6 Mai în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Biserica Trei Ierarhi, Iași (Fotografie de Vasile Bouaru)

 

1600 – Campania lui lui Mihai Viteazu în Moldova

Expediția de cucerire a Moldovei a început la 14/24 aprilie 1600, când Mihai Viteazul a plecat din Alba Iulia. Armata sa a trecut prin Miercurea Sibiului, Făgăraș, Codlea, Brașov, Prejmer.

La 26 aprilie/6 mai 1600, trupele lui Mihai Viteazul au pătruns în Moldova prin trei sau patru puncte: pe la Focșani (cu Nicolae Pătrașcu), prin pasul Oituz–Valea Trotușului, urmată, după 28 aprilie/8 mai de Mihai Viteazul, prin pasul Rodna–Cucureasa, urmând drumul spre Suceava. Mihai, în fruntea oastei sale a trecut munții, dar nu pe drumul obișnuit, unde știa că îl așteaptă dușmanul, ci urcându-se pe munții cei mai grei. În acea vreme armata sa a avut mult de suferit, mai cu seamă din lipsa proviziilor care nu se găseau nici acolo și nici în părțile Moldovei, care au fost pustiite de Ieremia Movilă. Caii nu au avut pășune iar ostașii au fost siliți să mănânce foi din copaci. Toate coloanele au susținut lupte cu forțele moldo-polone care se retrăgeau spre nord, înaintând cu greutate, din cauza ploilor torențiale care l-au însoțit o mare parte a campaniei.

Mihai Viteazu a ajuns în 8/20 mai la Bacău, unde a avut loc o bătălie între oastea sa și cea trimisă de Ieremia Movilă.

1639 – Încheierea construcției și sfințirea Bisericii Trei Ierarhi din Iași

Biserica Trei Ierarhi, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, monument de o mare frumusețe, cu fațadele integral îmbrăcate în piatră sculptată și aurită, a fost construită între anii 1637–1639. Gravată în piatră pe fața sudică a Bisericii Trei Ierarhi, inscripția votivă ne lasă să citim: „…am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinți: Vasile cel Mare, Grigore Teologul, Ioan Gură de Aur și a fost sfințită în luna mai, ziua a șasea, a anului 7147 [1639] de mitropolitul Varlaam…”. Aici se află mormintele lui Vasile Lupu, Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza.

1658 – Târnosirea Bisericii Sfinții Împărați Constantin și Elena din București

Înălțată ca biserică de mănăstire și închinată Sfinților Împărați Constantin și Elena, ctitoria domnitorului Constantin Șerban Basarab (1654–1658) și a lui Radu Leon Voievod (1664–1669) a fost zidită pe locul unei mai vechi biserici de lemn, construită de Oprea Iuzbașa. Patriarhul Macarie al III-lea al Antiohiei și Mitropolitul Ștefan al Țării Românești, împreună cu ierarhi, egumeni, preoți și diaconi, în prezența ctitorului, domnitorul Constantin Șerban Basarab și a familiei sale, a oficiat slujba de sfințire a locașului care va deveni în 1668 Catedrală mitropolitană, iar din 1925 Catedrală Patriarhală.

1871 – S-a născut Grigore Teodossiu

6 mai 1871 – 4 aprilie 1941

Compozitor și folclorist. A fost secretar de redacție la revistele Lumina pentru toți, Învățământul Primar și Albina din București, revizor școlar al județului Muscel, institutor la școli din București și Oltenița, inspector școlar în București, administrator la revistele Albina, Lamura și Gândirea. Din opera sa: muzică corală: Recreațiuni școlare; muzică instrumentală: Hora din Zăvoi; muzică vocală: Ne cheamă Ardealul; lucrări teoretice: Metodă de vioară. A scris versuri, piese de teatru, basme pentru copii, manuale școlare. A cules folclor din județul Mureș, Făgăraș, Bacău, Muscel.

1872 – Relații diplomatice România – Germania

Prima Agenție diplomatică a României la Berlin a fost înființată în 6 mai 1872, avându-l șef pe Theodor Rosetti, fiind a cincea agenție a țării noastre după cele de la Constantinopol, Paris, Belgrad și Viena, însă în condițiile dependenței României de Imperiul Otoman, Agenția diplomatică de la Berlin, ca și cea de la Viena, nu avea un caracter oficial, ci oficios. Până la 24 martie 1874, când a fost înființată Agenția diplomatică de la Petersburg, agentul diplomatic din Berlin era acreditat și pe lângă curtea Rusiei. Relațiile diplomatice oficiale dintre România și Germania au fost stabilite la 20 februarie 1880, după recunoașterea formală, la Congresul de la Berlin, a independenței de stat a României de către Germania, Anglia și Franța.

1885 – Decretul regal privind recunoașterea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române

Sinodul Patriarhal a întocmit trei documente fundamentale: Tomosul de recunoaștere a autocefaliei și două scrisori, una către mitropolitul primat Calinic Miclescu și alta către primul ministru D.A. Sturza. În Parlamentul României a fost citit Tomosul de autocefalie, iar scrisorile au fost făcute publice. Regele Carol I a sancționat decizia Parlamentului.

1888 – Primele vaccinări antirabice

Victor Babeș a înființat în cadrul Institutului de Patologie și Bacteriologie din București, Serviciul de vaccinare antirabică cu un vaccin inventat de el însuși, menit să prevină apariția teribilei boli la cei mușcați de câini sau de lupi turbați. A aplicat un tratament asociat: vaccin și ser antirabic, cunoscut drept „metoda românească de tratament antirabic”. Metodele originale proprii întrebuințate în cercetări, aparatele și instrumentele inventate de el au fost însușite și întrebuințate ulterior în laboratoarele din toată lumea.

1891 – Paulina Cruceanu a devenit prima farmacistă din România

Între anii 1888–1891 Paulina Cruceanu a studiat la Facultatea de Medicină din București. În 1981, a primit dreptul de liberă practică medicală, de la Consiliul Sanitar Superior. Din greșeală, pe diploma de licență, Paulina Cruceanu a figurat ca „practicantă a religiei mozaice”, ceea ce a dus la returnarea acesteia în vederea obținerii unei diplome noi. Până la eliberarea noii diplome a lucrat ca învățătoare.

1891 – Prima expoziție filatelică din România

La 6 mai 1891, a fost organizată în București prima expoziție filatelică din România, având caracter privat. Expoziția a avut loc în casa lui Dimitrie C. Butculescu (foto 25oct), președintele Societății Române de Timbrologie, constituită în luna aprilie a aceluiași an.

 

1894 – S-a născut Filip Lazăr 

6 mai 1894, Craiova – 3 noiembrie 1936, Paris

Compozitor și pianist. Afirmând înclinații muzicale deosebite, a fost dat la Conservatorul din București (1907–1912) să studieze pianul și compoziția, apoi a fost trimis la Leipziger Konservatorium (1913–1914) unde a studiat cu Robert Teichmüller și Stephan Krehl. A întrerupt studiile pentru a se înrola voluntar în primul război mondial (1916–1918). A fost membru fondator (în 1920) al Societății Compozitorilor Români, membru fondator și președinte al Societății Muzicale Triton, din care mai făceau parte și Darius Milhaud, Artur Honegger, Serghei Prokofiev etc. A întreprins turnee artistice în Franța, Elveția, Austria și SUA. A făcut parte din comitetul tehnic al Societății corale Cântarea României din București și din International Society of Contemporary Music. A fost distins cu Mențiune onorifică (1915), premiul II onorific (1919) și premiul I de compoziție „George Enescu” (1924), cu Premiul Radiodifuziunii Franceze din Paris (1931). A compus muzică simfonică: Suita Română în Re major pentru orchestră, Concerto Grosso pour orchestre, nr. 1, Concertul nr. 3 pentru pian și orchestră, Concertul nr. 4 pentru baterie și 12 instrumente; muzică de cameră: Sonata pentru pian în Fa major, Sonata în Mi minor pentru vioară și pian, Suitele I, II, III pentru pian, Sonata pentru pian în La bemol, Trio pentru oboi, clarinet și fagot; muzică corală: Dor de crâng, Paparudele; muzică de teatru: La bouteille de Panurge; balet: Les Images de Béatrice; muzică vocală: Două cântece de dor și unul vesel, Trei pastorale.

Filip Lazăr – Concert pentru pian și orchestră mică nr. 2, op. 19 (1931) • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române, Dirijor Ludovic Bács, Pian: Georgeta Ștefănescu-Barnea

1897 – S-a născut Karl Kurt Klein

6 mai 1897, Ferihaza/Albeștii Bistriței, Bistrița-Năsăud – 18 ianuarie 1971, Innsbruck

Teolog, filozof, scriitor de limba germană din România, membru titular al Academiei Germane din München. A urmat cursurile universităților din Debrecen, Marburg an der Lahn și Cluj, obținând licența în Filologie modernă în anul 1920 la Universitatea din Cluj. A fost licențiat în teologie în 1923 la Consiliul regnicolar protestant din Sibiu, fiind promovat în anul 1921 Doctor în Filosofie la Universitatea din Cluj. A devenit asistent la catedra de Germană a Universității din Iași, apoi Docent. Concomitent, a fost pastor al comunității lutherane din Iași. A obținut funcția de profesor extraordinar la Iași, după ce între 1928–1929 fusese profesor suplinitor la Facultatea de Filosofie din Marburg, fiind și la conducerea institutului universitar Für Grenz-und Auslanddeutschtum la aceeași universitate. A fost membru în comitetul de conducere a societății științifice Verein für Siebenbürgische Landeskunde, Sibiu, director al Bibliotecii Centrale Universitare din Iași. Biblioteca era dezorganizată și înglodată în datorii, dar sub conducerea sa Biblioteca Universitară din Iași a fost complet restructurată, organizarea sa fiind în uz și astăzi. Începând cu anul 1939 a fost profesor titular al catedrei de Limba și literatura germană din Cluj, iar în timpul celui de-al doilea război mondial a trebuit să părăsească Universitatea din Iași și și-a continuat cariera științifică la Universitatea Innsbruck, unde a fost numit profesor în 1956. Aici a înființat biblioteca Institutului de Germanistică.

1904 – S-a născut Giorgio Ugo Augosto Ostrogovich

23 aprilie/6 mai 1904, București – 13 iunie 1984, Roma

Chimist, membru corespondent al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Științe, secția Chimie la Universitatea din Cluj, unde, în 1931, a devenit Doctor în Științe Chimice cu teza Structura electronică a unor sisteme homo- și hetero-arenice polinucleare; În 1965 a obținut titlul de Doctor Docent. A început din 1923 o carieră în învățământul superior, de la preparator suplinitor la Laboratorul de Chimie organică al Facultății de Științe din Cluj, urmând apoi treptele ierarhiei didactice până la gradul de profesor titular (din 1948). A fost profesor de Chimie organică la Institutul Politehnic din Timișoara, șef al catedrei de Chimie organică (1949–1972). În paralel cu activitatea didactică, a făcut studii teoretice și experimentale privind: structura compușilor organici, chimia echilibrele protolitice ale unor compuși triazinici, reacții de substituție nucleofile în clasa derivaților acidului carbonic și a compușilor heterociclici, obținerrea unei game foarte largi de compuși organici, în special derivați ai acidului carbonic, nomenclatura și sistematica funcțională etc. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în peste 100 de lucrări, studii, comunicări, apărute în țară și în străinătate, între care un Compendiu de elemente de stereochimie organică (1971). A fost membru al societăților de chimie din Londra și Paris.

1905 – S-a născut Gheorghe Claudiu Suciu

6 mai 1905, Blaj – 12 decembrie 1990, București

Chimist specializat în dezvoltarea, proiectarea și testarea proceselor din industria petrolului, membru titular (din 1990) al Academiei Române. A luat licența în Chimie la Universitatea din Roma și la Facultatea de Chimie a Universității din Cluj. S-a specializat în domeniul Ingineriei prelucrării țițeiului la Linden (New Jersey, SUA) și la Standard Oil Development Company (1929–1931). În 1932 a devenit Doctor în Științe Chimice. A urcat treptele ierarhiei universitare la București și Ploiești, a fost un remarcabil cercetător științific în domeniile industriei petrochimice și petroliere. Descoperirile sale au fost brevetate în India, Franța, Italia, Marea Britanie (cuptoarele tubulare pentru industria petrolieră, chimică și petrochimică). A contribuit la proiectarea rafinăriilor de la Grupurile Industriale Petrochimice de la Ploiești și Borzești. A fost angajat la Rafinăria Româno–Americană, unde a lucrat ca cercetător, șef de instalație și apoi șef de fabricație. A fost membru în Consiliul permanent al Congreselor mondiale de petrol. A fost distins cu Premiul de Stat (1964).

1908 – S-a născut Mihail Roller

6 mai 1908, Buhuși – 21 iunie 1958, București

Istoric, colaborator apropiat al lui Iosif Chișinevschi, a îndeplinit funcții pe linie de propagandă în aparatul Partidului Comunist. Scrierile sale reprezintă o grosolană falsificare a trecutului țării și istoriei românilor, ceea ce i-a adus titlul de membru (din 1948) al Academiei Române.

1908 – S-a născut Ion Vlasiu

6 mai 1908, Lechința, Mureș – 18 decembrie 1997, București

Sculptor, pictor și scriitor, profesor universitar. După școala de arte și meserii de la Târgu-Mureș și-a continuat studiile la Academia de Arte Frumoase din Cluj (1928–1930) la clasa Romulus Ladea, pe care nu a absolvit-o, din lipsa banilor pentru taxele de studii. La 24 de ani avea deja prima expoziție personală de sculptură care, ca și cele care au urmat, s-a bucurat de caracterizări pozitive în presa scrisă. A fost profesor la Academia de arte frumoase din Timișoara, redactor șef al revistei Arta. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1939), Premiul „Anastase Simu” (1942), titlul de Artist Emerit al Republicii Populare Romîne (1964). Din scrierile sale: Am plecat din sat, Drum spre oameni, În spațiu și timp (jurnal, 4 vol.), Cartea de toate zilele, Obraze și măști.

Biografie ilustrată: Vlasiu Ion [Artindex]

 

Ziua Maistrului Militar de Marină

1909 – Înființarea corpului militar Maeștri de marină

Regele Carol I a emis Înaltul Decret nr. 1620/6 mai 1909. Prin acest decret era consfințită constituirea corpului militar sub denumirea de „Maeștri de marină șefi de specialitate”.

 

1912 – S-a născut Edouard Pamfil

6 mai 1912, Geneva – 5 septembrie 1994

Medic psihiatru, profesor, chitarist, poet și grafician; creatorul psihiatriei antropologice din România. A urmat Facultatea de Medicină la Cluj și s-a specializat în Neurologie la București, sub îndrumarea profesorului Nicolae Ionescu-Sisești și la Paris – un stagiu antebelic, cu neurologul Jean Lhermitte și psihiatrul Paul Guiraud, și ulterior cu Henry Ey la Spitalul Sainte Anne. Întors în țară în 1948, a fost o scurtă perioadă funcționar la Ministerul Sănătății, apoi s-a mutat, în 1950, la Timișoara, psihiatru și fondatorul disciplinei Psihatrie la Facultatea de Medicină, fiind șef al catedrei nou înființate. A fost apoi profesor la Facultatea de medicină din Cluj, s-a mutat în orașul Siret, însărcinat cu organizarea unei unități medico-sociale pentru handicapații mental, s-a întors la Timișoara, unde a rămas profesor până la pensionarea sa, în 1977. În perioada interbelică la Paris a studiat și chitară clasică, devenind un virtuoz. I-a fost dedicat Festivalul internațional de chitară „Edouard Pamfil”, care are loc anual în decembrie. A fost o personalitate de cultură universală, umanist, opera lui cuprinzând și lucrări de artă grafică. Din scrierile sale: Adagio, Arioso dolente, Persoană și devenire, Psihozele, Psihologie și informație.

1922 – S-a născut George Lăzărescu

6 mai 1922, Călărași – 2006

Istoric literar și traducător, diplomat, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1969). A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, specializarea Limba și literatura italiană–Limba latină, ale Universității din București. A beneficiat în 1942 de o bursă la Universitatea din Perugia unde a obținut licența în Limba și literatura italiană în 1945 cu lucrarea Mitologia în opera lui D’Annunzio. A fost profesor la diferite licee din Capitală și din provincie, a avut o carieră universitară, din 1954, la catedra de Limba și Literatura Italiană a Facultății de Limbi Romanice a Universității din București, profesor de Limba și cultura română la Universitatea din Pisa (1974–1978). A debutat cu o traducere din Epistolarul lui Tasso (1956). A colaborat la reviste italienești cu articole referitoare la relațiile culturale româno-italiene: Il Veltro, Uominielibri, Opera aperta, Quaderni dell’umanesimoete. Cariera didactică s-a materializat în dicționare, manuale, cursuri, unele de circulație: Morfologia limbii italiene, Corso di storia dell’arte italiana, Breve antologia delta poesia italiana, Italia – cultura e civilta, Civilizație italiană. A publicat studii consacrate literaturii și civilizației italiene: Petrarca prozatorul, Galileo Galilei – dialog cu planetele, dar e la fel de cunoscut și ca traducător, printre alții, din Petrarca, Leon Battista Alberti, Edmondo de Amicis, Alberto Moravia, Giulio Carlo Argan. A dat o versiune italiană a poemelor lui loan Alexandru. A fost membru al numeroase instituții culturale din Roma: Accademia di Romania, Academia Internațională de Artă Modernă, Academia ARCADIA, Academia Internațională de Propagandă Culturală, Asociația Culturală România – Italia (președinte, din 1994) etc.

1925 – Mitropolia Basarabiei

Mitropolia Basarabiei a fost creată după Marea Unire de la 1918 prin ridicarea Arhiepiscopiei de Chișinău la rangul de mitropolie. Decizia înființării a fost luată în Sinodul Bisericii Ortodoxe Române din 15 noiembrie 1923. Organizarea propriu-zisă s-a făcut prin Legea de organizare a BOR, publicată în Monitorul Oficial în 6 mai 1925. Ahiepiscopul de Chișinău, Gurie Grosu, a fost ridicat la rangul de mitropolit al Basarabiei, pe 21 aprilie 1928. La acea dată, jurisdicția Mitropoliei Basarabiei cuprindea Arhiepiscopia Chișinăului, Episcopia Hotinului și Bălților și Episcopia Cetății Albe–Ismail.

1928 – Marea adunare de la Alba Iulia convocată de Partidul Național Țărănesc

Partidul Național–Țărănesc a declanșat, din ianuarie 1928, campania de răsturnare a guvernului liberal prezidat de Vintilă Brătianu și constituirea unui cabinet condus de Iuliu Maniu, una dintre cele mai ample asemenea acțiuni din istoria de până atunci a României. Ion Mihalache, vicepreședinte al PNȚ, a declarat că partidul a început „rezistența cetățenească“. În campania sa, PNȚ a mobilizat mase mari de cetățeni la luptă împotriva guvernului, organizând întruniri politice la nivelul comunelor și județelor, apoi pe provincii istorice. La acțiune s-au asociat, în februarie 1928, Partidul Social–Democrat și Partidul Național (Nicolae Iorga). Continuându-și campania, liderii național-țărăniști au anunțat organizarea unei „mari adunări naționale“ la Alba Iulia, la 6 mai 1928. Tot atunci urma să se desfășoare alte cinci întruniri (la București, Craiova, Cernăuți, Iași și Brăila), la care „poporul“ să ceară Regenței să încredințeze PNȚ, „în mod solemn și categoric, mandatul expres de a duce la realizarea imediată a emancipării sale politice, sociale și economice, în condițiunile și cu mijloacele pe care le va socoti potrivite“. Alba Iulia a fost ornată cu drapele tricolore, precum și cu portretele Regelui Ferdinand și ale Reginei Maria. A fost cea mai mare acțiune de acest gen desfășurată până atunci în România, fiind organizată după modelul celor de la Blaj, din mai 1848, și de la Alba Iulia din decembrie 1918; o uriașă mobilizare de forțe, zeci de mii (chiar o sută de mii) de participanți; o întâlnire prealabilă a conducerii pentru adoptarea deciziilor majore; deplasarea în mijlocul mulțimii și rostirea de discursuri înflăcărate. Adunarea a fost continuată cu Marșul asupra Bucureștiului, mișcare de protest a unei părți a participanților la adunare, neautorizată de Maniu și care nu și-a atins ținta.

1930 – S-a înființat Partidul Țărănesc-Democrat

În aprilie, politicianul român de origine basarbeană Constantin Stere, urmat de grupul condus de el, s-a retras din Partidul Național-Țărănesc din România și în 6 mai a constituit la București Partidul Țărănesc-Democrat, care a militat pentru apărarea drepturilor și libertăților democratice țărănimii și, mai ales, pentru o largă reconversie a datoriilor agricole. La 13 februarie 1933 PȚD a fuzionat cu Partidul Radical Țărănesc, condus de Grigore Iunian.

1930 – S-a născut Dorel Dorian

6 mai 1930, București – 5 noiembrie 2014, București

Dramaturg, prozator și eseist, inginer, om politic, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A debutat în anul 1946 cu proză în Tinerețea, apoi a colaborat cu articole și reportaje în periodice de stânga, precum Revista elevilor, Tânărul muncitor, Scînteia tineretului. A lucrat ca inginer pe șantierul termocentralei Paroșeni și la Trustul Electromontaj din București, apoi ca redactor la Viața studențească, Știință și tehnică, Tehnium și la Magazin. A fost autorul multor piese reprezentate scenic, al unor scenarii de film de lung metraj (Regăsire, Avaria) și TV, al unor povestiri SF de succes. A activat ca deputat în Parlamentul României din partea minorității evreiești. Opere: N-au înflorit încă merii, Dacă vei fi întrebat, Secunda 58, Ninge la Ecuator, Minciuni adevărate, Ficțiuni pentru revolver și orchestră, Anchetatorul SF și forțele oculte.

1933 – S-a născut Mircea Chiorean

6 mai 1933, Ceanu Mic, Cluj – 18 iunie 2016, București

Medic și profesor universitar, co-fondator al Serviciului Mobil de Urgență, Reanimare și Descarcerare (SMURD). A absolvit Facultatea de Biologie a Universității „Babeș-Bolyai” în 1957 și Facultatea de Medicină a Universității „Iuliu Hațieganu” în 1964. În 1982 a devenit Doctor în Științe Medicale la Universitatea „Carol Davila” din București, iar în 1990 a devenit medic primar al Spitalului Clinic Județean de Urgență din Târgu Mureș, secția de Anestezie și Terapie Intensivă. În paralel, a fost profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș (1992–2003) coordonator de doctorat în domeniul medicinei. A contribuit la scrierea a trei monografii de specialitate și a numeroase articole științifice despre anestezie, terapie intensivă și imunologie. A fost distins cu Ordinul Meritul Sanitar în grad de Cavaler.

1935 – S-a născut Constantin Gheorghe

6 mai 1935, București – 25 februarie, 2006, București

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Academia de Arte București, promoția 1973, la clasa Corneliu Baba. Între 1973–2005 a participat la toate expozițiile organizate de Uniunea Artiștilor Plastici și Ministerul Culturii din București și în diverse orașe din țară. Între 1979–1989 a efectuat o serie de călătorii de studii în Germania, Polonia, Cehoslovacia, Rusia, Olanda, Belgia, Franța, Italia și Grecia. A avut expoziții personale la Atelier 35, Galeria Orizont, Galeriile Municipale, Teatrul de Comedie, Muzeul de Artă, Opera Română, Galeriile Simeza, Galeriile Ștefan Luchian, Galeriile Apollo, Palace din București, la Galeriile Tribuna din Cluj, precum și la Galeria de Artă a Hotelului Silva din Bușteni. Între 1986–2005 a participat la expoziții de artă românească de la Viena, Frankfurt/Main, Atena, Belgrad, Paris și Beijing. Are lucrări de artă în colecții din întreaga lume.

1935 – S-a născut George Tiutin

6 mai 1935, Talpoș, Bihor – 26 decembrie 2013, București

Artist ceramist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din 1965. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București sub îndrumarea lui Mac Constantinescu și Zoe Băicoianu. Între anii 1968–2009 a realizat, singur sau participând în colective de artiști, o substanțială operă de artă murală și decorativă în ansambluri turistice sau rezidențiale din Olimp, Neptun, Sinaia, București, Snagov. Sunt remarcabile expozițiile autorului din 1971: București și Linköping, Suedia, 1981: București și Malmö, Suedia și 2012: Palatele Brâncovenești, Mogoșoaia, unde a expus instalația ceramică Pământ versus Cosmos. Lucrările sale sunt expuse în muzee și colecții private din lume, de la Stockholm la Tokyo, trecand prin Belgrad și București.

Imagini de la expoziția George Tiutin – Taina pamantului [SensoArte]

1941 – S-a născut Paul Tutungiu

6 mai 1941, Cernavodă

Poet, prozator și gazetar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. După absolvirea Facultății de Filologie a Universității din București (1966), a fost redactor la ziarele Steagul roșu, Dîmbovița, Tîrgoviște (până în 1971), apoi corespondent de presă la Piatra Neamț, redactor la revista Teatrul. A debutat în 1959 cu poezie în Luceafărul. A colaborat la Flacăra, Satul socialist, România literară, Luceafărul etc. A publicat volumele de versuri: Imperiul neodihnei, Ordinea peșterii, Colindele din țara lui Orfeu, Partidul si Poetul, Fiul Dunării, Ovații în Carpați, Tărâmuri pentru Făt–Frumos, romanul Drumul Hoților și eseul Dialoguri despre teatru. Activitatea științifică a fost materializată în comunicări pe teme de etnologie.

1943 – S-a născut Laurențiu Ulici

6 mai 1943, Buzău – 16 noiembrie 2000, Făgăraș

Critic literar, om politic. A fost licențiat al Facultății de Filologie (1966) și al Facultății de Filosofie (1970) la Universitatea din București. A debutat cu poezie în Luceafărul (1959) și cu critică în Contemporanul (1965). A lucrat ca redactor la revista Contemporanul (1966–1989). A debutat editorial cu volumul de eseuri critice Recurs (1971). A deținut rubrici permanente în România literară, Luceafărul, Amfiteatru, Ateneu, Tomis, Vatra, Cronica, Convorbiri literare, Astra, iar din 1990 a fost director al revistei Luceafărul, formula nouă. A fost vicepreședinte și președinte al Uniunii Scriitorilor din România. Cariera politică și-a început-o în Partidul Alianței Civice, a fost senator. Dintre scrierile sale: Recurs, Prima verba, Biblioteca Babel, Confort Procust, Dubla impostură. 

1943 – S-a născut Octavian Iordăchescu

6 mai 1943, Isaccea, Tulcea – 19 octombrie 2021

Redactor, scenarist de televiziune, unul din oamenii de bază ai Televiziunii Române și unul dintre cei mai apreciați directori ai instituției. A absolvit Facultatea de Litere, Istorie și Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. În timpul facultății a fost cooptat într-o trupă de evergreens, (percuționist). După facultate a fost reporter la Radio Iași, apoi redactor, secretar general de redacție la Radio București, redactor-șef și director de programe, la Televiziunea Română. A lucrat ani de zile pentru emisiunea Ora Veselă, a fondat și condus postul Radio Vacanța, care se difuza timp de 5 luni, în 5 limbi, pe tot litoralul românesc, a fondat Programul 3, Radio pentru Tineret. A scris scenariul primului film de divertisment realizat după 1989, Castelele lui Dracula, selecționat la Festivalul Internațional de la Montreux. A fost co-director al Festivalului Internațional Cerbul de Aur (1992–1994), producător al emisiunilor Duminica în familie, Dănutz SRL, coproducător pentru Ne vedem la TVR, Hai-Hui, 37 de grade Celsius, Femei de 10, Bărbați de 10 etc. A publicat volumul de proză scurtă Aici, Radio – Vacanța și volumul de amintiri Ion Vova cel cumplit. I-au fost conferite numeroase premii de către Asociația Profesioniștilor de Televiziune din România: Premiul APTR pentru realizarea festivalului Cerbul de Aur (1992), premiul APTR pentru producția emisiunii Duminica în familie (1998, 1999, 2005, 2009).

1945 – S-a născut Constantin Cojocaru

6 mai 1945, Borolea, Botoșani – 13 aprilie 2024

Actor de teatru și de film. În 1966 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București, Facultatea de Teatru, secția Actorie, clasa George Carabin. Imediat după absolvirea facultății a devenit actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț unde a jucat până în 1975, în paralel fiind și profesor la Școala Populară de Artă din Piatra Neamț (1970–1975). A fost apoi angajat actor la Teatrul Odeon din București, colaborând după 2001 cu multe alte teatre din București;: Teatrul „Nottara”, Teatrul de Comedie, Teatrul Național „I.L. Caragiale”, Teatrul Luni de la Green Hours și din țară: Teatrul „Toma Caragiu” din Ploiești, Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, Teatrul „Andrei Mureșanu” din Sf. Gheorghe. A participat la numeroase alte proiecte culturale în țară și străinătate. Are o activitate îndelungată în teatrul de televiziune și teatrul radiofonic, dar și în filme, dintre care: Duminică la ora 6 (1966), Serenadă pentru etajul XII, Înghițitorul de săbii, Moromeții, Leapin’ Leprechauns!, Legiunea Străină, Trei zile până la Crăciun, Ultimul zburător, Hawaii etc.

Trei zile până la Crăciun (2012)

1946 – Procesul mareșalului Ion Antonescu și al lui Mihai Antonescu

Procesul s-a ținut la București, între 6–17 mai de Tribunalul poporului, o instanță ad-hoc, formată din oameni fără o pregătire juridică necesară unui asemenea proces. Președintele Al. Voitin Voitinovici avea doar 28 de ani și o oarecare relație cu liderul comunist Lucrețiu Pătrășcanu. Acuzatori publici erau Vasile Stoian, un jurist total necunoscut, Constantin Dobrian, judecător de instrucție din Timișoara și Dumitru Săracu, fost bucătar, lipsit de orice pregătire juridică. Rechizitoriul evita orice referire la imperialismul sovietic, la amenințarea pe care a constituit-o Uniunea Sovietică pentru statul român sau la evenimentele din 1940, când Uniunea Sovietică a anexat Basarabia și nordul Bucovinei. Pactul Ribbentrop-Molotov din 23 august 1939, prin care Uniunea Sovietica și Germania nazistă își împărțeau sferele de influență în Europa de Est nu a fost menționat… Tribunalul Poporului a pronunțat 13 sentințe de condamnare la moarte (Ion Antonescu, Mihai Antonescu, Gheorghe Alexianu, Constantin Vasiliu etc.), dintre care 3 pedepse au fost comutate la muncă silnică pe viață, iar 6 învinuiți au fost condamnați în absență. Printre cei condamnati la moarte în absență se număra și Horia Sima.

Procesul Mareșalului Antonescu

1946 – A încetat din viață Paul Negulescu (12 ianuarie 1874 – 6 mai 1946)

Jurist, profesor universitar; co-fondator al Revistei de drept și sociologie, membru de onoare al Academiei Române.

1947 – S-a născut Titus Andrei

6 mai 1947, Măicănești, Vrancea

Realizator de emisiuni radio. Ca absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București (1972), a fost angajat la Radiodifuziunea Română. Din 1987 a coordonat activitatea redacției de Muzică ușoară de la postul public de radio. Încă din timpul studenției a fost preocupat și pasionat de muzică ușoară, pop și corală. A făcut parte din sextetul Cantabile condus de soprana Smaranda Toscani, care colabora pe atunci cu Teatrul muzical „Ion Vasilescu” din București. Între anii 1975–1983 a realizat, cu mare succes la public, emisiuni la Radio Vacanța. Prin studioul emisiunilor realizate de-a lungul vremii de el au trecut aproape toții marii cântăreți de muzică pop, ușoară, folk și rock. În 1993, a primit, pentru emisiunea Oriunde te vei afla, nu regreta această noapte, din partea revistei muzicale Vox pop-rock distincția pentru cel mai ascultat program al anului. A fost aproape de fiecare festival de muzică românească care ar putea da naștere unor talente noi; a făcut și face parte din juriile de la majoritatea festivalurilor județene și naționale.

1950 – Noaptea demnitarilor

În primăvara anului 1950, la nivelul conducerii Ministerului de Interne s-a redactat un tabel cuprinzând „foștii miniștri începând din anul 1918 până la 6 Martie [1945] propuși pentru arestare”. Pe tabelul cu foștii demnitari a fost trecută rezoluția rămasă nesemnată „Toate elementele care au avut un rol în viața politică a țării. Să se găsească motive de implicare în procese”…

În noaptea de 5/6 mai 1950 a fost dus la Sighet cu dubele un prim lot de aproximativ 80 de persoane, ulterior acesta fiind completat cu alte câteva zeci de „elemente dușmănoase”, care în prima noapte nu fuseseră găsite la domiciliu. Inițial foștii demnitari au stat închiși la Sighet mai mult de un an de zile fără nici o bază legală. Au scăpat de arestare doar foștii demnitari care au reușit să părăsească clandestin țara, cei care nu au fost acasă în noaptea respectivă, sau cei care și-au schimbat domiciliul, fără să anunțe acest lucru organelor de miliție (cei mai mulți care au scăpat de arestarea din noaptea de 5/6 mai aveau să fie arestați în perioada imediat următoare).

Abia la 1 august 1951, prin decizia MAI nr 334, 89 foști demnitari erau „trimiși” (deși se aflau deja acolo) într-o unitate de muncă „pe termen de 24 luni – evidență specială”. Numele de cod al penitenciarului Sighet era „Colonia de muncă Dunărea”. Această pedeapsă administrativă, fără drept de apel, le-a fost majorată la 6 august 1953 cu 60 luni prin Decizia MAI nr. 552.

Mai mult: Arestările din 5/6 mai 1950 – „lotul demnitarilor” [Memorialul Sighet]; Martirii Basarabiei și Bucovinei. Artizanii Marii Uniri, secerați pe capete de KGB în „noaptea demnitarilor” de Vitalie Ciugureanu [Mărturisitorii].

1950 – A încetat din viață Daniel Ciugureanu (9 decembrie 1885 – 6 mai 1950)

Politician din Basarabia; deputat în Sfatul Țării; prim-ministru al Republicii Democratice Moldovenești; ministru în patru guverne ale României; deputat și senator; vicepreședintele Camerei Deputaților; vicepreședintele și președintele Senatului Regatului România Mare; „Prim-ministrul întregitor al Basarabiei” care a înfăptuit Unirea din 27 martie 1918; prima victimă din Noaptea demnitarilor – arestat de regimul comunist, a murit de congestie cerebrală în duba care-l transporta la închisoarea Sighet.

1951 – S-a născut Victor Gh. Stan

6 mai 1951, Arefu, Argeș

Scriitor, critic și istoric literar, dramaturg, editor. A fost membru în conducerea Cenaclului „Mihai Eminescu” din București. În 1983, împreună cu un grup de scriitori a înființat Cenaclul „Nichita Stănescu”, la Biblioteca „Mihail Sadoveanu” din București, iar în 1990 a înființat Societatea culturală Destine, cu tripticul: Revista Destine (redactor-șef), Editura Destine (director) și Cenaclul literar-artistic Destine (președinte), societate care funcționează și astăzi și pe care o patronează. A debutat literar cu poezie (1971), a colaborat la: Argeș (Pitești), Amfiteatru, Scînteia Tineretului, Suplimentul Literar artistic al Scînteii tineretului, România literară, Luceafărul, Actualitatea, Cetatea lui Bucur (București), Cronica (Iași), Orizont (Timișoara), Tineretul vâlcean, Curierul de Vâlcea (Râmnicu Vâlcea), Meșterul Manole, Argeș expres (Curtea de Argeș), Miorița noastră (New York), Pietrele Doamnei (Domnești, Argeș), Apollon (Urziceni), Luminătorul (Chișinău), PatronatE (fiind redactor) etc. A publicat volume de versuri: Slujbașul universului particular, Departe de timp, Călător sub umbra clorofilei, În raza petalelor, mp la puterea Timp, proză: O clipă lângă Ursul Panda, teatru: Ascensiunea dragostei, dicționare, sinteze literare etc.

1960 – S-a născut Cristian Buică

6 mai 1960, Reșița

Chitarist, muzician, interpret și compozitor. Bunicul său matern cânta la contrabas și la mandolină în formația de muzică populară a căminului cultural din Ocna de Fier, constituind astfel singura legatură a familiei cu muzica. A început să se familiarizeze cu chitara de la vârsta de 14 ani. A învățat la Liceul de Informatică din Timișoara, apoi la Liceul Mecanic nr. 5 Reșița, absolvind în 1977. A debutat în cadrul unui concurs între liceele timișorene, unde a obținut locul I (1976). S-a înscris în Cenaclul Atheneum din Reșița, unde l-a cunoscut pe folkistul Mircea Florian, care va avea o infuență benefică asupra destinului său muzical. În 1981 a concurat la Festivalul Baladele Dunării din Galați și s-a clasat pe locul II, din 40 de concurenți (după Mircea Boian). A fost membru al Cenaclului Flacăra.

Îndrăznește – Muzică și versuri Cristian Buică • Cristian Buică, Mircea Baniciu, Victor Socaciu, Marius Bațu, Zoia Alecu

1961 – A încetat din viață Lucian Blaga (9 mai 1895 – 6 mai 1961)

Filosof, poet, dramaturg, eseist, traducător, jurnalist, profesor universitar, diplomat; membru titular al Academiei Române.

1962 – S-a născut Ioan Vieru

6 mai 1962, Târgu Neamț

Poet, eseist și jurnalist. A debutat în revistele Cronica (1977) și Luceafărul (1980), cu o prezentare a poetului și ulterior cunoscutului disident Dorin Tudoran. În anii ’80, s-a afirmat în paginile revistei studențești Amfiteatru. A publicat poezii, eseuri, traduceri, interviuri, cronici literare, cronici de artă în revistele România literară, Luceafărul, Tomis, Tribuna, Convorbiri literare, Teatrul, Arta, Magyar Szo etc. A colaborat la Radio România, la redacția Culturală, editorialist la revista Viața studențească. A fost printre primii jurnaliști și scriitori care au vorbit la radioul național, în Decembrie 1989. Din motive ideologice, după refuzul oricărei intervenții în textul poetic, cu toate încercările unor critici literari cunoscuți care au prezentat referate elogioase, primul volum de poezii, Căile șoimului, i-a apărut cu o întârziere de aproape un deceniu, în 1990. După 1990 a fost prezent în revistele literare cu poezii, eseuri, cronici literare, comentariu politic, a fost redactor al revistei Tomis din Constanța, a colaborat la ziarul România liberă, a făcut parte din redacția revistei Contrapunct, al cărei director a devenit în 1994. Volume publicate: Cearcăn, Coloana oficială, Capodopera cinematografică, Arhiva din spatele asinilor, Hipnoza legii.

1962 – A încetat din viață Virginia Haret-Andreescu (Maria Virginia Andreescu; 9/21 iunie 1894 – 6 mai 1962)

Prima femeie arhitect din România și prima femeie din lume care a ajuns la gradul de arhitect-inspector general; printre proiectele sale arhitecturale se numără: Palatul Tinerimea Română (Teatrul „Bulandra”), Liceele „Dimitrie Cantemir” și „Gheorghe Șincai”, Biserica Sf. Treime din București, primele blocuri din beton armat; nepoata pictorului Ion Andreescu.

1968 – S-a născut Gigel Bîrliba

6 mai 1968, Târgu-Neamț – 29 septembrie 2020

Artist plastic și profesor de istorie. După absolvirea Facultății de Istorie de la Universitatea „Al.I. Cuza”, a absolvit și un master în Arte Plastice Universitatea Națională de Arte „George Enescu” Iași. A debutat în 1995 la expoziția colectivă Armonii Cromatice la Galeriile Grumăzescu din Iași, participând ulterior la numeroase expoziții în Iași, Târgu-Neamț, Piatra-Neamț, Pașcani, Chișinău. A primit Premiul al II-lea la Concursul Național Omagiu – Ștefan Luchian și Diploma de Excelență pentru pictură la Gala Excelenței Nemțene (2013), Diploma de Excelență pentru pictură la Festivalul „Ion Creangă” (2014, 2016, 2017), Premiul „Ion Creangă” Chișinău (2018).

Gigel Bîrliba – Vibrații Valahe

1978 – A încetat din viață Ștefan Péterfi (Péterfi István; 8 martie 1906 – 6 mai 1978)

Botanist român de naționalitate maghiară; profesor la Universitatea din Cluj; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române; membru al Partidului Comunist din România.

1984 – Gala de retragere a gimnastei Nadia Comăneci

Nadia Comăneci, multiplă campioană olimpică, prima gimnastă din lume căreia i s-a atribuit nota 10 într-un concurs (Jocurile Olimpice Montreal 1976), este stabilită în SUA, din 1989. În 1999 a fost declarată, la Viena, „Sportiva secolului XX”. World Records Academy (Academia Recordurilor Mondiale) a omologat, în 2007, recordul reuşit de Nadia Comăneci la Jocurile Olimpice de la Montreal, adică şapte note 10 la o singură ediţie. Gala sa de retragere avut loc la Palatul Sporturilor din București. Cu prilejul retragerii sale din activitatea competițională, Nadia Comăneci a primit din partea președintelui Comitetului Internațional Olimpic, Juan Antonio Samaranch, Ordinul Olimpic.

1990 – Podul de flori peste Prut

La inițiativa mai multor asociații, ligi și comitete, care au ca rațiune de existență relațiile dintre România și Basarabia, malurile Prutului au fost unite printr-un „pod de flori”. A fost prima deschidere a frontierelor dintre România și actuala Republica Moldova. În mod simbolic au fost lansate flori pe apa Prutului, de pe ambele maluri, iar locuitorilor din România li s-a permis să treacă Prutul în Moldova Sovietică între orele 13:00 și 19:00, fără pașaport, fără vize și taxe vamale. De-a lungul frontierei de 700 km de pe Prut, au fost create opt puncte de trecere: Miorcani–Pererita, Stânca–Costești, Iași–Sculeni, Ungheni–Pod Ungheni, Albița–Leușeni, Fălciu–Țiganca, Oancea–Cahul și Galați–Giurgiulești. La eveniment au participat aproximativ 1.200.000 de oameni. S-a stat la coadă pentru a trece frontiera artificială care a despărțit decenii la rând una și aceeași țară. S-a trecut râul pe un pod de vase, pe poduri sau înot, cu pungi de plastic deasupra capului în care sunt flori și cărți în limba română. Oamenii se îmbrățișau, plângeau, își făceau daruri, ca după o lungă despărțire. După această acțiune, procedurile de trecere a frontierei sovieto-române au fost simplificate considerabil.

1991 – A încetat din viață Virgil Calotescu (16 ianuarie 1928 – 6 mai 1991)

Regizor de filme documentare și de ficțiune.

1994 – A încetat din viață Moses Rosen (23 iulie 1912 – 6 mai 1994)

Șef-rabinul Cultului Mozaic din România; președinte al Federației Comunităților Evreiești din România; deputat în Marea Adunare Națională; membru de Onoare al Academiei Române.

1997 – A încetat din viață Florian Potra (3 martie 1925 – 6 mai 1997)

Critic de teatru și film și traducător.

2012 – A încetat din viață Camilian Demetrescu (Paul Constantin Demetrescu; 18 noiembrie 1924 – 6 mai 2012)

Pictor monumentalist, sculptor, grafician, eseist, teoretician al artei, publicist și filosof; membru fondator al UAP; exilat politic în Italia din 1969, unul dintre criticii vehemenți ai regimului Ceaușescu.

2014 – A încetat din viață Mihai Sin (5 noiembrie 1942 – 6 mai 2014; pseudonim: Mihai Bruda)

Prozator, eseist, publicist și profesor, director al Editurii Albatros, diplomat.

2018 – A încetat din viață Ion Dodu Bălan (5 octombrie 1929 – 6 mai 2018)

Prozator, poet, critic și istoric literar, folclorist, publicist și profesor universitar.

2023 – A încetat din viață Ionică Moldovan (Ioan Moldovan; 8 noiembrie 1944 – 6 mai 2023)

Violonist-instrumentist tradițional, conducător muzical și „primaș” al Tarafului Tradițional Păunița din Sângeorz-Băi; Tezaur Uman Viu.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită