Primul Concert La Ateneul Român -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

5 Martie în istoria românilor

Primul concert la Ateneul Român, Corneliu Micloși, Haig Acterian, Alexandru Gregorian, Radu Stanca, Romulus Sârbu, Constantin Paiu, Anca Pedvis, Prima ediție Cerbul de Aur

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Primul concert la Ateneul Român

1608 – Sigismund Rákóczi s-a retras din poziția de Principe al Transilvaniei

1608a Sigismund RákócziSigismund Rákóczi (Zsigmond Rákóczi; 1544 – 5 decembrie 1608) a fost principe al Transilvaniei între anii 1607–1608. A fost numit Guvernator al Transilvaniei de Ștefan Bocskai, cu acordul Dietei Transilvaniei, din 14 septembrie 1605. La Dieta de la Cluj din 8 februarie 1607, a fost ales principe al Transilvaniei.  1608b Gabriel BáthoryGabriel Báthory a acceptat alegerea lui Sigismund, dar a cerut și restabilirea moșiilor confiscate familiei sale în 1595, ceea ce a generat mari frământări politice. Pentru a evita un război civil, Sigismund Rákóczi a abdicat la Dieta de la Cluj din 5 martie 1608, părăsind Clujul, împreună cu soția, pe 7 martie. În aceeași zi, Dieta l-a ales principe al Transilvaniei pe Gabriel Báthory, care a condus Transilvania între 7 martie 1608–22 octombrie 1613.

1880 – Relații diplomatice România – Republica Elenă

Grecia a recunoscut independența României, iar relațiile diplomatice dintre cele două state, odată cu recunoașterea independenței României, stabilite la 5 martie 1880 la nivel de legație, au fost ridicate la rang de ambasadă în 1939.

1883 – Regatul României a aderat la Convenția Metrului

Legea pentru aderarea Regatului României la Convenția Metrului, încheiată, la Paris, la 8/20 mai 1875 a fost votată de Camera Deputaților la data de 23 februarie și de Senat la 28 februarie, fiind promulgată de Regele Carol I pe 5 martie. A fost publicată în Monitorul Oficial din 10 martie.

1887 – S-a născut Corneliu Micloși

5 martie 1887, Covăsânț, Arad – 10 august 1963, Timișoara

1887-1963 Corneliu Micloși InginerInginer mecanic, metalurgist, profesor universitar, membru titular (din 1955) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Electrotehnică din Karlsruhe, și Facultatea de Mecanică din Budapesta. Cariera didactică și-a desfășurat-o între anii 1939–1963 la Universitatea Politehnica Timișoara. A fost decan al Facultății de Electrotehnică și șef al Catedrei de Utilajul și Tehnologia Sudării din Facultatea de Mecanică. A deținut, în Timișoara, funcțiile de director al Întreprinderilor Comunale, director al Centrului de Cercetări Științifice și director al revistei Sudura.

1889 – Primul concert la Ateneul Român

Ateneul Român, monumentala clădire construită între 1886–1888 găzduia, în prima duminică a lui martie 1889, mai exact pe 5 martie 1889 „la 2 ore p.m.”, un frumos program al orchestrei Societății Filarmonice Române, avându-l la pupitru pe Eduard Wachmann: fragmente din poemul dramatic Manfred (Uvertură, Antract, Apariția zânei Alpilor) de Robert Schumann, Andantino de Franz Schubert, Cavalcada Walkiriilor de Richard Wagner, Simfonia a VII-a în La major de Ludwig van Beethoven.
1889 Primul Concert La Ateneul Român Al Societății Filarmonice RomâneDupă două decenii de activitate, orchestra bucureșteană și dirijorul său se bucurau de o sală excelentă pentru muzică.

Ludwig van Beethoven – Simfonia a VII-a în La major (Partea I, Poco Sostenuto – Vivace) • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”

1902 – Legea pentru organizarea meseriilor

Legea din 5 martie 1902 pentru organizarea meseriilor, supranumită Legea Misir, după numele inițiatorului, organiza corporațiile de meseriași și reglementa raporturile dintre patroni, lucrători și ucenici (această lege nu se aplica, însă lucrătorilor din fabrici).

1904 – S-a născut Haig Acterian

5 martie 1904, Constanța – 8 august 1943, capul de pod Kuban, URSS

Poet, scriitor, regizor și om de teatru. A fost coleg cu Mircea Eliade la Liceul „Spiru Haret” din București și astfel a devenit unul dintre personajele din Romanul adolescentului miop. A debutat cu versuri, semnate cu pseudonimul Mihail, în revista Vlăstarul a Liceului „Spiru Haret”, editată de Mircea Eliade. S-a căsătorit cu actrița Marietta Sadova, una dintre marile actrițe de dramă ale Teatrului Național din București. 1904-1943 Haig ActerianDeși era tentat inițial să dea examen de admitere la Conservator și să studieze muzica, s-a înscris la Conservatorul de Artă Dramatică, la clasa Lucia Sturdza Bulandra, pe care l-a absolvit cu brio. A devenit ulterior primul regizor diplomat de film din România, după ce a urmat un curs de specializare la Roma, în studiourile Cinecittà. A scris mai multe cărți de teatru, din care, cele mai importante sunt: Pretexte pentru o dramaturgie românească, Gordon Craig și ideea în teatru, După un veac de teatru românesc, Organizarea teatrului, Shakespeare, Limitele artei. A fost un faimos regizor, dar și unul dintre cei mai prestigioși cronicari teatrali interbelici. A deținut funcția de director al Teatrului Național din București în timpul statului legionar. După rebeliunea legionară, a fost întemnițat în penitenciarul de la Lugoj. La intervenția soției sale pe lângă Regele Mihai I, Acterian a fost eliberat din detenție și trimis pe frontul de est, unde a căzut la Kuban, în prima linie. După moartea lui, Marietta Sadova nu s-a recăsătorit.

1905 – A apărut seria a doua a ziarului România muncitoare

Un grup de militanți socialiști, printre care I.C. Frimu, a editat la București prima serie a ziarului Romania Muncitoare (1 ianuarie–10 iunie 1902). La 5 martie 1905 a apărut a doua serie. 1905 România Muncitoare Seria A DouaUlterior, ziarul a trebuit să-și schimbe numele succesiv în Jos războiul, Lupta, Lupta zilnică, din nou România muncitoare, Trăiască Socialismul.

1909 – S-a născut Alexandru Gregorian

5 martie 1909, Bârla, Argeș – 9 iulie 1987, Spania

Poet, eseist și jurnalist, primul director al secției românești a postului de radio Europa Liberă (1950–1954), stabilit în Spania. A fost licențiat și Doctor în Litere și în Drept al Universității din București. A fost redactor la ziarele Mișcarea și Calendarul, a înființat, împreună cu Nichifor Crainic și a condus revista Sfarmă-Piatră (1935). 1909-1987 Alexandru Gregorian PoetA fost și prim-redactor al ziarului Universul, a colaborat de asemenea, cu eseuri la Gândirea. În 1940 a fost numit consilier cultural și de presă la Legația României din Roma. A debutat editorial în 1942 cu volumul Țara Demiurgului. După 1944, a ales exilul și a rămas în Italia. A lucrat ca jurnalist la Il Giornale d’Italia, L’Osservatore romano, II Quotidiano etc., devenind și colaborator permanent al secției române a postului Radio Roma. În aprilie 1949 a fondat publicația lunară în limba română Țara, tribună a românilor liberi, cu un profund caracter anticomunist, ceea ce a determinat numirea sa în funcția de director al secției române a postului de radio Europa Liberă, chiar de la înființarea acestuia, în 1950, la Munchen. În 1959, a emigrat în Statele Unite, stabilindu-se la Philadelphia, unde a înființat și a condus săptămânalul The Italian-American Herald, a colaborat la Evening Bulletin din Philadelphia, la The Catolic News din New York. A revenit în Europa în 1980, stabilindu-se în Spania, la Malaga. Din operele sale: Poeme pentru cruciați, Pete de lumină, Coasta soarelui, În creștetul luminii, El Encanto Andaluz.

1910 – S-a născut Iustin Moisescu

5 martie 1910, Cândești–Albeștii de Muscel, Argeș – 31 iulie 1986, București

Al patrulea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1977–1986). A absolvit Seminarul Teologic din Câmpulung-Muscel premiant, fiind ales de patriarh dintre absolvenții tuturor Seminariilor în 1930, și trimis cu bursă să-și facă licența în Teologie la Universitatea din Atena. În 1934 s-a întors licențiat cu Arista (Magna cum Laude). A fost profesor de Limba latină la Seminarul Nifon din București, profesor de Noul Testament la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității din Varșovia, profesor titular de Exegeza Noului Testament la Facultatea de Teologie din Cernăuți-Suceava. A publicat mai multe lucrări de specialitate: Sfânta Scriptură și interpretarea ei în opera Sf. Ioan Hrisostom, Originalitatea parabolelor Mântuitorului, Activitatea Sfântului Apostol Pavel în Atena, Temeiurile lucrării Bisericii pentru apărarea păcii. A intrat în monahism (1956), a fost hirotonit diacon de episcopul-vicar patriarhal Teoctist Arăpașu, a doua zi celălalt episcop-vicar patriarhal, Antim Nica, l-a hirotonit preot, iar a patra zi, 26 februarie 1956, Adunarea Națională Bisericească, constituită în colegiu electoral potrivit statutului, l-a ales arhiepiscop al Sibiului și mitropolit al Ardealului. Această ascensiune fulminantă se datorează bunei relații cu conducerea comunistă a statului. În 1957 a fost ales mitropolit al Moldovei și Sucevei, iar în 1977, arhiepiscop al Bucureștilor, mitropolit al Ungrovlahiei și patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, fiind înscăunat în Catedrala Patriarhală din București la 19 iunie 1977. „Patriarhul Iustin Moisescu, fost colaborator al Securității, și santajabil în multe privințe, nu a făcut nimic pentru a împiedica pedepsirea părintelui Calciu și pentru a încerca să salveze de la demolare bisericile din București. Ba dimpotrivă, atunci când un istoric de artă, precum Dinu C. Giurescu, a solicitat sprijinul Patriarhiei pentru salvarea locașurilor de cult, i-a spus că seamănă cu „fugarii de la radio Europa Liberă”” [Cristian Vasile, istoric].

1917 – Angajamentul românilor foști militari austro-ungari, căzuți prizonieri, din lagărul de la Darnița

În 1917, guvernul român a început să strângă o serie de prizonieri români din armata austro-ungară în tabăra de la Darnița (Ucraina). Aceștia au primit aici o nouă instrucție din partea unei misiuni militare române în frunte cu colonelul Pietraru. Numărul celor care au aderat la aceste formațiuni a fost de aproximativ 15.000–20.000 de persoane. Ostașii ardeleni reînrolați au participat, astfel, la bătăliile de la Mărăști, Mărășești și Oituz. 1917 Angajamentul Militarilor Români De La DarniţaLa 5 martie 1917 au semnat un Angajament care a reprezentat de fapt prima declarație de Unire a Transilvaniei cu România: „Noi, ofițerii, gradații și soldații români de neam, jurăm pe onoare și conștiință că voim să luptăm în armata română pentru dezrobirea ținuturilor noastre românești de sub dominația Austro-Ungariei și pentru alipirea lor la România”. Declarația aceasta a fost făcută într-un moment în care soarta războiului încă nu era decisă și a devansat cu cca 9 luni Declarația de Unire de la Alba Iulia

1918 – Pacea de la Buftea

Guvernul român, refugiat la Iași, a încheiat, la 26 noiembrie/9 decembrie 1917, Armistițiul de la Focșani, prelungit de mai multe ori. În urma prăbușirii frontului rusesc sub presiunea revoluției bolșevice din Imperiul Țarist, Rusia Sovietică a semnat, la 18 februarie/3 martie la Brest-Litovsk, un armistițiu de încetare a operațiunilor militare. România, rămasă singură în fața Puterilor Centrale, ca urmare a părăsirii luptelor de către armata rusă, nu mai avea șanse reale de a se împotrivi Centralilor prin mijloace militare. Pacea de la Buftea-București a fost un tratat încheiat în mod forțat, după o serie de lungi discuții între reprezentanții României și ai Puterilor Centrale, pentru că Regele Ferdinand I dorea evitarea semnării unui astfel de document, pentru a respecta întru totul Tratatul de Alianță semnat cu Antanta în anul 1916, anul intrării României în primul război mondial. 1918 Semnarea Tratatului De Pace De La BufteaCu toate că în vara anului 1917 armata română reorganizată și refăcută câștigase marile victorii de la Mărăști, Mărășești și Oituz, prăbușirea frontului rus a pus-o în imposibilitatea de a se mai apăra în Moldova, astfel încât, împotriva voinței ei, România a trebuit să semneze, la 5 martie, Pacea de la Buftea – Tratatul preliminar de pace al României cu Puterile Centrale, în condiții înrobitoare pentru România. Tratatul a fost semnat la Buftea, în casa lui Barbu Știrbei, de Constantin Argetoianu, iar din partea Puterilor Centrale de Richard von Kühlmann, Ottokar Czernin, Talaat Pașa și Nicola Momcilov. A fost ratificat de Parlamentul României, la 15/28 iunie 1918 de Camera Deputaților, iar la 21 iunie/4 iulie 1918 de către Senat, dar nu a fost niciodată promulgat de Regele României, Ferdinand I.

1920 – S-a născut Radu Stanca

5 martie 1920, Sebeș – 26 decembrie 1962, Cluj

Dramaturg, eseist, poet, regizor de teatru. A debutat 1932, în Universul Copiilor, cu Legenda peștilorculeasă de Radu Stanca”, iar în 1935, în revista Mâine (Directori: Vladimir Zlătaru și Radu Stanca), tânărul director a semnat prima sa poezie, Mi-e dor. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, absolvită în 1942, cu Magna cum Laude, cu o dizertație despre Problema cititului. 1920-1962 Radu StancaÎn timpul războiului, Universitatea Cluj s-a refugiat la Sibiu. Aici a luat ființă Cercul literar de la Sibiu, al cărui mentor și membru marcant a fost Radu Stanca. Cercul a încercat să salveze tradiția literaturii române, dar a fost repede lichidat de prigoana comunistă din anii 50. Din acest motiv, membrii Cercului au fost denumiți ulterior de criticii și istoricii literari „generația pierdută”. A publicat versuri, articole, eseuri etc. în: Națiunea Română, Pagini literare (Turda), Lanuri (Mediaș), Afirmarea (Satu-Mare), Familia (Oradea), Symposion, Luceafărul, Universul literar, Kalende, Revista cercului literar etc. În 1941 a apărut la Sibiu Curțile dorului, revistă de literatură a studenților în litere și filosofie, al cărei redactor responsabil a fost Radu Stanca, apoi a fost redactorul paginii culturale a ziarului Țara. S-a stabilit la Sibiu, ca profesor de Introducere în estetica teatrului la Conservatorul popular. În 1947 a primit Premiul Sburătorul pentru piesa de teatru în manuscris Dona Juana. Ca regizor de teatru a pus în scenă la Teatrul din Sibiu spectacole remarcabile ca: Gaițele de Al. Kirițescu – în patru montări diferite, O scrisoare pierdută de Caragiale – în trei montări diferite, Hagi Tudose de Delavrancea, Mirandolina (Hangița) de Goldoni. La insistențele lui, s-a înființat secția germană a teatrului de Stat din Sibiu. În 1961 a fost numit prim-regizor la Teatrul Național din Cluj unde a montat ultimele sale spectacole: D-ale carnavalului de Caragiale și Unchiul Vania de Cehov.

Radu Stanca – Frunzele Elegie de toamnă

1925 – A încetat din viață Gheorghe Munteanu-Murgoci (20 iulie 1872 – 5 martie 1925)

Geolog, mineralog și pedolog; cofondator al Institutului de Studii Sud Est Europene din București; membru corespondent al Academiei Române.

1928 – Prima ședință a Consiliului de Administrație al SDRR

Consiliului de Administrație al Societății de Difuziune Radiotelefonică din România, SDRR a fost constituit la 17 ianuarie 1928, în cadrul Adunării generale de constituire a SDRR. A fost aprobat Statutul de funcționare. 1928 Primul Sediu Al SdrrMomentul marchează începutul funcționării Societății Române de Radiodifuziune, aflată până în 1934 sub controlul Ministerului Comunicațiilor.

1935 – S-a născut Romulus Sârbu

5 martie 1935, Hotin, România/Ucraina – 23 decembrie 2021, București

Actor de pantomimă. A urmat Liceul de coregrafie din București (1947–1950), după care a fost balerin la Teatrul de Revistă „Constantin Tănase”. 1935-2021 Romulus SârbuÎmpreună cu Anton Nicolae, a înființat cuplul comic fantezist „Anton și Romică”. Cei doi s-au dedicat exclusiv acestui duet, debutând în spectacolul Concertul tinereții la Teatrul Satiric-Muzical „Constantin Tănase” din București, fiind activ pe scenă între 1959–1988. Au efectuat turnee în Paris – la celebrul teatru Olympia, la Budapesta, München, Halatarbuti (Tel-Aviv), San Giusto, la Festivalul Trieste din Italia, Estrada Varșovia, URSS, Turcia, Grecia, Egipt etc. A fost tatăl actriței și cântăreței Oana Sârbu. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural (1968) și a primit Diploma de Onoare, oferită de Ministerul Culturii din Cairo, Egipt.

1936 – S-a născut Constantin Paiu

5 martie 1936, Iași

Filolog, critic de teatru, regizor și jurnalist. A absolvit în 1958 Facultatea de Filologie-Istorie, Secția Română-Istorie, a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, unde a devenit Doctor în Filologie în anul 1990. A debutat literar, cu versuri, în revista Iașul literar (1959). 1936 Constantin PaiuA fost cercetător științific la Institutul „Al. Philippide” și profesor universitar la Facultatea de Arte din Iași. Are peste 125 de adaptări radiofonice și dramatizări, precum și regia artistică la peste 75 de înregistrări pentru emisiunile de Teatru radiofonic la Studioul de Radio-Televiziune Iași între anii 1965–1985, texte dramatice montate pe scene profesioniste: Balada amintirii și Minunile Sfântului Sisoe, Dănilă Prepeleac, Întoarcerea din pustiu, Ca sarea în bucate. Scrieri: O-ntâmplare de mirare, Însemnări și digresii – G.Topîrceanu despre teatru, Rebreanu, omul de teatru, Introducere în Teatrul Renașterii, Dintele vremii.

1939 – S-a născut Ion Budescu

5 martie 1939, Dalboșeț, Caraș-Severin – 22 aprilie 2021, București

Scriitor și poet. A urmat Institutul Pedagogic din Timișoara și Facultatea de Filologie a Universității din București (1960–1965). A fost redactor la Radiodifuziunea Română, redacția culturală, secție al cărei redactor-șef adjunct a devenit (1970–1971), apoi redactor-șef adjunct la redacția culturală a Televiziunii Române și, tot aici, secretar de redacție, redactor-șef, consilier cultural al președintelui Televiziunii și șef al secției Import-Film, iar din martie 1999, expert al Fundației Culturale Române. A debutat în 1960, în Scrisul bănățean, dar adevăratul debut îl constituie un ciclu de poezii publicat în România literară, în 1981. În volum, a debutat în 1982 cu Viața cu mine, viața jură de mine. A publicat studii și articole, dar și versuri în România literară, Luceafărul, Orizont, Tribuna etc. În traducere, a publicat versuri în Nouvelle Europe Luxemburg, și a colaborat la volumul La Litterature contre la dictature. En et hors de Roumanie (1947–1989), apărut la Paris, în 1999. Din volumele publicate: Viața cu mine, viața fără de mine, Omul interior, Ucroniile, Cuțitele, torțele, măștile.

1939 – A încetat din viață Moses Gaster (17 septembrie 1856 – 5 martie 1939)

Rabin, filolog, istoric literar, publicist și folclorist, erudit în domeniul limbii și culturii române și al studiilor iudaice; luptător pentru emanciparea evreilor din România.

1942 – România a rupt relațiile diplomatice cu Brazilia și Peru

Au fost întrerupte în contextul celui de-al doilea război mondial și restabilite ulterior, la 9 mai 1974, respectiv la 9 noiembrie 1968, la nivel de ambasadă.

1943 – S-a născut Virginia Carianopol

5 martie 1943, București

Poetă și traducătoare. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității București în 1965. A fost profesoară de Limba și literatura română și Limba franceză la Liceul Pedagogic din Buftea, consilier la Ministerul Culturii (Direcția Carte și Publicații, Direcția Cultură Scrisă), redactor la Editura Eminescu și la Editura Cartea Românească1943 Virginia Carianopol. Împărăteasa Norilor, Ilustratia Laurentiu SîrbuA debutat în 1966, în Ramuri, cu poezie, și editorial în 1977, cu volumul de versuri Tapiserii cu lună. A colaborat cu versuri și articole de critică literară la Ramuri, Luceafărul, România literară, Contemporanul, Viața românească, Tomis, Convorbiri literare și Argeș. A îngrijit și prefațat ediții din scriitori români și străini. Volumele sale: Deasupra lumii lunecând, Poartă în cer, Vânătoarea de foc, Portret după natură, Cartea cu anotimpuri, Împărăteasa norilor, Poveștile pădurii.

1946 – S-a născut Anca Pedvis

5 martie 1946, București

Poetă și pictoriță. A absolvit în 1970 Institutul de Arte plastice „Nicolae Grigorescu”, cu nota maximă. 1946 Anca PedvisA lucrat ca designer de modă și pictor decorator, iar din 1979 a participat la toate saloanele anuale de pictură, la expoziții de grup, în țară și în străinătate, având și două expoziții personale. A primit Premiul UNESCO pentru pictură, la Le Grand Prix International d’Art Contemporain de la Monte Carlo (1979). În 1985 s-a stabilit în SUA (după un an petrecut la Paris), unde a făcut pictură monumentală în New York, a participat la expoziții și a primit Premiul pentru pictură „Mary Hathaway“ (1986, la Expoziția Anuală din Greenwich, Connecticut) și o Mențiune Onorabilă (1986, la expoziția de pictură The Summer Fiesta din Greenwich, Connecticut.

Galerie de picturi [ancapedvis.com/]

Ca poetă, a debutat în 1967, la Contemporanul, prezentată de Geo Dumitrescu. Câteva scrieri i-au fost selectate în antologia A Delicate Balance, tipărită la New York în 1995, iar prima carte, Un imperceptibil miros de Socrate, a apărut în 1997, urmată de The Mount Placid Tirade. A colaborat cu poezie la România literară, Luceafărul, Convorbiri literare, Adevărul literar și artistic, Dorul (Danemarca) etc.

Biografie ilustrată [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1955 – A încetat din viață Hortensia Papadat-Bengescu (Hortensia Bengescu; 8 decembrie 1876 – 5 martie 1955)

Prozatoare, romancieră, nuvelistă și autoare dramatică importantă din perioada interbelică.

1960 – A încetat din viață Asztalos István (28 august 1909 – 5 martie 1960)

Scriitor maghiar din Transilvania, jurnalist.

1968 – Prima ediție a Festivalului Internațional de muzică ușoară Cerbul de Aur

Prima ediție a festivalului s-a desfășurat între 5–10 martie, în incinta Teatrului Dramatic din Brașov. Directori: Tudor Vornicu și Ilie Mănescu. Orchestra a fost condusă de maestrul Sile Dinicu. Prezentatori: Stela Popescu și Iurie Darie. Televiziunea Română s-a ocupat de organizare, ea fiind cea care a făcut selecția concurenților și a vedetelor. 1968 The First Edition Of The Cerbul De Aur (golden Stag) FestivalÎn prima zi, celebrul cântăreț Constantin Drăghici a susținut un recital. Concursul propriu-zis a avut loc între 6 și 9 martie. Pe data de 7 martie, TVR a scos revista oficială a primei ediții a festivalului, în cinci limbi. Aceasta conținea interviuri cu vedetele participante, precum și biografia concurenților. Aprecierile internaționale au fost extraordinare, privind atât desfășurarea, cât și aranjamentul scenic. La încheierea Festivalului, pe 10 martie, oficialitățile române au oferit o cină la restaurantul Carpați (acum, Aro Palace) concurenților, vedetelor, juriului și jurnaliștilor.

Vocile de la Cerbul de aur

Din 1971 (după a patra ediție) Festivalul Cerbul de Aur și-a încetat existența, dar după 21 de ani de tăcere, s-a reluat în iunie 1992, tot la Brașov și s-a desfășurat până în 2009 (cu o întrerupere între anii 1998 și 2000).

1970 – A încetat din viață Cornel Cărpinișan (5 aprilie 1904 – 5 martie 1970)

Medic chirurg; inițiatorul chirurgiei toracice clinice și experimentale din România; membru titular al Academiei de Științe Medicale.

1975 – A încetat din viață Cornel Chiriac (Ionel Corneliu Chiriac; 9 mai 1942 – 4/5 martie 1975)

Jurnalist; realizator de emisiuni radio la Radiodifuziunea Română și la Europa liberă; producător de formații muzicale, publicist și toboșar de jazz; realizatorul emisiunii Metronom; a fost asasinat în Germania.

1990 – A fost fondată Uniunea Bulgară din Banat – România, UBBR

Înregistrată oficial prin sentința Tribunalului Județean Timișoara nr. 87/5 martie 1990. Conform Statutului, Uniunea Bulgară din Banat – România este organizația cetățenilor români de etnie bulgară din România și are drept scop apărarea dreptului la păstrarea și dezvoltarea identității naționale, a culturii, limbii, credinței și vieții spirituale a tuturor bulgarilor din România, în conformitate cu principiile și drepturile prevăzute de Constituție și de legile din România.

Bulgarii din Banat

1999 – A încetat din viață Tia Peltz (30 ianuarie 1923 – 5 martie 1999)

Graficiană, pictoriță și scriitoare; membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2004 – A încetat din viață Irina Coroiu (12 martie 1950 – 5 martie 2004)

Critic de teatru și film; membră UCIN, UNITER, FIPRESCI.

2005 – A încetat din viață Sergiu Comissiona (16 iunie 1928 – 5 martie 2005)

Dirijor și violonist israelian-american originar din România; a fondat Orchestra de Cameră din Israel și a dirijat orchestre simfonice din Haifa, Baltimore, Vancouver, Houston etc.

2012 – S-a instalat Guvernul Victor Ponta (3)2012 Victor Ponta

Guvern susținut de către PSD, UDMR, PC, UNPR care a fost la conducere în perioada 5 martie 2014–17 decembrie 2014.

A fost constituit după retragerea PNL de la guvernare, aprobat de Parlamentul României în 4 martie și a depus jurământul în seara zilei de 5 martie.

2012 – A încetat din viață Angela Chiuaru (6 iulie 1928 – 5 martie 2012)

Actriță de teatru și film; a jucat o lungă perioadă la Teatrul de Comedie din București.

2017 – A încetat din viață Theodor Anton Neagu (20 septembrie 1932 – 5 martie 2017)

Paleontolog, cercetător, profesor universitar; membru titular al Academiei Române.

2019 – A încetat din viață Doru Popovici (17 februarie 1932 – 5 martie 2019)

Compozitor, muzicolog, scriitor și ziarist.

2019 – A încetat din viață Ioachim Nica (12 septembrie 1937 – 5 martie 2019)

Grafician, profesor universitar; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2019 – A încetat din viață Ion Milovan (26 aprilie 1949 – 5 martie 2019)

Jucător și antrenor de handbal; antrenor emerit.

2021 – Ursul de Aur pentru filmul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc

Lungmetrajul Babardeală cu bucluc sau porno balamuc (în engleză: Bad Luck Banging or Loony Porn) de Radu Jude, coproducție România–Luxemburg–Croația–Cehia, a fost recompensat cu Ursul de Aur pentru cel mai bun film în cadrul celei de-a 71-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin, desfășurat online în perioada 1–5 martie. Rolurile principale sunt interpretate de actorii Katia Pascariu, Claudia Ieremia, Olimpia Mălai și Andi Vasluianu. Filmările au avut loc în România.

Babardeală cu bucluc sau porno balamuc Trailer

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „5 Martie în istoria românilor