1487a Mănăstirea Horezu (1)
Amintirile zilei Istoria românilor

5 Septembrie în istoria românilor

Horezu, Alexandru Vlahuță, Ioan Maiorescu, Adrian Marino, Diodor Dure, Carmen Petra-Basacopol, Constantin Codrescu, Dictatura Antonescu, Mihail Coculescu, Nicolae Ungar

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima atestare documentară a localității Horezu

 

1450 – Bătălia de la Crasna

A avut loc în apropiere de Vaslui, la 5–6 septembrie, între domnul Moldovei, 1450 Bogdan Al Ii-lea, Domnul MoldoveiBogdan al II-lea și oastea nobililor poloni din Halici și Podolia, venită în sprijinul pretendentului Alexăndrel, pe care încercau să-l reînscăuneze, după înfrângerea de la Tămășeni. Bătălia s-a desfășurat „pe câmpul care era numit Crasna la pârâul Izvorul Crasnei, lângă orașul Vaslui” [Jan Długosz], la marginea unei păduri. Încă de la început, pedestrimea moldoveană, a fost așezată în centru, acoperită de călăreții lui Bogdan, pentru a induce în eroare. Asaltul cavaleriei polone s-a dovedit a fi un dezastru, ea a fost prinsă în mijlocul oștenilor moldoveni care au atacat cu arcuri, lănci și coase (cu care tăiau venele cailor). Oastea polonă a fost zdrobită, starostele de Liov, P. Odrowąz, a căzut pe câmpul de luptă, retragerea fiind posibilă doar cu ajutorul trupelor lui Alexăndrel. La luptă a participat și Ștefan, fiul lui Bogdan al II-lea (viitorul Ștefan cel Mare).

1487 – Prima atestare documentară a localității Horezu

Descoperirile făcute în urma cercetărilor arheologice din zonă au scos la iveală mărturii arheologice din secolele al IX-lea și al XIIl-lea privind localizarea unor așezări umane, care făceau parte din Cnezatul lui Farcaș, mentionat documentar prin Diploma regelui Bela IV al Ungariei. Dezvoltarea acestor așezări a fost legată de traseele de transhumanță, de drumurile haiducilor, care traversau zona precum și de drumul sării care „pornea de la Ocnele Mari, trecea prin Pietrarii de Jos și din Horezu continua către Slătioara și ajungea la Cernești„. Localitatea a fost menționată pentru prima dată într-un hristov dat la Râmnic, la 5 septembrie 1487, de către voievodul Țării Românești, Vlad Călugărul (1482–1495), care pomenea de „satul Hurez”: „Cu mila lui Dumnezeu, Io Vladul Voevod și Domn dat-am domnia mea această poruncă a domniei mele slugelor domniei mele, lui Roman și cumnatului său, Vladului și cu feciorii lor, câți Dumnezeu Ie va da, ca să le fie lor la Hurez, partea lui Roman și în Râmești partea Vladului. După aceea, a venit Roman înaintea domniei mele, de a înfrățit pe cumnatu-său Vladul peste partea lui, ori câtă are Roman în Huhurez; așișderea și Vladul iara a înfrățit pe Roman peste partea lui, ori câtă are la Râmesti, ca să fie frați nedespărțiți peste aceste moșii […]”. Satul a fost apoi donat de Constantin Brancoveanu Mănăstirii Hurezi. A fost un loc de popas pe drumul care leagă Râmnicu Vâlcea de Târgu-Jiu și s-a dezvoltat pe seama acestui statut. În 1780 avea deja rangul de târg, iar mai târziu a fost reședință de plasă. În 1838 s-a deschis prima școală a localității. A fost declarat oraș la 17 februarie 1968.

 

1487b Horezu, Acum (2)

1729 Inochentie Micu Klein

1729 – Inochentie Micu a primit titlul de baron

A primit numele „Klein”, traducerea în germană a numelui „Micu”. Totodată, a devenit membru al Dietei Transilvaniei, adunarea legislativă a Principatului Transilvania.

 

1795 – S-a înființat Consulatul general francez la București

Primul consul al Franței a fost Claude Emile Gaudin, secretarul ambasadei franceze de la Constantinopol. El nu a avut titlul de consul general niciodată, purtând titlul de agent confidențial pe lângă Prințul Munteniei, dar s-a comportat ca un veritabil consul, având un secretar și subalterni. În timpul petrecut la București, principala preocupare a lui Gaudin a fost să dezvolte relațiile comerciale franco-române și să obțină maximum de avantaje pentru comercianții francezi.

1842 – S-a născut Ilarion Pușcariu

Bucur Pușcariu; 5 septembrie 1842, Sohodolul Branului, Brașov – 8 septembrie 1922, Sibiu

Teolog, pedagog și istoric, membru de onoare (din 1916) al Academiei Române. A urmat Institutul Teologic din Sibiu (1861–1864), continuând la Universitatea din Viena, unde a obținut Doctoratul în Filosofie (1869). 1842-1922 Teolog Ilarion PușcariuA fost secretar al Arhiepiscopiei Sibiului, diacon necăsătorit și preot, profesor de Studi biblice, Istorie bisericească, Morală și Limba Română la Institutul Teologic-Pedagogic din Sibiu; tuns în monahism la Hodoș-Bodrog (1874), cu numele Ilarion, hirotonit protosinghel și arhimandrit, asesor arhiepiscopesc, apoi vicar al Arhiepiscopiei Sibiului (1889–1922). A fost președinte al despărțământului Sibiu al ASTRA (1877–1889), apoi vicepreședinte al ASTRA (1889–1901). A publicat manuale școlare, lucrări de istorie laică și bisericească, de pedagogie; a editat documente, a colaborat la o serie de publicații românești din Transilvania, mai ales la Telegraful Român și a lucrat la Enciclopedia Română (3 vol.).

1858 – S-a născut Alexandru Vlahuță

5 septembrie 1858, Pleșești/Alexandru Vlahuță, Vaslui – 19 noiembrie 1919, București

Scriitor, publicist, ales post-mortem membru de onoare (din 1948) al Academiei Române. 1858-1919 Alexandru VlahuţăA urmat timp de un an cursurile Facultății de Drept din București, pe care le-a părăsit din cauza situației materiale precare, devenind institutor și apoi profesor la Târgoviște. Între 1884–1893 a fost profesor la mai multe instituții de învățământ bucureștene: Școala Normală a Societății pentru Învățătura Poporului Român, Azilul „Elena Doamna”, Liceul Sfântul Gheorghe, a fost apoi revizor școlar pentru județele Prahova și Buzău. A editat revista Vieața, apoi Sămănătorul, împreună cu George Coșbuc, funcționând ca referendar la Casa Școalelor. A fost unul dintre teoreticienii sămănătorismului. Din scrierile sale: Dan, Poezii, România pitorească, despre care Dumitru Micu spune că este un „atlas geografic comentat, traversat de o caldă iubire de țară”.

1864 – A încetat din viață Ioan Maiorescu

Ioan Trifu; 1811, Bucerdea Grânoasă, Imperiul Austriac/Alba – 24 august/5 septembrie 1864, Craiova, Principatele Unite Române/Dolj

Profesor de Istorie, director al Școlii Centrale din Craiova, agent diplomatic al guvernului Țării Românești pe lângă dieta germană de la Frankfurt pe Main, tatăl lui Titu Maiorescu. Și-a luate numele de Maiorescu pentru a sublinia înrudirea cu Petru Maior. Prin formație teolog catolic, cu studii la Blaj, Pesta și Viena, s-a dovedit un cugetător cu orizonturi largi. 1864 Ioan Maiorescu (1811-1564)A fost profesor la Cernăuți, Craiova, Iași și București, inspector al școlilor din Oltenia, profesor la Școala Centrală din Craiova. A elaborat primul regulament de organizare a bibliotecii de la Școala Centrală din Craiova. Alături de familia sa – soția, Maria, născută Popasu și cei doi copii, Emilia și Titu – a călătorit la București, Brașov, Sibiu, Blaj, Brașov, stabilindu-se la Viena, unde Maiorescu scria în ziarele austriece articole despre români și redacta memorii privind problema românească. A publicat Die Rumänen der Österreichischen Monarchie (Românii Monarhiei Austriece), lucrare despre românii transilvăneni, care au luptat în revoluția pașoptistă de partea Casei de Austria, care a cuprins și rapoartele traduse în limba germană ale lui Avram Iancu, Axente Sever și Simion Balint. A fost funcționar superior al Ministerului de Justiție de la Viena, traducând în limba română mai multe codice de legi. În 1857 a călătorit în Peninsula Istria și a întocmit un vocabular al limbii istroromâne, vorbită în această zonă. Revenit în țară după Unire, a îndeplinit funcțiile de președinte al Obșteștii Epitropii, de director al Comisiei Centrale a Principatelor Unite, profesor la Colegiul „Sfântul Sava”, director al Eforiei Instrucțiunii Publice și profesor la Școala Superioară de Litere din București. A rămas o figură luminoasă a epocii de formare a învățământului românesc modern.

1879 – S-a născut Nicolae T. Deleanu

5 septembrie 1879 (sau 1882), Galați – 25 mai 1959

Chimist, farmacist, fitofiziolog și biochimist, profesor universitar. A absolvit Facultatea de Medicină din București, secția Farmacie în 1903 1879-1959 Farmacist Nicolae T. Deleanuși a frecventat cursuri de specializare la Universitatea din Geneva, Institutul Imperial de Medicină din Petrograd, a lucrat în laboratorul de Chimie vegetală al Universității din Marburg și la laboratorul de chimie fiziologică al Școlii superioare tehnice din Zurich. Întors în țară, a fost șef de lucrări în laboratorul de Fiziologie vegetală al Institutului Botanic al Universității din București. După război a fost profesor titular la Facultatea de Farmacie a Universității din Iași. A fost primul cercetător, pe plan mondial, care a semnalat procesul de homeostazie (menținerea în anumite limite a constantelor fiziologice) a ionilor în organismele vegetale.

1915 – S-a născut Paul Păun

Zaharia Herșcovici, schimbat legal în Paul Zaharia; 5 septembrie 1915, București – 9 aprilie 1994, Haifa, Israel

Artist și poet suprarealist, Doctor în Medicină și Chirurgie. A debutat la revista Alge în 1930. După 1939 era prezent în grupul suprarealist român, alături de Gellu Naum, Virgil Teodorescu, Gherasim Luca (care colaborase anterior cu Păun la Alge) și Dolfi Trost. 1915-1994 Artist Paul PăunA colaborat la unu, Viața imediată, Meridian, Azi, Viața românească și Reporter și a expus desene în diverse galerii la Londra, Tel Aviv și Haifa. A brevetat așa-numitele „lovaje” și „desene infranegre” și a inventat „afumăturile” (sticle de lampă cu gaz afumate), considerând arta „o invazie pe tărâmul imaginarului, […] o intervenție permanentă și himerică în misterul creației permanente”. A publicat volume de poezii: Plămânul sălbatec, Diamantul conduce mâinile (în colaborare cu Virgil Teodorescu și Dolfi Trost, în exemplar unic), Marea palidă, La rose parallèle etc. și volume de proză și eseu: Critica mizeriei (în colaborare cu Gellu Naum și Virgil Teodorescu), Les esprits animaux (Spiritele animale), La conspiration du silence (Conspirația tăcerii), Éloge de Malombra (Elogiul Malombrei) (în colaborare cu Gellu Naum, Gherasim Luca, Virgil Teodorescu și Dolfi Trost).

1916 – Trupele române au eliberat Orșova în timpul primului război mondial

După ce au atacat în dimineața zilei de 15/28 august 1916 la Porțile de Fier, trupele române aflate sub comanda generalului Dragalina au reușit, la 19 august/1 septembrie, să ocupe culmile muntoase Alion, Ozoina și Dranic, eliberând în 23 august/5 septembrie orașul Orșova.

1916a Eliberarea Orșovei

Ofensiva germano-austro-ungară a fost stopată până la începutul lunii octombrie, Divizia I reușind să-și mențină pozițiile.

1916 – A început Bătălia de la Bazargic/Dobrici

Bătălie din primul război mondial, derulată între 23 august/5 septembrie 1916–25 august/7 septembrie 1916, parte a campaniei românești, care s-a încheiat cu victoria trupelor bulgare și retragerea trupelor ruso-române spre Cobadin, pe linia Oltina–Kara Omer–Mangalia. Orașul a fost ocupat de trupele germano-bulgaro-turce.

1918 – S-a constituit Partidul Țărănesc din Basarabia

La adunarea constitutivă a partidului de la Chișinău (23 august/5 septembrie), a fost ales biroul de conducere al partidului din care făceau parte: Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu, Ion Inculeț, Ion Pelivan, Petru Cazacu, Ștefan Ciobanu, Ion Costin, Ștefan Holban, Teofil Ioncu, Gheorghe Stârcea și Nicolae Bivol. Tot în aceeași zi a fost elaborat și adoptat programul și statutul partidului. Programul partidului preconiza împărțirea pământului la țărani, vot universal pentru femei și bărbați, dezvoltarea cooperației sătești, gratuitatea învățământului elementar, descentralizarea administrativă.

1920 – Legea privind reglementarea conflictelor colective de muncă

Primul act normativ modern, care reglementa conflictele colective de muncă, cunoscută ca Legea Trancu-Iași (după numele inițiatorului), a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 122/5 septembrie 1920, dată la care intrat în vigoare. Legea reglementa: libertatea muncii, încetarea colectivă a lucrului, procedura împăciuirii, arbitrajul, dispoziții de procedură. Limita dreptul la grevă, adoptarea legii provocând manifestații și întruniri de protest în București și în multe alte orașe din țară.

1921 – S-a născut Adrian Marino

5 septembrie 1921, Iași – 17 martie 2005, Cluj

Eseist, istoric, teoretician și critic literar. În 1944 a absolvit Facultatea de Litere la Iași și București, devenind asistent suplinitor la catedra de Istorie a Literaturii Române, condusă de George Călinescu, cu care nu s-a „împăcat”. Din această perioadă datează cele două volume: Viața lui Alexandru Macedonski și Opera lui Alexandru Macedonski, pe care le-a publicat abia în 1965. 1921-2005 Istoric Literar Adrian MarinoA debutat în 1939 la revista Jurnalul Literar, a obținut titlul de Doctor în Litere în 1946 cu teza Viața lui Alexandru Macedonski. A fost arestat în 1949 pentru multiplicare și difuzare de texte considerate ilegale de guvernul de atunci, a fost închis, deportat în Bărăgan, nu a avut drept de semnatură până în 1965, când a debutat, la 44 de ani, cu Viața lui Alexandru Macedonski. A fost reabilitat juridic în 1969. În 1973 a fondat revista Cahiers roumains ďetudes littéraires, pe care a coordonat-o până în 1980. A publicat în țară și străinătate volume de teorie literară și comparatistică. Este primul autor al unei cărți românești și franceze despre Mircea Eliade, Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980), iar cele 7 volume Biografia ideii de literatură (1987–2003) reprezintă prima enciclopedie românească literară completă. Din scrierile sale: Modern, modernism, modernitate, Evadări în lumea liberă, Cenzura în România, Politică și cultură, Viața unui om singur.

1922 – S-a născut Radu Flora

5 septembrie 1922, Satu Nou, Voivodina, Serbia – 4 septembrie 1989, Rovinj, Croația

Filolog, lingvist și dialectolog, istoric și critic literar, scriitor, dramaturg, folclorist, traducător și profesor universitar, român din Serbia. A studiat limbile romanice la București și Belgrad, în anul 1948 și-a luat licența la Facultatea de Filologie din Belgrad, în specialitatea Limba și literatura franceză și Gramatica comparată a limbilor romanice. Teza de doctorat Graiurile românești din punct de vedere al geografiei lingvistice (Banatski rumunski dijalekti u svetlu lingvističke geografije) a susținut-o în anul 1959, la Zagreb. 1922-1989 Radu FloraA fost profesor la Liceul Român și la Școala Normală din Vârșeț, la Școala Superioară de Pedagogie din Novi Sad (Secția pentru Limba și literatura română), la Școala Superioară de Pedagogie din Zrenianin, unde a predat Limba și literatura română. Din anul 1963 și până în anul 1987, când s-a pensionat, a fost profesor la Facultatea de Filologie a Universității din Belgrad, șef al catedrei de Limba și literatura română a Facultății de Filologie din Belgrad. A fost unul dintre inițiatorii formării catedrei de Limbă și literatură română la Universitatea din Novi Sad. A fost autor de antologii, de manuale, cercetător al relațiilor sârbo-române, fondator și președinte al Societății de Limba Română din Voivodina. A făcut foarte mult pentru etnia română din Serbia, atât în domeniul învățământului, literaturii și culturii, în general, cât și în mod special în domeniul păstrării limbii române și a cultivării limbii literare, respectiv în domeniul cercetărilor științifice (lingvistică, dialectologie, folcloristică). A fost laureat al premiului „Herder” (1985).

1925 – S-a născut Rodica Ciocârdel-Teodorescu

5 septembrie 1925 – ?

1925 Rodica Ciocârdel Teodorescu. Portret Camil Ressu
Portret de Camil Ressu

Graficiană, pictoriță și scriitoare. A urmat Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, având profesor pe Camil Ressu. Din 1952 a participat la expoziții colective din țară și străinătate (Rotterdam, Tiel, Anvers), având și șapte expoziții personale. A realizat numeroase portrete compoziționale ale personalităților culturii: Mihai Eminescu, Constantin Brâncuși, George Enescu, Valentin Gheorghiu, George Vraca, Barbu Brezianu, Nichita Stănescu etc. A fost muzeograf la Muzeul Național de Artă din București. A scris monografii: Sculptorul Gheorghe Anghel, Dirijorul Mircea Cristescu, Actorul George Storin, Pianistul Valentin Gheorghiu; a făcut ilustrație de carte și grafică publicitară; scrieri literare: Pe legănate doruri, luceafărul apare..., Memoria șevaletului.

1926 – S-a născut Diodor Dure

5 septembrie 1926, Lugoj – 25 mai 2003, Timișoara

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1951. A absolvit Școala de Arte Decorative, având profesori pe Aurel Ciupe, Julius Podlipny și Catul Bogdan. Tinerețea și-a petrecut-o în perioada de transformări dramatice ale României, reușind să rămână un „pictor al câmpiei” într-o vreme când arta devenea tot mai politizată. 1926-2003 Pictor Diodor DurePrima sa expoziție a avut loc în 1948 la Timișoara. A fost angajat pictor decorator la Opera de Stat din Timișoara, la Teatrul German de Stat sau la Muzeul Banatului. Din 1953 s-a retras din această activitate, dedicându-se muncii de atelier. A avut peste 150 de expoziții personale doar în perioada 1948–1989, plus participări la peste 30 de saloane oficiale organizate la Timișoara. A participat la numeroase expoziții de grup: Artiștii plastici timișoreni (Belgrad, Novi Sad, 1969), Timișoara la Dalles (București, 1970, 1985), Orientări în arta plastică timișoreană (Modena 1978), precum și numeroase prezențe în Germania – Gottingen, Nordheim, Sylt List, Barsinghaus, Wattenscheid, Jena, Trosidorf etc. La București a expus în cele mai selecte galerii: Sala Dalles, Simeza, Căminul Artei. A fost distins cu ordinul Pro Arte – Meritul Cultural.

Biografie ilustrată: Diodor DURE, pictor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1926 – S-a născut Carmen Petra-Basacopol

5 septembrie 1926, Sibiu – 15 octombrie 2023

Compozitoare și profesoară de muzică. Studiile muzicale le-a urmat la Conservatorul din București (1949–1956) cu Ioan D. Chirescu, Mihail Jora, Paul Constantinescu, Nicolae Buicliu, Theodor Rogalski, George Breazul, Emilia Comișel etc., fiind Doctor în Științe Muzicale la Universitatea Sorbonne din Paris cu teza L’originalité de la musique roumaine à travers les oeuvres d’Enesco, Jora et Paul Constantinesco (1976). A urmat cursuri de improvizație la Darmstadt (1968). 1926-2023 Carmen Petra Basacopol CompozitoareA fost asistent, lector, conferențiar și profesor asociat la catedra de Forme muzicale a Conservatorului din București, a susținut conferințe, prelegeri, comunicări științifice în țară și peste hotare (Franța, Angola, Insulele San Tomé și Principe), a publicat articole, studii, cronici muzicale în Muzica, Contemporanul, Informația Bucureștiului, Revista de Etnografie și Folclor etc. A fost laureată a premiilor UCMR, a Premiului Academiei Române, a obținut Diploma de Onoare la Concursul Internațional de Compoziție la Mannheim, Premiul Uniunii Compozitorilor. A creat muzică de teatru: Fata și masca – balet, Inimă de copil – operă, Cei șapte corbi – balet pentru copii; muzică simfonică, vocal-simfonică: Suita simfonică Țară de piatră, Concertul pentru pian și orchestră, Concertul nr. 2 pentru vioară și orchestră, Moartea căprioarei, – baladă pentru orchestră de coarde, clarinet, pian, percuție și bariton solo etc.

Carmen Petra-Basacopol – Concert pentru vioară și orchestră • Orchestra simfonică Radioteleviziunii Române, Vioară Ștefan Ruha, Dirijor: Iosif Conta

1928 – S-a născut Corneliu Gârbea

5 septembrie 1928, Gheorghieni–Feleacu, Cluj – 13 iulie 2018, București

Actor de film, radio, scenă, televiziune și voce. A fost actor la Teatrul Mic din București. De asemenea, a jucat într-un număr mare de filme, colaborând îndeosebi cu regizorul Sergiu Nicolaescu. 1928-2018 Actor Corneliu GârbeaDin bogata sa filmografie fac parte: Dacii, Războiul domnițelor, Mihai Viteazul, Răzbunarea, Cu mâinile curate, Un comisar acuză, Păcală, Când trăiești mai adevărat, Pe aici nu se trece, Osânda, Pentru patrie, Das verschollene Inka-Gold, Nea Mărin Miliardar, Mihail, câine de circ, Falansterul, Ultima noapte de dragoste, Burebista, Capcana mercenarilor, Duelul, Iancu Jianu, haiducul, Șantaj, Secretul lui Bachus, Ciuleandra, Ringul, Coroana de foc, Triunghiul morții. A fost distins cu medalia Meritul Cultural cl.I (1967).

Ringul (Film româno-vest german, 1984) • Regia Sergiu Nicolaescu. Cu: Marin Moraru, Sergiu Nicolaescu, Lætitia Gabrielli, Vasile Boghiță, Karl Michael Vogler, Iurie Darie, Sebastian Papaiani, Corneliu Gîrbea, Eusebiu Ștefănescu

1930-2015 Pugilist Mircea Dobrescu

1930 – S-a născut Mircea Dobrescu

5 septembrie 1930, Cotorca, Buzău – 6 august 2015, București

Pugilist, Maestru Emerit al Sportului. A început boxul la vârsta majoratului și a petrecut nu mai puțin de 34 de ani în ringul de box, timp în care a boxat în peste 200 de meciuri. A fost component al unor cluburi din Buzău și Brăila după care, timp de 20 de ani, a activat la Clubul Sportiv al Armatei Steaua București. A fost laureat cu argint la Campionatul European din 1955 și 1957 și la Jocurile Olimpice Melbourne 1956.

1931 – S-a născut Constantin Codrescu

5 septembrie 1931, Huși – 13 noiembrie 2022, București

Actor de teatru, film și televiziune. În 1951 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. Până în 1989 a avut o importantă activitate teatrală, multiple apariții la televiziune, fiind colaborator permanent al redacției Teatru la Radio România, timp de 45 de ani. 1931-2022 Actor Constantin CodrescuDe-a lungul carierei sale, a jucat în peste 40 de filme și 80 de piese de teatru. A montat ca regizor multe spectacole în teatrele din țară. Dintre filmele sale: Nepoții gornistului, La moara cu noroc, Subprefectul, Mihai Viteazul, seria Haiducii lui Șaptecai, Roșcovanul, La rascrucea marilor furtuni, Capcana mercenarilor, Ochii care nu se văd, Magnatul etc. Între 1976–1989 a fost profesor la Institutul de teatru din Târgu-Mureș, unde a particpat la înființarea secției române, apoi director al Teatrului „Maria Filotti” din Brăila și al Teatrului din Sfântu Gheorghe, Covasna, unde de asemenea a fost un pionier al teatrului românesc. Din 1996 a fost profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității Ecologice, iar din 2003, profesor universitar la Facultatea de Teatru a Universității „Spiru Haret”. Cele două volume de memorii ale marelui actor, regizor și pedagog, Pribeag prin Viața mea ( 2009), uimesc, indignează și întristează. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1967), Premiul UNITER pentru întreaga activitate (1998), Premiul Gopo pentru întreaga activitate (2013), Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2022).

La „Moara cu noroc” (1955) • Regia  Victor Iliu. Cu: Constantin Codrescu, Ioana Bulcă, Geo Barton, Colea Răutu, Marietta Rareș, Benedict Dabija, Sandu Sticlaru

1931 – S-a născut Franz Remmel

Franz Karl Remmel; 5 septembrie 1931, Periam, Timiș-Torontal/Timiș – 7 mai 2019, Timișoara

Etnolog, jurnalist și scriitor de limba germană din România. Era fiul unui proprietar de joagăr și comerciant de lemne, Franz Remmel; după naționalizarea întreprinderii părintești, familia s-a mutat în Transilvania. A studiat pedagogia și jurnalistica. După absolvire a lucrat întâi ca profesor, apoi a fost corespondentul din Hunedoara al ziarului de limbă germană Neuer Weg. A debutat literar în 1978 cu Über alle sieben Meere (Călătorind peste șapte mări), carte bazată pe jurnalul de călătorie al lui Franz Binder. După anul 1990 s-a preocupat de situația și istoria țiganilor din România, scriind mai multe cărți pe această temă, unele cu sprijinul fundației Friedrich Ebert și al Departamentului Pentru Relații Interetnice din București. A fost distins cu die Goldene Verdienstnadel der Republik Österreich (Medalia pentru merit, de aur, a Republicii Austria, 2007), de către ambasadorul Republicii Austria Dr. Christian Zeileissen. Ambasadorul a declarat că, în calitate de redactor la Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien Franz Remmel a reușit ca, prin cărți și conferințe, să ilustreze viața țiganilor și, prin aceasta, să înlăture unele din clișeele și prejudecățile încetățenite.

1938 – A încetat din viață Gheorghe Mărdărescu (4 august 1866 – 5 septembrie 1938mania)

General al armatei române, participant la Bătălia de la Oituz și la Campania din Ungaria; decorat cu Ordinul militar „Mihai Viteazul” pentru acțiunea contra regimului bolșevic ungar; ministru de Război.

1940 – Începutul dictaturii Antonescu

La 4 septembrie 1940, Regele Carol al II-lea l-a numit pe Ion Antonescu în funcția de președinte a Consiliului de miniștri. 1940 Carol Al Ii-leaÎn seara numirii în funcție, generalul i-a cerut regelui  să-l investească cu puteri depline. Deși inițial a refuzat, la orele 03:50 în dimineața zilei de 5 septembrie, regele a semnat Decretul Regal nr. 3052/5 septembrie 1940 pentru suspendarea Constituției de la 1938, și dizolvarea corpurilor legiuitoare 1940 G-ral Ion Antonescuși Decretul Regal nr. 3053/5 septembrie 1940 pentru investirea cu depline puteri și reducerea prerogativelor regale, prin care Ion Antonescu era învestit cu puteri depline în stat. Primă decizie a Guvernului Ion Antonescu a fost interzicerea oricărui fel de manifestații politice împotriva Dictatului de la Viena. În aceeași seară, însă, au avut loc manifestații ale tineretului naționalist-legionar. Pe fondul continuării manifestațiilor publice, seara, la 21:30, Antonescu i-a cerut regelui Carol al II-lea să abdice, avertizându-l că în cazul unui refuz el nu mai răspundea de securitatea persoanei și anturajului regal…

1940 – Guvernul britanic a refuzat să recunoască Dictatul de la Viena din 30 august 1940

Declarația lui Winston Churchill, primul ministru al Marii Britanii, din 3 septembrie în Camera Comunelor: „[…] noi nu avem deloc intenția de a recunoaște schimbările teritoriale care se vor face în timpul războiului, în afara cazului că ele ar fi urmarea unui acord prin bună înțelegere între părțile interesate” se pare că a fost determinată de scrisoarea lui Iuliu Maniu, care dorea ca Marea Britanie să garanteze integritatea Transilvaniei și, în special, restituirea teritoriului cedat prin Dictatul de la Viena. Practic, guvernul britanic a refuzat, de fapt, să recunoască pierderile teritoriale suferite de România.

1940 – Armata ungară a început ocuparea Transilvaniei anexate

La cinci zile după Dictatul de la Viena, în 5 septembrie 1940, ora 7.00, prima unitate militară ungară a trecut frontiera pe la Sighetul Marmației. Pe teritoriul anexat au pătruns două armate ungare: Armata I, cu un efectiv de 208.000 militari, a operat în partea de nord-est a Transilvaniei și Armata a II-a, cu un efectiv de 102.000 militari, a operat în zona Oradea–Cluj.

1940d Armata Horthystă Intrând într-un Sat Din Transilvania, Septembrie 1940

În prima zi, principalele orașe ocupate au fost Carei, Satu Mare, Sighetul Marmației și Ocna Șugatag. Au fost stabilite nouă etape de înaintare, fiecare pe o distanță de 40-80 kilometri. Ultimele localități luate în stăpânire, la 13 septembrie 1940, au fost Sfântu Gheorghe și Târgu Secuiesc. Înaintarea unităților ungare s-a produs în condiții pașnice, fiind semnalate doar câteva incidente răzlețe cu ostașii români aflați în retragere spre sudul Transilvaniei. Armata ungară a fost întâmpinată cu entuziasm de majoritatea populației de etnie maghiară, ceea ce a fost documentat amănunțit pe peliculă, în cadrul filmelor de tip jurnal cinematografic din 1940, cu defilarea unităților militare, precum și a lui Horthy călare pe cal sur, defilând prin principalele orașe ale Ardealului de Nord.

1940 – Vasile Ionescu a fost numit director general al Societății Române de Radiodifuziune

A deținut această funcție până la 15 februarie 1945, cu întrerupere pe durata guvernării legionare. 1940 Vasile IonescuPersonalitatea lui Vasile Ionescu (1898 – 1978), militar și jurist de profesie, este legată nemijlocit de istoria Radioului românesc. Angajat ca avocat în 1931, a urcat treptat în ierarhia administrativă a instituției, având un rol important în anihilarea încercării legionarilor de a prelua cu forța controlul Radioului după asasinarea premierului Armand Călinescu (septembrie 1939), în organizarea posturilor clandestine care au transmis după ce clădirile Radio au fost bombardate, în transmiterea comunicatelor importante. A fost ultimul director necomunist al Radioului.

1940 – A murit Mihail Berezovschi (20 februarie 1868 – 5 noiembrie 1940)

Preot, compozitor și dirijor; profesor la Conservatorul de Muzică din Chișinău; membru fondator al Societății Compozitorilor Români.

1943 – S-a născut Mihail Coculescu

5 septembrie 1943, București – 28 martie 2016, București

Medic, profesor universitar și clinician, personalitate marcantă a școlii românești de endocrinologie, membru corespondent (din 2014) al Academiei Române. A absolvit, în 1966, cursurile Facultății de Medicină din București, șef de promoție. Doctor în medicină din 1976, a urcat prin concurs treptele carierei universitare, devenind profesor în 1994. 1943-2016 Mihail CoculescuA fost medic primar Endocrinologie (din 1979) și Diabet, nutriție și boli metabolice (din 1992). A fost prorector al UMF „Carol Davila” București (2000–2008), director al Centrului Național de Perfecționare în Domeniul Sanitar și președinte al Comisiei Consultative de Endocrinologie a Ministerului Sănătății, președinte al Societății Române de Endocrinologie și al Societății Române de Psihoneuroendocrinologie (RPNES). A reînviat tradiția revistei Acta Endocrinologica (Bucharest), pe care a introdus-o în Master Journal List (Thomson-Reuters). A publicat zeci de cărți și sute de articole științifice (78 indexate în PubMed) și a câștigat și condus numeroase și importante proiecte de cercetare. A fost membru titular al Academiei de Științe Medicale, al American College of Endocrinology și al Royal College of Physicians. A primit Premiul „Gheorghe Marinescu” al Academiei Române pentru monografia Neuroendocrinologia clinică (1990), Diploma de Merit a Asociației Americane de Endocrinologie Clinică (2007) și International Clinician Award of the American College of Endocrinology (2002). A fost distins cu Ordinul Național Meritul Sanitar în rang de cavaler (2004).

1944 – Armata a IV-a română a oprit ofensiva germano-ungară din centrul Transilvaniei

La 5 septembrie, grupări mari de armate germano-ungare au trecut la ofensivă în Podișul Transilvaniei, pe direcția Cluj–Turda–Sibiu și Târgu Mureș, având ca obiectiv strategic luarea în stăpânire a crestelor Carpaților Meridionali. Luptele au durat până la 14 septembrie, când s-a încheiat bătălia decisivă din Podișul Transilvaniei, cu zdrobirea forțelor inamice și eliberarea teritoriului românesc din intrândul de la Sf. Gheorghe–Odorhei.

1944 Armata A Iv-a Română

Ofensiva inamicului fiind definitiv oprită după patru zile de lupte îndârjite, comandamentul german a hotărât retragerea pe malul de nord al râului Mureș, ceea ce a permis Armatei a 4-a române, sub comanda generalului de corp de armată Gheorghe Avramescu, să pornească, în dimineața zilei de 9 septembrie, ofensiva, zdrobind apărarea inamică și creând capete de pod la nord de Mureș, în zonele Sânpaul, Iernut-Cipău, Luduș și Viișoara.

1944 – S-a născut Vasile Adamescu

1944-2018 Vasile Adamescu5 septembrie 1944, Borcea, Călărași – 6 decembrie 2018, Cluj-Napoca

Profesor și artist, care suferea de surdocecitate (surdo-mut și orb), caz rar la nivel mondial. Depășind limitele dizabilităților sale, a urmat studii superioare, la Facultatea de Psihopedagogie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, a devenit profesor la școala de nevăzători din Cluj-Napoca (1977–2004), fiind și autorul mai multor cărți. A activat pentru instruirea persoanelor cu dizabilități și pentru legislația de protecție a acestora. A fost distins cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Cavaler (2013).

1944 – A încetat din viață Ioanichie Moroi

1859, Zărnești, Brașov – 5 septembrie 1944, Mănăstirea Sihăstria

1944 Ioanichie Moroi (1859-1944)Duhovnic ortodox, stareț al Mănăstirii Sihăstria. După un pelerinaj în Țara Sfântă și la Sf. Munte Athos, viitorul părinte Ioanichie a intrat în monahism, la Sfântul Munte (1890–1900). Ssoția sa, împreună cu cei doi copii, au luat și ei calea mănăstirii. La revenirea în țară, după nouă ani la Mănăstirea Neamț, a fost hirotonit ieroschimonah. Mitropolitul Pimen al Moldovei a hotărât reînființarea schitului Sihăstria și l-a trimis, ca egumen pe Ioanichie; considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai secolului trecut, precum și unul dintre cei mai de seamă stareți pe care i-a avut Mănăstirea Sihăstria.

1947 – S-a născut Al. Dobrescu

Alexandru Marcel Dobrescu; 5 septembrie 1947, Botoșani – 19 iunie 2024

Scriitor și critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Bacău, din 1988. A urmat Facultatea de Filologie a Universității „Al.I. Cuza“ din Iași, secția Limba și literatura română (1965–1970). A obținut titlul de Doctor în Științe umaniste, cu teza Maiorescianismul în cultura română cu Magna Cum Laude (2002). 1947-2024 Critic Al. DobrescuA fost redactor la revista Cronica, redactor, apoi redactor șef la Convorbiri literare, profesor de Limba și literature română la Liceul de filologie „Mihai Eminescu“, director al Editurii Mydo Center, cercetător științific principal la Fundația Academică „Petre Andrei“, director al Muzeului Municipal din Iași, profesor asociat la Universitatea „G. Bacovia“ Bacău și la Universitatea „Petre Andrei“ Iași, funcționar la Filiala Iași a Academiei Române, redactor șef al revistei Însemnări ieșene, director al Institutului Cultural Român din Paris. A făcut studii de cercetare in Biblioteca Vaticanului (2008) și Biblioteca Națională a Franței (2013). A colaborat la toate revistele culturale și literare din țară, fiind autor a peste 2.500 de studii, articole, eseuri, cronici literare. Dintre volumele publicate: Foiletoane (2 vol.), Introducere în opera lui T. Maiorescu, Ibrăileanu – nostalgia certitudinii, Dicționar de expresii și locuțiuni românești, Detractorii lui Eminescu (3 vol., Premiul „Mihai Eminescu“ pentru critică literară, 2002), Butoiul lui Diogene.Eseuri despre omul din literatură, Dicționar mitologic ilustrat, Corsarii minții. Istoria ilustrată a plagiatului la români (2 vol.), S’avem pardon! Note civile, Maiorescianismul – o moștenire cu bucluc etc. Este laureat al Ordinului Meritul cultural în grad de cavaler (2010).

1948 – S-a înființat Clubul Sportiv Universitar Craiova

Imediat după apariția la Craiova a primei instituții universitare de învățământ, Institutul de Mașini și Aparate Electrice, un grup de profesori și studenți au înființat Clubul Sportiv Universitar Craiova, ulterior Universitatea Craiova, cu secții de atletism, volei, handbal, tenis de masă, șah și fotbal. Echipa de fotbal a clubului este prima din România care a disputat o semifinală de cupă europeană (Cupa UEFA, ediția 1982–1983). Clubul a fost dezafiliat de la FRF în 2011, fiind exclus din toate competițiile.

1953 – S-a născut Nicolae Ungar

5 septembrie 1953, Eftimie Murgu, Caraș-Severin – 31 mai 2019

Pictor și profesor. A urmat Școala de Artă Timișoara, a absolvit Facultatea de Arte a Universității de Vest Timișoara, specializările Desen și Pedagogia Artei. A absolvit și un masterat în Management Educațional. A fost profesor în Râmnicu Vâlcea, Școala Populară de Artă Reșița, Liceul Industrial nr. 3 Reșița, director la Liceul de Artă Reșița. 1953-2019 Nicolae Ungar PictorA participat la expoziții în țară: la Muzeul Banatului Montan și galeriile Paleta și Agora din Reșița, Helios, Tenta-Art și Calpe din Timișoara, Galeria Pro-Arte Lugoj, Galeria de Artă Deva, Galeria „Corneliu Baba” Caransebeș, Galeria Artex Râmnicu Vâlcea. A deschis expoziții personale de pictură în străinătate: Galeria Culturesc Ausburg (Germania 1991), Galeria Municipală La Valette du Var (Franța 1993), Galeria Municipală Bad Schwalbach (Germania 1994), Galeria Academiei de Artă Gratz (Austria 1994), Galeriile Municipale La Guillerie & Brest (Franța 1995), Galeria Municipală Caen (Franța 1997), Galeria Rika Oslo (Norvegia 2008), Galeria Municipală Retzcof (Austria 2013), Tiny Griffon Gallery Nuremberg și expoziții de grup în țară și în străinătate: Reșița, Timișoara, Bacău, Oravița, Arad, Pancevo (Iugoslavia), Trnovo (Bulgaria), Chișinău (Republica Moldova), Oslo (Norvegia), Novisad (Serbia), Bielefeld (Germania),Gratz (Austria), Csongrad, Balaton, Szeged (Ungaria), Tassos (Grecia). A fost laureat la Festivalul Studențesc de Artă Sibiu, Festivalul Studențesc de Artă Craiova, i s-au decernat medalia Meritul pentru Învățământ și Diploma de merit.

Biografie ilustrată: Nicolae Ungar, pictor [Vatra Meșterilor și Creatorilor de Patrimoniu]

1953 – A încetat din viață Constantin Levaditi (19 iulie/1 august 1874 – 5 septembrie 1953)

Inframicrobiolog, virusolog și imunolog: considerat unul din fondatorii virusologiei pe plan mondial și promotor al chimioterapiei; membru de onoare al Academiei Române; naturalizat în Franța.

1959 – A încetat din viață Gheorghe Danga (1 octombrie 1905 – 5 septembrie 1959)

Compozitor, folclorist și dirijor; si-a dedicat întreaga activitate artistică muzicii corale românești.

1959 – A încetat din viață Marta Rădulescu (24 aprilie 1912 – 5 septembrie 1959)

Poetă, jurnalistă și romancieră; celebră în anii ’30 pentru scrierile sale autoficționale.

1960 – S-a născut Claudiu Istodor

5 septembrie 1960, București

Actor de de film, radio, scenă, televiziune și voce. A studiat la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică și a terminat studiile în promoția 1984, la clasa Sanda Manu. 1960 Claudiu IstodorA fost repartizat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, a fost apoi actor la Teatrul Național București și la Teatrul Mic din București. În cinematografie a debutat in 1983, în pelicula Dreptate in Lanțuri. A jucat în numeroase filme, dintre care: Misterele Bucureștilor, Pas în doi, Hotel de lux, Trei surori, Ce facem cu violoncelul?, Train de vie, Epicenter, Patul lui Procust, Sex Traffic, Treason & Plot / Praf de pușcă, trădare și complot, Carol I, The Devil Inside / Diavolul din tine, Ana, mon amour, Capace, Sacrificiul – serial și a dublat filme de desene animate. A fost căsătorit cu Maia Morgenstern, cu care are un băiat, Tudor Aaron Istodor, actor.

Patul lui Procust (2001) • Regia Sergiu Prodan și Viorica Meșină. Cu: Oleg Iankovski, Maia Morgenstern, Petru Vutcărău, Gheorghe Dinică, Medeea Marinescu, Claudiu Istodor, Răzvan Vasilescu, Adrian Titieni

1973 – S-a născut Corneliu Papură

5 septembrie 1973, Craiova

Fost fotbalist care a jucat pe postul de fundaș central și mijlocaș, antrenor de fotbal. Mare parte din carieră a jucat la Universitatea Craiova. A făcut parte din lotul echipei naționale de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din 1994. După retragerea din activitate, a început cariera de antrenor, prima echipă pregătită fiind Alro Slatina, iar până în 2021 a antrenat U Craiova. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III. (2008).

1973 – S-a născut Valentin Velcea

Valentin Adrian Velcea; 5 septembrie 1973, Sadova, Caraș-Severin

Fost fotbalist, antrenor, actualmente director tehnic la ACS Poli Timișoara. Și-a început cariera ca fotbalist la FC Politehnica Timișoara. A fost un mijlocaș foarte tehnic cu multe pase de gol reușite și șuturi de la distanță. A mai jucat la Gloria Bistrița, revenind la Timișoara. S-a retras de pe teren în 2006. Din 2006 a fost antrenor secund la FC Politehnica Timișoara, până în 2010 când a devenit antrenor principal, iar între 2012–2013 a antrenat ACS Poli Timișoara.

1973 – A încetat din viață Petre Ștefănescu-Goangă (3 martie 1902 – 5 septembrie 1973)

Bariton, cântăreț de operă și pedagog; a cântat pe marile scene europene; distins cu titlurile de Artist Emerit și Artist al Poporului.

1977 – S-a născut Alin Chița

Alin Nicolae Chița; 5 septembrie 1977, Pitești

Fost fotbalist, care a evoluat pe posturile de fundaș dreapta și fundaș central. După retragerea din activitatea de fotbalist, acesta a ales calea antrenoratului, ajungând principal la Juventus București. După prima sa experiență ca antrenor principal la Juventus București, a avut mandate ca secund, la CS Mioveni, Dinamo, FC Voluntari.

1984 – S-a născut Paul Negoescu

5 septembrie 1984, București

Regizor și scenarist de film. A absolvit Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale“ din București. A fost asistent de regie al lui Lucian Pintilie la filmul Tertium non datur. 1984 Regizor Paul Negoescu Este preparator universitar la UNATC, catedra Regie de Film, director artistic al Festivalului de Film Timishort, membru al Academiei Europene de Film, a fost membru al juriului la diferite festivaluri internaționale (Roma, Cluj-Napoca, Brest), precum și la concursul de scenarii NISI MASA, 2009. A regizat: Alina, Examen, Acasă, Renovare, Derby, O lună în Tailanda, Orizont, Vreme de câine, Două lozuri, Povestea unui pierde-vară, Oameni de treabă etc. A fost nominalizat de 3 ori la Ursul de aur pentru scurtmetraj la Berlin: 2008 – Târziu, 2009 – Renovare și 2010 – Derby. În 2013, la TIFF a câștigat Premiul Zilelor Filmului Românesc pentru debut pentru filmul O lună în Thailanda. La Premiile Gopo 2017 a câștigat premiul publicului pentru filmul Două Lozuri, pentru care a primit și o nominalizare la categoria Cel mai bun film. La ediția Premiilor Gopo din 2021, a fost nominalizat cu două scurtmetraje, Laila și Kaimos, iar la ediția din 2023, filmul regizat de el, Oameni de treabă, a primit 10 nominalizări, inclusiv pentru Cel mai bun film și Cel mai bun regizor.

Radu+Ana (2007) • Regia Paul Negoescu. Cu: Bogdan Marhodin, Olivia Niță, Simona Ghiță, Gabriel Spahiu

1986 – S-a născut Cătălin Fercu

5 septembrie 1986, Brașov

Jucător de rugby în XV profesionist care evoluează ca fundaș (fullback). A început rugbyul de la 8 ani în orașul natal și a început cariera de senior la Metrorex București. A jucat la Contor Zenner Arad, Steaua București, mult timp la RCM Timișoara (cu care a câștigat titlul național, 2012 și 2013). 1986 Rugbist Cătălin FercuA fost desemnat cel mai bun jucător de rugby din România în 2013. Din 2014 a evoluat la clubul englez Saracens, devenind singurul jucător de rugby român care evoluează în Premiership, liga engleză de elită. La echipa națională, a fost căpitanul lotului național de juniori în 2005, și a debutat la lotul de seniori la vârsta de 19 ani, în noiembrie același an. A participat la Cupa Mondială de Rugby din 2007, dar a refuzat să plece la ediția din 2011 în Noua-Zeelandă și Australia din fobie de zbor. După refuz, a fost suspendat până la finalul anului de Federația Română de Rugby și a fost interzis la lotul național. A fost convocat din nou în mai 2012 pentru Cupa Națiunilor IRB, unde a jucat un rol de prim plan, ajutând echipa să-și păstreze titlul. De-a lungul carierei a strâns 82 de selecții pentru Stejarii. A marcat 143 de puncte, inclusiv 28 de eseuri, egalând recordul României deținut de Gabriel Brezoianu.

1986 – S-a născut Kamelia

Camelia Adina Hora; 5 septembrie 1986, Ștei, Bihor

Cântăreață pop. Face muzică împreună cu fratele ei, compozitorul George Hora, cu care deține un studio muzical, din anul 2000. A participat la concursul Megastar (2006–2007), a fost cooptată într-unul dintre turneele trupei Simplu. A devenit cunoscută după colaborarea cu rapperul Puya, în 2009 cu piesa Change, care s-a clasat pe locul 19 în top 100 cele mai difuzate piese din România. Împreună cu Puya a realizat piesele Undeva-n Balcani, Change, V.I.P, Americandrim și Vestul Sălbatic.

Prima oară

1986 – A încetat din viață Nicuță Tănase (12 august 1924 – 5 septembrie 1986)

Scriitor umoristic, redactor la Urzica și Scînteia.

1994 – A încetat din viață Edouard Pamfil (6 mai 1912 – 5 septembrie 1994)

Medic psihiatru, autor, profesor; întemeietorul școlii românești de psihiatrie; creatorul psihiatriei antropologice din România; personalitate de cultură universală.

1994 – A încetat din viață Elena Ilinoiu Codreanu (2 decembrie 1902 – 5 septembrie 1994)

Membră a Mișcării Legionare; soția lui Corneliu Zelea Codreanu; deținută politic a regimul comunist.

1997 – A încetat din viață Radu Boureanu (9 martie 1906 – 5 septembrie 1997)

Actor de scenă, dramaturg, eseist, scriitor și traducător.

2004 – A început, la București, prima ediție a Festivalului Artelor

Festival muzical de toamnă, organizat prin H.G. nr. 143/12 februarie 2004 privind organizarea Festivalului Artelor de Artexim (5–12 septembrie). Prima ediție a Festivalului Artelor a fost gândită ca alternativă la Festivalul „George Enescu”, organizat din doi în doi ani, dar și pentru a-i atrage în sălile Ateneului și Operei pe mai puțin cunoscători, iar rezultatul a întrecut așteptările. Pe parcursul a opt zile, de la ora cinci după amiaza până la miezul nopții, a fost muzică, poezie, modă, teatru, dans, film și desen, iar exponenții celor șapte arte au fost numai nume de prestigiu.

2005 – S-a redeschis Ateneul Român

2005 Ateneul Român #myphoto

După lucrări de restaurare și modernizare a clădirii Ateneului în perioada 1994–2004 de către arhitectele Ana Braniște, Raluca Nicoară și Gabriela Mindu împreună cu inginerii Dragoș Badea și Silvia Caraman, Ateneul Român a fost redeschis cu ocazia ediției a XVII-a a Festivalului Internațional „George Enescu” (4–20 septembrie 2005).

2009 – România a primit trei premii Pomme d’or, pentru excelență în industria turismului

România este prima țară în istorie care a câștigat trei premii Pomme d’Or pentru turism în același an. Premiul a fost conferit reprezentanților din Mărginimea Sibiului, regiune de ecoturism, Rezervației Biosfera Deltei Dunării și Companiei aeriene Blue Air.

2009 Premii Pentru Excelență în Turism Pomme D'or - Mărginimea Sibiului

Ceremonia s-a ținut în Mărginimea Sibiului, numită „cea mai romantică regiune din lume pentru ecoturism” de Magazinele Forbes.

2017 – A încetat din viață Virgil Duda (Rubin Leibovici; 25 februarie 1939 – 5 septembrie 2017)

Romancier și eseist; stabilit în Israel din 1988; frate cu criticul literar Lucian Raicu.

2019 – A încetat din viață Gheorghe Vida (8 august 1946 – 5 septembrie 2019)

Istoric și critic de artă, cercetător științific; fiul sculptorului Vida Géza.

2021 – A încetat din viață Ion Caramitru (Ion Horia Leonida Caramitru; 9 martie 1942 – 5 septembrie 2021)

Actor de teatru și film, regizor, om politic; director al Teatrului Național din București; membru fondator și președinte UNITER.

2021 – A încetat din viață Ivan Patzaichin (26 noiembrie 1949 – 5 septembrie 2021)

Canoist, multiplu laureat cu aur la Jocurile Olimpice, antrenor.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „5 Septembrie în istoria românilor

Lasă un răspuns