6 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A fost inaugurată Arena Națională din București

 

1456 – Tratatul încheiat de Vlad Țepeș cu negustorii din Brașov și Țara Bârsei

Prin acest tratat, s-a stabilit ca, în cazul în care domnul Țării Românești ar fi nevoit să-și părăsească țara din cauza năvălirii turcilor, sau a altor dușmani, să fie primit de brașoveni.

În schimb, Vlad Țepeș se angaja să le dea negustorilor ajutor împotriva turcilor.

1813 – S-a născut Ludovic Steege

6 septembrie 1813, București – 28 martie 1872, Iași

Medic, jurist, publicist, om politic și diplomat cu origini săsești. A studiat la München (1831–1833) și Paris, unde și-a luat licența în Drept și Doctoratul în Medicină (1839). La întoarcerea în țară (1841), s-a stabilit la Iași, unde a profesat medicina, fiind însărcinat cu organizarea serviciului medical (1853–1858). A primit indigenatul (cetățenia) în anul 1855. Unionist, cu vederi liberale, a primit o serie de funcții în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza: comisar în Comisia Dunării de la Viena, delegat la Berlin pentru obținerea recunoașterii dublei alegeri, ministru al Lucrărilor Publice în Guvernul Moldovei condus de Ion Ghica, membru în Comisia Centrală de la Focșani, membru al Înaltei Curți de Casație și Justiție, ministru de Finanțe în Guvernul Mihail Kogălniceanu. După îndepărtarea lui Cuza, a făcut parte din delegația trimisă la Paris pentru susținerea principelui străin și în cea trimisă la Düsseldorf care ducea rezultatul plebiscitului alegerii lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen. Sub domnia lui Carol I a fost ministru de Finanțe în Guvernul Ștefan Golescu și din nou membru al Înaltei Curți de Casație și Justiție. A fost, de asemeni, primul diplomat român acreditat simultan la curțile de la Viena, Berlin și Petersburg.

1817 – S-a născut Mihail Kogălniceanu

6 septembrie 1817, Iași, Moldova – 1 iulie 1891, Paris, Franța

Om politic de orientare liberală, avocat, istoric și publicist, membru titular (din 1868) al Academiei Române. A urmat studii superioare în Lunéville (Franța) și la Universitatea Humboldt din Berlin. A fost unul dintre cei mai influenți intelectuali români ai generației sale, scriitor, redactor șef al revistei Dacia Literară și profesor al Academiei Mihăileane. A fost unul dintre ideologii Revoluției de la 1848 în Moldova, a jucat un rol important în timpul alegerilor pentru Divanurile ad-hoc și l-a promovat cu succes pe Alexandru Ioan Cuza la tron. A devenit prim-ministru al României după Unirea din 1859 (1863–1865) și ministru al Afacerilor Externe sub domnia lui Carol I (1876, 1877–1879). În ultimii ani de viață a fost o figură politică proeminentă, președinte al Academiei Române (1887–1890) și reprezentant al României în relațiile cu Franța. A scris prima încercare de roman tipărit din cultura română, Tainele inimei.

1819 – S-a născut Nicolae Filimon

6 septembrie 1819, București – 19 martie 1865, București

Scriitor, autor de nuvele romantice și realist-satirice. S-a născut într-o familie numeroasă formată din cinci copii, tatăl său fiind preot. Fiind un copil educat în spiritul credinței, la numai 10 ani a devenit cântăreț în corul bisericii din parohia tatălui său. Între 1831–1835, a fost corist în trupa Hanrietei Karl și flautist la Teatrul lui Papanicola – aceștia sunt anii în care și-a desăvârșit cunoștințele în domeniul teatrului și al muzicii. Din 1852 a devenit epitrop al bisericii Enei, funcție pe care o va avea până la moarte. La 38 de ani, a debutat cu cronici muzicale și teatrale pe care le-a publicat în ziarul Naționalul, fiind considerat unul dintre primii critici muzicali români. Peste un an a făcut o călătorie în vestul Europei, excursie care l-a inspirat să scrie lucrarea Escursiuni în Germania meridională. După întoarcerea în țară, a publicat în revista Țăranul român basme precum Roman Năzdrăvan, Omul de piatră, Omul de flori cu barba de mătase sau povestea lui Făt-Frumos. A rămas în istoria literaturii române ca întemeietor al romanului românesc, cea mai importantă operă a sa fiind romanul Ciocoii vechi și noi sau Ce naște din pisică șoareci manâncă, publicat în foileton în Revista Română a lui A.I. Odobescu (1862–1863) și apărut în volum în 1863. Romanul este o frescă a societății românești la începutul secolului XIX. A fost inițiat în francmasonerie pe când se afla la studii în Franța. S-a stins din viață de tânăr, la numai 46 de ani, fiind răpus de tuberculoză. Se află înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

1842 – A fost pusă piatra de temelie a primului sediu propriu al primăriei Bucureștiului, Casa Orașului

Construcția, proiectată de către arhitectul Xavier Villacrosse, a fost înălțată pe malul drept al Dâmboviței. Cu această ocazie s-a scris pe piatra de fundație, din marmură a edificiului: „Alexandru Dimitrie Ghica voevod. Întru prea fericitele sale zile s-a clădit această Casă a Orașului după planul arhitectonului său Csavie Vilacros [Xavier Villacrosse] de meșterul Andrei Stamate prin osârdia prezidentului Sfatului Orășenesc d-lui paharnicului și cavalerului conte Scarlat Roset ș-a mădularilor acestui Sfat, d-lui sărdarului Pîrvu Asan, boierului de neam Theodor Balabun, neguțătorului Ioan Iliad și secretarului acestui Sfat d-lui pitarului Constantin Pencovici în piața Grigorie Ghica Voevod la anul 1842, septembrie 6-București” [Curierul românesc, 11 septembrie 1842].

Localul a fost inaugurat cu „ceremonial deosebit” la 28 octombrie 1843 și a găzduit serviciile Sfatului și ulterior ale Consiliului Municipal și ale Primăriei, până la dărâmarea sa în anii 1880–1882, când s-au efectuat lucrările de canalizare și rectificare a cursului Dâmboviței.

1848 – Marea demonstrație populară de pe Dealul Mitropoliei, București

Amestecul țarist în desfășurarea revoluției a provocat la București un gest simbolic.

În data de 6/18 septembrie, masele revoluționare au ars pe Dealul Mitropoliei, după ce-l purtaseră cu alai și bocete prin oraș, exemplarul oficial din Regulamentul Organic, precum și acela al Arhondologiei (Condica rangurilor boierești), demonstrându-și atașamentul față de ideile Revoluției.

1859 – Imperiul Otoman și Austria au recunoscut de jure dubla alegere

Actul istoric de la 24 ianuarie 1859 reprezenta primul pas pe calea înfăptuirii statului național român unitar. Următorul pas era recunoașterea internațională a rezultatului alegerilor, actul fiind considerat de Imperiul Otoman și de Imperiul Austriac drept o încălcare a Convenției de la Paris. Situația creată în cele două Principate urma să facă, de altfel, obiectul unei noi Conferințe a reprezentanților puterilor garante la Paris, între 26 martie/7 aprilie – 25 august/6 septembrie 1859. Încă din a doua ședință a Conferinței (1/13 aprilie) Franța, Rusia, Anglia, Prusia și Sardinia au recunoscut dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza de la 24 ianuarie. Imperiul Otoman și Austria tergiversau; mai mult, se punea la cale o intervenție militară peste Dunăre, la care Cuza a răspuns, la 20 aprilie, concentrând la Florești (Prahova) armata moldo-munteană. După alte amenințări, sub presiunea celorlalte puteri garante, Poarta și Austria au acceptat oficial, în a 3-a ședință a Conferinței de la Paris (25 august/6 septembrie), să recunoască, la rândul lor, dubla alegere. Detensionarea situației, atât în relațiile cu Imperiul Otoman, cât și cu cel Habsburgic, l-au determinat pe domn să ordone închiderea taberei de la Florești (1/13 septembrie 1859).

1860 – S-a instituit, la Paris, agenția diplomatică a Principatelor Unite

Această agenție, înființată la 25 august/6 septembrie a jucat un rol important în acțiunile diplomatice ale tânărului stat național român. Principatele Unite au căutat să încheie convenții cu conținut administrativ, telegrafice, de extrădare, judiciare etc. Totodată se tindea să nu se țină seama de tratatele comerciale ale Porții și să se stabilească tarife vamale independente, folosindu-se orice prilej pentru negocieri directe. Titularul agenției a fost numit Ioan Alexandri, agent diplomatic al României la Paris și Londra (1860–1866).

1862 – Au fost unificate serviciile sanitare din Principatele Române

În 25 august/6 septembrie 1862 medicul Carol Davila a fost desemnat să unifice serviciile medicale din cele două Principate. S-a deplasat personal la Iași, unde a întâmpinat greutăți în a-i convinge pe medicii șefi să cedeze o parte din atribuțiile lor organelor centrale sanitare. Odată cu înființarea Direcției generale a serviciului sanitar din ministerul de interne, a fost numit în funcția de director, fiind primul din seria de conducători ai serviciului sanitar român. în acestă calitate a înființat spitale în localitățile Dorohoi, Huși, Tecuci și în sudul Basarabiei, zonă aflată atunci sub administrație româneasca, la Reni, Cabul și Izmail.

1863 – S-a născut Constantin Miculescu

6 septembrie 1863, Crevenicu, Teleorman – 29 decembrie 1937, București

Fizician cu rezultate notabile în termodinamică și optică, membru de onoare (din 1935) al Academiei de Științe din România. Între 1882–1886 a urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din București, secția Fizico-Matematici, unde l-a avut profesor pe Emanoil Bacaloglu. A fost trimis cu o bursă la Paris unde a obținut, în anul 1888, licența în Științe la Universitatea Sorbona. A devenit Doctor în Fizică la aceeași universitate, cu teza Sur la determination de l’équivalent mécanique de la calorie, avându-l ca îndrumător științific pe profesorul Gabriel Lippmann. După revenirea în țară, a fost profesor suplinitor la Facultatea de Științe a Universității București, apoi profesor titular de Fizică moleculară, acustică și optică, post pe care l-a ocupat până la moartea sa. În paralel, a fost profesor de Fizică moleculară la Facultatea de Medicină din București. A organizat laboratorul de fizică moleculară, acustică și optică al Universității din București, a desfășurat o bogată activitate de cercetare științifică concretizată în lucrări publicate în țară și străinătate. Cele mai semnificative lucrări științifice sunt determinarea indicelui de refracție al unei prisme cu ajutorul microscopului (1905), măsurarea coeficientului de elasticitate al corpurilor printr-o metodă acustică (1910) etc.

1879 – S-a născut Nicolae Nenciulescu

6 septembrie 1879, București – 1973, București

Arhitect de orientare eclectică. A studiat la Școala de Arte Frumoase din Paris, fiind licențiat în 1910. A fost arhitect la Ministerul de Război, arhitect-șef la Ministerul Agriculturii și Domeniilor, membru în Consiliul Tehnic Superior al Ministerului Lucrărilor Publice, membru în Comisia de sistematizare a orașelor din țară, arhitect în Institutul de Proiectare a Construcțiilor. A avut și activitate didactică, profesor la Academia de Arhitectură din București, la catedrele de Stereotomie și Teoria umbrelor și Arhitectură generală (1930–1950), prodecan (1942). A proiectat Palatul Regal în stil eclectic, participând și la construcție, ca arhitect-diriginte, colaborând cu Emil Prager, în calitate de inginer coordonator. A mai proiectat: Antrepozitele și Abatorul de Export Constanța, Stabilimentul Băi și Sanatoriul Maritim Eforie, proiecte de urbanism și peisagistică, imobile cu funcțiune de locuință în stilul Art Déco etc. A primit Premiul I la Salonul de Arhitectură și Artă decorativă 1930 (pentru proiectul de refacere al Palatului Regal), a fost distins cu ordinele Coroana României și Steaua României în grad de Ofițer (1930), Ofițer al Legiunii de Onoare franceze și Ofițer al Instrucțiunii Publice din Franța (1930), Semnul Onorific Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului (1941).

1906 – S-a născut Nicolae Buicliu

6 septembrie 1906, Corabia, Olt – 18 aprilie 1974, București

Compozitor, profesor de muzică universitar. Studiile muzicale le-a început la Conservatorul din București (1926–1934), cu Gheorghe Cucu, Alfonso Castaldi, Dimitrie Cuclin și Constantin Brăiloiu, perfecționându-se la Ecole Musicale Cesar Franck din Paris, cu Albert Bertelin și Guy de Lioncourt. A urmat și Facultatea de Filosofie din București, fiind licențiat în Estetică. A lucrat ca profesor de muzică în București (1935–1949), inspector general în învățământul secundar, profesor de Contrapunct și fugă la Conservatorul din București. A scris articole, eseuri, cronici, în revistele Muzica, Contemporanul, Gazeta literară etc. A abordat toate genurile și formele muzicale, reușind să se impună în special în muzică simfonică. A compus muzică de teatru: Ifigenia de Mircea Eliade, Doamna Chiajna, de Alexandru Odobescu, muzică simfonică: Simfonia I „Rustica” în La minor, Simfonia a II-a cu cor, Concert pentru pian și orchestră în Re major, Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major, Simfonia IV-a în SI bemol major, muzică de film, de cameră, muzică corală, cântece pentru copii etc.

Nicolae Buicliu / Libret Nicolae Buicliu & Elena Cernei – Doamna Chiajna • Opera Națională București, Dirijor: Constantin Petrovici, Elena Cernei, Eugenia Moldoveanu

1910 – S-a născut Dumitru Corbea

Dumitru Cobzaru; 6 septembrie 1910, Sârbi–Vlăsinești, Dorohoi/Botoșani – 26 martie 2002

Scriitor. A urmat Facultatea de Filosofie și Litere. Primul volum de poezii, Sînge de țăran, a fost publicat în 1936. În 1937 a luat contact cu mișcarea revoluționară clandestină, îndeplinind însărcinări politice, care i-au adus mai târziu arestarea și condamnarea, viața fiindu-i direct amenințată. A lucrat în cadrul Societății de Radiodifuziune, în 1938, apoi în cadrul administrației de stat. După 1945 a făcut parte din primul nucleu de poeți și prozatori atașați Partidului Comunist. A lucrat la Scînteia și la alte publicații cotidiene și literare, un timp fiind membru în comitetul de direcție al revistei Luceafărul. A publicat numeroase volume de versuri: Nu sînt cîntăreț de stele, Hrisovul meu, Anii tineri, Pentru inima ce arde, Sufletul cuvintelor, Mărturisiri; romane: Singura cale, Barbu lăutaru, Așa am învățat carte, Puntea, Primejdia etc.

1915 – S-a născut N.D. Pârvu

Nicolae D. Pârvu; 6 septembrie 1915, Caraș-Severin – 8 iunie 1986, Timișoara

Scriitor și psiholog. A fost licențiat al Facultății de Psihologie și Pedagogie din Cluj (1940) și Doctor în Filosofie (1942) al aceleiași facultăți. A fost conferențiar la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, decan al Facultății de Psihologie, profesor la Conservatorul „Gheorghe Dima” din același oraș. În 1967 s-a transferat la Timișoara, unde a fost decan al Facultății de Filologie, apoi șef al Catedrei de Psihopedagogie din cadrul universității până la pensionare (1977). A colaborat la: Fruncea, Tribuna, Teatru, Steaua, Iașul literar, Orizont, Cronica etc. Volume publicate: Metoda evaluării, Studii de psihologia artei, Teoria educației, Drumul spre personalitate, Comportamentul psihologic al talentului muzical, Buletin meteorologic (versuri), 111 epigrame, Epigrame și epigramiști, Dansul săbiilor, Prietenul meu, vântul (versuri), Stana și Avram Iancu (teatru).

1918 – S-a constituit, la Paris, Consiliul Național Român Provizoriu

Organ reprezentativ al românilor, format din 29 de membri, fiind practic guvernul din exil al României, condus de Take Ionescu – președinte, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Ioan Th. Florescu și Dr. Constantin Angelescu – vicepreședinți. El cuprindea pe fruntașii emigrației din toate provinciile istorice românești.

Consiliul, constituit la 24 august/6 septembrie, a fost recunoscut ca „exponentul intereselor națiunii române din Austro-Ungaria” de guvernele cele patru puteri ale Antantei: Franța (29 septembrie), SUA (23 octombrie), Marea Britanie (29 octombrie) și Italia (9 noiembrie), ceea ce reflecta menținerea și reconfirmarea angajamentelor asumate prin Convenția de alianță din vara anului 1916 față de revendicările teritoriale ale poporului român. La 20 septembrie/3 octombrie 1918 a fondat Consiliul Național al Unității Române.

1918 – S-a născut Harry Maiorovici

6 septembrie 1918, Sighetu Marmației – 22 august 2000, Cluj-Napoca

Compozitor de muzică de film. În 1938 a plecat pe jos la Viena să studieze muzica, devenind absolvent al Kinder Konservatorium (1938). A debutat în cinema în 1937, compunând partitura muzicală pentru Emigranții de Michael Patron. În 1938 a revenit în Cluj și s-a înscris la Conservatorul de Muzică. În anii Holocaustului, a fost dus la muncă forțată și apoi în lagărul de la Meidling de unde, în anul 1945, s-a întors la Cluj. A fost introdus în lumea filmului de către regizorul Savel Stiopul, al cărui colaborator a rămas. A fost unul dintre compozitorii apreciați, a compus muzica pentru mai mult de 100 de filme printre care: Amintirea unei artiste, Ultima noapte a copilăriei, Asediul, Aventuri la Marea Neagră, Ultimele zile ale verii, Falansterul etc. A fost distins cu 17 premii internaționale, fiind membru de onoare al Academiei Internaționale de Cultură din Roma.

Asediul (1970) • Regia Mircea Mureșan. Cu: Ilarion Ciobanu, Sandu Sticlaru, Sebastian Papaiani, Mihaela Mihai, Ion Besoiu, Valeria Seciu, Octavian Cotescu, Mihai Mereuță, Ștefan Mihăilescu-Brăila

1919 – A fost fondat Partidul German din România

Partidul German din România a fost fondat pe 6 septembrie 1919 la Sighișoara, înaintea alegerilor parlamentare din noiembrie 1919, la inițiativa unei părți a burgheziei săsești, prin fuzionarea unor organizații politice ale sașilor și ale șvabilor, care milita pentru promovarea intereselor specifice minorității germane. A funcționat până în 1938.

1923 – S-a născut Mioara Cremene

Maria Elena Gorea; 6 septembrie 1923, București – 18 aprilie 2014, Paris

Poetă, scriitoare și eseistă, stabilită în Franța între 1969–1989. În 1944, s-a înscris la Conservator, la clasa Victor Ion Popa și a frecventat cursurile Facultății de Litere și Filosofie de la Universitatea din București, obținând licențe în Regie și în Psihologie. Imediat după război a lucrat la ziarul Ecoul și a debutat publicistic în Rampa. A debutat editorial în 1951, cu piesa în versuri Mălina și cei trei ursuleți, prima dintr-o serie de aproape douăzeci de titluri de cărți pentru copii. A fost secretara secției de literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor. Volumul Bună dimineața lume (1959), cel mai realizat în plan artistic de până atunci, a fost considerat un „incident”, atrăgându-i aspre critici la Uniunea Scriitorilor și întreruperea, pentru 5 ani, a activității publicistice. A revenit în presă, la redacția de poezie a Gazetei literare (1964), a publicat versuri, nuvele și un roman, Mărirea și decăderea planetei Globus, pentru care a primit Premiul Uniunii Scriitorilor (1968). A părăsit România în 1969, revenind în țară după Revoluția din 1989. În Franța, a realizat scenarii, filme de artă și telefilme: Prietenul meu poetul, consacrat lui Miron Radu Paraschivescu, Metropoème (premiat la Festivalul de la Cannes, secțiunea Quinzaine des Réalisateurs, 1970), alături de soțul ei, cineastul Sergiu Huzum. A tradus, în colaborare cu fiul ei, Adrian Cremene, din scrierile lui Heinrich von Kleist.

1928 – S-a născut Șerban Cantacuzino

6 septembrie 1928, Paris – 22 februarie 2018

Arhitect, istoric și critic de arhitectură. Fiul arhitectului George Matei Cantacuzino, descendent al uneia dintre cele mai vechi familii boierești, a avut o influență puternică asupra modernismului arhitectural românesc. Născut la Paris, crescut la Londra, a studiat Arhitectura la Magdalen College al Universității Cambridge. A lucrat în redacția Arhitectural Review din 1967, fiind editor executiv între 1973–1979. A fost secretar al Comisiei Regale de Arte Frumoase, membru al Institutului Regal al Arhitecților Britanici. A primit titlul de Comandor al Ordinului Imperiului Britanic (CBE) din partea Reginei Elisabeta a II-a (1988) Până în anul 1971, nu a revenit în țară, dar imediat după căderea comunismului a devenit membru onorific al Uniunii Arhitecților din România. A înființat Fundația Pro Patrimonio, dedicată salvării, conservării și restaurării moștenirii arhitecturale și culturale, care a reușit refacerea și integrarea în circuitul turistic a unor locuințe și vile de patrimoniu, precum și restaurarea multor porți vechi din Brașov, însă cel mai important succes al fundației îl reprezintă comandarea unui studiu de evaluare a zonei Roșia Montană in vederea înscrierii acesteia în Patrimoniul UNESCO.

In memoriam Șerban Cantacuzino

1932 – S-a născut Ionel Miron

6 septembrie 1932, Corni, Galați – 24 noiembrie 2004, București

Interpret de muzică ușoară. A debutat în anul 1954, cu ocazia unui spectacol pentru militari, iar la televiziune a debutat în anul 1961. A cântat la secția de estradă a Ansamblului MAI București și a Teatrului Muzical „Nicolae Iorga” din Galați, a colaborat cu Teatrul Muzical „Constantin Tănase” din București și Teatrul Fantasio din Constanța, a alcătuit împreună cu Alexandru Jula duetul vocal Jula și Miron. A efectuat o serie de turnee în URSS, Bulgaria, RFG, RDG și Polonia.

Ionel Miron – La revedere, Maria! (1972)

1934 – S-a născut Georgeta Luchian Tudor

6 septembrie 1934, Brăila – 26 ianuarie 2021, Craiova

Poetă și actriță de teatru, soția rapsodului Tudor Gheorghe. În 1963 a absolvit Institutul de Teatru, clasa Ion Șahighian – David Esrig – Călin Florian. A debutat la Naționalul craiovean în rolul Fanchette, în Nunta lui Figaro de Beaumarchais (1963). A fost distribuită în roluri complexe: Maria Lothundiaz (Valetul de cupă de Balzac), Cenușăreasa (Pantofiorul de aur de E. Lițu), Ara (Arca Bunei Speranțe de I.D. Sîrbu), Clarice (Slugă la doi stăpâni de Goldoni), Sanda Augustin (Amurgul acela violet de I.D. Sîrbu), Marion (Marion Delorme de Victor Hugo), Domnișoara Nastasia (Domnișoara Nastasia de G.M. Zamfirescu), Nora (Nora de H. Ibsen), Viorica (Micul infern de Mircea Ștefănescu) etc. Din anul 2001, la TVR Craiova a moderat emisiunea Clipa, pe ulița copilăriei. Într-un ultim spectacol memorabil a interpretat rolul Alice Voinescu, cunoscută intelectuală din perioada interbelică, în spectacolul Alice nu știe să moară, adaptare de Gheorghe Truță după jurnalul scriitoarei, în regia lui Mircea Cornișteanu. Este autoarea volumului de poezii Uneori femeile surâd (2011).

In memoriam Georgeta Luchian Tudor [TVR Craiova]

1935 – S-a născut Lucia Ana Marinescu-Țeposu

06 septembrie 1935, Sibiu – 31 august 2020

Istoric, muzeograf. Studiile universitare le-a urmat la Cluj-Napoca, fiind studenta profesorilor Constantin Daicoviciu și Mihail Macrea. După absolvire, a rămas asistentă la Catedra de Istorie veche și s-a specializat în Istoria artei antice, domeniu asupra căruia și-a aplecat atenția întreaga viață, aducând contribuții științifice sub semnul excelenței deopotrivă în istoriografia românească și cea internațională. Venită la București în 1968, a devenit șef de secție la Muzeul Național, care în acea vreme era în faza de organizare, fiind mintea și sufletul care a clădit spectaculoasa, europeana și îndrăzneața concepție muzeală a prezentării antichității greco-romane din acei ani. În aceeași perioadă și-a susținut Doctoratul cu o teză privind arta funerară în Dacia romană, publicată câțiva ani mai târziu la prestigioasa editură British Archaeological Reports. Din decembrie 1989, a fost director interimar al Muzeului Național, Din 1990, a fost director, apoi de șef al Secției de Istorie Veche al Muzeului Național de Istorie a României, una dintre cele mai importante figuri ale muzeisticii și arheologiei clasice greco-romane din România.

1936 – S-a născut Ioan Teodorescu

6 septembrie 1936, București – 3 decembrie 2021

Una dintre marile personalități ale rugbyului românesc, jucător cu o carieră impresionantă şi antrenor. A debutat în rugby la Clubul Progresul Finanţe Bănci, unde a jucat până în 1958. A mai evoluat pentru cluburile Constructorul (1958-1960), Ştiinţa Bucureşti (1960-1962) şi Griviţa Roşie (1962-1970), echipă cu care a cucerit de patru ori titlul naţional (în 1962, 1966, 1967 şi 1970) și titlul de campion european în 1964. De asemenea, a făcut parte din echipa naţională de tineret şi apoi de seniori, cu care a participat la turneul din Belgia, în Cupa Păcii şi la cele din Franţa şi Italia. Postul de bază în echipă era aripă dreapta, dar a jucat şi aripă stânga, chiar şi în linia a treia sau centru. A jucat în toate meciurile din a doua ediţie a Cupei Campionilor Europeni (1964).

1937 – A încetat din viață Alexandru Călinescu (13 februarie 1907 – 6 septembrie 1937)

Poet, autodidact, editor al revistei literare 13 și al ziarului Atacul.

1939 – Consiliul de Coroană a aprobat poziția de neutralitate a României în cel de-al doilea război mondial

După declanșarea celui de-al doilea război mondial, la 1 septembrie, România a ales neutralitatea aprobată în Consiliul de Coroană la 6 septembrie. Comunicatul privind neutralitatea României a fost publicat în Monitorul Oficial din 7 septembrie 1939.

Mai mult: 6 septembrie 1939: România se declară neutră [ISTORIE&CIVILIZATIE]

1940 – Abdicarea Regelui Carol al II-lea în favoarea fiului său, Mihai

Regele Carol al II-lea a renunțat la tron pe 6 septembrie 1940, la cererea generalului Ion Antonescu, la numai două zile de la numirea acestuia din urmă în funcția de prim-ministru, la presiunea străzii, a factorilor politici – Mișcarea legionară, conducătoriii PNȚ și PNL – dar și a unor influențe din afară – Germania nazistă.

Carol al II-lea al României a transmis prerogativele regale fiului său, Mihai, fostul suveran omițând deliberat termenul de abdicare, în speranța unei reveniri la tron, dacă împrejurările ar fi permis-o. La expatriere, Antonescu i-a oferit garanții de securitate lui Carol al II-lea, Elenei Lupescu și suitei lor și s-a ținut de cuvânt, protejând cu pichete militare trenul regal, asupra căruia legionarii au tras cu mitralierele.

A început cea de-a doua domnie a lui Mihai I (1940–1947), sub dictatura conducătorului Ion Antonescu.

1940 – S-a născut Vasile Craioveanu

6 septembrie 1940, Buzău – 28 iunie 2010, Eforie

Artist plastic de o particulară valoare, a practicat dăruit atât sculptura cât și pictura. A absolvit Academia Națională de Artă, la aceste studii adăugându-se șansa de a deveni un apropiat al Miliței Pătrașcu, figura legendară a artei noastre. Este considerat de specialiști ca unul dintre maeștrii nostri iconari, inițiatorul Saloanelor Internaționale de Icoane care au loc anual, cu ocazia Sărbătorilor de Paște și de Crăciun.

Galerie imagini: Craioveanu Vasile [ArtIndex]

1944 – S-a născut Cornel Popescu

6 septembrie 1944, Craiova – 10 martie 2011, Târgu-Mureș

Actor de teatru. Din 1972, când a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, și până în ultima clipă a existenței sale pământești, el a fost credincios Teatrului Național din Târgu-Mureș, pe a cărui scenă a realizat interpretări antologice, un remarcabil Hamlet și un irezistibil Cetățean turmentat, a jucat în A murit Tarelkin!, Livada de vișini, Piticul din grădina de vară, Noaptea cabotinilor, Opinia publică, Cartea lui Ioviță, Moartea accidentală a unui rebel, Frații Karamazov, Ciocârlia, Evul mediu întâmplător, Există nervi, Richard II etc. De câteva ori și-a exersat capacitățile creatoare și în regie, și a făcut-o cu succes. A fost profesor la Universitatea de Arte din Targu-Mureș, printre tinerele speranțe pe care le-a îndrumat se numără Marius Bodochi, Daniel Vulcu, Sorin Dinculescu, Viorica Geantă-Chelbea, Radu Bânzaru, Ada Milea, Sorin Leoveanu.

In Memoriam Cornel Popescu [Teatrul Scena 2011] 

1946 – George Enescu a părăsit definitiv România

O dată instaurată dictatura comunistă, George Enescu s-a exilat definitiv la Paris. Plecarea din România pare desprinsă dintr-un scenariu de film. Din teama de a nu fi împiedicați de comuniști, plecarea lor a luat forma unui adevărat complot, pus la cale, încă din 1945, de Yehudi Menuhin.

Pentru a înșela vigilența regimului, genialul elev al lui Enescu a aranjat un turneu care urma să ajungă și în SUA. Pentru a obține dreptul de a susține aceste spectacole, Enescu a trebuit să concerteze și în URSS, la Moscova. Între timp, soția lui Enescu, prințesa Maruca Cantacuzino, a vândut, cât de discret a putut, o parte dintre mobile, bijuterii, tablouri, pentru a strânge banii cu care să poată supraviețui în străinătate. George Enescu a plecat cu o viză pentru Statele Unite, acordată pe un pașaport diplomatic, chiar de Petru Groza. În 6 septembrie 1946, cei doi și-au făcut bagajele ca pentru un turneu – nici prea multe, nici prea puține, și s-au îmbarcat pe un vapor, la Constanța, pentru că muzicianul evita să zboare. Până în 1949, deși aflat în străinătate, a deținut încă funcția de președinte al Societății Compozitorilor din România. La 22–23 octombrie 1949 Societatea a fost înlocuită de Uniunea Compozitorilor, în care Enescu nu mai figura nici măcar ca membru…

1948 – S-a născut Benone Cârstocea

6 septembrie 1948, Măneciu-Ungureni, Prahova– 11 octombrie 2011

Medic oftalmolog, pionier în investigații și terapii ale patologiei oculare. A absolvit Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București, Institutul Medico-Militar, Facultatea de Medicină Generală, promoția 1971. Și-a făcut ucenicia în oftalmologie la Spitalul Militar Central București, unde a continuat activitatea promovând cu succes toate treptele ierarhice, ajungand șef de clinică și profesor al Facultății de Medicină. Pionier al terapiei laser în patologia oculară, al tehnicilor de investigație oftalmologică (angiofluorografie, electrofiziologie, ecografie oculară, tomografie în coerență optică) și al chirurgiei vitreo-retiniene, salvat vederea a mii de pacienți diabetici în anii ’80. A fost autorul a peste 100 de lucrări științifice publicate în țară și în străinătate ca autor unic, prim-autor sau coautor, coautor la 23 cărți științifice și monografii, coautor la șapte patente de invenție și inovație. A fost membru în Societatea Română de Medicină Militară, Societatea Română de Oftalmologie, Asociația Oamenilor de Știință, membru în Societatea Franceză de Oftalmologie, Uniunea Medicală Balcanică, Societatea Internațională de Inginerie Optică, Asociația Europeană de Laseri Medicali, Academia Americană de Oftalmologie, Academia de Științe din New York, Societatea Europeană de Chirurgie Vitreoretiniană, membru fondator și președinte al Societății Române de Laseri în Medicină și Biologie, membru fondator al Comitetului Balcanic de Medicină Militară.

1948 – S-a născut Marian Nacu

6 septembrie 1948, Ploiești – 14 august 2020

Artist plastic axat pe bijuterie, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Arte Decorative București. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București în 1978, la clasa maestrului Nicolae Adam (generația Metalul). Din 1982 a fost prezent la majoritatea Saloanelor naționale și internaționale de artă decorativă, primind numeroase premii care i-au atestat excelența încă de la începutul carierei.

Între 1983–2014 a avut nu mai puțin de 20 de expoziții personale în România. În paralel, a luat parte la numeroase expoziții de grup. Începând cu 1985 a participat și a fost premiat la importante saloane internaționale, iar după 1991 a avut numeroase expoziții personale în Franța, Italia, Marea Britanie, Germania, Statele Unite, Japonia, Liban, Rusia, Belgia, Austria. A fost invitat la defilări de modă (împreună cu Doina Levința), dar și solicitat la numeroase prezentări exclusiviste de bijuterie în mediul diplomatic, de business sau privat. A creat bijuterie pentru filmele Dracula și François Villon și trofee pentru concursuri naționale. A restaurat două biserici în Republica Moldova. A fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

Mai mult: Expoziție de bijuterie Marian Nacu la Muzeul orașului Aveiro [Modernism]

1950 – S-a născut Nicolae Georgescu

6 septembrie 1950, Jupânești–Coșești, Argeș

Scriitor, profesor universitar. A urmat Facultatea de Limbi Clasice la Universitatea din București (1969–1973). În anul 1997 a obținut titlul de Doctor în Litere la Universitatea din București, cu teza Eminescu și editorii săi. Nucleul maiorescian până la Perpessicius. A fost profesor de școală, bibliotecar la Biblioteca Academiei Române, redactor la revista Luceafărul, redactor principal la revista Viața Capitalei, secretar general de redacție la revista Academica, urmând apoi o carieră didactică universitară, de la lector la profesor la Universitatea Hyperion, Facultatea de Filologie–Ziaristică/Facultatea de Filologie și decanul Facultății de Litere și Limbi Străine. A publicat peste 100 de studii și articole, numeroase comunicări în țară și străinătate și volume: A doua viață a lui Eminescu, Moartea antumă a lui Eminescu, Recife. Eseuri de oceanografie, Scrisul, ca o taină, Cartea trecerii. Boala și moartea lui Eminescu etc.

1950 – S-a născut Eugen Sârbu

6 septembrie 1950, București – 21 iulie 2024, Londra

Violonist și dirijor de origine română stabilit la Londra, considerat unul dintre marii violoniști ai lumii. A debutat la București, în copilărie, cu Orchestra Națională Radio. A cântat pe șase continente, apărând ca solist al marilor orchestre din Londra, Viena, Hamburg, Helsinki, Amsterdam, Bruxelles, Milano, Geneva, Munchen, New York, Los Angeles, Dallas, Miami, Tokyo, Hong Kong, Seoul, New Zealand, Sydney, Melbourne, Johannesburg, Capetown, Santiago de Chile etc., pe cele mai prestigioase scene ale lumii și la importante festivaluri internaționale. În timpul evenimentelor din 1989 din România, a inițiat o campanie mondială pentru țara sa natală, organizând și participând la nenumărate concerte de binefacere pentru renașterea și dezvoltarea vieții cultural-artistice în România. Primul astfel de eveniment a avut loc la Paris, pe 26 Decembrie 1989, când, cu un curaj formidabil, a reunit pe scena Operei, mari artiști prieteni, sensibili la soarta României, cântând și emoționând profund publicul, alături de Ileana Cotrubaș, Gheorghe Zamfir, Carmina Sârbu, Gerard Depardieu, Sophie Marceau, Cvartetul „George Enescu”. De fapt, Eugen Sârbu și George Enescu sunt singurii violoniști români care au onoarea de a fi prezentați în volumul The Great Violinists (Marii Violoniști), editat la Londra de renumitul critic britanic Margaret Campbell în 2004. A cântat la o vioară Stradivarius, fabricată la Cremona în 1729.

Ciprian Porumbescu – Balada • Orchestra Medicilor, Dirijor Iosif Ion Prunner

1954 – S-a născut Valentin Tănase

6 septembrie 1954, Iași

Grafician, pictor, ilustrator de carte, creator de benzi desenate, sculptor, critic de artă, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1981. A absolvit Universitatea Națională de Arte București în anul 1978. Din 1977 a participat la majoritatea manifestărilor expoziționale de artă cu caracter municipal sau național organizate de Uniunea Artiștilor Plastici din România.

Între 1981–2008 a deschis 36 de expoziții personale de pictură și grafică în București, Brașov, Sibiu, Constanța, Paris, La Croix Valmer, Angouleme, Lille, Roma, Bruxelles, Viena, Praga, Kromeriz, Bratislava, Hurth-Koln, Veria și Beijing. A realizat lucrări de pictură murală monumentală și mozaic la sediul Ministerului Apărării, Muzeul Militar Național, Palatul CEC și Biserica Eroilor Revoluției din Decembrie 1989 din București. Este directorul Studioului de Arte Plastice al Armatei din anul 1997. Este unul dintre cei mai prolifici artiști de benzi desenate din România, care a produs în jur de 1.000 de pagini, în principal în genurile istorie și SF.

Imagini Expoziția de pictură „Geneze” a artistului plastic Valentin Tănase [Cercul Militar Național]

1956 – A încetat din viață A.L. Zissu (Abraham Leibu Zissu; 25 ianuarie 1888– 6 septembrie 1956)

Scriitor, jurnalist, eseist, industriaș, restaurator și fruntaș sionist evreu din România.

1957 – S-a născut Victor Ioan Frunză

6 septembrie, 1959, București

Regizor de teatru. A absolvit secția Regie teatru a IATC, clasa Mihai Dimiu, fiind coleg de generatie cu Andrei Mihalache, Dominic Dembinski, Gábor Tompa. După 1989 a fost, vreme de 3 ani, director general al Teatrului Național din Cluj-Napoca. A avut spectacole pe scene de teatru din România, Ungaria, Cehia, colaborând la toate spectacolele sale cu soția sa, scenografa Adriana Grand. Printre piesele sale, Ghetou (1993, Teatrul Național București), Satyricon (1994, Teatrul Național din Târgu Mureș), sau multele premiere de la teatrele din Cluj, Oradea, Brăila, Ploiești, Timișoara, Baia Mare (fie în limba română, fie în maghiară sau în germană). Trupa pe butoaie a fost, în România, primul spectacol cult, bazat pe texte ale teatrului popular medieval francez (Jean Variot) conceput și realizat ca spectacol itinerant. A fost profesor asociat al Academiei de Teatru din Târgu Mureș, unde a predat Regia de teatru (1990–1994). În prezent este Doctor în Științe teatrale și Management cultural și predă cursuri de profil la UNATC. A fost distins cu Ordinul național Steaua României în grad de Cavaler (2000).

Victor Ioan Frunză Interviu la Prima TV

1957 – A încetat din viață Ion T. Niculescu (2 ianuarie 1895– 6 septembrie 1957)

Medic neuromorfolog; profesor de histologie la Facultatea de Medicină din București; membru corespondent al Academiei Române.

1959 – S-a născut Marius Bodochi

6 septembrie 1959, Cluj

Actor de teatru și film. A absolvit Institutul de Teatru din Târgu Mureș, clasa Constantin Codrescu, promoția 1982. A fost profesor de an, lector universitar la Universitatea „Babeș Bolyai” din Cluj, Facultatea de Litere, Catedra de Teatru. A debutat în 1982, ultimul an de studenție, pe scena Teatrului Național din Cluj Napoca, cu rolul Cristopher Flanders din Trenul nu mai oprește aici de Tennessee Williams. Din 2004 joacă pe scena Teatrului Național „I.L.Caragiale” din București. A făcut creații memorabile în Săptămâna luminată (Teatrul Național Cluj), Bacantele și Richard al II-lea (Teatrul Național București), ambele în regia lui Mihai Măniuțiu, i-a dat replica magistral magistral marii artiste Olga Tudorache în Regina Mamă, Visul unei nopți de vară (Teatrul Național Cluj) și Regele moare (Theatrum Mundi) – ambele în regia lui Victor Ioan Frunză, Amadeus – regia Marcel Top la Opera Națională București. A jucat în filme ca: Meșterul Manole, Craii de Curtea Veche, Dracula The Impaler/Vlad Nemuritorul, Femeia visurilor, Un acoperiș deasupra capului etc.

Recital folck cu Proconsul

1966 – S-a născut Emil Boc

6 septembrie 1966, Răchițele, Cluj

Jurist, om politic, prim-ministru al României, președinte al Partidului Democrat, respectiv al Partidului Democrat Liberal, primar al Clujului. A terminat în 1991 cursurile Facultății de Istorie și Filosofie din Cluj, iar în 1995 pe cele ale Facultății de Drept. Înscris din 1996 ca avocat în Baroul Cluj, a devenit Doctor în Științe politice și Filosofie politică (2000). De-a lungul timpului, a fost vicepreședinte al Consiliului Uniunii Asociațiilor Studențești al Universității „Babeș-Bolyai” și președinte al Uniunii Asociațiilor Studenților Comuniști din România, filiala Cluj, deputat în legislatura 2000–2004, președinte executiv al Partidului Democrat și lider al grupului parlamentar PD din Camera Deputaților, primar al municipiului Cluj, președinte al Partidului Democrat, și, după fuziunea cu PLD, președinte al Partidului Democrat Liberal, prim-ministru al României. În prezent ocupă postul de conferențiar universitar la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării și la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj și, din nou, primar al Clujului. Cărți publicate: Separația puterilor în stat, Instituții politice și proceduri constituționale în România, Drepturile omului și libertățile publice.

1971 – S-a născut Remus Azoiței

6 septembrie 1971, Galați

Violonist și profesor universitar. A debutat la 8 ani cu orchestra simfonică din Galați. După ce, în 1995, a absolvit Conservatorul din București la clasa Daniel Podlovski, a studiat, cu o bursă, la Juilliard School din New York, cu Dorothy Delay și Itzhak Perlman, obținând titlul Master of Music. De-a lungul timpului, a beneficiat și de indrumarea violonistului Bujor Prelipcean. A concertat în săli prestigioase: Carnegie Hall New York, Concertgebouw Amsterdam, Salle Cortot Paris, Konzerthaus Berlin, St-Martin-in-the-Fields şi Wigmore Hall în Londra, Teatro La Fenice Veneţia, Auditorio Nacional Madrid sau Konzerthaus Viena, apărând de asemeni în festivalurile muzicale de la Tokyo, Cambridge, Londra, Berlin, Heidelberg şi Santander etc. A colaborat cu artisti renumiţi: Lawrence Foster, David Geringas, Gérard Caussé, Michael Sanderling, Adrian Brendel, fiind de asemeni solist al unor ansambluri de prestigiu precum Berlin Kammer Orchestre, Orchestre Nationale de Belgique, Philharmonic Chamber Orchestra of London sau Orchestre Philarmonique de Radio France.  A înregistrat în premieră mondială integrala lucrărilor pentru vioară şi pian de George Enescu (alături de pianistul Eduard Stan), pentru casa de discuri Hanssler (Germania). Din 2001este profesor de Vioară al Academiei Regale de Muzică din Londra, la acel moment fiind cel mai tânăr profesor de vioară din întreaga istorie a Academiei și singurul român angajat vreodată de această instituție. În 2007 a înființat Societatea Enescu din Londra, fiind director artistic. A pus bazele Fundației „Azoiței” (2018) pentru susținerea muzicienilor români din țară și de peste hotare. A fost distins cu titlul de Ofiţer al Ordinului Meritul Cultural (2005), Ofiter al Ordinului Coroana Romaniei (2013), a fost ales câștigătorul Concursului Național Oamenii Timpului (2016) și a câștigat Marele Premiu „Constantin Brâncoveanu” pe domeniul Arte în 2017.  Cântă pe o vioara Niccolo Gagliano, creată în 1740.

Jean Sibelius – Concertul pentru vioară în Re minor, op. 47 • Orchestra Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Emil Tabakov (2020)

1972 – A încetat din viață George Baiculescu (1 aprilie 1900 – 6 septembrie 1972)

Bibliolog, istoric literar, autor, publicist, bibliotecar la Biblioteca Academiei; a întocmit istoricul Bibliotecii Academiei la un secol de existență.

1979 – S-a nascut Mihnea Blidariu

6 septembrie 1979, Bacău

Muzician, vocal, trompetă și chitară, membru al formației rock Luna Amară, din Cluj-Napoca. A urmat cursurile Facultății de Litere „Babeș-Bolyai“ din Cluj Napoca. Colaborează cu revista culturală online EgoPHobia, unde are o rubrică permanentă, „punk_politik„. A publicat articole și poezii în Tribuna și Tiuk. Este organizator al Festivalului FânFest de la Roșia Montană, sprijinind campania Salvați Roșia Montană, membru al organizației MindBomb, component al cenaclului literar Klu. Este autorul a două volume de poezii, No Future și mânia.Ro.

Luna Amară – Tăcerea [Nord, 2018]

1984 – A încetat din viață Vasile Velican (9 decembrie 1904– 6 septembrie 1984poca)

Inginer agronom, profesor universitar emerit; membru corespondent al Academiei Române; membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice.

1996 – A încetat din viață Ion Dumitrescu (2 iunie 1913 – 6 septembrie 1996)

Compozitor de muzică cultă, pedagog; a făcut parte din familia muzicală Dumitrescu.

1996 – A încetat din viață Gavril Scridon (16 mai 1922 – 6 septembrie 1996)

Critic și istoric literar, profesor în învățământul superior clujean.

1997 – S-a deschis și sfințit Memorialul Gherla

Lăcaș de cult înălțat între 1992–1994 într-o latură a Cimitirului orașului, chiar lângă împrejmuirea închisorii, după proiectul arhitectului Ion Mitrea. La 6 septembrie 1997, avea loc ceremonia de deschidere și sfințire a Memorialului Gherla, în penitenciarul cu același nume. Închisoarea din acest oraș, alături de cele de la Sighetu Marmației și Râmnicu Sărat, a fost una dintre cele mai dure din timpul regimului comunist.

2002 – A încetat din viață Petre Șaitiș (11 iulie 1913 – 6 septembrie 2002)

Poet și traducător; a tradus din și în maghiară.

2004 – A încetat din viață Grigore Gheba (15 august 1912 – 6 septembrie 2004)

General de armată și profesor de matematică; a scris peste 30 de culegeri de probleme de matematică.

2006 – A încetat din viață Paul Cernovodeanu (11 februarie 1927 – 6 septembrie 2006)

Istoric și genealogist specializat în istoria medie și modernă; unul dintre membrii fondatori ai Institutului Român de Genealogie și Heraldică „Sever Zotta” din Iași; membru de onoare al Academiei Române.

2011 – Arena Națională din București

A fost inaugurat cel mai mare și mai modern stadion din România, Arena Națională din București. Construcția arenei, al cărei proprietar este Primăria Municipiului București a fost finalizată în 2011, având un cost total de aproximativ 234 milioane €.

La inaugurare, a avut loc meciul de fotbal dintre primele reprezentative ale României și Franței, din preliminariile Campionatului European de Fotbal 2012.

2017 – A încetat din viață Culae Lupescu (Nicolae Lupescu; 17 decembrie 1940 – 6 septembrie 2017)

Fotbalist și antrenor de fotbal; legenda Rapidului; tatăl fotbalistului Ionuț Lupescu.

2022 – A încetat din viață Valeria Seciu (1 august 1939 – 6 septembrie 2022)

O mare actriță de teatru, film, radio, voce și televiziune; pe scenă, a jucat la Teatrul Național din București și la Teatrul Mic.

2023 – A încetat din viață Ion Ruscuț (26 septembrie 1955 – 6 septembrie 2023)

Actor de teatru, film și voce; a jucat la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” din București și Teatrul „Regina Maria” din Oradea.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită