ilustrații, coperți, benzi desenate) în Cravata Roșie, Luminița, Cutezătorii, coperți și ilustrații de carte pentru edituri. A ilustrat  Colecția Clubul Temerarilor, apoi lucrarea Primul meu dicționar (desene pentru fiecare cuvânt). A participat la mari saloane de ilustrație de carte: Bratislava (1967, 1968), Bologna (1973) și a primit premii naționale pentru grafică în 1980, 1982, 1988. Ulterior, a realizat benzi desenate cu tematică istorică pentru revistele Luminița și Cutezătorii: Căpitanul lui Mihai Vodă Viteazul, scenariul Petre Luscalov, Arcașii lui Ștefan cel Mare, scriitor Costache Anton, Haiducul Miu-al-Florilor, scriitor Alexandru Mitru, August fierbinte, scriitor Tudor Popescu, Tudor Vladimirescu, scriitor Dinu C. Giurescu, Din zori de istorie și Neînfrânții, scriitor Dinu C. Giurescu, Paloșul Neînfrânt, scriitor Mihai Stoian, Cavalerul, scriitor Ovidiu Zotta.

Biografie ilustrată: Albin Stănescu, pictorul istoriei de Dodo Niță [Historia]

1941 – S-a născut Ion Popa-Argeșanu

5 iunie 1941, Vernești–Valea Danului, Argeș – 29 decembrie 2001, Pitești

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Institutul Pedagogic din Pitești (1972). A fost redactor la Stația de Radioficare Costești, la revista Argeș și bibliotecar la Casa Corpului Didactic Argeș. A debutat în revista Argeș cu poezia Fresce (1969). A publicat volume de versuri: Subțire trecere (1977, debut editorial, cu o prezentare făcută de Nichita Stănescu, Zăpada umbrelor, Una sută poeme de dragoste, Citire de psalm, Sub roțile Ursei, Mirabile ninsori, Apocalipsa iubirii, Clepsidra câștigului, Tranziție romantică. A primit Premiul pentru Poezie al Asociației Scriitorilor din București (1977).

1942 – SUA a declarat război României

În cadrul celei de-a doua conflagrații mondiale, la 12 decembrie 1941, sub presiunile lui Manfred von Killinger și Renato Bova Scoppa, reprezentanții Germaniei și Italiei la București, guvernul român a declarat război Statelor Unite ale Americii. Aceasta după ce, în urma atacului japonez de la Pearl Harbor din 7 decembrie 1941, Hitler a declarat război Statelor Unite, pe 11 decembrie. Americanii nu au răspuns acestei declarații de război prea repede, au contrasemnat declarația de război în discuție abia la o jumătate de an de la emiterea ei, la insistențele guvernului sovietic. Pe 2 iunie 1942 președintele Franklin D. Roosevelt a înaintat Congresului declarația de război a SUA contra României. Pe 3 iunie ea a fost adoptată de Camera Reprezentanților, iar pe 4 iunie Senatul a aprobat și el documentul. Pe 5 iunie Roosevelt a semnat documentul final, prin care SUA declara război României, Ungariei și Bulgariei, iar starea de război a intrat în vigoare.

De abia atunci s-au simțit și în România efectele declarării războiului împotriva SUA, declanșându-se, în zilele următoare, expedițiile aeriene americane asupra țării noastre.

1945 – A încetat din viață Ilie Bărbulescu (3 decembrie 1873 – 5 iunie 1945)

Lingvist și filolog; membru corespondent al Academiei Române; membru al Academiei Regale de Șiințe din Belgrad.

1946 – S-a născut Luminiţa Dobrescu

Luminiţa Hortenzia Dobrescu; 5 iunie 1946, Bucureşti

Interpretă de muzică ușoară. Spre sfârşitul liceului, remarcată de profesorul de Muzică, a fost membra unui cvintet de muzică populară. Cu acest grup a debutat pe scena amatorilor în 1965, apoi a cântat la TVR, fiind remarcată de realizatorii emisiunii de muzică uşoară Clubul tinereţii. George Grigoriu i-a compus prima melodie, Doar băieţii sunt de vină, care a ajuns şlagăr și a făcut-o cunoscută.

Doar băieți sunt de vină (1965)

A vrut să studieze Canto, dar a fost admisă la Conservatorul „C. Porumbescu” la secţia Pedagogie. În 1966, a jucat în musicaluri: Omul şi camera, Pantoful Cenuşăresei şi a participat pentru prima dată la Festivalul de la Mamaia. Era studentă în anul III când a participat la Cerbul de Aur, cucerind trofeul (1969). A devenit o prezenţă constantă la radio, în emisiunile muzicale ale TVR, a participat la turnee în URSS, Iugoslavia, Israel, Bulgaria, Olanda, Belgia şi RDG. A colaborat cu Teatrul „Constantin Tănase”. De-a lungul carierei, a colaborat cu George Grigoriu, Edmond Deda, Alexandru Mandy, Henry Mălineanu, Aurel Manolache, Temistocle Popa, Aurel Giroveanu, Horia Moculescu, Ion Cristinoiu etc. A primit numeroase premii: Medalia de bronz la Festivalul Mondial al Tineretului de la Sofia, locul al II-lea la Festivalul Internaţional de Muzică Uşoară de la Bratislava, Marele Trofeu la Festivalul de Muzică Uşoară de la Sopot. Pentru a scăpa de propunerea de a colabora cu Securitatea, s-a exilat în Germania. A învăţat 4 limbi, a cerut azil politic,  după 7 ani primind cetăţenia germană. În România, în urma unui proces politic, a primit 10 ani condamnare, fiind amnistiată ulterior. La Berlin a înregistrat 10 discuri, a susţinut spectacole cu Orchestra Radiodifuziunii din Berlin, a colaborat cu televiziunea bavareză la realizarea unui film, a avut mai multe expoziţii de pictură pe sticlă. Ulterior şi-a deschis o galerie de artă. În 1989 a încheiat activitatea la galeria de artă, s-a stabilit în Toscana, iar din 2006 locuieşte lângă Milano, fiind expert de artă. Între 1995–1999 a fost Consul Onorific al României în landurile germane Brandemburg şi Sachsen-Anhalt. În 2012 a lansat un dublu album, la Sala Radio din Bucureşti, printr-un spectacol live de 2 ore. TVR i-a dedicat un film documentar – Drumul unui Cerb de Aur.

Of, inimioară (Cerbul de Aur 1969)

1948 – S-a născut Aureliu Goci

5 iunie 1948, Letca Nouă, Giurgiu

Critic literar, profesor, jurnalist, muzeograf, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universității București în 1972. În anul III de facultate, Nicolae Manolescu l-a cooptat colaborator la România Literară pentru rubrica Poezie. A publicat în revistele România literară, Amfiteatru, Scînteia tineretului, Luceafărul, Ramuri, Curtea de la Argeș, Confesiuni etc. A fost profesor de Limba română, muzeograf la Muzeul Literaturii Române, redactor la Manuscriptum, Seara, Gramar, Glasul națiunii (Chișinău), Ecart, Dunărea albastră, suplimente culturale ale ziarului Economistul, redactor la Editura Academiei Române. Din scrierile sale: Delavrancea și devenirile arhetipului, Eminescu la infinit, Mileniul al III-lea și „direcția nouă” în cultura românească, Mircea Eliade – spațiul ancestral și tipologia urbană.

1951 – S-a născut Ion Cațaveică

5 iunie 1951, Bocăni, Bălți, Republica Moldova

Poet. A absolvit Universitatea Pedagogică de Stat „Alecu Russo” din Bălți în 1973. A debutat editorial cu placheta de versuri Măsura de laudă (1983), dovedindu-se un liric cu timbru meditativ, adept al expresiei bogat metaforizate. Lucrând la ziarul Tineretul Moldovei, apoi la săptămânalul Literatura și arta, a publicat nenumărate articole cu priză deosebită la publicul cititor.

1953 – S-a născut Gheorghe Mocuța

5 iunie 1953, Curtici, Arad – 28 noiembrie 2017, Curtici

Poet, critic literar, traducător, redactor la revista de cultură ARCA și profesor. A absolvit Universitatea din Timișoara și s-a licențiat în Filologie (Română-Franceză), 1976. A desfășurat o activitate variată: muncitor necalificat, funcționar Romtrans la Curtici, profesor de Limba franceză la Bârlad, Sânmartin și Curtici, primar al orașului Curtici, director al Liceului Curtici. A debutat în presa literară cu recenzii în revista Orizont din Timișoara în 1975, iar debutul editorial l-a făcut cu placheta Câmpia secretă în volumul colectiv Argonauții (1986). A colaborat cu poeme și articole la revistele: Orizont, Luceafărul, Vatra, Poesis, Viața Românească, Familia, ARCA, Zburatorul, Observator (München). A scris volume de poezie: îngerul ridică lespedea, omul de litere/ viața de hârtie, mic tratat asupra naufragiului, Balada profului de francă; critică literară: La răspântia scriiturii, Pe aceeași arcă, Sistemul modei optzeciste, Pasiuni la capătul nopții etc.

1956 – Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan”

Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri, nr. 1048/5 iunie 1956, Muzeul Naţional de Antichităţi al Academiei Române s-a transformat în Institutul de Arheologie din București, care avea drept foruri tutelare Universitatea din Bucureşti şi Academia de Ştiinţe Sociale şi Politice. Profesorul Emil Condurachi a devenit director, iar Dorin Popescu, adjunct. Din 1990 şi-a completat titulatura în Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române.

1958 – Relații diplomatice România – Republica Islamică Afganistan

Între România și Republica Islamică Afganistan au fost stabilite relații diplomatice la nivel de legație la 5 iunie 1958. În 1969, relațiile au fost ridicate la nivel de ambasadă nerezidentă, iar la 1 august 2011, România a deschis o misiune diplomatică în Afganistan.

1963 – S-a născut Liviu Mihaiu

5 iunie 1963, Constanța

Jurnalist. A studiat la Institutul Politehnic București, Facultatea Electrotehnica, absolvită în 1990. A fost membru fondator al Săptămânalului (de moravuri grele) Academia Cațavencu și acționar al Grupului de Presă Cațavencu. A fost redactor-șef adjunct la Academia Cațavencu, publisher la Tabu, director editorial și inițiator al postului Radio Guerrilla, președintele organizației guvernamentale Salvați Dunărea și Delta–A.C, realizator al emisiunii de la TVR1 Între Bine și Rău etc. A obținut premiul „Ion Rațiu” pentru cel mai bun editorial (1992) și premiul Galei Societății Civile în 2005 și 2006. A fost inițiatorul „Lanțului Uman în Jurul Parlamentului pentru deconspirarea Securității” 2003, inițiatorul protestelor naționale și internaționale în cazul Bîstroe-Delta Dunării.

1966 – S-a născut Irina Movilă

5 iunie 1966, București

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce. În 1991 a absolvit Academia de Teatru și Film, clasa maestrului Mircea Albulescu. Între 1992–2001 a jucat în mai multe spectacole pe scena Teatrului Mic, iar din 2002 joacă la Teatrul Național București. În 1994 a câștigat premiul pentru „Cea mai valoroasă speranță a cinematografului european”, în cadrul Festivalului Internațional de la Geneva, pentru rolul Fifi din filmul Pepe și Fifi. A fost căsătorită cu regizorul Dan Pița. A jucat în filme ca: Moartea unui artist, Hotel de lux, E pericoloso sporgersi, Pepe & Fifi, Eu sunt Adam!, Dușmanul dușmanului meu, Dulcea saună a morții, Femeia visurilor etc.

Bucureşti, capitala rezistenţei româneşti – invitată actrița Irina Movilă [TVR]

1970 – Prima expoziție retrospectivă europeană Constantin Brâncuși

Retrospectiva sculptorului Constantin Brâncuși, de la Muzeul de Artă al RSR, prezenta aproximativ 50 de opere ale sculptorului, atât din patrimoniul românesc, cât și împrumutate de la muzee din Statele Unite ale Americii și Franța, prezente anterior în cadrul unor expoziții mai ample la Muzeul Guggenheim New York, în 1969, la Philadelphia Museum of Art, în 1969, sau la Art Institute of Chicago, în 1970. 

1971 – A încetat din viață Victor Buescu (9 noiembrie 1911 – 5 iunie 1971)

Filolog clasicist, traducător și poet; stabilit din anul 1943 în Portugalia; lector de limba română la Universitatea din Lisabona.

1975 – S-a născut Jean-Lorin Sterian

5 iunie 1975

Fost jurnalist, scriitor, perfomer (actor și cântăreț) domestic, regizor, scenarist și antreprenor cultural. După un an petrecut la Facultatea de Jurnalistică la Universitatea „Andrei Șaguna” din Constanța, s-a mutat la București. La 21 de ani a publicat prima sa colecție de povestiri, Baltazar și Hazardul. A lucrat la Unica și apoi la Playboy. Din decembrie 2008, și-a transformat garsoniera proprie într-un teatru-spațiu performativ, „Lorgean theatre”, care a devenit un reper pentru cultura independentă a Bucureștiului (2008–2015). Coregrafi, actori, regizori, artiști vizuali români și străini au performat în micul spațiu pentru un public selecționat cu atenție. „Timp de șapte ani și-a folosit garsoniera ca teatru apoi a scris o carte despre asta. Iubește cafeaua și folosește zațul ca material artistic. Fără legătură aparentă cu zațul, folosește de asemenea relațiile sociale ca material artistic. Aparent fără legătură cu orice altceva, a lăsat șosete murdare în toate pavilioanele de la a 56-a Bienală de la Veneția”. A publicat: Scriitorul a ieșit la vânătoare, Postume, Lorgean, Starshitting etc., a jucat în filme și piese de teatru, a regizat filme. Primul său film, la care a semnat scenariul și regia, în care joacă Mihai Dobrovolschi, Maria Popistașu, Ina Ilie și Milos Jovanovic, se numește Principiul dragostei comunicante.

Jean Lorin Sterian, manager cultural

1980 – S-a născut Horațiu Pașca

5 iunie 1980, Bistrița

Antrenor de handbal. A absolvit Facultatea de Educație Fizică și Sport a UBB Cluj, cu specializarea Handbal. După absolvire, a jucat o vreme handbal în echipele de Divizia A din Bistrița și Cluj. Din 2007, a activat ca profesor de educație fizică și sport, o vreme director adjunct, la Liceul cu Program Sportiv din Bistrița. Aici, a pregătit o grupă de junioare III și a condus-o până la nivelul de junioare I, cucerind medalia de argint la Campionatul Național rezervat acestei categorii de vârstă. Ca profesor-antrenor, a activat și la CNOE Râmnicu Vâlcea. În sezonul 2013–2014 a fost antrenor principal al „U” Jolidon Cluj, echipă cu care a jucat finala Supercupei României și cu care s-a clasat pe locul al patrulea în campionatul național. În 2014 a revenit la Bistrița pentru a prelua conducerea tehnică a nou-înființatei echipe de handbal feminin pe care, în numai doi ani, a promovat-o în Liga Națională.

1981 – S-a născut Octavian Strunilă

5 iunie 1981, Dorohoi

Actor, regizor și scenarist. Înainte de a se face cunoscut în filme, a facut Stand-up comedy la Café Deko, din cadrul Teatrului Național București, în primul proiect de stand-up comedy din România. A interpretat roluri complexe în teatru; la Teatrum Mundi din București a jucat în spectacolele Răul de bâlci, Paparazzi, Proastă cu spume. A jucat în scurt-metrajele Trei gloanțe pentru un lider, Bertha & Luci, dar și în Subiect la diateza pasivă, Să-ncerci la București, Românește și Povara, pentru care a semnat regia și scenariul. A apărut în film, ca actor, în: Păcală se întoarce, Poveste de cartier, Home delivery și seriale TV. A regizat: Să-ncercăm la București, Românește, Home delivery, 7 Pals, Basarabia e România, iar pentru 7 Pals, Basarabia e România, Fetele lu’ dom’ profesor a semnat și scenariul.

Octavian Strunilă, portret din 61 de întrebări de la CulTour

1982 – S-a născut Valentina Ardean-Elisei

Valentina Neli „Alice” Ardean-Elisei; 5 iunie 1982, Focșani

Fostă jucătoare de handbal care a jucat pe postul de extremă stânga. A jucat pentru Universitatea Deva, ŽRK Knjaz Miloš, Oltchim Rm. Vâlcea (cu care a câștigat campionatul în 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012; Cupa României: 2007, 2011; Supercupa României: 2007, 2011; Trofeul Campionilor EHF 2007; Cupa Cupelor EHF 2007), HCM Baia Mare (Liga Națională 2014; Cupa României:2014, 2015; Supercupa României: 2014, 2015), SCM Craiova, Gloria Bistrița etc. A fost componentă (2009–2016) și căpitanul echipei naționale de handbal a României. A fost declarată cea mai bună extremă stânga la Campionatul Mondial din 2005 (Rusia) și la Campionatul European din 2008 (Macedonia). În 2008 a fost componentă a selecționatei României care a participat la Jocurile Olimpice de vară de la Beijing. În 2015 a făcut parte din echipa României care a câștigat medalia de bronz la Campionatul Mondial din Danemarca, fiind declarată cea mai bună extremă stânga a competiției, fiind inclusă în echipa ideală.

1993 – S-a născut Alina Rotaru-Kottmann

Alina Rotaru; 5 iunie 1993, București

Atletă, săritoare în lungime. A început cu dans sportiv, a continuat cu atletism la Dinamo, apoi la Steaua. Inițial a practicat toate probele, apoi s-a specializat în sărituri. În 2009 a obținut medalia de argint la Campionatul Mondial de juniori de la Bressanone, la prima ediție a Jocurilor Olimpice de Tineret (2010), a cucerit medalia de argint cu o săritură de 6,38 m. Din decembrie 2014 se antrenează în Germania. În iulie 2015 a stabilit un nou record personal la 6,75 m. Și-a îndeplinit baremul pentru Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio de Janeiro cu o săritură de 6,72 m reușit la concursul IAAF de la Innsbruck. La Campionatele Europene de tineret 2015 a obținut medalia de bronz. În anul 2017 a stabilit un nou record personal (6,78 m), în august a cucerit medalia de aur la Universiada de la Taipei, fiind numită cea mai bună atletă română al anului de Federația Română de Atletism. A participat, în continuare la Campionate Mondiale: Londra 2017, Birmingham 2018 (în sală), Doha 2019, Budapesta 2023, Glasgow 2024 (în sală); Campionate Europene: Berlin 2018, Glasgow 2019 (în sală), Toruń, Polonia 2021 (în sală), München 2022, Istanbul 2023 (în sală); a stabilit un record personal – 6,94 m, în data de 30 iulie 2023 la Hettingen.

1993 – S-a născut Laurențiu Vamanu

5 iunie 1993, Moieciu de Jos, Brașov

Atlet, biatlonist. A debutat competițional la Campionatele Mondiale de juniori din 2011, la Nové Město, urmat de cursele de juniori la Campionatele Europene din 2011 de la Ridnaun, Campionatele Mondiale de juniori Kontiolahti 2012.

2001 – Programul Fabricat în România

Asociația pentru Promovarea Produselor și Serviciilor din România a lansat programul Fabricat în România, primul program național neguvernamental dedicat promovării și susținerii produselor și serviciilor românești pe piața internă și internațională. Conceptul Fabricat în România se referă la orice creație, produs sau serviciu de orice natură realizat pe teritoriul României într-o proporție de minimum 50%, sau care a suferit transformări sustanțiale pe teritoriul României.

2002 – Primul autotransplant cardiac din România

Intrevenție chirurgicală constând în explantarea cordului pacientului, repararea și redimensionarea în afara corpului pacientului și reimplantarea sa. Medicii de la Institutul de Boli Cardiovasculare „Prof. dr. C.C. Iliescu” din București au efectuat această operație, în timpul intervenției, pacientul ramânând fără inimă mai mult de o oră.

 

Ziua Națională Împotriva Violenței asupra Copiilor

A fost instituită prin Legea 497/28 decembrie 2006 pentru consacrarea zilei de 5 iunie ca Ziua împotriva violenţei asupra copilului în România. De Ziua Națională Împotriva Violenței asupra Copilului, Organizația Salvați Copiii România atrage atenția asupra nivelului ridicat al abuzului și neglijării copilului în societatea românească, precum și asupra faptului că familia este locul în care se petrec majoritatea covârșitoare a situațiilor de abuz și violență asupra copiilor. Se organizează campanii de informare şi sensibilizare a publicului, precum şi manifestări publice dedicate prevenirii şi combaterii violenţei împotriva copilului.

Campanie împotriva violenței – Ascultă-i sufletul!

 

Ziua Învățătorului

Sărbătorită în fiecare an la 5 iunie, din 2008, în toate unităţile de învăţământ de stat, particulare şi confesionale din România. Această dată a fost stabilită prin Legea nr. 289/29 octombrie 2007 privind instituirea Zilei Învățătorului, data de 5 iunie fiind aleasă pentru a aminti data de naștere a pedagogului Gheorghe Lazăr, întemeietorul învățământului românesc modern. Astfel, Ziua învăţătorului se doreşte a fi un prilej bun de reflecţie asupra şcolii şi a slujitorilor ei, o oportunitate pentru a ne manifesta recunoştinţa faţă de dascăli. Ziua era marcată anterior la 30 iunie.

 

2011 – Irineu Pop a fost întronizat ca Arhiepiscop de Alba Iulia

La data de 19 mai 2011, Preasfințitul Părinte Irineu Bistrițeanul a fost ales în demnitatea de Arhiepiscop al Alba Iuliei de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia de instalare, a avut loc la data de 5 iunie 2011, în Catedrala Reîntregirii din Alba-Iulia.

Un sobor de ierarhi, condus de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a oficiat Sfânta Liturghie în Catedrala Reîntregirii, după care a urmat ceremonia de întronizare a noului Chiriarh al Eparhiei Alba Iuliei.

2012 – A încetat din viață Mihai Pătrașcu (17 iulie 1982 – 5 iunie 2012)

Informatician, cercetător în informatică teoretică; concurentul român cu cele mai multe medalii la Olimpiada Internațională de Informatică și printre primii 20 de pe glob; și-a desfășurat ultima parte a activității la Massachusetts Institute of Technology.

2013 – A încetat din viață Valerian C. Popescu (26 octombrie 1912 – 5 iunie 2013)

Medic stomatolog, specialist în chirurgia buco-maxilo-facială; membru corespondent al Academiei Române.

2016 – Alegeri locale în România

Alegeri care au avut loc pe 5 iunie 2016, într-un singur tur de scrutin. Prezența la vot a fost de 48,17%. Partidul Social Democrat a ieşit câştigător la nivel naţional, votat de 34,83% din alegătorii care s-au prezentat la vot. Surpriza acestor alegeri o reprezintă procentul înregistrat de candidații independenți la nivel național, aceștia reușind să treacă pe cel de-al patrulea loc, deasupra UDMR.

 

Ziua Limbii Turce

Stabilită prin Legea nr. 223/17 noiembrie 2016 pentru instituirea Zilei Limbii Turce, la iniţiativa deputatului minorităţilor naţionale Ibram Iusein. În localităţile în care trăiesc membri ai comunităţii turce se organizează manifestări culturale dedicate acestei sărbători.

 

2017 – A încetat din viață Octavian Bud (18 iunie 1958 – 5 iunie 2017)

Cântăreț și compozitor de muzică folk.

2020 – A încetat din viață Viorel Comănici (15 mai 1941 – 5 iunie 2020)

Actor de teatru și film; a jucat pe scena teatrului „Nottara”.

2020 – A încetat din viață Marieta Pamfil (1 decembrie 1946 – 5 iunie 2020)

Artistă plastică şi bijutieră; colaboratoare a Muzeului Național al Banatului; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, filiala Timișoara.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită