6 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Bătălia de la Mărășești (6 august–19 august)

 

Schimbarea la Față a Domnului

Sărbătoare creștină în calendarul ortodox, romano-catolic, evanghelic, calvin, anglican

Eveniment descris de Evangheliile sinoptice, în care Iisus se schimbă la față pe Muntele Tabor, devine strălucitor, vorbește cu Moise și Ilie și este numit Fiul lui Dumnezeu. Este una din minunile lui Iisus menționate în Evanghelii (Matei 17:1-9, Marcu 9:2-8, Luca 9:28-36).

 

1413 – Tratatul de comerț cu negustorii brașoveni

Domnitorul Țării Românești, Mircea cel Bătrân a acordat, din Câmpulung, un privilegiu comercial brașovenilor, redactat în două exemplare, slavon (6 august) și latin (25 august), care le asigura acestora libertatea de tranzit a mărfurilor în/și prin Țara Românească. Actul emis de Mircea cel Bătrân, acordat la cererea voievodului Transilvaniei, Stibor de Stiboricz și a comitelui secuilor, Mihail era o reînnoire a privilegiilor pentru negustorii brașoveni acordate de înaintașii săi.

1838 – S-a născut Emilia Maiorescu-Humpel

6 august 1838, Craiova – 11 februarie 1918, Viena

Pedagogă, scriitoare și traducătoare, sora lui Titu Maiorescu. S-a căsătorit în 1870 cu Wilhelm Humpel, compozitor și profesor de muzică de origine austriacă. În același an, soții Humpel au deschis la Brașov Institutul de educațiune și instrucțiune pentru fete, cu o activitate de scurtă durată, apoi, la sugestia lui Titu Maiorescu, s-au mutat la Iași și au preluat conducerea pensionatului de fete deschis în 1871 la inițiativa Asociației Institutului Academic (1872). Pensionatul a funcționat până în 1901, sub numele de Institutul liceal de domnișoare Humpel. Soții Humpel au făcut parte din grupul apropiaților lui Mihai Eminescu, care a fost, pentru o scurtă perioadă, profesor la Pensionatul Humpel. Emilia Humpel a fost cea care a insistat pe lângă Maiorescu pentru a-l trimite pe Eminescu la tratament în străinătate, a organizat concerte și colecte de fonduri, a contribuit personal cu diferite sume de bani pentru plata tratamentelor medicale și spitalizărilor poetului. A fost un timp președinta Societății Unirea educatoarelor române din Iași. După moartea soțului (1900) s-a retras de la conducerea pensionatului.

1841 – S-a născut Florence Baker

Florica Maria Sas; 6 august 1841, Aiud, Imperiul Austriac/Alba – 11 martie 1916, Newton Abbot, Devon, Anglia

Exploratoare britanică originară din Transilvania, a doua soție a exploratorului britanic Sir Samuel White Baker, pe care l-a însoțit în toate călătoriile sale spre izvoarele Nilului. Nu se știe nimic sigur despre originile familiei sale, săsești, secuiești sau românești, dar se pare că familia făcea parte din grănicerii liberi. A avut o viață demnă de un roman… a rămas orfană la vârsta de 7 ani, părinții fiind uciși în luptele revoluției de la 1848. A fost roabă într-un harem din Imperiul Otoman, al cărui stăpân a vândut-o în piața de robi din Vidin în 1859. Samuel White Baker, un aventurier englez de 37 de ani, s-a grăbit să o cumpere, înaintea Pașei din Vidin, refugiindu-se împreună la București. Au devenit nedespărțiți. Sam Baker a lucrat la compania engleză Danube & Black Sea Railway care a construit calea ferată Cernavodă–Constanța. La Constanța, Sam Baker i-a obținut de la consulul britanic un pașaport pe numele Florence Barbara Maria Finnian, apoi perechea a plecat în Marea Britanie. La 18 ani Florence vorbea patru limbi: româna, maghiara, germana și turca, ulterior a învățat engleza, araba și kiswahili. În 1861 Florence a participat la expediția lui Sam Baker spre izvoarele (încă necunoscute) ale Nilului. Împreună au descoperit Lacul Albert și regiunea înconjurătoare a Africii ecuatoriale. Expediția a avut un mare succes, Sam Baker fiind înnobilat. În 1865 cei doi s-au căsătorit, Florence devenind, la rândul ei, Lady. În 1869, la cererea Hedivului Turco-Egiptean, Sam Baker a organizat o nouă expediție spre regiunile ecuatoriale ale Nilului, cu dublul obiectiv de a deschide un nou drum comercial și de a pune capăt negoțului arabo-musulman de sclavi africani. Florence l-a însoțit, ocupându-se cu logistica expediției: cunoștințele sale privind igiena și tratarea bolilor tropicale, a limbilor, a mentalităților din zona otomană și musulmană, diplomația sa, i-au fost indispensabile lui Sam. Florence a reușit acolo unde alți exploratori dăduseră greș, nutrind față de semenii săi stimă, simpatie sau aversiune în funcție de caracterul fiecăruia, neținând cont de rasă, limbă, religie sau grad. În 1874 Samuel și Florence Baker s-au întors în Anglia, unde au cumpărat conacul de la Sandford Orleight, în Devon, care a devenit reședința lor definitivă. Lady Florence, ca fostă roabă crescută într-un harem și cumpărată de soțul său, avea o reputație sulfuroasă în societatea britanică, ultra-rasistă, din secolul XIX, dar succesul expedițiilor, renumele lui Samuel Baker, rolul jucat de ea în expediții și buna sa educație i-au deschis în cele din urmă și ușile saloanelor „high-life„; doar regina Victoria a refuzat până la capăt să o primească oficial…

1844 – S-a născut Alfred, Duce de Saxa-Coburg și Gotha

6 august 1844, Castelul Windsor, Berkshire – 30 iulie 1900, Castelul Rosenau, Coburg

Al treilea duce de Saxa-Coburg și Gotha, domnind din 1893 până în 1900. Era și membru al familiei regale a Regatului Unit, fiind cel de al doilea fiu al reginei Victoria și al principelui Albert de Saxa-Coburg și Gotha, tatăl Reginei Maria a României.

1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Demisia Guvernului revoluționar provizoriu

Guvernul provizoriu ajunsese la conducerea țării deoarece tinerii revoluționari munteni, dorind traducerea ideilor în fapte, i-au atras de partea lor pe intelectualii de seamă ai vremii, precum și o parte a administrației și armatei. Tinerii revoluționari, precum I.C. Brătianu, frații Golescu, C.A. Rosetti, Gheorghe Magheru, Nicolae Bălcescu etc., au format un guvern provizoriu după abdicarea domnitorului Gheorghe Bibescu, constituit la 14/26 iunie 1848. Odată cu desemnarea Locotenenței domnești a Țării Românești, sub presiunea reacțiunii interne, sprijinite de Poartă și de Rusia, Guvernul provizoriu a demisionat la 25 iulie/6 august.

1857 – Întrevederea de la Osborne privind Principatele Române

Împăratul francez Napoleon al III-lea și regina Victoria a Marii Britanii s-au întâlnit la Castelul Osborne, de pe insula Wight (25 iulie/6 august –28 iulie/9 august), însoțiți fiecare de miniștrii lor de externe, contele Alexandre Walewski și, respectiv, lordul Clarendon.

În urma unor vii și aprinse discuții, în care fiecare parte și-a susținut cu tărie poziția fiind decisă să nu cedeze nici un pas, s-a ajuns la o soluție de compromis: Marea Britanie i se va alătura Franței în cererea către Sublima Poartă de anulare a alegerilor falsificate din Moldova, iar Franța, la rândul ei, a promis să nu mai sprijine formal unirea principatelor, mulțumindu-se cu dotarea lor cu instituții și sisteme de conducere similare. Pe plan diplomatic, întrevederea a reprezentat un moment important în realizarea statului român.

1866 – S-a născut Maria Ciucurescu

6 august 1866 – 11 februarie 1939

Actriță, promotoare a școlii realiste românești de la sfârșitul secolului al XIX-lea. La 15 ani a debutat în teatru la Brăila, alături de Trupa Burienescu în Baba-Hârca. În 1884, la 18 ani, o regăsim pe afișele bucureștene ale reprezentațiilor de la Grădina Racșa, unde a atras atenția prin talentul și frumusețea ei, astfel că Direcțiunea Teatrului National din București a angajat-o ca elevă și a înscris-o la Conservator. Din acest moment rolurile au venit unul după altul – sute de roluri memorabile într-o cariera de 50 de ani pe scena Teatrului Național. A jucat în cele mai variate forme ale comediei, dar mai ales în rolurile comediei de tip clasic (Shakespeare, Moliere, Gogol, Caragiale), remarcându-se prin vioiciunea și naturalețea interpretării. Societară a Teatrului Național București, a fost una din actrițele favorite ale genialului Caragiale, cel care „a fost destul să o vadă de câteva ori, ca Maria Ciucurescu să capete roluri peste roluri și să rămâie una din admirațiile lui Caragiale, din casa căruia nu avea voie să lipsească în anii din urmă, ori de câte ori venea de la Berlin. Mult îi plăcea lui Caragiale să stea de vorbă cu eroina comediilor sale!” [articolul Maria Ciucurescu din revista Luceafărul, 1913]. A apărut și în filme: Independența României, Manasse, Drumul iertării. A fost căsătorită cu actorul Romald Bulfinski.

Manasse (1925, film mut) • Regia Jean Mihail. Cu: Romald Bulfinsky, Maria Ciucurescu, Iosef Kamen, Ion Constantiniu, Pèpè Georgescu, George Aurelian, Alexandru Finți, Dorina Demetrescu

1867 – Biblioteca Academiei Române

Biblioteca s-a înființat la un an după fondarea Societații Academice Române, la data de 6 august 1867, cu scopul de a aduna și conserva în colecțiile sale fondul național de manuscrise și tipărituri, ilustrând istoria și cultura românească, precum și istoria și civilizația universală.

Colecțiile sale au o structură enciclopedică, de la cele mai vechi texte în limba română sau în limbile de cancelarie și cult care au circulat în spațiul românesc, până la ultimele publicații de orice tip și pe orice suport. Biblioteca Academiei este opera mai multor generații de cărturari care, prin donații și o intensă politică de achiziții, au contribuit la propășirea ei. Fondurile sale se cifrează la peste 14 milioane de unități, dintre care 3.600.000 monografii și 5.300.000 publicații seriale.

1871 – S-a născut Ion Popescu-Pasărea

6 august 1871, Pasărea, Ilfov – 10 aprilie 1943, București

Compozitor-psalt și profesor de seminar (nehirotonit), considerat a fi cel mai important compozitor și pedagog de muzică psaltică. A studiat la Seminarul Nifon din București (1883–1890), Conservatorul din București (1890–1893), cu Gheorghe Brătianu, Eduard Wachmann etc. și ulterior la Facultățile de Litere și Drept din București. A fost profesor de Muzică psaltică la Seminarile Nifon, Central, la Conservatorul de Muzică, la Academia de Muzică Religioasă și profesor de muzică la câteva licee particulare, toate în București; a fost concomitent cântăreț de strană la câteva biserici din Capitală: Sf. Dumitru, Sf. Spiridon, Sf. Gheorghe-Vechi, Kalinderu. A fondat și a condus câteva societăți muzicale: Macarie, Cucuzel, Asociația Generală a Cântăreților Bisericești din România, a redactat revistele muzicale Cultura, Cultura stranei, a format numeroși compozitori, muzicologi și psalți (George Breazul, I.D. Petrescu-Visarion, Nicolae Lungu, Gh. Folescu etc.), a adus contribuții importante la cercetarea și valorificarea tezaurului psaltic aflat în opera mai multor protopsalți. A publicat colecții și culegeri de cântece, muzică bisericească psaltică, lucrări didactice, studii de muzicologie.

Ion Popescu-Pasărea – Rugăciune • Grupul vocal Cantus, Dirijor Ionuț Drilia

1878 – S-a născut Ioan P. Papp

6 august 1878, Beiuș, Bihor – 10 aprilie 1959, Beiuș

Jurist, membru de onoare al Academiei Române (retras în 1946 și repus în drepturi în 1990). S-a remarcat îndeosebi în reorganizarea justiției românești din Transilvania după Marea Unire, mai întâi în cadrul resortului Justiție al Consiliului Dirigent, iar după desființarea acestuia, la secretariatul general și apoi la directoratul Justiției din Cluj. A publicat numeroase articole, apărute mai ales în revista Ardealul juridic, dar și cărți, între care: Proceduri de moștenire din Ardeal, Cartea funduară. Colecție de legi, regulamente, ordonanțe și formulare, Legea cambială, Norme de drept imobiliar, Legea cecului, Dreptul de autor, Dreptul matrimonial, Norme de drept imobiliar, Procedura civilă din Ardeal (3 vol.), Procesul Memorandului românilor transilvăneni (2 vol.), Instaurarea justiției românești în Ardeal. S-a numărat printre colaboratorii monumentalului Cod de procedură civilă a Transilvaniei (6 vol.).

1887 – A încetat din viață George Crețianu (3 octombrie 1829 – 6 august 1887)

Poet și publicist; ministru; membru de onoare al Academiei Române.

1895 – S-a născut Jules Nițulescu

Iuliu Nițulescu; 6 august 1895, Piatra Neamț – 23 aprilie 1975, Iași

Medic nutriționist și fiziopatolog, profesor universitar, membru titular (din 1955) al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe Medicale. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași. Între anii 1927–1929, beneficiind de o bursă a Fundației Rockefeller, a lucrat în laboratoare și centre medicale de nutriție, de igienă, tuberculoză și biologie marină din Statele Unite ale Americii. În 1942 a fost numit profesor titular la Catedra de patologie generală și medicină experimentală a Facultății de Medicină din Iași pe care a condus-o pînă în 1965. Între 1950–1963 a fost și directorul Institutului de Cercetări Medicale din cadrul Filialei Iași a Academiei Române, activitatea sa de cercetare axându-se pe studiul fiziopatologiei metabolismului și nutriției și urmărind problemele bolilor carențiale (în special a avitaminozelor și pelagrei), farmacodinamica acidului nicotinic, fiziopatologia bolilor cronice degenerative cardiovasculare și hepatice.

1897 – S-a născut Dimitrie Onofrei

6 august 1897, Iași – 20 martie 1991, Bethlehem, Pennsylvania, SUA

Tenor, cunoscut mai ales ca solist de operă. Și-a început cariera muzicală de copil, făcând parte din corul Bisericii Sfântul Spiridon din Iași. Studiile muzicale le-a făcut la Conservatorul muzical din aceeași localitate. În 1921 a fost admis, prin concurs, solist al Operei Române din București, dar în anul următor a plecat în Italia, unde a luat lecții de canto la Teatro alla Scala din Milano. Debutul s-a produs în 1922 pe scena Teatrului Regal din Malta, în rolul ducelui de Mantua din opera Rigoletto de Giuseppe Verdi. Ascensiunea sa a continuat cu fiecare turneu, întâi în diferite orașe ale Italiei și apoi în alte țări europene. În Statele Unite ale Americii a cântat pentru prima dată la Century Theater din New York. În total, în peste 20 de ani, a fost pe aproape toate scenele lumii, cântând în rolurile principale de tenor din circa treizeci de opere, printre care: Don José din Carmen de Georges Bizet, Edgardo din Lucia de Lamermoor de Gaetano Donizetti, Turiddu din Cavaleria Rusticană de Pietro Mascagni, contele Almaviva din Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini, Mario Cavaradossi din Tosca de Giacomo Puccini și Lohengrin din opera omonimă de Richard Wagner. După încheierea carierii solistice a devenit profesor de Canto la Conservatorul de muzică din Cincinnati apoi la Chicago. A trăit până la o vârstă foarte înaintată în orașul Bethlehem din statul Pennsylvania.

Amilcare Ponchielli – La Gioconda Cielo e mar

1912 – S-a născut Ion Marin Iovescu

6 august 1912, Spineni, Olt – 9 august 1977, Bughea de Jos, Argeș

Prozator. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, lucrând apoi ca profesor, voiajor comercial, bibliotecar. A debutat în 1934, la România literară (condusă de Liviu Rebreanu). Începuturile afirmării sale literare sunt legate de criticul E. Lovinescu, care l-a „descoperit” în împrejurări evocate într-un text publicat în Adevărul (februarie 1936), sub titlul Un nou Creangă, și inclus ulterior în Memorii, sub titlul Un țăran descălecat în literatură. Adevăratul debut la cenaclul Sburătorul a avut loc în toamna lui 1935 când a citit, cu mare succes, dintr-un „roman rural„, Nuntă cu bucluc, care va fi editat în 1936 cu o prefață de E. Lovinescu. A colaborat la Vremea, Revista Fundațiilor Regale, Argeș etc. Din scrierile sale: O daravelă de proces, Oameni degeaba, Lacrimi pe pâine, Soare cu dinți, Marea vâlvătaie.

1912 – S-a născut Henry Selbing

6 august 1912, Sibiu – 16 februarie 2000 (date incerte)

Dirijor cu o singură mână; primul director și prim dirijor al Orchestrei Filarmonicii de Stat din Sibiu. Născut într-o familie modestă de evrei pasionați de muzică, toți cei patru copii studiau câte un instrument – Henry, pianul, dar asista și la orele celorlalți, învățând autodidact și celelalte instrumente. La 11 ani cânta în corul unui Templu ebraic, fiind și solist. În paralel, pentru a se întreține, era curier, transportând încălțăminte. Traversând cu brațele încărcate de cutii cu pantofi, nu a observat la timp tramvaiul care l-a lovit, retezându-i brațul drept, de sub umăr. A continuat studiile la Viena, la Neues Wiener Konservatorum, cu marele pianist și profesor Paul Wittgenstein căruia, de asemenea, îi lipsea brațul drept, pierdut pe front, în timpul primului război mondial. A dirijat Balul Operei din Viena, fiind și dirijor colaborator al orchestrei simfonice Radio. La instaurarea dictaturii hitleriste în Austria, a revenit la Sibiu (1939). După 1944 a înființat Orchestra Filarmonică de Stat din Sibiu, devenind unul dintre cei mai importanți animatori ai vieții culturale a orașului. Acest artist nu doar excepțional înzestrat, ci și un profesionist desăvârșit, a reușit să-i facă pe oamenii simpli să iubească muzica simfonică. Ani la rând, sala de concerte a Filarmonicii de Stat din Sibiu a fost arhiplină. Beethoven, Bach, Mozart, Wagner, Stravinski, Haydn, Ceaikovski, Brahms, Anton Bruckner, Debussy, Enescu sunt doar câteva dintre numele compozitorilor celebri, din repertoriul orchestrei dirijate de Henry Selbing.

Mai mult: Henry Selbing – dirijorul cu o singură mână care a reînviat muzica simfonică la Sibiu de Minodora Sălcudean [Capital Cultural]

Ludvig van Beethoven – Concertul pentru pian nr. 1 în Do major, op. 15 • Orchestra Filarmonicii de Stat Sibiu, dirijor Henry Selbing, Pian: Luchian Ionescu-Sibiu

1915 – S-a născut Al. Voitin

Alexandru Voitinovici; 6 august 1915, Pașcani – 5 septembrie 1986, București

Jurist și dramaturg. A urmat Facultatea de Drept a Universității din Iași (1937–1942). După terminarea studiilor a ocupat diverse posturi la tribunalele din Dorohoi, Iași, Piatra Neamț, Roman și în județele Prahova și Ilfov, iar după 23 august 1944 a fost numit președinte al Tribunalului Poporului din București, prezidând numeroase procese politice: Ion Antonescu (1946), Iuliu Maniu (1947). A fost promovat secretar general la Ministerul Justiției, procuror general al RPR și președinte al Tribunalului Suprem. A fost revocat din funcție în anul 1967. A scris piese de teatru cu temă istorică: Oameni care tac, Portretul, Scrisori anonime, Procesul Horia, Avram Iancu sau calvarul biruinței, Procese istorice, Pragul nemuririi: Horea-Cloșca-Crișan etc.

1917 – Bătălia de la Mărășești

Bătălia de la Mărășești (24 iulie/6 august–6 august/19 august) a fost cea mai importantă operațiune militară desfășurată de Armata Română în timpul primului război mondial, o operațiune complexă, de apărare și menținere a liniei frontului punctată cu numeroase riposte ofensive din partea românilor, în condițiile în care armata rusă era în plină disoluție revoluționară. S-a desfășurat pe Frontul Român în zona Vrancei, în spațiul dintre râurile Siret și Putna și aliniamentul Muncelu–Mărășești.

În 6 august a avut loc atacul artileriei germane (conduse de generalul Curt von Morgen); Divizia 5, condusă de generalul Eremia Grigorescu a contraatacat, rezistând pe pozițiile din zona satului Doaga. A doua zi, trupele germane au reluat atacul, iar românii au trecut la contraatacul la baionetă (luptă corp la corp). Unitățile române au părăsit satul Doaga și s-au retras la marginea pădurii Prisaca, unde au organizat o nouă apărare. Pe 8 august, Generalul Johannes von Eben a schimbat sectorul de atac, pe frontul apărat de trupele ruse aliate, care s-au retras mai spre nord, cu un regiment anihilat. În sfârșit, pe 9 august, Germanii au atacat mai intens, dar au suferit mari pierderi în urma acțiunii unității de artilerie româno-ruse de pe malul estic al Siretului.

Armata română, comandată de generalul Eremia Grigorescu, a oprit o puternică ofensivă germană condusă de mareșalul Anton Ludwig August von Mackensen, declanșată cu scopul scoaterii definitive a României din război. Bătălia a avut ca rezultat eșecul ofensivei germane și stabilizarea frontului din zonă, până la sfârșitul conflagrației. Generalul german Curt von Morgen, comandantul Corpului I de Rezervă, consemna în memoriile sale: „Rezistența dușmanului, în special a românilor, a fost neobișnuit de dârză și s-a manifestat prin 61 de contraatacuri […] în decursul celor 14 zile de luptă. Ele au condus mai ales la lupta cu baioneta”.

În inima românilor, această bătălie are un loc special datorită eroismului de care au dat dovadă ostașii români și a faptelor de arme ale sublocotenentului Ecaterina Teodoroiu, căpitanului Grigore Ignat, generalului Eremia Grigorescu, dar mai ales datorită legendarei expresii „Pe aici nu se trece!”.

1917 – A încetat din viață Măriuca Zaharia

Maria Ion Zaharia; 1905, Pădureni, Mărășești, Vrancea – 6 august 1917, Mărășești, Vrancea

Fetița de doisprezece ani, căzută eroic în luptele de la Mărășești, în primul război mondial, în timp ce transmitea pozițiile inamicului, dintr-un nuc, într-o livadă din satul Haret, la 5 km de Mărășești.

Drept recunoaștere a meritelor sale, a fost îngropată în Mausoleul de la Mărășești, iar în comuna natală a fost ridicat un monument, creat de artista Zoe Băicoianu.

1918 – S-a născut Sterian Munteanu

6 august 1918, Sâmpetru, Brașov – 7 aprilie 1990, București

Silvicultor, profesor universitar; membru corespondent (din 1974) al Academiei Române. Specialist în corectarea torenților și ameliorarea terenurilor degradabile, a adus contribuții științifice la explicarea genezei și dezvoltării proceselor torențiale, la cristalizarea și dezvoltarea concepțiilor și metodelor de dimensionare a barajelor de greutate folosite pe rețeaua hidrografică a torenților, la promovarea și afirmarea concepțiilor moderne privitoare la amenajarea bazinelor hidrografice torențiale.

1919 – S-a născut Cik Damadian

Hacik Damadian; 6 august 1919, Constanța – 30 iulie 1985, București

Desenator și caricaturist. S-a născut într-o familie de armeni refugiați. Și-a început studiile la Liceul „Mircea cel Bătrân” și a continuat în Italia, la Colegiul Armenesc “Murat–Raphael”. Dovedind deosebite calități artistice, înclinație spre desen, a frecventat Accademia de Belle Arte din Roma, dar și-a întrerupt studiile din cauza războiului. S-a întors în România, unde a lucrat la Rampa și România Liberă, a fost șef de lucrări la catedra de Desen a Institutului Cinematografic. A debutat cu o expoziție proprie în 1942. A expus, până la sfârșitul vieții, de la București la Buenos Aires, până la Erevan, în nenumărate țări, a realizat sute de lucrări în tempera, tuș, portrete șarjă, litografii, compoziții tematice. Foarte apropiat de stilul expresionist în creațiile sale, a creat caricatură, ilustrații de carte și grafică aplicată, a fost și un deosebit portretist de o fină observație. A creeat chiar și scurte filme de desene animate pentru televiziunea din Berlin. A fost membru al Asociației Orientaliștilor din București, al Uniunii Artiștilor Plastici și laureat a numeroase premii în țară și străinătate. Lucrările sale sunt expuse în multe muzee ale lumii, precum și în colecții particulare. Cea mai importantă operă a sa este considerat albumul Bucureștii, o colecție de desene ale vechilor case și străzi din București.

Biografie ilustrată: Cik Damadian [Nasui Collections & Archives]

1926 – A încetat din viață Constantin Climescu (30 noiembrie 1844 – 6 august 1926)

Matematician, profesor universitar; s-a ocupat în special de geometria analitică și istoria matematicii în România; membru corespondent al Academiei Române.

 

Ziua Minerului

În toate bazinele carbonifere se comemorează minerii uciși în timpul grevei de la Lupeni din 5–6 august 1929 (prima mare acțiune colectivă de protest a muncitorilor, din timpul crizei economice din 1929–1933). Sunt comemorați cei care s-au jertfit în luptele pentru obținerea unor condiții de muncă și de viață mai bune și victimele numeroaselor accidente de muncă din minerit.

1929 – S-a născut Geta Caragiu

Georgeta Caragiu-Gheorghiță; 6 august 1929, Hrupișta, Grecia – 11 martie 2018, București

Sculptoriță de expresie postcubistă, profesoară universitară, membră a Academiei Române. A fost sora mai mică a actorului Toma Caragiu și a reputatei lingviste Matilda Caragiu-Marioțeanu și soția sculptorului Alexandru Gheorghiță. A fost profesoară la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Sculptură, unde i-a avut printre studenți pe Aurel Vlad, Ioniță Adrian, Ion Mândrescu, Gheorghe Zărnescu, Liviu Brezeanu, Gabriel Tăicuțu.

A fost autoare a numeroase lucrări de sculptură de for public, dintre care: Statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul, amplasată în 1994 în Piața Unirii din Oradea; Bustul lui Grigore Antipa, inaugurat în 1995 în Municipiul Tulcea și statuia istoricului Vasile Pârvan amplasată în fața Muzeului Județean de Istorie din Bacău – toate realizate împreună cu soțul ei, sculptorul Alexandru Gheorghiță. A realizat de asemenea bustul din bronz al lui Toma Caragiu, dezvelit la Ploiești în noiembrie 2000, când marele actor ar fi împlinit 75 de ani. Este, totodată, autoare a numeroase lucrări de sculptură mică, fiind distinsă, printre altele, cu un Premiu de excelență pentru lucrarea Chivot la Salonul Internațional de Sculptură Mică „Constantin Brâncuși“ desfășurat la Muzeul de Artă din Târgu Jiu (2008). A participat la Expoziția Poduri Europene 2012 – lucrări de pictură și sculptură realizate în tabăra internațională de creație organizată la Eforie Sud și găzduită de Muzeul de Artă din Constanța; Expoziția personală de sculptură Clovnul și ai săi, în memoria fratelui său, Toma Caragiu (noiembrie 2011–ianuarie 2012, în foaierul teatrului din Ploiești), cu 10 lucrări, toate dedicate familiei; Expoziția Vârsta de bronz, bienala națională de plastică mică, ediția a III-a (12 noiembrie–8 decembrie 2013, Muzeul de Artă Cluj-Napoca).

Mai mult: „Toma și ai lui” Expoziție de scuptură și desen Geta Caragiu la rotonda TNB de Cosmin Năsui [Modernism]

1933 – S-a născut Sanda Manu

Alexandra-Ioana Manu; 6 august 1933, București – 19 aprilie 2023

Regizoare de teatru, profesoară universitară, fiica actorului Ion Manu. A absolvit cursurile Facultății de Regie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind colegă, printre alții, cu Radu Penciulescu. După absolvirea facultății, a fost regizor de teatru și de televiziune și profesoară universitară la IATC (devenit după 1989, ATF, mai apoi, UATC și, în fine, UNATC). Și-a încheiat cariera pedagogică (și universitară) la Facultatea de Teatru a Universității „Spiru Haret”, unde a fost colegă de catedră cu Lucia Mureșan, Constantin Codrescu, Margareta Pogonat, Adriana Piteșteanu, Vlad Rădescu. A regizat aproximativ 120 de spectacole de teatru și de televiziune. A montat spectacole în teatre din Germania și SUA, efectuând turnee la Belgrad, Varșovia, Moscova, Riga și Berlin. În 1972 a fost într-o călătorie de studii, ca visiting-teacher, în Cuba. A fost distinsă cu Premiul de Excelență al UNITER (1992) și cu Premiul pentru regia spectacolului Bolnavul închipuit de Moliere la Teatrul Național din Cluj, la Festivalul de Comedie de la Galați 2003. Un alt spectacol longeviv și de mare succes, cu premiera în 2003, a fost Cum iubește cealaltă jumătate de la Teatrul Mic din București. În 2011 a montat pentru Teatrul Metropolis din București textul lui Jean Cocteau, Vocea umană cu Oana Pellea ca protagonistă. În 2008 i s-a decernat Premiul UNITER pentru întreaga activitate. După 1995 a fost, pe durata unui mandat de 4 ani, vicepreședinte al UNITER. A fost căsătorită cu atorul Ștefan Tapalagă, cu care a avut un copil, Irina.

Sanda Manu, profesoara care a format jumătate din actorii români [TVR INFO]

1934 – S-a dat startul în prima ediție a Turului ciclist al României

Turul Ciclist al României sau Mica Buclă este cea mai importantă competiție ciclistă desfășurată pe teritoriul României. Aceasta este organizată de Federația Română de Ciclism.

Prima ediție a turului a avut loc între 6–12 august 1934, a avut 1.026 de km și 7 etape și a fost câștigată de Marin Nicolov și echipa Bulgariei. La 6 august 1934 pleca din București prima caravană a Micii Bucle, pe traseul: București–Pitești–Sibiu–Brașov–Bacău–Galați–Brăila–Buzău–București.

1935 – A încetat din viață George Vâlsan (21 ianuarie 1885 – 6 august 1935)

Geograf și etnograf; considerat unul din făuritorii entografiei moderne naționale; membru titular al Academiei Române.

1938 – S-a născut Liviu Glodeanu

6 august 1938, Dîrja, Cluj – 31 martie 1978, București

Compozitor și muzicolog, profesor. Studiile muzicale, începute la Școala Medie de Muzică din Cluj, au fost continuate la Conservatorul de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj (1955–1957), cu renumiții maeștri: Liviu Comes, Gheorghe Merișescu, Dorin Pop și la prestigiosul conservator bucureștean (1957–1961), unde a beneficiat de îndrumarea vestiților maeștri ai muzicii românești: Ion Dumitrescu, Nicolae Buicliu, Marțian Negrea, Tudor Ciortea, Alfred Meldelshon, George Breazul, Tiberiu Alexandru etc. După absolvire, tânărul muzician a fost numit profesor la Școala Elementară de Muzică nr. 2 din București; în paralel, a ocupat, prin concurs, și funcția de cercetător științific la Institutul de Folclor al Academiei Române, iar din 1963 și până la trecerea prematură și fulgerătoare în eternitate a făcut parte din grupul de lectori de la prima instituție de concerte a țării, Filarmonica „George Enescu” din București și, din 1971, în calitate de consilier la Direcția Muzicii din Ministerul Culturii. Deși a trăit numai 39 de ani, grație talentului și capacități sale de muncă, compozitorul Liviu Glodeanu a izbutit să realizeze lucrări de referință în principalele genuri ale creației muzicale, care s-au bucurat de elogioase aprecieri din partea publicului și presei de specialitate. A creat muzică de teatru: operele Zamolxe și Ulysse, operă–balet; muzică vocal simfonică: cantatele Tinerii soldați care au murit, Inscripție pe un leagăn, Suita pentru cor de copii, suflători și percuție, Oratoriul pentru recitator, soliști, cor de copii, cor mixt, orgă și orchestră Un pământ numit România. În domeniul muzicologiei, ne-a lăsat moștenire importante studii: Apartenența compozitorului la cultura națională, Probleme actuale ale valorificării folclorului, Muzica în conștiința contemporaneității, Memento Theodor Rogalski etc., care au văzut lumina tiparului în prestigioasa revistă Muzica.

Liviu Glodeanu – Zamolxe • Orchestra simfonică și grup coral a Radioteleviziunii Române, Dirijor Iosif Conta, Zamolxe: Nicolae Constantinescu, Magul: Gheorghe Crăsnaru

1938 – S-a născut Serafim Duicu

6 august 1938, Tismana, Gorj – 19 octombrie 1996

Scriitor, critic și istoric literar, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1956–1961). La examenul de admitere a plecat de acasă fără voie, cu 300 de lei împrumutați din vecini, întorcându-se cu fișa „admis cu bursă de studii”. A fost, de-a lungul timpului, profesor la Centrul Școlar Forestier Blaj, cadru didactic, asistent la Institutul Pedagogic Târgu Mureș, redactor la revista Vatra. În 1974 a devenit Doctor în Filologie al Universității București cu teza Vladimir Streinu – critic, istoric literar, estetician al poeziei și poet. În continuare, a fost lector, conferențiar și profesor universitar la Institutul de Teatru Târgu Mureș, consilier-șef la Inspectoratul pentru Cultură Mureș, ministru secretar de stat la Ministerul Culturii, director al Teatrului Național din Târgu-Mureș și rector al Universității Ecologice „Dimitrie Cantemir”. A debutat editorial în revista Tribuna, fiind fondator și președinte al Societății Culturale și al Fundației Școala Ardeleană, fondator al revistei Școala Ardeleană, fondator și președinte de onoare al Societății Culturale „Alexandru Papiu Ilarian”. Din lucrările publicate: Mureș pe marginea ta (culegere de folclor poetic, colaborare cu Lazăr Lădariu), Pop Reteganul Ion: Amintirile unui școlar de altădată, Considerații asupra paralelismului în balada populară din Oltenia, Cântecul găinii, în folclorul ceremonialului de nuntă din Transilvania, O ipostază a dorului – dorul călător, Vladimir Streinu: Monografie cu indice de nume, bibliografie și 4 planșe cu reproduceri fotografice, Septimiu Bucur: Banchetul lui Lucullus, Pe urmele lui Gheorghe Șincai, Pe urmele lui Samuil Micu-Clain, Pe urmele lui Petru Maior, Ion Antonescu și Garda de Fier: pe marginea prăpastiei, Dicționar de personaje dramatice etc.

1940 – Apelul pentru salvarea României

Exprimând îngrijorarea poporului român față de presiunile statelor fasciste asupra României în vederea satisfacerii pretențiilor teritoriale ale Ungariei horthyste și avertizând asupra consecințelor grave ale dezmembrării teritoriale a țării, la 6 august 1940, un numeros grup de personalități politice, științifice și militare a adresat opiniei publice internaționale un vibrant apel pntru susținerea intereselor supreme ale României. Printre semnatarii apelului au fost: I.C. Brătianu, Victor Antonescu, C. Anghelescu, G.G. Mironescu, Tancred Constantinescu, Aurel Dobrescu, Mircea Djuvara, Pan Halipa, Ion Mihalache, Istrate Micescu, Ghiță Pop, Sever Bocu, Ioan Pelivan, Mihai Popovici, V.P. Sasu, Gh.I. Bratianu, G. Ionescu-Sisești, Al. Lepădatu, I. Petrovici, Mihail Sadoveanu, Traian Săvulescu, Dr. D. Voinov, C. Stoinescu – rectorul Universității București, Octav Onicescu, George Macovei, M. Ciucă, C. Rădulescu-Motru, generalii Radu Rosetti, Negri, Schitu, Gr. Constandache etc. În document se arăta netemeinicia argumentelor propagandei horthyste anexioniste pe seama României: „Granițele noastre dinspre Ungaria nu sunt, cum s-a afirmat de atâtea ori greșit și tendențios, numai o consecință a tratatului de la Trianon. Aceasta nu a făcut decât să confirme – și încă nu deplin – realitățile etnice ale poporului român. Românii din Ardeal, îndeosebi, și-au manifestat libera lor voință națională, în virtutea dreptului fiecărui popor de a hotărî liber și singur soarta sa. Acest drept a fost afirmat încă înainte de cererea de armistițiu a monarhiei austro-ungare de organul național al românilor din Ardeal și Ungaria și proclamat de reprezentantul său în parlamentul din Budapesta, la 18 octombrie 1918. Guvernul maghiar constituit după prăbușirea monarhiei a recunoscut oficial această stare de drept și de fapt și a admis ca ofițerii și soldații români să depună juramântul pentru Consiliul Național Român. La 1 decembrie 1918 marea adunare de la Alba Iulia, expresiunea liberă a tuturor românilor din Ardeal și Ungaria, a proclamat unirea cu România, la care au aderat îndată și reprezentații populației germane. Românii din Ardeal nu au făcut deci altceva decât ce au facut toate naționalitățile cuprinse în hotarele fostei monarhii austro-ungare […]. Pentru motive ce nu avem a le discuta aici [se arăta în încheierea documentului] conjunctura politică de astăzi nu pare în favoarea României. A folosi însă această situație împotriva ei, pntru a-i impune hotărâri nedrepte, nu poate asigura în această regiune a Europei ordinea și conviețuirea pașnică a popoarelor. Dimpotrivă, prin dezmembrarea unității românești, împotriva căreia protestăm în numele întregului popor românesc, poate fi adâncită învrăjbirea, creându-se noi și puternice motive de vrăjmășie între state și națiuni pentru viitor”. În document era menționată, de asemenea, poziția ostilă a populației săsești și a celei șvăbești față de tendințele anexioniste ale Ungariei horthyste asupra României și dorința lor „de a rămâne în cuprinsul hotarelor României”.

1941 – S-a născut Cezar Ivănescu

6 august 1941, Bârlad, Vaslui – 24 aprilie 2008, București

Poet, dramaturg, scriitor și director de editură. A absolvit Facultatea de Filologie din Iași, a fost redactor la revista Luceafărul, a îndrumat în anii ’80 cenaclul Numele poetului. A debutat în poezie în revista Flacăra Iașului în iunie 1959, în teatru cu piesa Mică dramă (1969), care s-a jucat la Teatrul „Al. Davila” din Pitești, fiind montată într-un spectacol coupé cu Vin soldații de George Astaloș, în regia lui Radu Boroianu. În anul 1968 i-a apărut volumul de debut, Rod. Din 1968 a fost profesor de Limba și literatura română în Ardeal și Moldova, apoi redactor la Almanahul literar al Uniunii Scriitorilor și la revista Argeș din Pitești. În 1971 a început spectacolele de muzică și poezie, cu propria-i orchestră, numită Baaad. Dintre scrierile sale: La Baaad, Muzeon, Doina, Sutrele muțeniei, Pentru Marin Preda, Poeme, Efebul de la Marathon, Poeme și Proză, Erudita pietate.

Cezar Ivănescu – Doina

1941 – A încetat din viață Izabela Sadoveanu (Izabela Morțun-Andrei; 24 februarie/8 martie 1870 – 6 august 1941)

Critic literar, jurnalistă de opinie, poetă, traducătoare, militantă feministă; directoare a Școlii Normale „Elena Doamna” din Capitală; a organizat Școala de Puericultură și Educatoare; a activat în mișcarea socialistă; delegată a României în Biroul Internațional al Muncii.

1942 – A încetat din viață Alfonso Castaldi (23 aprilie 1874 – 6 august 1942)

Compozitor, dirijor și profesor de muzică de origine italiană, artist plastic; a fondat orchestra Tinerimea simfonică.

1943 – S-a născut Dan Grigore

6 august 1943, București

Muzician, pianist și profesor de pian. Talentul muzical l-a moștenit de la mama sa, sub influența căreia, a început să cânte la pian de la 3 ani. A început să studieze pianul și teoria muzicală la vârsta de 6 ani, cu Eugenia Ionescu, apoi cu cu Florica Musicescu și Mihail Jora. A debutat la vârsta de 14 ani, într-un concert cameral George Enescu, alături de soliști consacrați.

A studiat la Conservatorul „Rimski-Korsakov” din Sankt Petersburg, la clasa profesoarei Tatiana Kravcenko (1962–1964) și la Universitatea Națională de Muzică din București, sub îndrumarea artistei Cella Delavrancea, cu care va colabora și cu care va stabili o prietenie artistică de lungă durată. La recomandarea lui Mihail Jora, a primit Bursa Herder și a studiat la Academia de Muzică din Viena. Datorită refuzului său de a-l sprijini public pe Nicolae Ceaușescu, a fost marginalizat și i s-a interzis să mai concerteze în străinătate. În 1979 a devenit Solist al Filarmonicii „George Enescu” din București, ca urmare a unor emisiuni ale postului de radio Europa Liberă, în care era blamată marginalizarea sa de către regim. După căderea regimului Ceaușescu, a avut o bogată activitate concertistică, la Tokio, Kyoto, Osaka, Anvers, Berlin, München, Budapesta, Birmingham, Cardiff, Paris, Roma, Ierusalim, Tel Aviv, Madrid, Barcelona, Copenhaga etc. În 1996 a susținut trei concerte împreuna cu Orchestra Filarmonică din München, sub bagheta dirijorului Sergiu Celibidache, la München. Acestea au fost ultimele concerte ale marelui dirijor, care l-a apreciat foarte mult, Dan Grigore fiind singurul pianist român cu care a colaborat.

Robert Schumann – Intermezzo (2010)

1945 – Relații diplomatice România – URSS

Relațiile diplomatice dintre cele două state au fost întrerupte la 22 iunie 1941. La 6 august 1945, guvernul sovietic a restabilit relațiile diplomatice cu România, legațiile fiind ridicate la nivel de ambasade.

După dispariția URSS, reprezentanțele diplomatice și consulare ale URSS în România au fost considerate reprezentanțe diplomatice și consulare ale Federației Ruse, iar misiunea țării noastre la Moscova a fost considerată Ambasadă a României în Federația Rusă.

1946 – S-a născut Ion Bîrlădeanu

6 august 1946, Zăpodeni, Vaslui – 19 octombrie 2021, București

Artist plastic specializat pe colaje pop-art din ziare, reviste comuniste și nu numai. Avea doar 7 clase primare și doi ani de studii la Școala populară de arte. La 20 de ani a părăsit satul natal și a lucrat ca tăietor de stuf, docher, muncitor în fabrică, paznic la Casa Poporului, gropar. 

După Revoluția din 1989, până la descoperirea sa ca artist, a trăit din reciclarea sticlelor și a neferoaselor lângă ghena unui bloc de pe Calea Moșilor și din mila locatarilor. A fost descoperit în 2008 de Ovidiu Feneș, care l-a recomandat proprietarului de galerie de artă Dan Popescu. La vârsta de 62 de ani, a expus pentru prima dată, la București, 20 de lucrări pe teme politice, subiectul preferat. A expus apoi la Basel și Londra în 2009 și la Paris în 2010. În 2009 regizorul Alexander Nanau a făcut un film documentar, The World According to Ion B. / Lumea văzută de Ion B. [HBO România], care a obținut Premiul Emmy International. În 2015, a fost lansat proiectul București. O lume de Ion Bârlădeanu și Carmen Lidia Vidu, în care cei doi artiști au mixat imagini și personaje cu care au identificat Bucureștiul urban. Lucrările sale au fost expuse la Londra, Copenhaga, Basel, Paris alături de artiști consacrați precum Andy Warhol și Marcel Duchamp.

Lumea văzută de Ion B. (2009) Trailler

1954 – S-a născut Cezar Atodiresei

6 August 1954, Drăgușeni, Suceava – 2 februarie 2022

Pictor, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala București (din 1990). A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, specializarea Pictură (1986), iar din 2006 a devenit Doctor în Arte vizuale, cu teza Stadiu și finalitate în opera plastică. A fost conferențiar la Secția Pictură a Universității Naționale de Arte București și decan al aceleiași facultăți. A avut o participare intensă la expoziții din țară și străinătate, expoziții personale în București, Iași, Bacău, Timișoara, Suceava, Baia-Mare, Chișinău, Paris, Neuilly, Bruxelles etc.

Biografie ilustrată: Atodiresei Cezar [Artindex]

1955 – A încetat din viață Nicolae Bălan (27 aprilie 1882 – 6 august 1955)

Mitropolit ortodox al Transilvaniei și Banatului; membru de onoare al Academiei Române.

1964 – S-a născut Traian Bălănescu

6 august 1964 – 28 august 2020, București

Pianist și compozitor. A fost membru fondator al trupei Vama Veche, alături de Liviu Mănescu și Tudor Chirilă în septembrie 1996, lansân albumele: Nu am chef azi, Vama Veche, Nu ne mai trageți pe dreapta, Am să mă întorc bărbat, Best of Vama Veche și Fericire în rate. Au cântat împreună până la scindarea formației, devenită azi Vama. După ruperea de Tudor Chirilă și Eugen Caminschi (2006) pianistul a continuat să cânte sub titulatura Trupa Veche.

Vise [Nimeni nu mă poate opri!] • Trupa Veche: Bogdan Olaru, Traian Bălănescu, Liviu Mănescu, Doru Cincă, Bogdan „Jaja” Sandu

1965 – S-a născut Rudel Obreja

6 august 1965, Galați – 12 martie 2023, București

Boxer și om de afaceri, președinte al Federației Române de Box. A început cariera sportivă la clubul sportiv Dinamo (1977). Prima competiție la care a participat, și pe care a și câstigat-o, a fost Cupa 16 februarie 1980. A obținut 7 titluri de Campion Național al României, titlul de Vicecampion European la Atena 1989 și o medalie de bronz la Campionatele Mondiale de la Moscova 1989. A participat la Jocurile Olimpice Los Angeles 1984, având parte de cel mai memorabil meci din cariera sa – l-a întâlnit în optimile de finalǎ pe Mark Breland (SUA), care a fost învingǎtor la puncte. A acumulat un numǎr de 230 de meciuri de box, din care 215 câștigate, reușind primul KO din istoria boxului amator cu cascǎ la Jocurile Olimpice (1984). După încheierea carierei sportive, a fost membru al Biroului Federal, vicepreședinte (1999–2004), apoi președinte (2004–2012) al Federației Române de Box, membruîn Comitetul Executiv al Federației Europene de Box Amator, vicepreședinte al aceluiași for,  vicepreședinte al Asociației Internaționale a Boxului Amator și șeful delegației tehnice pentru Jocurile Olimpice de la Beijing.

1969 – Congresul al X-lea al PCR

Cel de-al doilea congres al partidului, de la venirea lui Ceaușescu la putere, s-a ținut între 6–12 august 1969. Data lui fusese amânată din cauza vizitei lui Nixon la București. A fost un spectacol lung și fastuos: 2.000 de delegați, 1.500 invitați, 70 de delegații ale partidelor comuniste și muncitorești și mișcărilor de eliberare națională.

În 1969 s-a aniversat și împlinirea unui sfert de veac de la 23 august 1944. S-a remarcat tendința de înlocuire a vechilor activiști din conducerea partidului cu nume noi, oameni loiali lui Ceaușescu, care l-au ajutat să devină dictatorul de mai târziu.

1972 – S-a născut Monica Davidescu

6 august 1972, Câmpina

Actriță de teatru și film. A absolvit Facultatea de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Actorie, la clasa Grigore Gonța. Înainte de a fi actriță a fost învățătoare, dansatoare și model. În toamna anului 1992, la vârsta de 19 ani a venit în capitală, unde timp de trei ani a fost secretară, manechin într-un magazin de haine, făcând parte și dintr-o trupă de dans. Din 1998 a jucat pe scena Teatrului Național din București, în spactacole ca: Visul unei nopți de vară, Take, Ianke și Cadîr, Sânziana și Pepelea, Molto, gran’impressione, Comedia norilor. A jucat și în film: Omul zilei, Ticăloșii, O zi obișnuită de sâmbătă, Omega Rose. Este căsătorita cu solistul de muzică ușoară Aurelian Temișan.

Fix alert (2005) • Regia Florin Piersic jr. Cu: Petre Fumuru, Dorina Chiriac, Doru Ana, Mihai Bendeac, Florin Piersic, Monica Davidescu, Tatiana Iekel, Fl. Piersic jr.

1973 – A încetat din viață Sică Alexandrescu (15 august 1896 – 6 august 1973)

Regizor de teatru și film; prim-regizor al Teatrului Național din București, pe scena căruia a montat comediile lui I.L. Caragiale, Gogol și Goldoni.

1980 – S-a născut Ovidiu Tonița

6 august 1980, Bârlad, Vaslui

Fost jucător de rugby în XV profesionist. Evoluează ca linia a II-a (lock) sau ca închizător (nr. 8). Este cel mai titrat rugbist român. Convocat la Cupa Mondială de Rugby din 2015, a devenit unul dintre cei trei jucători care a participat la cinci ediții a Cupei Mondiale. De-a lungul carierei a strâns 72 de selecții cu echipa națională, „Stejarii”, marcând 70 de puncte, inclusiv 14 eseuri. A jucat 14 meciuri la Cupa Mondială.

1981 – S-a născut Linda Maria Baros

6 august 1981, București

Poetă, traducătoare și critic literar francez de origine română. Locuiește de mulți ani la Paris. Critica literară franceză consideră că este o poetă importantă, una dintre vocile care s-au afirmat cel mai puternic contemporan. A debutat în anul 1988 cu o poezie publicată într-o revistă literară. A publicat volume de poezie: La Maison en lames de rasoir (Casa din lame de ras), Le Livre de signes et d’ombres (Dicționarul de semne și trepte), Poemul cu cap de mistreț, Amurgu-i departe, smulge-i rubanul! etc.; dramaturgie: Marile spirite nu se ocupă niciodată de nimicuri, A venit la mine un centaur…; pagini critice: Passer en carène, Les Recrues de la damnation și traduceri. Laureată a celebrului premiu de poezie Guillaume Apollinaire (2007), a devenit secretară generală a premiului din 2014. La 31 de ani a devenit membră titulară a Académiei Mallarmé din Franța. Poeziile sale au apărut în cărți de poezie tipărite în 28 de țări.

1984 – A încetat din viață Visarion Aștileanu (14 martie 1914 – 6 august 1984)

Preot unit; secretar al episcopului Iuliu Hossu; deținut politic; paroh romano-catolic și ulterior episcop ortodox al Episcopiei Aradului.

1984 – A încetat din viață Marcela Cordescu (10 mai 1913 – 6 august 1984)

Graficiană, desenatoare, pictoriță și ilustratoare de basme și de alte cărți pentru copii; sora geamănă a pictoriței și graficianei Florica Cordescu-Jebeleanu.

1985 – S-a născut Florentina Olar-Spânu

6 august 1985, Constanța

Jucătoare de fotbal. A jucat pe postul de atacant pentru CFF Clujana în prima ligă română (alături de care a câștigat de șapte ori Campionatul României – 2003, 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2009 și de patru ori Cupa României – 2004, 2005, 2006, 2008), SS Lazio în seria A italiană și pentru clubul cipriot Apollon Limassol (cu care a câștigat de patru ori Campionatul Ciprului – 2010, 2011, 2012, 2013 și de patru ori Cupa Ciprului – 2010, 2011, 2012, 2013). În prezent joacă pentru Fortuna Hjørring în liga daneză Elitedivisionen (cu care a câștigat de trei ori Campionatul Danemarcei – 2014, 2016, 2018 și de două ori Cupa Danemarcei – 2016, 2019). Este membră a echipei naționale a României din 2001. A fost declarată Fotbalista română a anului 2015 și Fotbalista anului în Danemarca (2016).

1996 – La Chișinău a fost dezvelită statuia lui Mihai Eminescu

Monumentul Mihai Eminescu, opera sculptorilor români Gheorghe și Gabriela Adoc, a fost dezvelit la 6 august 1996, în cinstea sărbătorii a 560 de ani de la prima atestare documentară a Chișinăului, în parcul Ștefan cel Mare.

În anul 1997, monumentul a fost mutat la Casa Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.

1999 – A încetat din viață Mihai C. Băcescu (28 martie 1908 – 6 august 1999)

Zoolog, oceanolog, muzeolog; creatorul școlii române de oceanologie; membru titular al Academiei Române.

2000 – A încetat din viață Petre Gheorghiu (20 iunie 1929 – 6 august 2000)

Actor de teatru și film și profesor; cu o bogată activitate la Teatrul Municipal/„Bulandra”; a făcut parte din „generația de aur” a teatrului românesc.

2004 – A încetat din viață Andrei Ciurunga sau Robert Cahuleanu (Robert Eisenbraun; 28 octombrie 1920 – 6 august 2004)

Poet, memorialist; martir în închisorile regimului dictatorial comunist român; deținut politic la Canal.

2007 – A încetat din viață Cristofor I. Simionescu (17 iulie 1920 – 6 august 2007)

Inginer chimist, specialist în domeniul chimiei macromoleculare; membru titular al Academiei Române, membru de onoare al Academiei de Științe a Moldovei.

2012 – A încetat din viață Harry Eliad (8 octombrie 1927 – 5/6 august 2012)

Actor și regizor evreu din România; director al Teatrului Evreiesc de Stat din București.

2015 – A încetat din viață Malvina Urșianu (19 iunie 1927 – 6 august 2015)

Scenaristă și regizoare de film; deținută politic, interzisă timp îndelungat.

2015 – A încetat din viață Mircea Dobrescu (5 septembrie 1930 – 6 august 2015)

Pugilist laureat cu argint la Campionatul European (1955 și 1957) și la Jocurile Olimpice (1956); Maestru Emerit al Sportului.

2017 – Canonizarea Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul

La Mănăstirea Robaia din Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului, în data de 6 august 2017, s-a desfășurat ceremonia de canonizare a Sfântului Cuvios Pafnutie – Pârvu Zugravul, primul pictor canonizat de Biserica Ortodoxă Română. Pârvu Mutu Zugravul (1657 – 1735), iconarul de la Robaia, a fost recunoscut drept cel mai mare pictor bisericesc român al epocii cantacuzine și brâncovenești, întemeietor și dascăl al unei școli de iconografie bizantină cu specific național, dar și un mare rugător isihast. Luând aminte la viața virtuoasă, la nevoința și lucrarea Cuviosului Pafnutie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, în anul 2017, an închinat iconarilor și pictorilor bisericești, rânduindu-i zi de pomenire în data de 7 august.

2021 – A încetat din viață Maria-Denise Theodoru

1952 – 6 august 2021

Jurnalistă și profesoară, analist expert Afaceri Europene în Direcția Relații Internaționale din Societatea Română de Radiodifuziune,  colaboratoare a Biroului de Informare al Parlamentului European, al Institutului European din România și trainer jurnalism pentru postul de radio Arthis de la Bruxelles – radioul comunității românești, publicist comentator coordonator în cadrul Radio România Internațional și Radio România Actualități, reporter acreditat pe lângă MAE, Ministerul Integrării Europene, Ambasadele Franței, Italiei, Nunțiatura Apostolică, Academia Română, Comisia Națională UNESCO, Casa Regală a României; a fost și co-scenarista filmului Maria, Regina României.

2022 – A încetat din viață Mircea Muntenescu (27 august 1951 – 6 august 2022)

Pictor, artist plastic, grafician, designer de carte, estetician; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită