6 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Mobilizarea pentru războiul de Independență

 

1431 – Prima menționare a husiților în Moldova

Cea mai veche informație datează din 1420, când Cronica din Levocea a semnalat emigrarea unui grup de unguri în Moldova, prigoniți din pricina învățăturii lui Jan Huss. Atestări ale husitismului în Moldova provin din două texte. Primul este scrisoarea din 6 aprilie 1431, adresată de regele Vladislav Jagiello lui Alexandru cel Bun, prin care îl îndeamnă să pună capăt toleranței și chiar încurajării acordate husiților în Moldova și îi cere să extrădeze pe predicatorul husit Jacob și pe emulii săi din Moldova, spre a fi judecați și pedepsiți de autoritățile polone. Al doilea document, scrisoarea episcopului de Cracovia, Zbigniew Olesnicki, către cardinalul Cesarini (ianuarie 1432), în care episcopul vorbește cardinalului despre răscoala cneazului lituanian Swidrigailo și alianța acestuia cu domnul Moldovei, de asemenea raportând poziția precară a catolicismului în Moldova, ca urmare a constituirii unui puternic focar de erezie husită. Ioan de Ryza, episcopul catolic de la Baia, într-o scrisoare către episcopul de Cracovia, menționa prezența unui nucleu de protestanți, adepți ai lui Jan Huss, refugiat din Ungaria la Bacău, față de care domnul Alexandru cel Bun s-a arătat tolerant. Moldova era singurul loc din Europa unde husiții erau recunoscuți ca o comunitate legală.

1490 – A încetat din viață Matia Corvin (23 februarie 1443 – 6 aprilie 1490)

Rege al Ungariei și Croației (1458–1490); unul dintre cei mai mari regi ai Ungariei; fiul lui Iancu de Hunedoara.

1572 – Ioan Vodă cel Cumplit a pedepsit boierii trădători

Conspirația boierilor moldoveni, organizată sub conducerea lui Ionașcu Sbierea a fost sprijinită dinafară de șleahtici poloni, urmărind înscăunarea din nou a lui Bogdan Lăpușneanu la tronul Moldovei. La 6 aprilie, Domnul Moldovei, Ioan Vodă cel Viteaz (sau cel Cumplit) a ordonat execuția lui Ionașcu Sbierea și a încă 30 de boieri; averile lor au fost confiscate. Înăbușirea complotului a avut consecințe importante în divanul domnesc, boierii neloiali domnului fiind înlocuiți cu boieri credincioși.

1585 – S-a încheiat domnia lui Petru Cercel în Muntenia

Petru Cercel (cca. 1556–martie 1590), fiul natural al domnului muntean Pătrașcu cel Bun, a fost domnul Țării Românești între 29 august/8 septembrie 1583–6/16 aprilie 1585. Porecla sa, Cercel, venea de la cercelul pe care îl purta în ureche, după moda curții regale franceze, unde a stat un timp. În 1584 a mutat capitala Țării Românești de la Curtea de Argeș la Târgoviște, a reconstruit și amplificat Curtea Domnească din Târgoviște și a ctitorit monumentala Biserică Domnească.

1621 – A încetat din viață Maria Cristina de Habsburg (10 noiembrie 1574 – 6 aprilie 1621)

Prințesă germană, membră a Casei de Habsburg și, prin căsătorie, Prințesă a Transilvaniei; după moartea soțului ei, Sigismund Báthory; a devenit principesă a Transilvaniei de două ori, în 1597 și în 1598.

1749 – Abolirea șerbiei în Moldova

Actul de la 6 aprilie 1749, al Domnitorului Moldovei, Constantin Mavrocordat a redefinit statutul personal al vecinilor (țărani fără pământ) – a desființat legarea de glie a țăranilor, care puteau de atunci să se răscumpere cu 10 taleri de cap. Țăranii deveneau liberi ca persoană, dar nu au fost împroprietăriți și au rămas dependenți economic de boieri. Au devenit clăcași, fiind obligați să presteze 24 zile de clacă pe an, pe moșiile boierilor.

1795 – A apărut la Iași prima carte de matematică în limba română

Lucrarea Elemente arithmetice arătate firești a fost prima carte de matematică scrisă în românește și publicată în Moldova, tradusă și adaptată după Aritmetica italianului Alessandro Conti, de Spătarul Matei Millo și tipărită de episcopul de Hotin, Amfilohie Hotiniul. Numerele erau scrise folosind „țifre arăpești” și se foloseau denumirile: unile, zecile, sutile, un milion, zece milion, dilion, trilion, patrulion, nulă. Pentru adunare se folosea cuvântul cinuire (a cinui), pentru scădere rămășeață, pentru înmulțire a cislui, înmulțăre, tăblița lui Pithagora.

1869 – Inaugurarea podului de la Mărăcineni

Pod de fier, primul pod care a legat Muntenia de Moldova, construit din inițiativa Regelui Carol I, care l-a și inaugurat pe 6 aprilie 1869.

 

1871 – A fost dată în folosință calea ferată Timișoara–Arad

În 1868, Dieta de la Budapesta a adoptat Legea nr. 38/1868, pentru construcția segmentului de cale ferată Timișoara–Arad și a dispus concesionarea lucrării către o societate anonimă particulară.

Construcția propriu-zisă, în lungime de 57,2 km, a început la 3 decembrie 1868 iar lucrările au durat 16 luni.

Primele trenuri pe această secție erau trenuri mixte, având în compunere doar câteva vagoane de călători, viteza comercială nedepășind 16-–25 km/h. Erau remorcate de locomotive cu 3 osii cuplate, construite între anii 1869–1870 de fabrica austriacă G. Sigl Lokomotiv & Maschinen Fabrik din Wiener Neustadt.

1874 – Comisiunea monumentelor publice

La 6/18 aprilie 1874 a fost promulgat Regulamentul asupra Comisiunii Monumentelor Publice inițiat de B. Boerescu, ministrul Cultelor și Instrucțiunii Publice. Comisia, cu sediul în București, avea drept scop clasarea și conservarea monumentelor publice, fiind condusă de Al. Odobescu.

1877 – Mobilizarea pentru Războiul de independență

Efectul imediat al ratificării Convenției de trecere a armatei ruse pe teritoriul României a fost reprezentat de hotărârea guvernului de la București din 6/18 aprilie 1877, de a decreta mobilizarea generală a armatei. Această acțiune s-a desfășurat în două etape, parțial până la 15/27 aprilie 1877 și încheindu-se apoi la 25 aprilie/4 mai 1877, fiind o reușită extraordinară pentru condițiile acelei perioade. Guvernul a luat această decizie din necesitatea apărării României contra unor posibile atacuri otomane și ca urmare a declarației de război a Rusiei la adresa Turciei. Au fost mobilizate toate structurile sistemului militar de apărare: trupele permanente și cele teritoriale; milițiile care urmau să se organizeze în subunități active și gărzile orășenești pentru paza localităților urbane. De asemenea, pentru prima oară, au fost create marile unități operative de tipul corpului de armată și diviziei. S-au intensificat acțiunile pentru buna aprovizionare a oștirii cu armament și muniție; s-au întărit detașamentele din punctele fortificate de la Barboși, Calafat și Ciuperceni, concomitent fiind supravegheate mișcările trupelor turcești din zona frontierei. Mobilizarea a adus sub arme aproximativ 100.000 de oameni în războiul de Independență.

1877 – Legea privind organizarea și administrarea teatrelor

Prima lege privind organizarea și administrarea teatrelor din România, din inițiativa lui Ion Ghica, director al Teatrului cel Mare din București, a fost votată de Parlament în 6/18 aprilie 1877, dar țara fiind angrenată în războiul pentru Independență, fondurile prevăzute nu au fost alocate. Prin aceeași lege, Teatrul cel Mare din București a primit oficial denumirea de Teatrul Național.

1878 – A încetat din viață I.A. Lapedatu (Ioan Alexandru Lapedatu; 6 iulie 1844 – 6 aprilie 1878)

Poet, prozator și publicist transilvănean; reputat profesor de limbi clasice.

1890 – S-a născut H. Dj. Siruni

Hagop Djololian Siruni; 6/18 aprilie 1890, Adabazar, Imperiul Otoman – 7 aprilie 1973, București

Jurnalist, istoric, armenolog și orientalist, poet și traducător, român de origine armeană. S-a născut într-o familie săracă, tatăl său, Arakel, fiind zugrav. A urmat Facultatea de Drept (1909–1914). Încă din perioada studenției, a început să colaboreze la mai multe ziare și reviste armenești cu articole literare și cronici teatrale. S-a înscris în partidul naționalist armean, Dașnak, care urmărea eliberarea poporului armean de sub jugul asupritor al turcilor. În timpul genocidului la adresa poporului armean din 1915, a fost urmărit de poliție și a trăit ascuns timp de patru ani. A fost secretar general al filialei din Istanbul a Casei Culturale Armene. În anul 1922, după instaurarea regimului Atatürk la conducerea Turciei, Siruni s-a refugiat împreună cu familia în România și s-a stabilit la București, la îndemnul lui Nicolae Iorga. A lucrat la Arhivele Statului, la Biblioteca Centrală de Stat din București, a fost secretar general al Eparhiei Armene din România, apoi a condus Casa Centrală de Cultură Armeană și Uniunea de Cultură Fizică Armeană. A editat și condus revista literară Navasart, ziarul și almanahul Araz, revista de cultură armeană Ani (numele străvechii capitale armene). De asemenea, a tradus poeziile lui Mihai Eminescu în limba armeană. A fost lector de Limba și Istoria turcă la Institutul de Studii și Cercetări Balcanice, conducând secția de studii turcești și orientale.

1901 – S-a născut Paul Jelescu

6 aprilie 1901 – 22 aprilie 1982, București

Compozitor, profesor și pianist. A studiat la Conservatorul din București (1918–1920), cu D.G. Kiriac, Alfonso Castaldi și Dimitrie Cuclin, apoi la Schola Cantorum din Paris (1920–1924), cu Vincent d’Indy și Paul Braud și s-a perfecționat cu Georges Boskoff și Blanche de Gueraldy. A fost profesor de pian și director al Conservatorului din Cernăuți, profesor de Pian și Citire de partituri la Conservatorul din București, pianist și maestru de sunet la Radiodifuziunea Română. Ca muzicolog, a publicat cronici muzicale, articole, eseuri în: Junimea literară, Revista profesorilor de muzică, Parole libere (Paris) etc., a realizat culegeri de folclor, a susținut concerte-lecții, recitaluri, concerte, emisiuni radiofonice. A compus muzică vocal-simfonică: Miorița, oratoriu pentru bariton, cor mixt și orchestră; muzică simfonică: Suită de colinde pentru orchestră, Suită românească; de cameră: Sonată în stil clasic pentru pian, Fugă pentru cvintet de suflători; muzică corală și vocală: Poeme nihiliste, Când însuși glasul, Trecut-au anii, pe versuri de Mihai Eminescu.

Rapsodie Dobrogeană pentru fagot și pian • Radu Țaga

1908 – S-a născut Gheorghe Vrabie

8 aprilie 1908, Voinești, Vaslui – 19 iulie 1991, București

Scriitor, editor, folclorist și istoric literar. Teza sa de Doctorat, distinsă cu Summa cum laude (1943), a fost tipărită în țară într-o versiune întregită, cu titlul Folklorul. Obiect. Principii. Metodă (1947). A scris cărți de non-ficțiune: Mesianism ardelean, Bârladul cultural, Gândirismul. Istoric, doctrină, realizări, Emil Gârleanu, Balada populară română, Folcloristica, Structura poetică a basmului, Gruia lui Novac. Repovestire în proză, cu gravuri de Mircea Dumitrescu, Eposul popular românesc. Teme, motive, structuri poematice, Poetica „Mioriței”, Introducere în etnografie. Obiect, principii, metode, Ritualurile agrare la români; a publicat culegeri de folclor: Basmul cu Soarele și fata de împărat. Povești, snoave și legende argeșene, Folklor românesc. Studii și texte etc.

1908 – S-a născut Emilia Șt. Milicescu

Emilia Sadoveanu; 6 aprilie 1908, Bechet – 17 iunie 1999, București

Poetă, prozatoare, publicistă și istoric literar, membră în Uniunea Scriitorilor din România, filiala Brașov. A obținut licența în Litere și Filosofie în 1929 la Universitatea din București și în 1965 și titlul de Doctor în Filologie la Iași. A fost profesoară de Limba română și franceză la Târgu-Jiu și la Turnu Severin, conferențiar universitar la Brașov între 1965–1969 și apoi profesoară la Universitatea din Sibiu. A debutat în 1929 cu povești publicate în revista Lumea românească. A colaborat cu versuri, nuvele și articole în reviste culturale ale vremii: România Literară, Steaua, Tribuna, Iașul literar, Jurnalul de dimineață, Argeș, Astra, Cronica, Timpul, Adevărul literar și artistic. Deși a scris pentru reviste și a lansat un volum de poezii, cea mai mare contribuție a sa pentru istoria literaturii este dată de volumele monografice pentru Barbu Ștefănescu Delavrancea, căruia i-a dedicat 40 de ani din viață: Delavrancea, om, literat, patriot, avocat, Dă-mi o fărâmă de lumină, Delavrancea. Bibliografie, Cronica din Bechet, Monografie Gheorghe Lazăr, Pe urmele lui Delavrancea etc.

1911 – S-a născut Horia Agarici

6 aprilie 1911, Lausanne, Vaud, Elveția – 13 iulie 1982, Constanța

Maior aviator al Forțelor Aeriene Române, unul dintre aviatorii de elită al celui de-al doilea război mondial, poet și autor. După un an de studii la Politehnica din Timișoara, a urmat cursurile Școlii militare de ofițeri de aviație de la Cotroceni, absolvite în 1933. După obținerea brevetului de pilot de război (16 aprilie 1934) a activat în mai multe escadrile, zburând pe diferite tipuri de avioane. A fost înaintat la gradul de locotenent aviator (1937), grad cu care a participat la manevrele regale din 1938. În cel de-al doilea război mondial, Escadrila 53 Vânătoare, din care făcea parte, se afla dislocată, încă din ianuarie, pe aerodromul de la Mamaia, Constanța, având misiune apărarea aeriană a litoralului. La 22 iunie 1941, ziua intrării României în război, Escadrila 53 era dislocată la Buzău, în vederea unei misiuni de protecție a unui grup de bombardament. Horia Agarici, având avionul în reparații, nu plecase cu escadrila, lucrând alături de mecanici la reparațiile a două avioane. În data de 23, a avut loc primul atac sovietic, în zona portului. Contraatacului forțelor antiaeriene li s-a adăugat lt. Agarici, cu un avion defect, fiind primul aviator român care a doborât trei bombardiere inamice într-o singură bătălie aeriană. Remarcabila victorie a fost citată prin ordin de zi pe armată, fiind apoi preluată și amplificată de ziare și radio.

Horia Agarici, salvatorul Constanţei

Celebritatea i-a fost asigurată și de versurile lui Păstorel Teodoreanu, puse pe note de Gherase Dendrino pentru un șlagăr la modă: „A plecat la vânătoare Agarici / A plecat ca să vâneze bolșevici…”. A fost decorat cu Medalia Virtutea Aeronautică cl.III, Ordinul Coroana României cu spade și cu spade și panglică, Medalia Virtutea Militară cl.V și cu Crucea de Fier germană și înaintat la gradul de căpitan aviator (1942). A mai zburat și în alte misiuni; în timpul uneia dintre ele, în ziua de 4 iulie, a fost creditat cu doborârea „probabilă” a unui avion sovietic. În august a fost detașat ca pilot de încercare la Uzinele IAR Brașov. După război, a fost trecut în rezervă, pentru a presta diferite activități fără nici o legătură cu meseria și pasiunea lui, zborul. Ca o consecință a servitudinii față de Moscova a regimului comunist din România, a fost degradat, ca și alți aviatori care se distinseseră pe frontul de est, a fost întemnițat la Aiud ca deținut politic, condamnat la 25 de ani de muncă silnică și eliberat prin grațierea generală din 1964. A fost reabilitat și i-a fost redat gradul de căpitan în 1965.

Gherase Dendrino / Păstorel Teodoreanu – A plecat la vânătoare Agarici

1913 – Academia de Înalte Studii Comerciale și Industriale

Din iniţiativa lui Nicolae D. Xenopol, ministrul Industriei şi Comerţului, sprijinit de un grup de tineri economişti formaţi la universităţi prestigioase din Germania, Franţa şi Anglia, Regele Carol I a semnat Legea privind înființarea Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale (AISCI), votată de Cameră în ședința din 29 martie, iar de Senat în ședința din 8 aprilie, publicată în Monitorul Oficial nr. 12/13 aprilie 1913. A fost prima instituţie de învăţământ economic superior din România. În prezent, Academia de Studii Economice București.

Text integral: Decretul de înființare a Academiei de Înalte Studii Comerciale și Industriale din 6 aprilie 1913 [Academia de Studii Economice din București]

1917 – Congresul Cooperatorilor din Basarabia

S-a desfășurat la Chișinău între 6–7 aprilie; reprezentanții cooperatorilor s-au pronunțat pentru autonomia Basarabiei, exprimând adeziunea la tezele programatice ale Partidului Național Moldovenesc. Aceeași atitudine s-a înregistrat și la Congresul Preoților (19–25 aprilie), Congresul Studenților Moldoveni (20 mai), Congresul Învățătorilor Moldoveni (25–28 mai).

1922 – S-a nascut Anatol Gugel

6 aprilie 1922, Iași – 13 septembrie 2022 , Chișinău, R. Moldova

Poet și publicist. Copilăria și adolescența și le-a petrecut la Chișinău. În 1945 a absolvit Institutul pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău. A debutat cu poezii în revista Licurici în 1940. A lucrat în redacția gazetei Tinerimea Moldovei, a fost redactor-șef adjunct al revistei Moldova, susținând două decenii la rând rubrica De la Naslavcea la Giurgiulești. A devenit animatorul unor cenacluri literare. A debutat editorial cu plachetele de versuri Generația mea (1951), apărând în Schimbul nostru (1952). A publicat volume de poezii: Povestea gorunului, Nistrule pe malul tău, Fereastra cu trei mușcate, Vânt de april, Ostroave verzi, Visătorii, Sonata lunii, Cutia de rezonanță, Scoica sarmatică, Caietul cu scoarțe de chihlimbar, Lanterna magică, în care a cântat frumusețea și bogăția plaiului natal, dragostea pentru mamă și iubită. Este autorul cărților de publicistică: Pe-un picior de plai, Drumeție. Oameni și locuri, Înșiră-te, mărgărite, Har. Pentru copii a scris cărțile Eu, Anicuța și Radu, Flota mea, Adio, Cioco, Știubeiul cu povești. Este autorul libretului operei Eroica baladă (Inima Domnicăi, muzica A. Stîrcea). Ultima sa carte, Am fost odată ca niciodată (2004), a adunat versuri scrise în decurs de șase decenii. A fost distins cu Medalia „Mihai Eminescu” (1998), titlul de Lucrător Emerit al Culturii (1971), Premiul de excelență al Uniunii Scriitorilor din Moldova (2004).

1927 – A încetat din viață Dimitrie Popovici-Bayreuth (19 iulie 1860 – 6 aprilie 1927)

Bariton; solist al Operelor din Praga, Viena, Bayreuth, Munchen, Hamburg; interpret de seamă al operelor lui Wagner.

1928 – S-a născut Gheorghe Comănescu

6 aprilie 1928, Băbeni-Bistrița, Vâlcea – 18 februarie 2008

Fost Mare maestru al Marii Loji Naționale din România, om politic. s-a alaturat din tinerețe PNȚ, a fost deținut politic timp de zece ani. După eliberarea din închisoare și-a continuat studiile și a obtinut diploma de inginer constructor. A fost admis în rândurile francmasonilor în 1994, a parcurs toate treptele fraternității până a devenit Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România (1998–2003). A contribuit la reconstrucția mișcării masonice din România și la reintegrarea ei în Lanțul Universal al Masoneriilor Regulare. A fost deputat în legislatura 1992–1996, ales în județul Ilfov pe listele partidului PNȚCD/PER.

1930 – S-a născut Alexandru George

George-Alexandru Georgescu; 6 aprilie 1930, București – 28 septembrie 2012, București

Prozator, eseist, traducător din limba franceză, istoric și critic literar. În 1949 s-a înscris la Facultatea de Filologie, de unde a fost exmatriculat în 1950 din motive politice. A fost muncitor necalificat și desenator tehnic în construcții, apoi bibliotecar la Biblioteca Academiei. A debutat în presa literară la 39 de ani (1969), cu povestirea Nocturnă, tipărită în Luceafărul, iar editorial în 1970, cu volumul de povestiri Simple întâmplări cu sensul la urmă și cu eseul Marele Alpha, consacrat operei argheziene. A colaborat la numeroase reviste, atât înainte, cât și după 1989. În ultimii ani a deținut rubrici permanente în revistele Luceafărul din București și Litere din Târgoviște. A publicat studii critice: Semne și repere, În jurul lui Lovinescu, Mateiu I. Caragiale, Caragiale; romane: Dimineața devreme, Într-o dimineață de toamnă. Cinci sau chiar șase personaje în jurul unui autor, Oameni și umbre, glasuri, tăceri; povestiri: Clepsidra cu venin, Petreceri cu gîndul și inducții sentimentale etc.

1932 – Legea de conversiune a datoriilor agricole

Prin Legea pentru asanarea datoriilor agricole, se reduceau datoriile proprietarilor agricoli din România. Legea a fost anulată în octombrie, același an.

1938 – A încetat din viață Aurel Angelescu (15 aprilie 1886 – 6 aprilie 1938)

Matematician care a contribuit la dezvoltarea algebrei și teoriei funcțiilor; profesor la Facultatea de Științe a Universității din Cluj.

1941 – Recensământul general al populației României

A fost efectuat în 6 aprilie 1941, pe teritoriul rămas în cadrul României în urma pierderilor teritoriale din 1940. Ulterior, după eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord și ținutului Herța, a fost realizat și recensământul pentru aceste regiuni (toamna lui 1941), dar și pentru Transnistria (decembrie 1941). Potrivit acestui recensămînt, populația era de 13.537.757 de persoane, cu structura etnică: români: 11.827.110 (87,4%), germani: 542 326 (4%), unguri: 407 188 (3%), evrei: 302.090 (2,23%), alții și nedeclarați: 759 184 (5,6%).

1941 – S-a născut Gheorghe Zamfir

6 aprilie 1941, Găești, Dâmbovița

Naist virtuoz și compozitor. Avea înclinații muzicale din copilărie, fiind atras de muzica lăutarilor, dorind să cânte la acordeon cu taraful de țigani. La 14 ani s-a înscris la Școala de muzică nr. 1 din București pentru a studia acordeonul, dar a fost acceptat la clasa de Nai Fănică Luca, demonstrând o abilitate extraordinară pentru acest instrument. A urmat Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, absolvit cu dublă specializare, Pedagogie (1966) și Dirijorat pentru cor și orchestră (1968). În 2005 a obținut titlul de Doctor în Muzicologie, cu calificativul Summa cum laude pentru teza Naiul – geneză, evoluție și semnificație. Exprimându-se artistic printr-un instrument aproape uitat (naiul, numit și fluierul lui Pan), a reușit să cucerească aplauzele întregii planete. A modificat forma, construcția și tehnica naiului, lărgindu-i considerabil paleta de interpretare. A introdus naiul în toate stilurile și genurile muzicale, revoluționând sunetul la scară universală și aducându-l în atenția publicului modern. Este membru al Societății Compozitorilor din Franța din anul 1972. Ca artist în domeniul literar și al artelor plastice, a publicat versuri, eseuri și o carte autobiografică și a expus picturi proprii în țară și străinătate. De-a lungul întregii cariere, a primit numeroase premii, distincții și medalii, printre care: Medalia Vaticanului, Ordinul Meritul Cultural al Franței, Ofițer și Cavaler al Franței, Belgiei și Luxemburgului, Medalia de aur a Asociației Academiei de Artă, Științe și Litere a Franței – de două ori, Premiul Internațional Omnia pentru întreaga operă muzicală, în cadrul premiilor anuale ale Academiei Internaționale „Mihai Eminescu” (2009) etc.

Gheorghe Zamfir & James Last – Ciocarlia

1944 – Prima bătălie de la Târgu Frumos

În 1944 au fost două bătălii la Târgu Frumos. Prima s-a desfășurat între 6–12 aprilie, iar a doua între 2–7 mai, între trupele aliate ale Germaniei Naziste și României care s-au opus Armatei Roșii a Uniunii Sovietice. În ambele bătălii, sovieticii au încercat să intercepteze șoseaua Iași–Târgu Frumos–Pașcani și să înainteze cât mai mult spre sud și spre Iași, în cadrul ofensivei din primăvara anului 1944. În prima bătalie s-au confruntat forțe blindate germane și un important contingent de tancuri ale Armatei sovietice. Tancurile sovietice au cucerit inițial orașul, concentrându-și apoi efectivele în sudul orașului și lăsând descoperită partea de est. Contraatacul germano-român s-a desfășurat de-a lungul șoselei Iași–Târgu Frumos în 10 aprilie. Tancurile diviziei Grossdeutschland (70 de blindate) au înaintat spre Târgu Frumos, venind dinspre est, pe două coloane, indică istoricii militari, iar contraatacul a fost atât de rapid încât sovieticii s-au retras după 48 de ore din oraș. Frontul II Ucrainean a suferit pierderi serioase, peste 350 de tancuri sovietice fiind distruse de diviziile germane și românești.

1944 – S-a născut Florin Gheorghiu

6 aprilie 1944, București

Șahist, Mare maestru internațional. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Română-Engleză a Universității București. A fost descoperit, ca șahist, de maestrul internațional Corvin Radovici. La doar 13 ani a devenit campion național de șah la juniori. La 16, a câștigat prima dată campionatul țării, în total fiind de 9 ori campion național de șah la seniori (1960, 1962, 1964–1967, 1973, 1977 și 1987). În 1970 s-a clasat pe locul 1–2, la egalitate cu Victor Ciocâltea, cu care a susținut un meci de baraj de 10 partide, terminat la egalitate. Titlul de campion național i-a fost acordat lui Victor Ciocâltea. În 1963, la Campionatul Mondial de juniori de la Vrnjačka Banja, a câștigat primul titlu de campion mondial pentru șahul românesc, iar FIDE i-a acordat titlul de maestru internațional. În 1965 a devenit primul mare maestru internațional din România. În 1966, la Havana a înregistrat o victorie de răsunet în fața americanului Bobby Fischer, aceasta fiind singura partidă oficială pe care Fischer, viitor campion mondial, a pierdut-o contra unui adversar mai tânăr decât el. A reprezentat România la șase ediții ale campionatelor mondiale studențești pe echipe (1960–1967); la 14 olimpiade (1962–1974, 1978–1990), la patru dintre acestea terminând neînvins (Lugano 1968, Nisa 1974, Buenos Aires 1978 și Dubai 1986); la cinci campionate europene: Hamburg 1965, Bath 1973, Moscova 1977, Haifa 1989, Debrecen 1992; la Campionatul Mondial pe echipe de la Lucerna 1985; la 15 balcaniade (1971–1978, 1980, 1981, 1983–1985, 1988, 1990), obținând de două ori locul întâi cu echipa (1971, 1977) și de șase ori medalia de aur pentru cea mai bună performanță individuală pe masa 1. În toată cariera, a jucat sub culorile României în echipa națională de șah 461 de partide la 65 de competiții (inclusiv meciuri amicale interțări).

1945 – S-a născut Cornel Constantiniu

6 aprilie 1945, București

Interpret de muzică ușoară, actor. În 1969 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București și a urmat cursuri de perfecționare cu compozitoarea Camelia Dăscălescu. În 1970 a debutat în concursul Steaua fără nume, fiind primul câștigător al trofeului. A fost actor la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” din Iași, la Teatrul Muzical „Ion Vasilescu” din București, solist al secției de estradă din Ansamblul „Rapsodia Română”. În 1970, a obținut premiul I la Festivalul Național de Muzică Ușoară Mamaia, secțiunea interpretare cu melodia N-ați văzut o fată? de Alexandru Mandy. S-a retras de pe scenă de aproape 30 de ani, fiind bolnav de Parkinson.

Valentiu Grigorescu / Ciupi Radulescu – Amintește-ți mereu

1951 – S-a născut Miomir Todorov

6 aprilie 1951, Diniaș, Timiș – 11 mai 2011

Prozator, ziarist, publicist român de origine sârbă. A absolvit Facultatea de Filologie, Universitatea din București (1970–1974). A fost profesor de școală la Ravnic și Diniaș, redactor la Studioul de Radio din Timișoara, secția sârbă, și corector la revista Književni život (Viața literară – publicație trimestrială de literatură, singura de acest tip a sârbilor din România de astăzi). A colaborat la Književni život, Banatske novine, Orizont etc. A publicat volumul Postajanje/Devenirea (1988). A fost prezent în diverse antologii editate în România și Serbia.

1953 – S-a nascut Vlad Pohilă

6 aprilie 1953, Putinești, Florești, RSS Moldovenească, URSS – 15 mai 2020, Chișinău, Republica Moldova

Scriitor, publicist, traducător și profesor universitar român basarabean. Licențiat al secției de ziaristică din cadrul Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova (1975), a urmat la Moscova cursuri de Muzeistică și Studiul artelor (1976) și studii doctorale în Lingvistică la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Chișinău. A fost ghid și interpret în turism, în marile muzee de arte din Moscova și Sankt-Petersburg, timp în care, pe lângă rusă și franceză, a studiat limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă), precum și culturile acestor popoare. Ca ziarist, a lucrat la Noutăți editoriale, Limba și literatura moldovenească/Revistă de lingvistică și știință literară și Glasul/Glasul Națiunii, participând, în 1989, la tipărirea primelor numere, în condiții de clandestinitate, la Riga (Letonia) și la Vilnius (Lituania). A fost redactor, redactor-șef la Mesagerul, redactor la Viața Basarabiei și redactor-șef adjunct la Limba Română, redactor-șef al BiblioPolis, redactor, redactor și coautor la Calendar Național, redactor la Tyragetia, revista Muzeului Național de Istorie a Moldovei. A colaborat la ziare și reviste de limba română din Chișinău: Tinerimea Moldovei, Viața satului, Literatura și arta, Țara, Timpul, Jurnal de Chișinău etc., din București: România Liberă, Flacăra, Luceafărul, din Iași: 24 de ore, Cronica, Convorbiri literare, din Cernăuți: Zorile Bucovinei, Concordia, Plai românesc, Septentrion literar, la publicații ale diasporelor românești din Germania, Franța, Canada, SUA, Australia etc. Editorial, a debutat cu studiul Nume proprii din alte limbi în context moldovenesc (1988), urmat de: Să citim, să scriem cu litere latine, Grafia latină pentru toți, Mic dicționar de nume proprii străine, a fost unul dintre autorii volumului Dicționar de greșeli. A tradus peste 20 de cărți de artă și ghiduri ale unor localități din Republica Moldova, proză scurtă, eseuri și poezii din mai multe limbi, precum și câteva romane. În 1989, a ținut cursuri de Ortografie a limbii române pentru profesorii din diferite sate și orașe ale Republicii, precum și din nordul Bucovinei. A predat cursuri de Limba română la Universitatea de Stat „Ion Creangă”, de stilistică și cultivarea limbii la Universitatea Liberă Internațională din Moldova.

1954 – Procesul Lotului Pătrășcanu

Decizia pentru începerea procesului lui Pătrășcanu s-a luat în ședința Biroului Politic al CC al PMR din 2 septembrie 1953. La 27 martie 1954, anchetatorii au hotărât finalizarea cercetărilor și transmiterea dosarului la instanța de judecată. Actul de acuzare nr. 3/1954 emis de Tribunalul Suprem, Colegiul Militar, „împotriva grupului de spioni și complotiști în frunte cu Lucrețiu Pătrășcanu și complicii lui” trimitea în instanța de judecată pe: Lucrețiu Pătrășcanu, fost avocat; Herbert Zilber, fost director al Institutului de Conjunctură Economică, Ion Mocsonyi-Styrcea, fost mareșal al curții regale; Alexandru Ștefănescu, fost mare industriaș; Remus Koffler, funcționar; Jac Berman, antreprenor; Emil Calmanovici, antreprenor; Victoria Sârbu, fără profesiune; Lena Constante, pictor scenograf; Herant Torosian, fost consul al României la Paris; Harry Brauner, fost director al Institutului de folclor. Procesul a avut loc la București, în perioada 6–13 aprilie, pronunțarea sentinței, pe 14 aprilie și a prevăzut condamnarea la moarte și confiscarea averii pentru Lucrețiu Pătrășcanu și Remus Koffler, iar pentru ceilalți din lotul Pătrășcanu erau stabilite pedepse cu închisoarea variind de la 8 la 15 ani. Sentința de condamnare la pedeapsa capitală a lui Pătrășcanu și Koffler a fost executată prin împușcare în 17 aprilie 1954 la închisoarea Jilava.

1973 – S-a născut Cristina Rhea

6 aprilie 1973, Găești, Dâmbovița

Scriitoare, jurnalistă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Este licențiată a Facultății de Jurnalism și Știintele Comunicării din București, bursieră a fundației Kulturkontakt Austria, Programul de Rezidență artistică Writers-in Residence. (2000–2007). În 2005 a fost admisă la Programul de Master în Jurnalism al Universității Indiana, Facultatea de Jurnalism, SUA, Graduate Studies (ofertă declinată). Este fondatoarea site-ului educativ Great Fashion. A publicat 9 cărți de literatură, jurnalism și științele comunicării: Ochiul străinului, Europenii la noi acasă, 22 de martori la destin, România, care a dispărut.

1979 – S-a născut Ombladon

Bogdan Ionuț Păstacă; 6 aprilie 1979, București

Cântăreț de hip-hop, rapper. Împreună cu Cheloo (Cătălin Ștefan Ion) au format trupa Paraziții în 1994, când au susținut primul lor concert, la balul bobocilor de la liceul „Spiru Haret” din București. În 2004 a lansat primul său album, Condoleanțe, album premiat cu Discul de Aur pentru numărul mare de exemplare vândute.

Nu mi-e frică

1984 – A încetat din viață Virgil Carianopol (29 martie 1908 – 6 aprilie 1984)

Poet, inițial avangardist, ulterior tradiționalist; fost deținut politic al regimului comunist.

1985 – A încetat din viață Viorel Doboș (14 aprilie 1917 – 6 aprilie 1985)

Compozitor, dirijor, pianist; Maestru Emerit al Artei; Laureat al Premiului de Stat.

1992 – A încetat din viață Ion Șerfezi (2 noiembrie 1913 – 6 aprilie 1992)

Dirijor, compozitor; profesor la Conservatorul din București și la Conservatorul Astra din București; dirijor de cor la Ansamblul Armatei, Corul Patriarhiei Române.

1992 – A încetat din viață Ioan Ceterchi (16 decembrie 1926 – 6 aprilie 1992)

Jurist, specialist în teoria statului și a dreptului; profesor la Facultatea de Științe Juridice din Cluj; politician comunist; membru corespondent al Academiei Române.

1999 – A încetat din viață Ion Grecea (11 aprilie 1924 – 6 aprilie 1999)

Ofițer de carieră, scriitor, poet, publicist.

2000 – A încetat din viață Sorin Moisescu (13 mai 1939 – 6 aprilie 2000)

Judecător, procuror; președinte al Curții Supreme de Justiție (1998–2000); participant la revoluția din 1989.

2002 – A încetat din viață Petru Dumitriu (8 mai 1924 – 6 aprilie 2002)

Scriitor, jurnalist; director fondator al Editurii de Stat pentru Literatură și Artă; autoexilat din România din 1960.

2004 – Inaugurarea Institutului Cultural Român de la Praga

Este cel de-al 8-lea institut cultural român din străinătate, în rețeaua ICR din întreaga lume. ICR Praga este membru fondator al European Union National Institutes for Culture (EUNIC Cluster Praga), deţinând preşedinţia acestei structuri între 2008–2011.

2008 – A încetat din viață Wanda Sachelarie-Vladimirescu (24 ianuarie 1916 – 6 aprilie 2008)

Pictoriță și graficiană; desemnată Femeia Anului 1993 de The International Biographical Center of Cambridge.

2009 – Protestele de la Chișinău

Anunțul victoriei comuniștilor în alegerile legislative din Republica Moldova, desfășurate pe 5 aprilie a declanșat o serie de proteste la Chișinău, supranumite Revolta de la Chișinău (6–8 aprilie). În prima zi au avut loc proteste spontane, pașnice, adunând circa 15 mii de participanți. Au început în dimineața zilei de 6 aprilie, atunci când mai mulți tineri basarabeni au declarat zi de doliu național: „În ziua de 6 am creat tot felul de evenimente pe Internet, să chemăm lumea – seara la 18 – cu o lumânare. Să îngropăm democrația. Aveam panglici negre, eram în doliu. Nu am ieșit să ne spânzurăm de tristețe în Piață, ci să schimbăm ceva. Toată lumea știa că alegerile au fost fraudate”.

2013 – A încetat din viață Ion Gheorghe Roșca (12 aprilie 1949 – 6 aprilie 2013)

Economist; profesor universitar și rector al Academiei de Studii Economice București.

2016 – A încetat din viață Nicolae Munteanu (20 februarie 1923 – 6 aprilie 2016)

Cronicar, ziarist și reporter sportiv; a lucrat la Radio Europa Liberă.

2018 – A încetat din viață Șerban Papacostea (25 iunie 1928 – 6 aprilie 2018)

Istoric; directorul Institutului de Istorie „Nicolae Iorga“ din București; membru titular al Academiei Române.

2022 – A încetat din viață Ana Pascu (Ana Ene-Derșidan; 22 septembrie 1944, București – 6 aprilie 2022, București)

Scrimeră la arma floretă; multiplu medaliată la Campionatele Mondiale (1963–1975) și Jocurile Olimpice (1968, 1972).

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită