6 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: La Bâlea Lac s-a inaugurat prima biserică ecumenică de gheață din România

 

Botezul Domnului / Epifania – Boboteaza

(Biserica Creștin-Ortodoxă / Biserica Română Unită cu Roma / Biserica Romano-Catolică)

Se prăznuiește botezarea Domnului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul în râul Iordan și începutul propovăduirii timpurii a lui Hristos. Praznicul Epifaniei marchează sfârșitul sărbătoririi Crăciunului, care începe de la 25 decembrie și se încheie pe 6 ianuarie. În cadrul slujbei acestei sărbători, în această zi se face slujba de sfințire a Aghiasmei Mari, care este folosită de preoți pentru a binecuvânta casele credincioșilor. Sărbătoarea se numește a Teofaniei deoarece, la botezul lui Hristos, Sfânta Treime a apărut lumii pentru prima data – glasul Tatălui se face auzit din ceruri, Fiul este întrupat și stă în râul Iordan, iar Sfântul Duh se pogoară asupra Lui în chip de porumbel.

 

1622 – Pacea de la Mikulov

Legat de o „alianță pe veci” cu cehii, Gabriel Bethlen, principele Transilvaniei a fost implicat în luptele dintre Imperiul Habsburgic și Cehia, obținînd victoria la Bratislava la 9 octombrie 1620, dar nu a mai putut veni în ajutorul cehilor, învinși decisiv la Muntele Alb, la 8 noiembrie. După o lungă perioadă de hărțuieli, a acceptat încheierea unui tratat de pace cu Habsburgii la Mikulov, la 6 ianuarie 1622. Documentul prevedea cedarea către Bethlen a regiunilor Partium (7 comitate din Nord-Vestul Transilvaniei) și Nord-Estul Ungariei, precum și numirea sa principe al Imperiului German, acesta renunțând la coroana de rege acordată de Dieta maghiară. Punctul cel mai important al tratatului se referea la ajutorul reciproc împotriva otomanilor.

1760 – S-a născut Ioan Budai Deleanu

6 ianuarie 1760 (sau 1763), Cigmău, comitatul Hunedoara – 24 august 1820, Liov

Scriitor, filosof, filolog, lingvist, istoric și jurist, corifeu al Școlii Ardelene, om cu o solidă cultură umanistă și cunoscător al limbilor latină, germană, franceză și italiană. A urmat seminarul greco-catolic din Blaj și apoi Facultatea de Filosofie din Viena (1777–1779). A trecut la Facultatea de Teologie, ca bursier al Colegiului Sf. Barbara. A obținut titlul de Doctor în Filosofie. În timpul studiilor, a proiectat întocmirea unui lexicon, în 10 volume, pentru care a cules material. La Viena a îndeplinit pentru un timp slujba de psalt la Biserica Sf. Barbara, apoi a devenit profesor și prefect de studii la seminarul de la Blaj, s-a stabilit la Liov, unde a fost secretar juridic al tribunalului provincial. În 1796 a fost avansat consilier (judecător) la Curtea de Apel, funcție deținută pentru tot restul vieții. A elaborat numeroase lucrări, cele mai multe rămase însă în manuscris, și publicate – doar în parte – mult după moartea sa. Era preocupat de domenii variate: drept, pedagogie, istorie, etnografie, lingvistică și literatură. La scrierile originale s-au adăugat traduceri de opere legislative și literare. Lucrări literare: Țiganiada, Trei Viteji.

1789 – S-a născut Apostol Arsache

6 ianuarie 1789, Hotahomo, Epir – decembrie 1869, București

Om politic conservator de origine aromână, medic, economist, primul ministru al Afacerilor străine al României. În 1812 a devenit Doctor în Medicină la Universitatea din Halle, cu teza De piscium cerebro et medulla spinali, cea dintâi lucrare românească de anatomie comparată. Revenit în țară, a fost numit medic la spitalele Pantelimon și Colțea din București. Totodată, a început activitatea politică fiind consilier, secretar de stat al domnilor munteni, iar în timpul administrației rusești, secretarul particular al generalului Duhamel. A fost un fervent susținător al Unirii Principatelor Române; în ședința Adunării Elective a Țării Românești din 24 ianuarie/5 februarie 1859 i-a acordat votul lui Alexandru Ioan Cuza. În timpul cabinetului unic, condus de Barbu Catargiu, a fost ministru de Externe, iar după asasinarea primului ministru, domnitorul Cuza i-a oferit interimatul la conducerea Consiliului de miniștri (5–24 iunie 1862).

1802 – S-a născut Ion Heliade Rădulescu

6 ianuarie 1802, Târgoviște – 27 aprilie 1872, București

Scriitor, filolog și om politic, membru fondator și primul președinte al Academiei Române. Este considerat cea mai importantă personalitate din cultura română pre-pașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne. Elevul și succesorul lui Gheorghe Lazăr la Școala de la Sfântul Sava, membru activ al asociaților culturale din epocă: Societatea Literară, Societatea Filarmonică, întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc, Curierul de ambe sexe, tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade a propus planul unei biblioteci universale, inspirat de cel al lui L. Aymé-Martin, menită să înzestreze cultura română cu toate capodoperele literare, istorice, filosofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, care depășea cu mult chiar puterile unei generații, oricât de ambițioase. A fost și director al Arhivei Țării Românești. A fost o personalitate marcantă a Revoluției de la 1848 din Țara Românească, fiind membru al guvernului provizoriu și apoi al locotenenței domnești. Scrieri literare în proză: Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Fata lui Chiriac, Domnul Sarsailă autorul și în versuri: Sonet. La anul 1830, Cântarea dimineții, Portret, O noapte pe ruinele Târgoviștii, La un poet exilat, Mihaida, Sânta cetate (Terța rima), Muștele și albinele, Un buchet de mireasă.

1826 – A încetat din viață Alecu Beldiman

1760, Huși – 6 ianuarie 1826, Iași

Vornic, cărturar, poet și traducător moldovean, aparținând unei vechi familii boierești. A debutat cu Moartea lui Avel, pastorală în proză tradusă după Salomon Gessner (Buda,1818). Scrierile sale originale sunt puține: un acrostih din 1801, Stihuri făcute la Tazlău (1824), meditații și poezii de dragoste, o amplă scriere în versuri Tragodia sau mai bine a zice jalnica Moldavei întâmplare după răzvrătirea grecilor 1821 – o cronică versificată a răzmeriței de la 1821, publicată postum. A fost și autorul unora dintre primele meditații poetice din literatura română, influențate de preromantism; a tradus din Metastasio, Homer, Florian, Gessner, Voltaire și Abatele Prevost.

1832 – S-a născut Iacob Felix

Iacob Dimitrie Felix; 6 ianuarie 1832, Horschitz/Hořice v Podkrkonoší, Boemia/Republica Cehă – 19 ianuarie 1905, București

Medic de origine cehă-austriacă, membru titular (din 1879) și vicepreședinte (1885–1886) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină a Universității Caroline din Praga, s-a transferat la Facultatea de Medicină a Universității din Viena, Alma mater Rudolphina. În 1858 a obținut, pe rând, titlurile de Doctor în Medicină, pe cel de Magistru în Obstetrică și pe cel de Doctor în Chirurgie. După absolvirea facultății, a decis să încerce să-și exercite meseria într-o țară în care nu se lovea de concurența unor confrați cu mijloace financiare mai importante și a venit la București unde, la 16 august 1858, s-a prezentat înaintea Consiliului medical al Țării Românești, pentru a obține permisul de liberă practică. A fost o personalitate științifică în domeniul igienei, îndeplinind funcția de medic-șef al Capitalei și a participat la războiul de Independență al României conducând spitalele militare din Turnu Măgurele.

1833 – A încetat din viață Nicolae Stoica de Hațeg (23/24 februarie 1751, Mehadia, Caraș-Severin – 6 ianuarie 1833, Mehadia)

Istoric, cronicar, epigrafist și numismat bănățean; colecționar de antichități romane

1834 – S-a născut Alexandru Sihleanu

6 ianuarie 1834, București – 14 martie 1857, București

Poet romantic, fiul lui Zamfirache Sihleanu, paharnic și administrator al fostului județ Râmnicu Sărat. A copilărit în castelul și parcul construite de tatăl său pe moșia de la Sihlea. A urmat cursurile la Colegiul Sf. Sava din București și Liceul „Louis le Grand” din Paris, unde și-a luat bacalaureatul în 1853. În 1851, în timpul studiilor la Paris, a redactat, împreună cu colegii săi, Alexandru Odobescu și Gheorghe Crețeanu, ziarul Junimea română. Întors în țară în 1855, a intrat în cercul ziarului Concordia. În 1857, la numai 23 de ani, a murit la București, de antrax. În același an a apărut postum volumul Armonii intime, cu 24 din poeziile sale – meditații, reverii și balade.

1841 – S-a născut Vladimir, Cavaler de Repta

Vasile, Cavaler de Repta; 25 decembrie 1841/6 ianuarie 1842, Bănila pe Ceremuș, Bucovina/Ucraina – 24 aprilie 1926, Cernăuți

Mitropolit, militant pentru unirea Bucovinei cu România, membru de onoare (din 1919) al Academiei Române. Absolvent al Gimnaziului și Institutului Teologic din capitala Bucovinei, a urmat studii de specializare la Viena, Bonn, Munchen și Zurich. În 1896 a obținut titlul de Doctor Honoris Cauza al Facultății din Cernăuți. A activat în învățământul teologic, reușind să ajungă decan al Facultății de Teologie, apoi rector al Universității din Cernăuți. S-a călugărit în 1885, la Sucevița, sub numele de Vladimir. A urcat treptele ierarhiei bisericești, ajungând în 1902, Mitropolit al Bucovinei. A luptat pentru păstrarea caracterului românesc al eparhiei, împotriva numeroaselor încercări de slavizare. A fost deputat în Dieta Bucovinei și în Camera Imperială din Viena, precum și senator de drept (reprezentant al Mitropoliei Bucovinei) în primul parlament al României Mari (noiembrie 1919–1920). A fost membru sprijinitor al Societății Academice Junimea și al Societății Meseriașilor Români din Cernăuți. Din scrierile sale: Datinele ceremoniile și deprinderile religioase în însemnătatea lor pentru dezvoltarea culturei, Așezământuri călugărești.

1857 – Reglementări privind Delta Dunării și Insula Șerpilor

Protocolul de la Paris a stabilit că Delta Dunării și Insula Șerpilor aparțin statului posesor al gurilor Dunării. Semnat la 6 ianuarie 1857, între Austria, Marea Britanie, Prusia, Rusia, Regatul Sardiniei și Imperiul Otoman, încălcînd prevederile Tratatului de la Paris din 18/30 martie 1856, Protocolul a hotărât ca Delta Dunării și Insula Șerpilor să fie repuse sub suzeranitatea Porții Otomane, care se obliga să ridice pe insulă un far pentru navigația navelor care se îndreptau spre Dunăre sau spre Odesa. Farul a fost ridicat în 1860 de către inginerul francez de origine armeană Artin Aslan. În urma războiului Crimeii, Rusia fusese obligată să cedeze către Principatul Moldovei, prin Tratatul de pace de la Paris din 26 decembrie 1856, Delta Dunării, insula Șerpilor (anexată în 1829) și partea de sud a Bugeacului (anexat în 1812). Inițial, sultanul otoman, suzeran al Moldovei, revendicase și cedarea Cetății Albe de Rusia către Moldova, pentru a relua el însuși direct în stăpânire Delta și insula Șerpilor. În final Turcia a recuperat Delta Dunării și insula Șerpilor, dar fără ca Moldova să recapete Cetatea Albă.

1860 – S-a născut Raoul Gunsbourg

6 ianuarie 1860, București – 31 mai 1955, Monte Carlo

Scriitor, compozitor, director de operă și unul dintre cei mai importanți impresari români de operă. A fost un autodidact în domeniul muzicii, literaturii și limbilor străine. În 1875 a absolvit Școala de Medicină din București, pentru ca în anii 1877–1878 să participe la Războiul Ruso-Turc ca sanitar în armata Imperiului Rus. În 1881 a înființat o trupă de operă franceză la Moscova, cu care a dat spectacole și la Sankt Petersburg. La Moscova fiind, l-a cunoscut pe compozitorul german Richard Wagner. A devenit director al Operei din Monte Carlo, ridicând-o la un înalt nivel artistic; aici a montat, în premieră, opera Damnațiunea lui Faust de Hector Berlioz. A organizat Concours musical de Cormatin (Concursul muzical din Cormatin), prezidat de Jules Massenet. În timp, pe la Cormatin au trecut interpreți prestigioși, precum Enrico Caruso, Feodor Șaliapin, Félicia Litvine, Francesco Tamagno etc. A cunoscut două interprete ale artei lirice de faimă mondială, originare din România: Hariclea Darclée și Elena Teodorini. A compus: Le Vieil Aigle, drame lyrique după Maxim Gorki, Ivan le Terrible, drame lyrique după Lev Tolstoi, Maître Manole (Meșterul Manole, operă în 3 acte), Lysistrata, comédie musicale după Aristofan, Les Dames galantes de Brantôme.

1868 – A încetat din viață Scarlat V. Vârnav (14 octombrie 1813, Hilișeu, Dorohoi – 6 ianuarie 1868, Bârlad)

Călugăr, cărturar, om politic, partizan al Unirii Principatelor; primul casier al Societății studenților români din Franța; considerat fondatorul bisericii române din Paris

1881 – S-a născut Ion Minulescu

6 ianuarie 1881, București – 11 aprilie 1944, București

Poet, prozator și dramaturg, reprezentant important al simbolismului românesc. În 1897, atunci încă elev la Pitești, sub pseudominul (I.M.) Nirvan, au apărut primele sale producții poetice în revista Povestea vorbei. În 1900, poetul a mers la Paris, pentru a studia Dreptul. Poeții francezi i-au schimbat însă viziunea și, captivat de scrierile acestora, a uitat de studiile juridice. După numai 4 ani s-a întors în țară, unde a compus poezie și proză. A publicat versuri și proză scurtă în revistele Foaia pentru toți, Viața nouă, Viața literară și artistică. S-a împrietenit cu Dimitrie Anghel, cu care a tradus în colaborare versuri din Albert Samain, Charles Guérin, Henry Bataille, Henri de Régnier, publicate în Sămănătorul. A fost numit Director general al artelor în Ministerul de Culte și Arte, a condus publicațiile simboliste Revista celorlați, Insula. A scris volume de versuri: Romanțe pentru mai târziu, De vorbă cu mine însumi, Strofe pentru toată lumea, Nu sunt ce par a fi, dar și de proză: Casa cu geamurile portocalii, Măști de bronz și lampioane de porțelan, Manechinul sentimental, Bărbierul regelui Midas, Cetiți-le noaptea.

Ascultă Vocea lui Ion Minulescu la Radio România Cultural

1882 – S-a născut Emil Monția

6 ianuarie 1882, Șicula, Arad – 15 februarie 1965, Șiria, Arad)

Compozitor clasic, culegător de folclor și avocat, unul dintre membrii Marelui Sfat Național Român aleși în Adunarea de la Alba Iulia, la 1 decembrie 1918. A urmat cursuri de muzică la Timișoara, Oradea și Viena și a absolvit apoi Facultatea de Drept, cu titlul de Doctor în Drept obținut în 1906. Din 1907, după obținerea diplomei, a practicat avocatura la Șiria. În primul război mondial, de pe frontul din Galiția, a ajuns în Rusia, prizonier în lagărul de la Darnița, a studiat la Kiev muzica rusească și a început să lucreze la opera de inspirație folclorică Ileana. În primăvara anului 1918 s-a înrolat în Corpul de voluntari ardeleni și bucovineni, la Iași, iar în noiembrie 1918 a plecat în Transilvania pentru a participa la pregătirea Marii Adunări Naționale de la Alba Iulia. În 1919 a fost numit consilier pe lângă Ministerul Agriculturii și Comerțului. Și-a petrecut următorii ani la București, în cercurile muzicienilor români, a luat parte la fondarea operei bucureștene, fiind și unul din fondatorii Operei din Cluj și al Societății Compozitorilor Români. A compus suite de doine și cântece românești pentru pian: Codrule frunză galbenă, Doină haiducească, Doina vadului, suite de colinde: Colinde pentru pian nr. 1–44, Rătăceam într-o grădină și alte piese: Fata de la Cozia, Cercel, Moștenitorul, La fântâna cu găleată.

Emil Monția – Sus la poarta Raiului • Corul Academic Radio, Dirijor Dan Mihai Goia

1883 – S-a născut Stavru Tarasov

6 ianuarie 1883, Letea, Tulcea – 18 ianuarie 1961, Brașov

Pictor, muzician și profesor cu origini cazac-zaporojene. Din 1903 a urmat Școala de Belle Arte din Iași, unde a fost coleg cu Nicolae Tonitza și Ștefan Dimitrescu, având profesori pe Emanoil Panaiteanu-Bardasare și Sever Mureșanu. În paralel, a urmat cursurile Conservatorului de Muzică din Iași, la clasa de Violină Atanasie Theodorini. A urmat apoi cursurile Academiei Regale de Arte Plastice din München (1906–1909) la specializarea Desen, coleg cu Nicolae Tonitza și Marius Bunescu. A urmat o perioadă de peregrinare – la Paris, unde a studiat în muzee și ateliere particulare, a participat la expoziția lui Tonitza în atelierul din Montparnasse; la Bruxelles, urmând studii de pictură la Académie des Beaux Arts (1911–1914); la Haga, unde, la o expoziție colectivă a vândut tabloul Morfinomana arhitectului orașului, Ian Hendricks – elogiat de critică și de public, pictorul român a reținut atenția Primăriei, care i-a comandat o copie după lucrarea lui Fra Angelico, Coborârea de pe Cruce; la decorarea teatrului din Rosario (Argentina); în final, desenator la Paris. În 1915 s-a întors în România. A fost învățător la Periprava (Tulcea). Mobilizat în Regimentul 73 Infanterie, la Tulcea, a fost translator pentru armatele ruse din Delta Dunării. A fost profesor de desen la Târgu Ocna, unde s-a căsătorit cu profesoara Constanța Ionescu, apropiată Reginei Maria. A lucrat apoi la Bacău, Tecuci și Bârlad. În toată această perioadă, a lucrat și a participat la expoziții personale sau de grup împreună cu Tonitza (de care l-a legat o strânsă prietenie de familie), Demian, Dumitru Ghiață, Sion, Maniu, Sârbu, Serescu și alții. Din 1928, la Constanța a fost profesor la Școala Normală apoi la Gimnaziul Comercial de Băieți, la Liceul „Mircea Cel Bătrân”. În anul 1945, din cauza îmbolnăvirii fiicei sale, s-a mutat la Brașov, unde a continuat să picteze până la deces.

Mai mult: Stavru Tarasov: pictura, vioara și credința aproape de inimă de Annie Muscă – Galerie foto [Ziarul Lumina]

1887 – S-a născut Dumitru Combiescu

6 ianuarie 1887, Drănic, Dolj – 25 noiembrie 1961, București

Medic militar specializat în microbiologie și epidemiologie, membru titular al Academiei Române. A absolvit Institutul Medico-Militar din București și s-a specializat la Strasbourg, Paris, Boston, Baltimore, New York și Londra. În 1913 a participat la combaterea epidemiei de holeră, fiind decorat cu Ordinul Virtutea Militară, iar în perioada 1916–1918 a fost mobilizat la Spitalul de Contagioși nr. 2 al Armatei Române și a contribuit la combaterea epidemiei de tifos din Moldova. A fost șeful secției de vaccinări a Institutului de Seruri și Vaccinuri din București, încă de la înființarea acestuia. În 1937 a devenit profesor de Patologie generală la Facultatea de Medicină din București. A fost elev și colaborator al lui Ioan Cantacuzino. A adus numeroase contribuții originale în microbiologie, epidemiologie, imunologie și medicina experimentală, fiind autorul primelor lucrări asupra variabilității microorganismelor și întemeietorul învățământului universitar de epidemiologie. A fost ales membru corespondent al Academiei Române în mai 1946, exclus în 1948 odată cu transformarea Academiei Române în Academia RPR, apoi repus în drepturi, și a devenit membru titular în 1955.

1897 – S-a născut Ernest Abason

6 ianuarie 1897, București – 17 decembrie 1942, București

Matematician și inginer constructor. Și-a efectuat studiile universitare în București. În 1921 a fost licențiat în Matematică, iar un an mai târziu în Ingineria construcțiilor. L-a avut profesor pe Traian Lalescu, sub îndrumarea căruia, în 1926, a obținut Doctoratul în Matematică cu un subiect din domeniul ecuațiilor integrale. A fost asistent universitar, conferențiar și profesor la Școala Politehnică din București, începând din anul 1938 șef al catedrei de Geometrie Descriptivă și Cinematică și subdirector (prorector) al aceleiași școli, membru al Societății Gazeta Matematică. A adus contribuții în domeniul funcțiilor periodice, în mecanică și în electricitate. În octombrie 1940 a fost înlăturat din învățământ pe baza decretului-lege rasial împotriva evreilor. A redactat manuale pentru învățământul secundar și superior și o serie de articole în diferite publicații de specialitate.

1897 – S-a născut Ionel Teodoreanu

Ioan-Hipolit Teodoreanu; 6 ianuarie 1897, Iași – 3 februarie 1954, București

Romancier și avocat interbelic, cunoscut mai ales pentru scrierile sale evocatoare ale copilăriei și adolescenței. La doi ani după terminarea liceului (1916) a promovat, în trei sesiuni consecutive, toate examenele din cei trei ani de studii ai Facultății de Drept de la Universitatea din Iași. În 1920 i s-a eliberat diploma de licențiat în drept, pe baza examenului pe care l-a trecut cu un succes deosebit. În același an s-a căsătorit cu Ștefana Lupașcu (scriitoarea Ștefana Velisar Teodoreanu). A debutat în revista Însemnări literare în 1919 cu Jucării pentru Lily. Debutul editorial l-a avut cu volumul de nuvele Ulița copilăriei (1923). A fost legat, ca și fratele său Păstorel Teodoreanu, eminent epigramist, de grupul Viața Românească, tutelat de Garabet Ibrăileanu. Începând cu anul 1924, a început lucrul la trilogia La Medeleni, publicând succesiv în revista Viața românească, până în anul 1928, părți ale celor trei volume care compun acest roman. Împărțindu-și timpul între baroul avocățesc și masa de scris (după Barbu Delavrancea, se pare că Ionel Teodoreanu a fost cel mai de seamă avocat–scriitor din câți au fost în România), a elaborat, până prin 1947, aproape în fiecare an câte un volum. Puțin cunoscut a fost faptul că, neîntrerupându-și activitatea de avocat și scriind în această perioadă două ample romane, Fata din Zlataust și Golia, ambele în câte două volume, între 1930–1933, Ionel Teodoreanu a deținut și postul de decan al Teatrului Național din Iași. A fost singura funcție oficială pe care a avut-o de-a lungul vieții. Perioada directoratului său a rămas un moment distinct, prin calitatea sa ridicată, în istoria Teatrului Național. Conștiinciozitatea exemplară și pasiunea nedezmințită, dublată de o remarcabilă competență, caracterizează în cel mai înalt grad persoana tânărului director. În 1937 ia decis să părăsească Iașul în favoarea Bucureștiului, unde și-a continuat, firește, atât activitatea literară, cât și pe cea de avocat. Propria biografie a devenit sursă de inspirație pentru una din direcțiile cele mai interesante ale operei sale, memorialistica: În casa bunicilor, Masa umbrelor, Întoarcerea în timp.

Ionel Teodoreanu – În casa bunicilor Teatru radiofonic • Tatiana Iekel, Ion Pavlescu, Daniela Anencov, Monica Ghiuţã, Nicolae Pomoje, Ruxandra Sireteanu, Rodica Sanda Ţuţuianu, Mihai Dinvale etc.

1900 – S-a născut Regina Maria a Iugoslaviei

Marie de Hohenzollern-Sigmaringen; 6 ianuarie 1900, Gotha – 22 iunie 1961, Londra

S-a născut în familia regală a României, fiica Regelui Ferdinand I Întregitorul și a Reginei Maria, dobândind prin naștere titlurile de Principesă a României și Principesă de Hohenzollern-Sigmaringen. Educația primită de Mărioara, aidoma cu cea a celorlalți copii ai familiei regale, a fost asigurată la cel mai înalt nivel: părintele Mazarie la religie, Vasile Păun la limba română, domnișoara Păun la limba franceză și Nicolae Iorga la istorie. De desăvârșirea culturală muzicală s-a ocupat marele George Enescu. A fost soția regelui Alexandru I al Iugoslaviei, devenind Regină a Iugoslaviei. Principesa Mărioara a fost alături de mama sa, Regina Maria, în toate etapele primului război mondial: pierderea a 2/3 din țară, refugiul familiei regale la Iași, precum și cel al Parlamentului și Guvernului, molimele, înfrângerile militare, disperarea și haosul ce cuprinsese țara. Alături de Regina Maria, mereu lângă aceasta, se găsea Mărioara în uniforma ei albă de soră de caritate sau soră medicală. S-a căsătorit cu regele Alexandru I al Iugoslaviei pe 8 iunie 1922. A devenit regina mamă a Iugoslaviei, după asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei la Marsilia în 1934. Cel mai mare fiu al ei a devenit rege sub numele de Petru al II-lea al Iugoslaviei, ultimul suveran iugoslav. A murit în exil la Londra.

1905 – S-a născut Matei Balș

6 ianuarie 1905, București – 19 aprilie 1989, Geneva

Medic, profesor universitar, personalitate de referință a medicinei românești. A absolvit Facultatea de Medicină a Universității București, fiind apoi profesor universitar al aceleiași instituții. A fost șef de catedră la Clinica a II-a de boli infecțioase și decan al Facultății pentru Perfecționare și Specializare a Institutului Medico-Farmaceutic din București (FPSMF), membru titular (din 1969) al Academiei de Medicină a RSR, membru al Academiei de Științe din New-York, membru al Societății Americane de Microbiologie, membru al Societății Regale de Medicină Tropicală și Igienă din Londra, membru al Societății de Patologie Clinică din Berlin. Și-a legat numele de cel mai vechi spital de boli infecțioase din România – Spitalul de Boli Infecțioase Colentina, al cărui certificat de naștere datează din 1880, odată cu ridicarea primelor barăci de izolare a bolnavilor contagioși. Laureat al Premiului de Stat pentru descoperirea nitrofuranului și aplicarea lui în febra tifoidă (1950), a publicat peste 350 de lucrări științifice în țară și 35 în străinătate, dintre care unele au fost „cărți-eveniment”, de mare utilitate și actualitate și astăzi, printre care: Introducere în studiul patologiei infecțioase, Antibioticele, Terapia infecției și Laboratorul clinic în infecții. A fost întemeietorul școlii moderne romanești de bacteriologie clinică și pionier al erei „antibioticoterapiei”, aducând contribuții valoroase în chimioterapia unor boli contagioase. A relevat importanța laboratorului, prin tehnici și metode moderne de diagnostic microbiologic, și activitatea clinică, prin interpretarea și monitorizarea tratamentului bolilor infecțioase. A fost distinst cu Crucea Regina Maria (1942) și Medalia muncii cl.I (1966), iar în 1973 a devenit Medic Emerit al RSR. În prezent, Institutul Național de Boli Infecțioase îi poartă numele.

1907 – S-a născut Ion I. Agârbiceanu

6 ianuarie 1907, Bucium-Șasa, comitatul Alba de Jos/Cuciulești, Alba – 9 martie 1971, Cluj

Fizician, specialist în fizică atomică-spectroscopie, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române, fiul prozatorului și protopopului Ion Agârbiceanu. A absolvit cursurile Institutului Electrotehnic din București (1930), apoi ale Facultății de Științe din Paris (1934), obținând titlul de Doctor în Fizică cu lucrarea de spectroscopie Recherche sur le spectre de fluorescence et d’absorption des vapeurs de Iodine. În 1948 a devenit profesor universitar la Institutul de Petrol și Gaze din București, din 1951 a fost profesor la Facultatea de Matematică și Fizică din cadrul Universității București, apoi, transferat la Institutul Politehnic din București, a deținut, în perioada 1955–1971, funcția de șef al catedrei de Fizică. În 1956 a organizat, la Institutul de Fizică Atomică din București, laboratorul de Metode Optice în Fizica Nucleară, în cadrul căruia s-au realizat numeroase cercetări privind structurile atomice hiperfine și izotopice, rezonanța magnetooptică și păturile subțiri dielectrice. În același laborator, a fost realizat, sub conducerea sa, în 1962, primul laser cu gaz (heliu–neon) cu radiație infraroșie, după o concepție originală. Prin focalizarea fasciculului luminos produs de laserul monocromatic, se obțin densități enorme de radiație pe suprafețe foarte mici.

1910 – A încetat din viață Constantin I. Brătianu (17 septembrie 1844, București – 6 ianuarie 1910, București)

Geodez, cartograf și ofițer al armatei române în timpul Războiului de Independență al României; general de brigadă; membru corespondent al Academiei Române

1915 – A încetat din viață Atanasie Marian Marienescu (8/20 martie 1830, Lipova, Arad – 6/19 ianuarie 1915, Sibiu)

Jurist, folclorist, etnograf, scriitor; membru titular al Academiei Române; distins cu medalia Bene Merenti (1905)

1918 – Incidentul armat din gara Chișinău

Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 a reprezentat un element al tentativei autorităților Regatului României de a susține militar Sfatul Țării de la Chișinău – amenințat de o lovitură de forță a bolșevicilor – înainte de dislocarea trupelor române de campanie dincolo de Prut. A avut caracter militar și a implicat în calitate de protagoniști un eșalon de voluntari ardeleni sosiți de la Kiev – pregătiți de luptă – și forțe militare bolșevice din capitala Basarabiei ale Front-Otdel – filială a organizației militare bolșevice Comitetul Executiv Central al Sovietelor Frontului Român, Flotei Mării Negre și regiunii Odessa, RUMCEROD, din Odesa.

Pe 30 decembrie, guvernul român a decis, cu asentimentul Aliaților, trimiterea de trupe în Basarabia, dar la 1 ianuarie bolșevicii au preluat deja controlul asupra Gării din Chișinău, Poștei și Telgrafului. Având în vedere suprimarea anarhiei în teritoriul dintre Prut și Nistru, Comandamentul german a promis să nu profite de retragerea unor unități române din prima linie, destinate a fi folosite cu acest scop. La 5 ianuarie 1918 subdiviziunea Front-Otdel (condusă de V. Kaabak) a RUMCEROD, împreună cu câteva unități militare bolșevizate, au declanșat o operațiune împotriva parlamentului moldovenesc, guvernului și susținătorilor acestuia. În aceeași zi, în sprijinul detașamentului care urma să sosească, au pornit spre Basarabia 2 batalioane de voluntari ardeleni (un al treilea trecuse deja Prutul cu 1 zi înainte) și 2 batalioane de grăniceri români. Misiunea forțelor de sprijin a fost aceea de a se alătura detașamentului din Chișinău pentru a nimici împreună bandele rusofone antiunioniste, pentru a apăra populația românească cu avutul său și depozitele de materiale, precum și de a asigura securitatea guvernului și a instituțiilor de stat create în Basarabia. Eșalonul de ardeleni (cu un efectiv estimat între 850–1.000 de oameni) a fost trimis de la Darnița (Kiev), având ca misiune declarată paza depozitelor de subzistențe ale Armatei Române, de comun acord cu autoritățile ucrainene. Transportul detașamentului s-a făcut însă fără luarea unor măsuri de siguranță informativă și militară. Acesta ar fi trebuit să ajungă în gara Chișinău între miezul nopții și ora 1 a zilei de 6 ianuarie, dar de la Tighina operațiunea a fost desconspirată, transportul fiind întârziat la ordinul Front-Otdel, care între timp au ocupat gara și împrejurimile instalând tunuri în baterii și mitraliere pe acoperișuri. Eșalonul de voluntari ardeleni a ajuns în gara Chișinău în dimineața zilei de 6 ianuarie. Poziționate din timp, trupele bolșevice au forțat armat, depunerea armelor de către detașamentul de voluntari. Dislocate cu una până la două zile înainte dincolo de Prut, trupele române de sprijin formate din 5 batalioane (din care 4 destinate direct Chișinăului) au întâmpinat o rezistență militară rusă semnificativă, care a determinat fie retragerea lor prin luptă, fie căderea în prizonierat.

După eșuarea puciului bolșevic din Chișinău, prizonierii supraviețuitori ai eșalonului de la Kiev au fost eliberați de forțele armate locale loiale guvernului moldovenesc. În scurtă vreme 4 divizii românești au fost dislocate în Basarabia și au forțat retragerea unităților militare bolșevice dincolo de Nistru.

1918 – A încetat din viață Oreste Georgescu

1891, Zimnicea – 6 ianuarie 1918, București

Poet, dramaturg; a semnat numai cu prenumele. După studii (neterminate) la Facultatea de Litere, a colaborat la ziarele Dreptatea și Viitorul, unde a publicat foiletoane critice, la revistele Viața nouă, Viața Românească, Convorbiri critice, Flacăra, Neamul românesc literar, Ramuri, Sămănătorul. A frecventat pe Macedonski, mediile boemei începutului de veac. Adept al poeziei noi, a fost atras și de filonul tradiționalist. A debutat editorial cu volumul În umbra iubirii (1909), urmat de Poezii (1911), Himera (1914), Cireșul înflorit (1916), încercând și teatru: Bal mascat (comedie în versuri), O dramă (în versuri), Moise, niciuna reprezentată. A tradus poemul lui Goethe Hermann și Dorothea (în colaborare cu Ion Pavelescu), poemul alegoric Zile de purpură.

1919 – S-a născut Dan Nasta

Dan Constantin Ioan Popescu-Nasta; 6 ianuarie 1919, București – 15 septembrie 2015, București

Actor și regizor de teatru și film. A urmat cursurile Liceului Militar de la Mănăstirea Dealu, după care a vrut să se înscrie la conservator, dar n-a primit acordul mamei. S-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie și la Facultatea de Drept, audiind cursurile lui Tudor Vianu și Mircea Vulcănescu. Ulterior, după ce a devenit major, s-a înscris la Conservatorul Regal de Artă Dramatică. A fost unul dintre cei mai mari colecționari români de opere de artă. o parte dintre obiectele aparținând colecției sale decorează acum Palatul Brâncovenesc de la Mogoșoaia. În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost mobilizat ca actor în plutoanele de propagandă, recitând poezii patriotice în orașele din Moldova. În 1947 a înființat teatrul cooperatist Odeon, punând în scenă piese de Maxim Gorki și Anton Cehov. În teatru, a rămas cunoscut prin rolurile titulare interpretate în piesele Despot Vodă de Vasile Alecsandri, Egmont de Goethe, Hamlet și Richard al III-lea de Shakespeare. Roluri importante în filme: Pescărușul, Buzduganul cu trei peceți, Iancu Jianu, zapciul, Bietul Ioanide, Totul se plătește, Brâncuși. A fost distins cu titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964), Ordinul Meritul Cultural în grad de Mare Ofițer etc.

Brâncuși (1996) • Traian Rocșoreanu, Vava Ștefănescu, Dan Nasta, Constantin Drăgănescu

1927 – S-a născut David Ohanesian

6 ianuarie 1927, București – 30 septembrie 2007, București

Bariton care, alături de Octav Enigărescu și Nicolae Herlea, a făcut parte din triada de aur a celor mai mari baritoni ai României. A fost admis, în 1948, la Conservatorul din Cluj (în prezent Academia de Muzică „Gheorghe Dima”) pe care l-a absolvit în 1953, la clasa Aurel Costescu-Duca. După absolvirea Conservatorului a devenit prim solist al Operei Române din Cluj-Napoca și al Operei Române din București, artist invitat la Opera din Hamburg. În decursul carierei sale artistice a jucat în peste 2.000 de spectacole de operă, interpretând peste 40 de roluri și primind numeroase premii și distincții. A cântat pe marile scene ale lumii, alături de alți mari interpreți ca Luciano Pavarotti, Montserrat Caballe, Placido Domingo, Leontyne Price sau Birgit Nilsson. A rămas memorabilă interpretarea sa în rolul Oedip, din opera cu același nume de George Enescu, care i-a adus renumele de „cel mai apreciat Oedip al secolului al XX-lea”. A fost distins cu Ordinul Național Steaua României în grad de comandor.

Floare verde lămâiță (TVR, 1983)

1930 – S-a născut Paul Lampert

Paul Louis Lampert; 6 ianuarie 1930, București

Jurnalist și scriitor român de origine alsaciană, descendentul uneia dintre cele mai vechi familii europene, localitatea alsaciană de referință Lampertheim fiind semnalată documentar la 824 ca domeniu al familiei contelui Von Lampert. Este licențiat al Facultății de Litere a Universității București. A debutat la 20 de ani, s-a legitimat la Agerpres, România liberă, Informația Bucureștiului, a parcurs toate treptele profesionale, de la reporter la redactor-șef. A fost atestat ziarist profesionist, acreditat corespondent diplomatic și ziarist străin. În noiembrie–decembrie 1989 a fost martor ocular la evenimentele de stradă din Praga și București, susținând activ sensul schimbărilor prin intervențiile sale în paginile revistei cehoslovace Orizont și cotidianului românesc Libertatea. După 1989 și-a reluat preocupările literare din tinerețe. A publicat reportaje literare, schițe, eseuri, aforisme, cugetări, a editat și tradus literatură universală, a obținut atestatul de consilier editorial, a înființat edituri. Este membru al Uniunii Ziariștilor, Societății Ziariștilor din România, Asociației Ziariștilor Liber-Profesioniști, Asociației Corespondenților Presei Străine, Organizației Internaționale a Jurnaliștilor. A publicat circa 5.000 de articole, reportaje, comentarii, anchete, interviuri, foiletoane, editoriale publicate în peste 60 de ziare și reviste din țară și străinătate, printre care: Scînteia, România Liberă, Magazin, Viața Capitalei, Televiziunea Română, Informația Bucureștiului, Libertatea, Dimineața, Ioana, Men’s Health, Glasul Armatei, Scutul Patriei, La Roumanie Nouvelle, A travers la Roumanie din țară și Orizont, Vecerny Praha din Praga, Jenminjibao Pekin, Nepszabadsag Budapesta, Revista mea Tel Aviv, Trud Moscova, Ukrainskaia Pravda Kiev, Bașkimi Tirana etc.

1932 – A încetat din viață Iacob Negruzzi (31 decembrie 1842, Iași – 6 ianuarie 1932, București)

Scriitor, dramaturg, critic literar, jurist, profesor, politician; secretarul Junimii și redactorul Convorbirilor literare; membru titular și președinte (1893-1894; 1910-1913; 1923-1924) al Academiei Române

1934 – S-a născut Gheorghe Horvat

6 ianuarie 1934, Oradea – 30 august 1992, București

Regizor de film documentar. Absolvent al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, promoția 1958. A semnat numeroase filme documentare și utilitare. Excepție: scurtmetrajul de ficțiune Întâlnire cu Lizuca (1964) inspirat din Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu. A regizat: Comori din străbuni, Oameni de milioane, Ape și lumini. A fost „un atent observator al realității” [Călin Căliman].

1939 – S-a născut Jean Păunescu

6 ianuarie 1939, București

Cântăreț de muzică ușoară. A studiat Canto clasic cu profesoara Elena Horos, care i-a îndrumat primii pași în muzică. Din anul 1963, s-a angajat la teatrul „Constantin Tănase“ și a început imprimările la Radiodifuziune. A apărut în spectacole de revistă și spectacole muzicale, în emisiuni TV și a avut o serie în turnee peste hotare (URSS, Cehoslovacia, Cuba, Bulgaria, Ungaria, Spania, Franța, Israel), fiind un interpret reprezentativ al muzicii ușoare românești din anii ’60-’80. A câștigat Premiul special al juriului la Festivalul Internațional de la Sopot 1969, de două ori Orfeul de Argint la Festivalul „Orfeul de Aur” de la Slanchev Bryag, Bulgaria, Premiul I la concursul Zbor de porumbei de la Constanța (1982) și Premiul special al juriului la concursul Songs for Peace 1983, cu melodia Întinde-ți mâinile prieteniei de Petre Mihăescu. Discografia sa cuprinde două albume, zece discuri single și mai multe compilații. S-a retras, în plin succes, din lumina reflectoarelor în anii ’90.

Un cântec pentru ochii tăi

1940 – S-a născut Doina Badea

6 ianuarie 1940, Craiova – 4 martie 1977, București

Interpretă de muzică ușoară. A absolvit Școala Populară de Artă din Craiova, debutând cu Corul Filarmonicii de Stat Oltenia. A colaborat cu teatre muzicale și de revistă din țară. A debutat ca solistă în 1960, la teatrul din Deva. Din 1963 a cântat la Teatrul „Constantin Tănase” din București, la radio și TV a înregistrat cu Electrecord. A obținut Premiul I pentru interpretare la Mamaia 1963 cu Spre soare zburăm de George Grigoriu și la Mamaia 1964, Premiul I pentru interpretare cu piesele Tu de Vasile Veselovschi și Nimeni de Henri Mălineanu. A participat la turnee peste hotare, a cântat la Olympia din Paris, a susținut recitaluri la Festivalul internațional Cerbul de Aur din 1968 și 1971. A dispărut tragic la cutremurul din 1977.

Ploaia și noi

1940 – S-a născut Ion Iuga

6 ianuarie 1940, Săliștea de Sus, Maramureș – 19 octombrie 1993, București

Poet neomodernist. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Cluj (1964). A fost redactor la revista Familia și director al cinematografului Doina din București. A debutat cu reportaje în ziarul băimărean Pentru socialism (1959) și cu poezie în Luceafărul (1963), urmând debutul editorial cu volumul Tăceri neprimite. Ulterior i-au apărut alte volume de versuri: Almar, Țara fântânilor, Irosirea zăpezilor, Cămașă patriei, Din Marmația, Binecuvântata civilizație, Casa poemelor, Ieșire din vis, Fântâni pentru bronzul eroilor, Povara umbrei.

1940 – S-a născut Ion Lazu

6 ianuarie 1940, Cioburciu, Tighina, România/Ștefan Vodă, R. Moldova

Prozator, eseist și poet. A studiat la Facultatea de Geologie-Geografie a Universității București (1956–1961), devenind geolog-prospector la o întreprindere de profil din capitală, unde a activat neîntrerupt până la pensionare, în 1999, practic în toate regiunile țării. Între 1996–2007 a fost redactor-șef la Editura Vinea. S-a căsătorit cu poeta Lidia Duță, autoare a 7 volume de poezie. A debutat cu poezii în revista Ateneu (1964); ulterior a publicat sporadic versuri și proze scurte, niciodată în presa comunistă. A colaborat cu cronici, interviuri, eseuri, evocări, pagini de memorialistică, în presa literară a ultimelor două decenii. În ultimii 2–3 ani, pe blogul său a prezentat la rubrica Scriitorul zilei un număr de peste 500 de mari scriitori români, publicând apoi Calendarul scriitorilor români (3 vol., 2014). A publicat proză: Ningea în ochii ei albaștri, Capcana de piatră, Himera literaturii pe vremea terorii și după aceea (coautor Ion Murgeanu), Odiseea plăcilor memoriale, Nu putem pleca toți din România, Ecoul și Umbra (jurnale); poezie: Muzeul Poetului, Cuvinte lângă zid, Eu scriu la lumina mâinii mele; literatură pentru copii etc. A participat la expoziții de fotografie în țară și în Luxemburg. A primit Premiul Opera Omnia al Filialei proză a Uniunii Scriitorilor (2015).

1943 – S-a născut Ion Drăgănoiu

6 ianuarie 1943, Brașov – 23 mai 2003, București

Poet și jurnalist, discipol literar și prieten al lui Nichita Stănescu. A absolvit în 1965 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, secția jurnalistică. Între 1965–1970 a fost redactor la Radioteleviziunea Română, apoi redactor la România liberă. A debutat în 1966, în revista Luceafărul, iar prima lui carte de versuri, Aproape sonete, i-a apărut în 1969. Pentru Scene de vânătoare (1981) a fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor, iar pentru Starea provizorie (1984), cu Premiul Asociației Scriitorilor din București. A mai fost distins cu premii la festivalurile internaționale de la Varșovia, Sarajevo, Smederevo. A colaborat la mai toate revistele literare din țară.

1944 – A încetat din viață Constantin N. Vasiliu Bolnavu (4 aprilie 1867, Ploiești – 6 ianuarie 1944)

Filantrop și om politic liberal; deputat; opera sa principală de binefacere a fost Fundația Universitară Constantin N. Vasiliu Bolnavu, instituție culturală pentru ajutorarea studenților din provincie în București; a înființat o stațiune de creație la Sinaia; cunoscut pentru ctitorire de biserici și școli sătești

1946 – S-a născut Stelian Țurlea

6 ianuarie 1946

Scriitor, romancier, autor de cărți pentru copii, traducător, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990. A absolvit Institutul de Limbi Străine, Facultatea de Limbi romanice (franceză, spaniolă) în 1968 și Facultatea de Filosofie (1976) la Universitatea București. A fost, aproape trei decenii, redactor de politică externă la Revista Lumea, a condus, după 1989, revistele Lumea, Zig-Zag, ziarul Meridian și a fost șef al departamentului de știri la Antena 1 TV. Din 1996 a lucrat la ProTV, din 2000 a fost și editor senior la Ziarul de duminică. Lucrările sale includ romane, cărți de publicistică, nouă cărți pentru copii și traduceri. A îngrijit o serie de albume despre Bucureștiul din vremea lui Carol I (trei volume de Nicolae Noica), despre lucrările publice în vremea lui Carol I, despre Palatul Patriarhiei, Palatul regal și cronica restaurării Palatului vechi al BNR (Cristina Țurlea). A primit Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociațiilor Scriitorilor din Bucuresti (2007) etc.

1961 – A încetat din viață Radu Cioculescu (20 februarie 1901, Turnu-Severin – 6 ianuarie 1961, închisoarea Dej)

Scriitor, muzicolog și eseist; membru al Partidului Național Țărănesc; primul traducător al lui Marcel Proust în limba română; subdirector al Operei din București; director adjunct al Filarmonicii Române; fratele criticului și istoricului literar Șerban Cioculescu; deținut al regimului comunist în închisorile Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Pitești, Văcărești, a murit în închisoarea de maximă securitate de la Dej

1965 – Relații diplomatice România – Liban

România și Republica Libaneză au stabilit relații diplomatice la rang de ambasadă, la 6 ianuarie 1965.

1965 – S-a născut Steliana Sima

Florea Sima Cuța; 6 ianuarie 1965, Cilieni, Olt

Interpretă de muzică populară din zona Romanați. Primele sale manifestări artistice au început încă din școala generală iar din anul 1983, a început să participe la concursuri și s-a angajat la Ansamblul Rapsodia Oltului din Slatina, colaborând și la Ansamblul Plaiurile Oltului. În 1987, după ce a cunoscut-o pe Maria Ciobanu, i s-au deschis noi orizonturi, deoarece s-a angajat ca solist vocal la Ansamblul Artistic Ciocârlia al MAI. În anul 2006 a absolvit Facultatea de Muzică a Universității Spiru Haret, după care a dobândit statutul de agent de poliție. A coordonat Ansamblul Artistic Ciocârlia (2009–2016).

Am crescut pe langa mine

1968 – S-a născut Claudia Laura Grigorescu

Claudia Laura Grigorescu-Vanta; 6 ianuarie 1968, București

Scrimeră specializată pe floretă, retrasă din sfera competițională. A cucerit medalia de argint la floretă individual la Campionatele Mondiale din 1991 și aurul mondial cu echipa de floretă, în 1994. Cu echipa de floretă a României, a obținut medalia de bronz, la Jocurile Olimpice de la Barcelona 1992 și a cucerit argintul la Jocurile Olimpice de la Atlanta 1996. Pentru aceste realizări a fost numită Maestră a sportului în 1987 și Maestră emerită a sportului în 1991.

1969 – S-a născut Ilie Dumitrescu

6 ianuarie 1969, București

Fost fotbalist, antrenor, analist în domeniul fotbalului. A cunoscut consacrarea ca fotbalist la Steaua București. A mai jucat în Anglia, Spania și Mexic. A făcut parte din lotul echipei naționale a României cu ocazia realizării celei mai mare performanțe a acesteia, sfertul de finală jucat la Mondialul din 1994. Ca antrenor, a pregătit printre altele echipele grecești AEK Atena, PAOK Salonic, dar și fosta sa echipă, Steaua București. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, „pentru rezultatele obținute la campionatele europene și mondiale din perioada 1990-2000 și pentru întreaga activitate”.

1974 – A încetat din viață Laurențiu Faifer (14 aprilie 1916, Iași – 6 ianuarie 1974, Iași)

Profesor, dramaturg, critic și istoric literar

1989 – A încetat din viață Marcel Budală (9 iulie 1926, Câmpina – 6 ianuarie 1989, București)

Cunoscut acordeonist; faimos pentru interpretarea muzicii lăutărești; instrumentist solist și acompaniator în Orchestra de muzică populară Radio

1990 – Declarația Frontului Salvării Naționale cu privire la drepturile minorităților naționale din România

Declarația făcea referire atât la drepturi individuale, cât și colective pentru minoritățile naționale: „Frontul Salvării Naționale condamnă cu hotărîre politica promovată de fosta dictatură față de minoritățile naționale și declară solemn că va realiza și garanta drepturile și libertățile individuale și colective ale tuturor minorităților naționale. […] Avînd în vedere trista moștenire lăsată de regimul dictatorial și pornind de la principiile enunțate mai sus, Frontul Salvării Naționale consideră necesară elaborarea unor garanții constituționale ale drepturilor și libertăților individuale și colective ale minorităților naționale […] Prin urmare, Frontul Salvării Naționale proclamă: 1. Recunoașterea și garantarea drepturilor și libertăților individuale și colective ale minorităților naționale prin noua Constituție a țării. 2. Elaborarea și adoptarea Legii minorităților naționale care să concretizeze prevederile Constituției. Legea urmează să fie adoptată de parlament cel târziu în 6 luni după intrarea în vigoare a noii Constituții”.

1990 – A încetat din viață Gheorghe Bazavan (8 octombrie 1916, Bragadiru, Teleorman – 6 ianuarie 1990)

Compozitor de muzică simfonică, de film, corală; dirijor de cor; folclorist

1993 – A încetat din viață Ștefan Baciu (29 octombrie 1918, Brașov – 6 ianuarie 1993, Honolulu, Hawaii, SUA)

Critic de artă, diplomat, eseist, memorialist, poet, traducător; profesor universitar și ziarist din diaspora, stabilit în Brazilia și apoi în Statele Unite ale Americii

1993 – A încetat din viață Sile Dinicu (10 decembrie 1919, Bacău – 6 ianuarie 1993, București)

Pianist, dirijor, compozitor și orchestrator; cunoscut în special pentru colaborarea cu orchestrele de estradă ale Radioteleviziunii Române

1999 – A cincea mineriadă – Ziua a treia

Minerii nu s-au resemnat. „Vrem să muncim!„, „Azi în Hunedoara / mâine în toată țara„, se auzea în Valea Jiului. Un protestar purta pe umeri o cruce despre care susțineau că este „Crucea lui Berceanu„. Cozma și-a lăsat hainele civile și s-a îmbrăcat în haine de miner. Mergea braț la braț cu ortacii. Văzînd reporterii, oamenii au început să strige și mai tare. Începînd din 6 ianuarie, cei 1.700 de mineri de la exploatările de neferoase din Munții Apuseni au intrat în grevă generală.

2003 – A încetat din viață Vasile Vasilache (1909, Idrici–Roșiești, Fălciu/Vaslui – 6 ianuarie 2003)

Preot ortodox, stareț la Mănăstirile Antim și Pocrov; arhimandrit, vicarul Arhiepiscopiei Ortodoxe Române în America și Canada

2005 – A încetat din viață Petru Mihai Gorcea (28 ianuarie 1942, Timișoara – 6 ianuarie 2005)

Scriitor, critic și istoric literar, eminescolog; cadru didactic universitar

2006 – A încetat din viață Sorin Stoica (27 iulie 1978, Bănești, Prahova – 6 ianuarie 2006, București)

Scriitor și jurnalist; preparator la Catedra de Antropologie Culturală a Facultății de Jurnalism și asistent cercetător la Muzeul Țăranului Român

2007 – Prima biserică de gheață din România

La Bâlea Lac s-a inaugurat prima biserică ecumenică de gheață din România. De atunci, în fiecare iarnă, biserica a fost reconstruită și apoi sfințită de preoți de mai multe rituri creștine. Biserica a fost construită din blocuri de gheață tăiate din Lacul Bâlea, pe interior acestea fiind sculptate. Crucile erau făcute tot din gheață. Lăcașul de cult a fost construit dupa modelul unei vechi biserici sibiene, din satul Mălăncrav.
Aici se puteau ține botezuri și cununii. Din cauza pandemiei, în ultimele ierni nu s-au mai construit nici hotelul, nici biserica de gheață, tradiția fiind reluată în sezonul 2022-2023.

2009 – A încetat din viață Toma Hirth (Toma Eric Hirth; 5 ianuarie 1937, Timișoara – 6 ianuarie 2009)

Pictor, grafician, profesor; membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania

2020 – A încetat din viață Sergiu Cipariu–Babu (16 decembrie 1949, Pănade–Sâncel, Alba – 6 ianuarie 2020, Orlat, Sibiu)

Taragotist de muzică populară din Mărginimea Sibiului

2021 – A încetat din viață Dan Bota (Marcel Dan Bota; 29 decembrie 1935, Săliște, Sibiu – 6 ianuarie 2021)

Pictor, arhitect, membru al Uniunii Artiștilor plastici din România

2021 – A încetat din viață Iulian Șerban (25 februarie 1985, Băile Olănești, Vâlcea – 6 ianuarie 2021, București)

Paracanoist; campion european de cinci ori; campion mondial de patru ori

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită