6 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Pasajul Unirii din București

 

1660 – A încetat din viață Gheorghe Rakoczy al II-lea (30 ianuarie 1621 – 6 iunie 1660)

Principe al Transilvaniei între 19 februarie 1642–6 iunie 1660.

1835 – S-a născut Ștefan Fălcoianu

6/18 iunie 1835, București – 22 ianuarie/4 februarie 1905, București

General, matematician, istoric și politician, membru titular (din 1876) al Academiei Române. A absolvit Școala Militară de Ofițeri din București (1856), apoi cursurile Școlii Imperiale de Aplicații de Stat Major și ale Școlii Politehnice din Paris, fiind atașat pe lângă Statul Major al Armatei Franceze. Întors în țară, a fost șef de cabinet al ministrului de Război, profesor la Școala Militară de Ofițeri, ajutor al șefului Direcției Stabilimentelor de Artilerie, șef de stat major al Diviziei 1 Militare Teritoriale, secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice, director general al Poștelor și Telegrafului. În timpul războiului de Independență a revenit în rândurile armatei fiind director general al Administrației Centrale a Ministerului de Război, apoi șef al Statului Major al Armatei Române de Operații. În anul 1883 a fost avansat la gradul de general de brigadă. Ca șef al Marelui Stat Major și ministru de Război (1884–1886), a avut un rol semnificativ în perfecționarea sistemului de apărare a Romaniei, în elaborarea și aplicarea Legii asupra organizării comandamentelor militare, în elaborarea și aplicarea Legii asupra administrației militare, înființarea celor patru corpuri de armată în locul diviziilor militare teritoriale, demararea lucrărilor pentru Cetatea Bucureștilor și a regiunii fortificate Focșani–Nămoloasa–Galați, înființarea Consiliului Superior al Armatei, înființarea Comitetului Consultativ de Stat Major, adoptarea Decretului de organizare a Marelui Stat Major perfecționarea instrucției și a pregătirii de luptă. Opera vieții sale rămâne Școala Superioară de Război, astăzi Universitatea Naționala de Apărare, înființată la 8 august 1889, unde el însuși a oficiat. A fost și fondator al revistei România Militară, a scris Istoria războiului din 1877–1878, ruso-româno-turc, concepută și predată sub formă de lecții la Școala Superioară de Război.

1849 – Intrarea armatei ruse în Transilvania

Între 6–18 iunie, trupele rusești, chemate de Curtea de la Viena, au trecut în Transilvania și Ungaria să înăbușe revoluția de la 1848.

1883 – A încetat din viață Ciprian Porumbescu (Ciprian Gołębiowski; 2/14 octombrie 1853 – 6 iunie 1883)

Compozitor și dirijor; autorul primei operete românești, Crai Nou.

1884 – S-a adoptat noua Lege electorală, pe baze cenzitare

Corpul electoral era împărțit în trei colegii pentru Camera Deputaților și două colegii pentru Senat. „[…] fiecare candidat avea un buletin de vot pe care era înscris numele său. Alegătorul se prezenta la vot cu o carte de alegător. Președintele biroului tăia unul dintre colțurile cărții de alegător, ca dovadă că acesta s-a prezentat la vot și îi înmâna apoi alegătorului câte un buletin de vot al fiecărui candidat și câte un plic din hârtie destul de groasă, cu care acesta trecea singur în camera secretă. Alegătorul introducea buletinul îndoit drept în patru în plic, îl lipea și apoi îl da președintelui care îl introducea țn urnă. Erau excluse de la vot persoanele supuse vreunei protecțiuni străine, servitorii carii priimescu simbrie, interdicții, faliții nereabilitați sau acei ce vor fi fost osândiți la pedepse aflictive și infamante sau numai infamante”.

1894 – S-a născut Sabin Drăgoi

Sabin Vasile Drăgoi; 6 iunie 1894, Seliște, Arad – 31 decembrie 1968, București

Compozitor, profesor, muzicolog și folclorist, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Școala normală de stat din Arad (1909–1912), la absolvire primind și un certificat oficial de muzică. A fost învățător într-un sat lângă Budapesta. Înrolat în armată pentru satisfacerea stagiului militar, a fost prizonier în lagărul de la Tașkent doi ani.  Mobilizat la Cluj, a intrat la Conservatorul de muzică și artă dramatică (1920), la clasa A. Bena – Herman Klee, continuând studiile la Conservatorul de Stat din Praga, absolvind în 1922. A obținut Premiul II la concursul de creație „George Enescu” (1922, 1923). A fost maestru suplinitor de muzică la Școala normală de învățători Deva, culeagând folclor din zona Devei și Lipovei, apoi profesor la Conservatorul municipal din Timișoara, dirijor al corurilor bărbătești Doina și Banatul, al corului mixt Crai nou din Timișoara, director al Operei din Cluj–Timișoara; dirijor la Corala Banatului. A fost profesor de Armonie și contrapunct, de Compoziție, rector (1949–1950) la nou înființatul (în 1946) Conservator de muzică și artă dramatică din Timișoara, profesor la catedra de Folclor a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București și director al Institutului de Folclor, după arestarea lui Harry Brauner, iar din 1957 a devenit membru, apoi membru executiv, la The International Folk Music Council din Londra. A compus operă: Năpasta, după piesa lui I.L. Caragiale (1928, Premiul pentru cea mai bună operă scrisă de un român pentru Opera Română București), Horia, Păcală, Constantin Brâncoveanu; lucrări simfonice: Petrecere populară, Divertisment rustic (Premiul I „George Enescu”) Divertisment sacru, Rapsodia bănățeană, Dansuri simfonice: Ce aude Murășul; muzică de film: Mitrea Cocor și Monografia muzicală a comunei Belinț.

Sabin Drăgoi – Trandafir de pe răzoare • Corul Academic Radio, dirijor Dan Mihai Goia

1899 – S-a născut Franz Liebhard

Robert Reiter; 6 iunie 1899, Timișoara – 18 decembrie 1989, Timișoara

Inițial poet de limba maghiară, ulterior scriitor de limba germană, traducător, originar din Banat. Limba prin care a pătruns în lumea literaturii și a științelor a fost maghiara. A citit din literatura modernistă în publicația Nyugat (Vest), din literatura de avangardă în special de revistele A Tett (Acțiunea) și Ma (Astăzi), alături de publicații în limba germană, ca Der Sturm (Furtuna). În 1917 devenise un contribuitor regulat la revista Ma, la Budapesta. A studiat la Universitatea din Budapesta, devenind una din figurile principale ale cercului lui Kassák, talentul său fiind remarcat de editorii și contribuitorii Nyugat. După revoluția din 1919 din Ungaria, s-a întors la Timișoara, de curând devenită parte a României, unde a lucrat ca editor al unor ziare social-democrate, publicate în germană și maghiară. În 1922, s-a alăturat din nou cercului Ma, acum în Viena, contribuind cu poezii, traduceri și chiar cu două eseuri: Vázlat: Társadalom, művész, művészet (Schiță: Societate, Artist, Artă) și Dogma, szkepszis, konstrukció (Dogmă, Scepticism, Construcție). În 1926 a încetat să mai scrie poezie în limba maghiară, și-a modificat semnătura, din Reiter Róbert, poet maghiar, în Robert Reiter, jurnalist german. După câțiva ani a reînceput să scrie poezie, dar în limba germană, sub pseudonimul Franz Liebhard (numele unui prieten decedat), devenit celebru printre cititorii din România. A fost redactor, apoi redactor-șef al Banater Deutsche Zeitung. A publicat traducerea în limba germană a cuoscutei balade populare românești Miorița. În ianuarie 1945, Reiter a fost deportat în Uniunea Sovietică, într-un lagăr de muncă forțată, până în 1948. Din scrierile sale: Schwäbische Chronik, Menschen und Zeiten Aufsätze und Studien, Banater Mosaik Beiträge zur Kulturgeschichte.

1906 – S-a născut Petru Spacu

Petru George Spacu; 6 iunie 1906, Charlottenburg, Germania – 30 martie 1995, București

Chimist, profesor universitar, membru titular (din 1990) al Academiei Române, fiul chimistului Gheorghe Spacu. A urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din Cluj (1925–1929). După ce a obținut licența în Chimie cu mențiunea Cu distincție, a fost numit preparator, apoi asistent, șef de lucrări la Laboratorul de Chimie anorganică. Cu o bursă acordată de guvernul francez a făcut studii de specializare la Universitatea din Paris, audiind cursuri speciale de Chimie anorganică, Chimie fizică și Chimie generală și a efectuat lucrări originale în Laboratorul de Chimie generală al Universității Sorbona și la Institutul de Biologie Fizico-Chimică (Fundația Rothschild). A urmat un stagiu de perfecționare la München, la Institutul Politehnic; profesorul W. Hieber l-a apreciat ca un „savant de viitor”. În 1932 a obținut titlul de Doctor în Chimie cu teza Contribuțiuni la studiul sărurilor complexe omogene și eterogene în soluții. A avut o vastă activitate didactică și de cercetare recunoscută în cercurile de specialitate din țară și străinătate. A contribuit la formarea mai multor serii de ingineri chimiști ca profesor, apoi șef de catedră la Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic București, profesor și prorector (1966–1969) la Facultatea de Chimie a Universității din București. A inițiat domenii noi de cercetare în chimia anorganică și analitică, a elaborat procedee de dezoxidarea, protecția, fluidizarea și curățirea aliajelor de aluminiu-siliciu, de aluminiu-magneziu și pentru aluminiu (1975). A publicat în țară și în străinatate peste 350 de lucrări, dintre care: Chimia combinațiilor complexe (1969, în colaborare); Tratatul de chimie anorganică (1974, în colaborare); Asupra unei noi clase de amine. Ftalazinotiocianații metalici, Contribuțiuni la studiul cloroiodaților: II. O nouă clasă de combinațiuni complexe: tetra-cloro-iodato-metal-amminele.

1914 – S-a născut Ion Șiugariu

Ion Soreanu; 6 iunie 1914, Băița, Maramureș – 1 februarie 1945, Brezno, Slovacia

Poet și publicist. Dată fiind situația materială precară a familiei, a muncit alături de părinți încă din copilărie la extrasul și spălatul aurului. Fiind unul dintre cei mai buni elevi, a obținut burse pentru toate școlile pe care le-a urmat. Din 1937 a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, având profesori pe Mihail Ralea, Tudor Vianu, D. Caracostea, Ion Petrovici. A absolvit în 1942, cu teza Aspectul jurnalistic în literatura modernă. A publicat, începând din 1934, poezii și cronici literare în diferite reviste, inclusiv în reviste naționaliste. A condus, începând din 1941, Asociația Studenților Refugiați din Ardealul ocupat în timpul ocupației horthyiste a Transilvaniei. A participat ca ofițer în luptele de la 23 august 1944, apoi în Transilvania, Ungaria și Cehoslovacia, unde și-a găsit sfârșitul. Opera: Trecere prin alba poartă, Paradisul peregrinar, Țara de foc, Carnetele unui poet căzut în război, Sete de ceruri, Țara crinilor, Viața poeziei, George Bacovia.

1917 – S-a născut Ion Rațiu

Ion Augustin Nicolae Rațiu; 6 iunie 1917, Turda – 17 ianuarie 2000, Londra

Diplomat, politician, reprezentant al Partidului Național Țărănesc (devenit ulterior PNȚCD), editor, membru de onoare post-mortem al Academiei Oamenilor de Știință din România. În 1938 a obținut diploma în Drept de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, iar în 1943, diploma în Economie de la Universitatea Cambridge (Anglia). În 1940, a fost numit consilier la Legația României de la Londra; la câteva săptămâni după instaurarea Statului Național-Legionar, a fost fondat Comitetul Național Român, Rațiu făcând parte din conducerea organizației, aflată sub președinția lui Viorel Tilea. Între 1940–1990 a locuit în Regatul Unit, unde a înființat (împreună cu soția sa, Elisabeth Pilkington) și finanțat Fundația Rațiu, de asemenea, a fondat în 1984 Uniunea Mondială a Românilor Liberi. După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNȚ, alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreședinte al PNȚCD. A candidat la funcția de președinte al României la alegerile din 1990, a fost ales deputat de Cluj din partea PNȚCD la alegerile din 1990, 1992 și de Arad, în 1996. În 1991 a înființat ziarul Cotidianul.

1930 – Restaurația carlistă

Carol al II-lea, îndepărtat de la succesiune în 1926, s-a reîntors în țară, intrând ilegal, cu pașaport fals și instalându-se la Palatul Cotroceni. În timpul nopții, a purtat negocieri cu Iuliu Maniu, care i-a propus să intre inițial în Regență, apoi să preia tronul. Carol i-a promis lui Maniu să renunțe la relația cu Elena Lupescu. Pentru că nu a ajuns la o înțelegere, preluând tronul prin lovitură de stat împotriva fiului său Mihai I, Iuliu Maniu a demisionat din funcția de Prim-ministru. „După cum am anunţat, d. Maniu, preşedintele Consiliului, văzând că singura soluţie pe care d-sa o propunea şi pe care o admitea – ca  ex-principele Carol să intre în Regenţă – care  s-ar descomplecta prin demisia d-lui Sărăţeanu, nu a fost acceptată de ex-principele Carol. D-sa a arătat Consiliului de miniştri că, ca şef al guvernului nu se poate face sperjur, întrucât alegerea ca Rege a ex-principelui Carol ar însemna detronarea actualului Rege, lucru pe care nu înţelege să-l admită. D-sa a declarat că supune Regenţei demisia guvernului” [Ziarul Viitorul din 8 iunie].  A doua zi, Carol al II-lea a fost aclamat de mii de oameni pe străzi, iar fanfara a cântat „de dimineață până noaptea” și a fost proclamat rege după două zile. El a adus-o însă pe Elena Lupescu la București și în cele din urmă a exilat-o pe fosta soție (Carol și regina-mamă Elena au divorțat în 1928, la cererea soției).

1931 – S-a născut Miron Georgescu

6 iunie 1931, Brădulete, Argeș

Poet. A urmat Facultatea de Matematică a Institutului Politehnic din București (1950–1954). A debutat poetic în Luceafărul (1970), iar debutul editorial a fost cu volumul Poezii (1972). A colaborat la Luceafărul, Ramuri, România literară. Volume publicate: Poezii, Sunetul odihnei, Mamagruia (1981, tradus integral în SUA), Epiloguri Ia poeme neterminale.

1931 – A încetat din viață Alexandru Voevidca (27 mai 1862 – 6 iunie 1931)

Folclorist și muzicolog, profesor de muzică, dirijor de cor și orchestră, culegător de folclor din zona Bucovinei.

1932 – Instalarea Guvernului Alexandru Vaida-Voievod (2)

Consiliu de miniștri PNȚ, prezidat de Alexandru Vaida-Voievod, care a guvernat România în perioada 6 iunie–10 august 1932, ca succesor al Guvernului Nicolae Iorga, de uniune națională. PNȚ a fost chemat din nou la putere, cu Alexandru Vaida-Voevod ca prim-ministru, deoarece Iuliu Maniu se autosuspendase de la conducerea partidului pentru a lupta împotriva camarilei regale. Acest cabinet a fost urmat de Guvernul Alexandru Vaida-Voevod (3), între 11 august 1932–17 octombrie 1932. În toată această perioadă, guvernul a contractat un împrumut extern de 50 milioane de franci elvețieni pentru rezerva BNR; a redus impozitul agricol, pe clădiri și pentru profesiile liberale; s-a confruntat cu problema conversiunii datoriilor agricole; ca urmare a unei crize diplomatice provocate de Nicolae Titulescu, primul ministru a demisionat.

1933 – S-a născut Ion Bolduma

6 iunie 1933, Colicăuți, Hotin, România/Colicăuți–Briceni, Moldova – 19 aprilie 1993, Chișinău

Poet moldovean. Și-a făcut studiile la Universitatea din Chișinău, însă nu a absolvit-o. A fost redactor la Moldova socialistă. A debutat editorial cu volumul Patima izvorului (1961). Chiar de la debut poezia sa a fost marcată de spiritul folcloric, pe care își va axa pe viitor întreaga creație. Este autorul unor secvențe baladești, pasteluri și miniaturi de o patriarhalitate autentică. Din opera sa: Patima izvorului, Zbor de toamnă, Cîntarea ființării mele, Toboșarii, Casa părintească, Amurguri verzi, Pădureanca, Izvorul, De vorbă cu inima etc.

1934 – S-a născut Gheorghe Malarciuc

6 iunie 1934, Bursuc, Camenca, Republica Moldova – 30 octombrie 1992, Chișinău

Prozator, dramaturg, scenarist, publicist și politician. A absolvit în 1956 Universitatea de Stat din Chișinău, după absolvire lucrând ca secretar responsabil și redactor-șef la revista Scînteia leninistă, redactor la Comitetul de Radio și Televiziune din RSSM, redactor-șef adjunct al secției scenarii la Studioul Moldova-film, corespondent al săptămânalului Literaturnaia gazeta. În 1963 Teatrul Național i-a prezentat comedia Nu mai vreau să-mi faceți bine și, peste un an, Eroica. A mai scris piesele Zile de foc, de apă și de pămînt, Marsilieza, Dragă consăteanule!, Cel mai iubit, montate la Chișinău și la Bălți; scenarii de filme: Ultima noapte în rai, Serghei Lazo, Viscolul roșu; libretul operei Serghei Lazo; cărți pentru copii: Din moși strămoși, Copilul și luna, Legende despre Lazo; volumul publicistic Scrisori din casa părintească. A fost un apărător vehement al naturii și un inițiator al mișcării ecologiste din Republica Moldova, devenind pionierul și însuflețitorul cercului de entuziaști care militau pentru purificarea mediului înconjurător.

Gheorghe Malarciuc – Nu mai vreau să-mi faceți bine! (1967)

1937 – S-a născut Ștefan Manea

6 iunie 1937, Goicea, Dolj – 14 mai 2018

Inginer chimist, cercetător în domeniul în plantelor medicinale și aromatice, fondatorul companiei Hofigal. A absolvit Facultatea de Chimie Industrială a Institutului Politehnic București, secția Chimie organică (1961). A fost șef de secție la Uzina de Medicamente București, director general la Biofarm București (1968–1974), o mare provocare a vieții sale fiind investirea în funcția de director general la Combinatul Chimic din Giurgiu (1975–1988). În aprilie 1990, cu un minim de capital, dar cu o putere de muncă rar întîlnită, cu har de cercetător vizionar și cu talent de creator, a pus bazele unei societăți cu profil și obiective unice în România, Hofigal, importantă marcă pentru produsele homeopate, fitoterapeutice și galenice din țara noastră. Suplimentele alimentare, produsele cosmetice, ceaiurile și tincturile alcătuiesc un portofoliu impresionant de peste 450 de produse care s-au bucurat de o reală apreciere internațională. Excelența acestor remedii a fost marcată prin cele peste 80 de medalii, din care 45 de aur de aur primite la târgurile și expozițiile internaționale prestigioase. I se spunea „omul în viață cu cele mai multe brevete de invenții de pe planetă”, peste 121, toate fiind transformate în remedii naturale terapeutice iubite și consumate de către români, și nu numai.

1937 – S-a născut Marta Bărbulescu

6 iunie 1937, Păunești, Vrancea

Poetă și prozatoare. A debutat în revista Iașul literar (1963), iar în volum în anul 1967 cu volumul de versuri Jocul anilor. Poetă și prozatoare, activă publicistic în literatura pentru copii, a practicat o poezie ludică, de atmosferă, variind între real și imaginar. Cărți publicate: Poarta viselor, Lumea culorilor, Surâsul copilăriei, Anotimpuri de uimire, O aripă călătoare, Cântec de ademenit copilăria, Doi căței cu papucei, Întâmplări din colțul cu jucării.

1939 – S-a născut Dumitru Coval

6 iunie 1939, Sângerei/Jilovca, Novoselița, Cernăuți, Bucovina/Ucraina – 2 august 2005

Publicist, scenarist, profesor universitar, membru al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității de Stat de la Chișinău (1961). Și-a început activitatea în calitate de ziarist, a devenit membru al Colegiului de Redacție al ziarului Moldova Socialistă (azi, Moldova Suverană). În 1970 a devenit Doctor în Filologie cu teza Critica literară moldovenească în presa din prima jumătate a secolului XIX, iar în 1987, cea de Doctor Habilitat. Din anul 1971 a fost lector, apoi lector superior la Universitatea de Stat Chișinău. Și-a urmat cariera în structuri guvernamentale, fiind președinte adjunct al Consiliului de Miniștri al RSSM. Este unul din fondatorii Facultății de Jurnalism, al cărei decan a fost între1986–1992, profesor universitar, președinte al Federației jurnaliștilor sportivi din Moldova, membru al Senatului USM. A scris și publicat monografii, manuale, studii, culegeri de publicistică: File din istoria presei democratice moldovenești, Pagini din presa periodică moldovenească a secolului XIX, Din istoria jurnalisticii românești. Secolul XIX – începutul secolului XX, Publicistica în vîltoarea vieții, Teoria și practica presei contemporane, Jurnalism de investigație etc. A semnat cărțile despre sport Aur olimpic, Popas pe meridianul olimpic, Ora olimpică a Moscovei, el însuși fiind sportiv de performanță. Ca jurnalist, a colaborat cu studioul Telefilm-Chișinău, realizînd scenarii pentru filme documentare televizate: Starturile speranțele, Un destin fericit, Ținutul nistrean etc.

1940 – S-a născut Șerban Gabrea

6 iunie 1940, București – 2 aprilie 2023, Bad Nauheim, Germania

Pictor, grafician, gravor, creator de tapiserii, fiul pedagogilor Iosif și Maria Gabrea și fratele cineastului Radu Gabrea și al arhitectului și scenografului Florin Gabrea. După ce și-a terminat studiile la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, promoția 1966, în clasa Corneliu Baba, artistul a participat la multiple expoziții de stat sau expoziții de grup (expoziții de artă românească organizate în străinătate). A executat numeroase lucrări de artă monumental-decorativă pentru țară și pentru străinătate, printre care se numără tapiseria pentru Aeroportul internațional Otopeni–București, co-autor, împreună cu Florin Ciubotaru, a marii tapiserii Teatrul lumii de la Teatrul Național din București, una dintre cele mai mari tapiserii din lume (7,5 X 22 metri), realizată pe parcursul a 10 ani (1969–1979), tapiseriile din colecția Academiei Române din Roma, a Institutului The Liberty of Congress din Washington, a Muzeului orașului Groningen, în colecții de stat și particulare.

A părăsit România în 1979 și s-a stabilit în Germania. A avut numeroase expoziții de grafică, pictură și sculptură în Germania, Franța, Italia, Austria, Polonia, Brazilia, Uruguay, Argentina, Chile. Din 2015, s-a stabilit la Modena, în Italia. A scris proză, ficțiune, memorialistică și poezie în limba română. Memoriile sale, strânse sub titlul Nominativ, au fost scrise de la sfârșitul anilor ’70 ai secolului trecut până în 2016 – cu referiri la istoria artei, scena artei din România anilor ‘80, însemnări de filosofie și morală, muzică, introspecție și jurnal de vise într-un manuscris de 400 de pagini.

1941 – S-a născut Ilie Pârvu

6 iunie 1941, Strejești, Olt

Filosof, profesor universitar, membru corespondent (din 1992) al Academiei Române. După ce a studiat Filosofia (1959–1964) și Matematica (1964–1967) în cadrul Universității din București, a obținut titlul de Doctor în Filosofie (1973), pentru ca, între 1973–1975 să devină bursier DAAD al Fundației „Alexander von Humboldt” (Germania). A fost asistent universitar, lector, iar din anul 1990 și până în prezent, profesor universitar și îndrumător de doctorat, la Catedra de Filosofie teoretică și Logică a Facultății de Filosofie din București, unde predă cursuri de Filosofia științei, Metafizică și Ontologie. Din scrierile sale: Semantica și logica științei, Teoria știintifică, Infinitul și infinitatea lumii, Arhitectura existenței, Infinitul, Posibilitatea experienței. O reconstrucție teoretică a „Criticii rațiunii pure”.

1944 – S-a născut Mariana Vartic

Maria-Ana Lungu; 6 iunie 1944, Abrud

Critic și istoric literar, prozatoare, autoare dramatică și traducătoare. Este licențiată la Facultății de Filologie din Cluj (1967). Din 1969, a fost cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară din Cluj, la Secția de Lexicografie-lexicologie română. A debutat în revista Studii și cercetări de lingvistică (1970); a colaborat la Echinox, Tribuna, Familia, Revista de istorie și teorie literară, Apostrof etc. Debutul editorial a fost în 1983, cu volumul Anton Holban și personajul ca actor. Împreună cu Aurel Sasu, a inițiat vastul proiect al unei „istorii autobiografice„, pe genuri, a literaturii române, Romanul românesc în interviuri, Dramaturgia românească în interviuri și a îngrijit ediții importante din Emil Cioran (antologie de articole recuperate din presa literară) și Eugen Ionescu (integrala publicisticii românești). A colaborat la lucrări colective fundamentale, lingvistice și literare: Dicționarul Academiei, Dicționarul scriitorilor români, Dicționarul esențial al scriitorilor români, Dicționarul cronologic al romanului româanesc de la origini până la 1989. A publicat romanele O lume fără mine și Prăpastia de hârtie în 1991. A scris libretul operei Lorelei, de Valentin Timaru, a publicat un volum de teatru: Recviem la ghișeu (1999).

1944 – S-a născut Calinic Argatu

Constantin Argatu; 6 iunie 1944, Crăcăoani, Neamț

Cleric ortodox, în prezent arhiepiscop al Arhiepiscopiei Argeșului și Muscelului, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 2006. În anul 1964 a absolvit Seminarul Teologic de la Mănăstirea Neamț. În anul 1964, episcopul Teofil Herineanu l-a hirotonit preot al parohiei Tioltiur, deși avea doar 20 de ani și nu absolvise studii superioare, iar în 1966 l-a mutat în parohia Inău. A finalizat cursurile universitare la Institutului Teologic Universitar din Sibiu, în anul 1968. La 31 decembrie 1972 a fost tuns în monahism. A fost stareț al Mănăstirii Sinaia, al Mănăstirii Cernica, arhiereu vicar al Episcopiei Râmnicului și Argeșului, mutându-se la Mănăstirea Curtea de Argeș. În 1990 a fost ales episcop al nou înființatei Episcopii a Argeșului și Muscelului. Odată cu ridicarea Episcopiei Argeșului și Muscelului la rang de arhiepiscopie, a devenit arhiepiscop (2009). În legislatura 1990–1992 a fost deputat de Argeș din partea FSN. A publicat 14 volume. În anul 2007, Calinic Argatu a fost deconspirat ca fost colaborator al Securitații, cunoscut cu numele de cod „Zamfir”.

1944 – S-a născut Vasile Pandelescu

6 iunie 1944, Găești, Dâmbovița – 2004, Găești

Lăutar, virtuoz acordeonist. S-a născut într-o familie cu legături vechi şi multiple cu folclorul, tatăl, Alexandru Pandelescu fiind ţambalist iar fraţii acestuia, instrumentiști în diferite formaţii populare. A învățat să cânte la acordeon singur, din 1956, devenind din 1959 un instrumentist apreciat în comuna sa natală și în împrejurimi. A cântat în diferite tarafuri până în 1969, când a intrat în taraful lui Gheorghe Zamfir cu care a participat la numeroase turnee în afara țării (mai importante fiind cele din Statele Unite și Anglia). În 1982 a participat ca instrumentist la Podunavskih Zemalja Festival din Novi Sad (Iugoslavia). Repertoriul său a fost alcătuit mai ales din jocuri populare, cuprinzând o zonă largă care cuprinde Muscelul, Dâmbovița și sudul Olteniei. Nu-i erau străine însă nici baladele, doinele și cântecele de dragoste, care fac și astăzi succesul repertoriului lăutăresc „de ascultare„. Acest repertoriu l-a preluat de la lăutarii mai bătrâni din aceste zone, căutând să și-l însușească în spiritul tradiției, formându-și o tehnică personalâ care-i permitea să imite la acordeon fie inflexiunile cavalului, fie trilurile și ornamentele specifice tehnicii violoniștilor populari. Tehnica burdufului i-a permis să realizeze accente și subtilități de frazare nemaîntâlnite până în anii ’60. Pentru Pandelescu virtuozitatea nu este decât un mijloc firesc de a ajunge la expresivitate și nicidecum scopul muzical în sine.

Vasile Pandelescu – Supărat am fost de mic

1946 – S-a născut Jeana Gheorghiu

6 iunie 1946, București – 18 mai 2007, București

Jurnalistă, realizatoare de emisiuni de televiziune și radio, director al TVR2 (2002–2004). Și-a început activitatea la un ziar din Vrancea, a colaborat la Scînteia Tineretului, până în 1972, când s-a angajat în Televiziunea Română. Ulterior, a fost transferată la Radio, pentru ca după 1989 să revină în televiziunea publică. A fost director de programe la Radio Total, realizator, redactor-șef la Redacția Tineret, Societatea Română de Radiodifuziune (SRR), director la Canalul Radio România Tineret al SRR, director interimar al canalului TVR 2. Până la 3 decembrie 2005, a fost director executiv al Centrului Național Media, care include, printre altele, posturile Național TV, N24 și Favorit TV. A rămas celebră pentru reportajele sale despre trenul morții de la Timișoara, din timpul Revoluției din decembrie 1989.

1946 – A încetat din viață Mircea Dem. Rădulescu (29 iulie 1889 – 6 iunie 1946)

Poet și dramaturg; a cultivat, cu răsunator succes, oda patriotică, a scris numeroase piese de teatru în versuri; membru în comitetul de lectură al Teatrului Național din București.

1948 – A încetat din viață Mircea Damian (Constantin Mătușa; 14 martie 1899 – 6 iunie 1948)

Prozator, gazetar și publicist, a înființat și condus revista Vitrina literară.

1949 – S-a născut Felix Sima

6 iunie 1949 Măgura–Mihăești, Vâlcea

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor din România, din anul 1990. În anul 1969, după bacalaureat, a fost admis la studii de Biblioteconomie, la București, unde a avut loc și debutul său literar, în același an, în revista Luceafărul. În 1978 a debutat editorial cu volumul de versuri Cineva mai tânăr (Premiu de debut obținut la concursul pe anul 1977 al editurii Albatros). Alte volume publicate: Înfriguratul Fierbinte, Carte de pământ, Ridică-te, negură, Din Țara lui Anton Pann, Case de piatră – videopoeme, Poarta Raiului, Poezie volatilă, 101 poeme, Icoane și versuri pe fibră de lemn, Călători prin Vâlcea. De la Paul de Alep, la ÎPS Gherasim Cristea. 1653–2014 etc.

1954 – Prima emisie a Studioului Teritorial de Radio Craiova

La ora 15.00, Studioul Teritorial de Radio Craiova a emis pentru prima dată: „Aici studioul regional de radio Craiova. Transmitem pe stația de radio cu lungimea de undă de 206 metri. Dragi ascultători, bună ziua!” Emisiunea inaugurală a avut durata de o oră. Între anii 1985–1989 a fost închis, ca și celelalte studiouri din țară, de regimul comunist. Din 22 decembrie 1989 toate studiourile teritoriale și-au reluat activitatea.

1954 – A încetat din viață Virgil Potârcă (16 iulie 1888 – 6 iunie 1954)

Avocat, politican, fruntaș țărănist; ministru; deținut politic, s-a stins în închisoarea Sighet.

1957 – S-a născut Victoria Cociaș

6 iunie 1957, Brăila

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale” București, promoția 1980, la clasa Beate Fredanov – Ion Caramitru – Sanda Manu. A debutat în același an, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu” din Botoșani, a lucrat la Teatrul Dramatic din Brașov, iar din 1986 și până în prezent este actriță la Teatrul „Nottara” din București. A jucat aici în: Scapino și Burghezul gentilom de Molière, Puricele de Georges Feydeau, D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, Revizorul de Gogol, Prăpăstiile Bucureștilor de Matei Millo, Platonov de A.P. Cehov, Ultimul Don Juan de Neil Simon, Sonată de toamnă de Ingmar Bergman, Agnes, aleasa lui Dumnezeu de John Pielmeier etc. A început să joace în filme din 1985, primul rol fiind Ileana din Cantonul părăsit de Adrian Istrătescu Lener. A interpretat rolul Helga din Lindenfeld, o poveste de dragoste (2014), regizat de Radu Gabrea, ultimul rol fiind în Toni Erdmann (2016). Din 2004 și-a asumat rolul de producător pentru mai multe filme regizate de Radu Gabrea, cu care era căsătorită. Este director general al Festivalului MECEFF de la Mediaș. Din filmele în care a jucat: Marea sfidare, Trei zile până la Crăciun (2012, Elena Ceaușescu), Lindenfeld, Toni Erdmann.

Trei zile până la Crăciun (2012) • Regia Radu Gabrea. Cu Victoria Cociaș, Constantin Cojocaru

1960 – Iolanda Balaș – nou record mondial

Iolanda Balaș a stabilit un nou record mondial la săritura în înălțime – 1,85 m, înregistrat la București.
Când vine vorba de întrecerea recordurilor mondiale, nimeni din lumea atletismului nu a reușit să o egaleze pe Iolanda Balaș-Soter. Depășind recordul mondial de 14 ori, multipla medaliată cu aur la Jocurile Olimpice și la Campionatele Mondiale a reușit să ridice standardul la săritura în înălțime, de la 1,70 la 1,91 metri.

1961 – Valeriu Bularca – primul român campion mondial

Luptătorul Valeriu Bularca a cucerit titlul de campion mondial, luptând la categoria 70 de kg la Campionatul mondial de lupte greco-romane de la Yokohama, Japonia (2–7 iunie).

Pe lângă medalia de aur cucerită la Campionatul Mondial, Valeriu Bularca a câștigat, în 1964, la Jocurile Olimpice de la Tokyo, și medalia de argint, la categoria 70 de kilograme.

1963 – S-a născut Adrian Titieni

6 iunie 1963, Bistrița

Actor de film, teatru și voce. A absolvit în 1988 cursurile Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L.Caragiale”, iar în 2003, a absolvit cursurile postuniversitare de Regie și Montaj Film și TV, la aceeași universitate. A lucrat la postul național de televiziune, ca realizator în cadrul Departamentului Educație-Știință, a fost consilier la departamentul de Relații Publice al Președinției României, director al Studioului Cassandra (UNATC) și este membru fondator al Fundației Române pentru Educație și Educatori. A fost profesor și rector (2012–2016) al UNATC. În 2012, i s-a acordat Premiul „Gopo” pentru cel mai bun actor, pentru interpretarea personajului Doctorului Crișan din filmul Din dragoste cu cele mai bune intenții. Din 2009, a inițiat Sighișoara Film Festival, pentru a promova producțiile cinematografice românești care au fost premiate la festivalurile internaționale. A jucat la Teatrul de Comedie, Teatrul „Bulandra”, Teatrul Național București, Teatrul Act etc. în numeroase piese, dintre care: Harap Alb, Clovnii, Capul de rățoi, Slugă la doi stăpâni, Victor sau copiii la putere, Copiii unui Dumnezeu mai mic, Pescărușul, Faust, Cetatea Soarelui, Nunta lui Figaro, Steaua fără nume, Visul unei nopți de vară etc. și în filme: Pas în doi, Rezervă la start, Balanța, Stare de fapt, Patul lui Procust, Restul e tăcere, Colivia, Poziția copilului, Bacalaureat.

Din dragoste cu cele mai bune intenții (2011) • Regia Adrian Sitaru. Cu: Bogdan Dumitrache, Natașa Raab, Marian Râlea, Alina Grigore, Adrian Titieni

1965 – S-a născut Valentin F. Busuioc

6 iunie 1965, Buhuși, Bacău

Poet, dramaturg, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1996. A urmat studii militare superioare, apoi Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării la Universitatea București. Are studii postuniversitare de Multimedia, precum și de Psiho-sociologie, master în Management public la Academia de Studii Economice, București. A debutat editorial cu volumul 111 poeme (1993). A mai publicat volumele de poezie Viața în direct, Vortex și Bărbatul din Calea Lactee, precum și piesa de teatru Epoleții cu busolă (2005). În anul 1995, împreună cu poetul Constantin Abăluță, a scris și publicat primul poem renga din literatura română, publicat în Contemporanul. Este inclus în antologii de poezie din România, Belgia, Brazilia, Canada, Croația, Italia, Japonia, Marea Britanie, Slovenia și SUA.

1982 – S-a născut Marian Oprea

6 iunie 1982, Pitești

Fost atlet, practicând triplu-saltul, antrenor. În anul 1999 a cucerit prima sa medalie importantă, de bronz la Campionatul European de juniori de la Riga. A participat la Campionatele Europene în sală, obținând o medalie de argint (Viena 2002) și două de bronz (Paris 2011 și Praga 2015); la Campionatele Europene a obținut o medalie de argint (Barcelona 2010) și una de bronz (Göteborg 2006); o medalie de bronz la Campionatul Mondial Helsinki 2005; o medalie de bronz la Campionatul Mondial în sală Sopot 2014; a fost laureat cu argint la Jocurile Olimpice de vară Atena 2004. Este multiplu campion național și deține atât recordul național în aer liber cât și în sală. A fost numit cel mai bun atlet român al anului de Federația Română de Atletism în anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008, 2010, 2013 și 2015. A fost distins cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II cu o baretă (2004). În anul 2020 s-a retras din sportul de performanță și a devenit antrenor.

1987 – Pasajul Unirii din București

A fost dat în folosință cel mai lung pasaj subteran auto bucureștean, 900 metri din care 600 acoperiți. Structura a fost extrem de complexă, pentu că pasajul a supratraversat două magistrale de metrou și cursul râului Dâmbovița. Ziarele vremii anunțau o nouă realizare a socialismului: inaugurarea Pasajului Piața Unirii, la numai 34 de zile de la începerea lucrărilor de construcție. Dincolo de propaganda specifică perioadei, lucrarea a fost, într-adevăr, finalizată într-un timp-record, chiar dacă operațiunile pregătitoare construcției propriu-zise începuseră cu mai multe luni înainte, astfel că întreaga lucrare a durat, de fapt, 6 luni.

1988 – A încetat din viață Gheorghe Eminescu (1 iunie 1895 – 6 iunie 1988)

Militar și istoric; deținut politic al regimului comunist; fiul căpitanului Matei Eminescu (fratele poetului Mihai Eminescu).

1991 – A încetat din viață Gheorghe Pituț (1 aprilie 1940 – 6 iunie 1991)

Poet și prozator bihorean.

2003 – A încetat din viață Adalbert Boroș (20 septembrie 1908 – 6 iunie 2003)

Preot romano-catolic, episcop-auxiliar al Diecezei Romano-Catolice de Timișoara.

2004 – Primul tur al alegerilor locale în România

Alegerile locale din 2004 au avut loc în două tururi de scrutin. Primul a avut loc în data de 6 iunie, iar turul al doilea s-a desfășurat pe 20 iunie. În primul tur s-au distribuit 1.294 de mandate de primar, adică peste 41% din cele 3.137 de mandate.

2006 – A încetat din viață Vlada Barzin (19 august 1940 – 6 iunie 2006)

Poet român de etnie sârbă; contabil.

2008 – A încetat din viață Jean Barnea (Ion Barnea; 26 decembrie 1924 – 6 iunie 2008)

Muzicolog; regizor muzical la Radiodifuziunea Română.

2012 – A încetat din viață Pavel Proca (1 aprilie 1947 – 6 iunie 2012)

Publicist, dramaturg și critic de teatru din Republica Moldova.

2013 – A încetat din viață Nicolae Moțoc (1 februarie 1935 – 6 iunie 2013)

Poet, prozator.și jurnalist.

2016 – A încetat din viață Mihai Dragolea (13 februarie 1955 – 6 iunie 2016)

Prozator, eseist și critic literar.

2023 – A încetat din viață Alecu Ivan Ghilia (Alexandru Ivan; 1 martie 1930 – 6 iunie 2023)

Scriitor, publicist și pictor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, a scris romane, povestiri și poezii.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită