Cupa Campionilor Europeni 1986, Steaua București -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

7 Mai în istoria românilor

Steaua–Cupa CE’86, Vânzarea Bucovinei, Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Procesul memorandiștilor, Elly Roman, Matty Aslan, Silvia Popovici, Casian Balabasciuc, Răzvan Suma

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Steaua București a cucerit în 1986 Cupa Campionilor Europeni

 

1211 – Colonizarea Cavalerilor teutoni în Țara Bârsei

Ordinul Cavalerilor Teutoni a fost un ordin religios german catolic format la sfârșitul secolului al XII-lea la Acra, în Palestina. În Evul Mediu, ordinul era unul religios-militar cruciat. Cavalerii teutoni purtau veșminte albe prevăzute cu o cruce neagră. 1211 Cavalerii TeutoniDupă ce forțele creștine implicate în cruciade au fost învinse, ordinul a fost nevoit să se retragă și s-a mutat, în 1211, în Țara Bârsei, Transilvania, pentru a ajuta regatul Ungariei la apărarea graniței estice de incursiunile cumane și a întări poziția bisericii catolice într-o zonă în care majoritatea populației era ortodoxă. Pentru colonizarea cavalerilor teutoni, regele Andrei al II-lea al Ungariei a emis la 7 mai 1211 o diplomă de donație. Ordinul Cavalerilor Teutoni a construit, în cei 14 ani de ședere în Țara Bârsei (1211–1225), numeroase cetăți de lemn fortificate, cu sprijinul localnicilor, între care Feldioara, Cetatea Neagră, Cetatea Crucii. A colonizat un număr însemnat de țărani și meșteșugari preponderent germani, care le asigurau hrana și produsele meșteșugărești necesare. Aceștia au fost denumiți în timp „sași” și s-au așezat alături de populația autohtonă, formată din români, slavi și pecenegi. Primele localități înființate sau puternic dezvoltate de nou veniți au fost Feldioara, Brașov, Codlea, Râșnov și Prejmer.

1751 – Inocențiu Micu-Klein, aflat la Roma, a renunțat la scaunul episcopal de Făgăraș și Alba Iulia

Din cauza memoriilor sale, prin care, folosind ca argument 1751 Inocențiu Micu-klein La Romafaptul că românii sunt cei mai vechi locuitori ai țării, populația cea mai numeroasă din Ardeal, lucrează pământul și ocnele (muncile cele mai grele), dau cele mai mari contribuții și, în virtutea voinței imperiale exprimată prin cele două diplome leopoldine, considera necesar să se facă dreptate și poporului român, indiferent de confesiune, episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a fost silit să renunțe la funcția sa și să se exileze la Roma; a renunțat la scaunul episcopal de Făgăraș și Alba Iulia și a devenit episcop emerit, pentru a facilita alegerea unui nou episcop.

1775 – Vânzarea Bucovinei

Istoria Bucovinei din perioada 1359–1774 este parte integrantă din istoria principatului moldav, de la întemeierea țării și până la anexarea provinciei de către Imperiul Habsburgic. Reprezentanții Imperiului Habsburgic au folosit pseudoargumentul istoric conform căruia Moldova de Nord a aparținut în trecut Pocuției (fostă provincie poloneză, devenită acum austriacă) și care ar fi trebuit, în virtutea acestui așa-zis drept istoric, să revină Habsburgilor. Un alt argument a fost „efortul financiar” în scopul obținerii bunăvoinței înalților dregători ai Porții (10.312 piaștri marelui dragoman Constantin Moruzi și 3.100 de piaștri lui Tahir Aga, însărcinat cu trasarea viitoarelor granițe ale nou anexatei provincii), dar și a feldmareșalul rus Piotr Alexandrovici Rumianțev, comandantul trupelor țariste din Moldova, care, în schimbul a 5.000 de ducați aur și a unei tabachere de aur încrustată cu briliante, a permis intrarea trupelor austriece în Bucovina, înainte chiar de semnarea convenției.

1775a Cernăuți, Scaunul Guvernului Bucovinei (1873–1905)
Scaunul Guvernului Bucovinei (Cernăuți,
1873–1905)

Singurul care s-a opus acestei oneroase tranzacții turco-austriece cu complicitatea rușilor, a fost domnul Moldovei, Grigore al III-lea Ghica. 1775b Grigore Al Iii-lea Ghica Domnul MoldoveiÎn decembrie 1774, a protestat la Poartă împotriva smulgerii Bucovinei din trupul Moldovei, amintind că respectivul teritoriu nu a făcut niciodată parte din Pocuția, considerând ocuparea un act de forță din partea Austriei. Această poziție fermă a lui Grigore al III-lea Ghica a fost de altfel și factorul determinant al morții sale. Austria a preluat, prin Convenția dintre Imperiul Otoman și Austria din 26 aprilie/7 mai 1775 de cedare a Bucovinei Imperiului Habsburgic, 10.400 de km pătrați, 4 orașe, în jur de 300 de sate și cătune, 70.000 de locuitori. Delimitarea granițelor s-a perfectat prin Convenția din 12 mai 1776. „Fără de lege nepomenita uneltire mișelească, afacere dintre o muiere desfrânată și între pașii din Bizanț, vânzarea Bucovinei va fi o veșnică pată pentru împărăția vecină, de-a pururea o durere pentru noi” [Mihai Eminescu].

1877 – Epistolă respectuoasă către femeile noastre

1877 George Bariț EpistolaÎn ținuturile transilvane, cele dintâi comitete pentru sprijinirea războiului de independență s-au constituit în prima jumătate a lunii mai 1877, la Sibiu, sub egida Societății Femeilor Române (5/17 mai) și Brașov (10/22 mai). În 7/19 mai, într-o „Epistolă respectuoasă către femeile române” (publicată în Gazeta Transilvaniei), George Bariț elogia inițiativa româncelor din Sibiu și îndeamna pe româncele din Ardeal să formeze noi comitete de strângere a donațiilor pentru ajutorarea armatei române și a răniților de pe front.

1886 – S-a născut Rudolf Schweitzer-Cumpăna

7 mai 1886, Pitești – 17 februarie 1975, București

Pictor și grafician român de origine germană, profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În 1904, la Berlin, a urmat șase luni cursurile profesorului Adolf Schlabitz. Acceptat la Academia Regală de Arte Frumoase din Berlin, a studiat pictura cu Erich Hancke, Arthur Kampf și Anton Alexander von Werner. 1886-1975 Rudolf Schweitzer- Cumpăna Pictor. AutoportretÎn 1911 a fost prezent pentru prima oară la Salonul Oficial cu trei lucrări. A expus în continuare la Saloanele Oficiale de pictură și sculptură și, sporadic, la Saloanele de desen și gravură (1912, 1913, 1924, 1925, 1927, 1928, 1929, 1930, 1931, 1933, 1941, 1942, 1943). Prima expoziție personală a fost în București, în Pasajul Crețulescu, în 1913, iar între 1920–1923 a avut anual câte o expoziție personală la Ateneul Român. A participat cu lucrările Țăran și La țară la expoziția de Artă Română veche și modernă, organizată la Musée du Jeu de Paume la Paris (1925). A pictat portrete, peisaje și mai ales scene din viața țărănească, în tehnici diferite (ulei, acuarelă și desen, de predilecție în cărbune) într-o viziune realistă. În ultima parte din viață, a fost preocupat de rolul luminii în pictură și a manifestat o tendință accentuată pentru precizarea formei: Autoportret, Portret de bărbat, Capre în soare.

Biografie ilustrată: Schweitzer-Cumpăna Rudolf [Artindex]

1894 – A început Procesul memorandiștilor

În 1892, semnatarii Memorandumului, Vasile Lucaciu, Ion Rațiu, Gheorghe Pop de Băsești, cereau revenirea la autonomia Transilvaniei așa cum fusese ea înainte de 1867, reactualizarea valabilității legilor adoptate de Dieta de la Sibiu, drepturi electorale și educaționale pentru națiunea română.

1894a Memorandiștii
Semnatarii Memorandumului. Rândul de sus (de la stânga la dreapta): Dionisie Roman, Patriciu Barbu, dr. D.O. Barcianu, Gherasim Domide, dr. Teodor Mihali, dr. Aurel Suciu, Mihaiu Veliciu, Rubin Patița; Rândul de jos (de la stânga la dreapta): Niculae Cristea, Iuliu Coroianu, Gheorghe Pop de Băsești, dr. Ioan Rațiu, dr. Vasile Lucaciu, Dimitrie Comșa, Septimiu Albini

În urma acestor cereri, Ministerul de Interne maghiar a formulat acuzații penale – de la încălcarea liniștii publice, la înaltă trădare. 1894b Procesul Memorandului - Tribuna, Pag.1Procesul politic intentat de către guvernul maghiar memorandiștilor, s-a desfășurat la Cluj, între 25 aprilie/7 mai–13/25 mai în Sala Reduta, tocmai pentru că în această sală, fusese votată Unirea Transilvaniei cu Ungaria. Iar anularea acestui vot de uniune era una dintre cele mai importante revendicări ale memorandiștilor. 1894c Casa în Care S-a Judecat Procesul, Reduta (muzeul Etnograic Cluj)A fost un proces politic cu un larg ecou internațional, românii asumându-și riscul închisorii. Doctorului Ion Rațiu i s-a propus să renunțe la revendicarea privind autonomia Transilvaniei cu promisiunea îndeplinirii celorlalte. A preferat, ca și ceilalți memorandiști, un proces de răsunet urmat de temniță. 14 membri ai conducerii Partidului Național Român din Transilvania au fost condamnați la închisoare. În tot spațiul locuit de români au avut loc puternice manifestații de susținere a luptei pentru emancipare națională a românilor transilvăneni.

Mai mult: Procesul Memorandului (1) de Marius Mioc [MariusMioc.wordpress]

1897 – A încetat din viață Ion Ghica (12 august 1816 – 7 mai 1897)

Economist, matematician, scriitor, pedagog, diplomat și om politic; prim-ministru de cinci ori; membru titular și președinte al Societății Academice Române, apoi al Academiei Române.

1905 – S-a născut Elly Roman

7 mai 1905, București – 19 ianuarie 1996, București

Compozitor de muzică ușoară și operetă. S-a bucurat de o carieră artistică foarte îndelungată (peste 60 de ani), acumulând o experiență timpurie la teatre de prestigiu din București, „Maria Ventura”, Alhambra, Gioconda, Barașeum, „Constantin Tănase”, îmbinând dirijatul cu creația de muzică ușoară. 1905-1996 Elly Roman CompozitorS-a impus după 1957 pe scena Teatrului de Stat de Operetă, cu o serie de lucrări de amploare, care l-au înscris printre cei mai de seamă compozitori de operetă din țară. A compus operetele Colomba, Spune, inimioară, spune!, Violete de Parma – indiscutabil, partitura de referință a compozitorului. Măiestria de melodist și-o relevase încă din anii 1935–1940, când a lansat câteva șlagăre de muzică ușoară, Nu mai plânge, baby!, Două viori, transpuse pe discuri internaționale. Au urmat delicatele cântece cu tentă folclorică Panseluțe, albăstrele, Tropa-tropa, numeroase pagini în formă de lied romantic. Numele său se înscrie în generația de pionierat a muzicii ușoare românești din prima jumătate a secolului XX.

Elly Roman / Al. Bebe & Elly Roman – Plouă • Orchestra „Elly Roman”, voce Maria Moreanu

1915 – S-a născut Hans Georg „Gerch” Herzog

7 mai 1915, Sebeșul Săsesc, com. Sibiu – 28 iulie 2014, Viena

Avocat, handbalist de etnie germană care a jucat pentru echipa națională a României. A studiat Dreptul, mai întâi la Paris, apoi la Berlin, până în toamna lui 1936, când a participat la Olimpiada de la Berlin ca membru al echipei de handbal de câmp a României, compusă pe atunci aproape exclusiv din sași transilvăneni. 1915-2014 Handbalist Gerch HerzogEchipa României s-a clasat pe locul 5, după ce a învins Statele Unite. În 1938 a fost component al selecționatei de 11 jucători a României care s-a clasat pe locul 5 la Campionatul Mondial de Handbal de câmp din Germania. A terminat studiile de Drept la București în 1938, ajutând la construcția secției de handbal a clubului Bukarester Turnverein, înființată de fostul său coechipier Oki Sonntag. Din 1940 a lucrat la o firmă de avocatură din București, iar în 1942 și-a înființat propriul său birou. A participat la primele acțiuni militare ale Armatei Române în al doilea război mondial pe Frontul de Răsărit, ofițer de artilerie. Grav rănit în 1941, a fost demobilizat. S-a îmbolnăvit de poliomielită și s-a mutat la Viena pentru tratament (1944). De acolo, a ajutat sași transilvăneni să se integreze în Austria după război și a pus bazele Clubului Sașilor Transilvăneni din Austria. A înființat la Viena un birou de avocatură, unde a practicat până în 1983. A murit cu nouă luni înainte de împlinirea vârstei de 100 de ani.

1918 – Tratatul de pace de la București

Preliminariile tratatului de pace au fost semnate la 20 februarie/5 martie 1918 la Buftea de către reprezentantul României, Constantin Argetoianu, și împuterniciții Germaniei, Austro-Ungariei, Bulgariei și Turciei. Preliminariile păcii semnate la Buftea, ca urmare a prăbușirii frontului estic din cauza bolșevicilor ruși, au fost transformate în Tratatul de pace final semnat la 24 aprilie/7 mai 1918, la palatul Cotroceni din București, semnatarii din partea României fiind Alexandru Marghiloman, prim-ministru, Constantin C. Arion, ministru de externe, Mihail N. Burghele, ministru plenipotențiar, Ion N. Papiniu, ministru plenipotențiar.
1918 Tratatul De Pace De La București SemnareaPrin tratatul de pace (un dictat, în fapt) au fost acceptate condiții umilitoare pentru România, dar i se recunoștea unirea cu Basarabia, proclamată la Chișinău, la 27 martie. Trebuia să retrocedeze Dobrogea de sud (Cadrilater) și să cedeze o parte a Dobrogei de nord Bulgariei (restul Dobrogei, în proprietatea nominală a României, urmând să fie controlat și ocupat de Germania și Bulgaria până la un tratat ulterior definitiv); trebuia să cedeze Austro-Ungariei o mare parte din lanțul carpatic (5600 de kilometri pătrați și 72.500 de locuitori), controlul asupra trecătorilor Munților Carpați; concesiona pe 90 de ani Germaniei toate exploatările petroliere; șantierele navale intrau în stăpânirea statului german; Germania și al Austro-Ungaria primeau dreptul de control al navigației pe Dunăre; trebuia să plătească o mare sumă de bani inamicilor și pierdea dreptul de a solicita despăgubiri ca urmare a distrugerii teritoriului său etc. Tratatul nu a fost niciodată ratificat de către Regele Ferdinand I, devenind nul.

1920 – A încetat din viață Constantin Dobrogeanu-Gherea (Solomon Katz, 21 mai 1855 – 7 mai 1920)

Critic literar, scriitor și om politic; unul dintre membrii marcanți ai Partidului Social Democrat Român; membru post-mortem al Academiei Române.

1924 – S-a născut Matty Aslan

Matei Aslan; 7 mai 1924, Ismail, Basarabia, România/Ucraina – 21 septembrie 1995

Caricaturist, regizor și scenarist de filme de animație. A absolvit în anul 1948 Academia de Arte Frumoase din București. Din anul 1946 a publicat desene și caricaturi în presă, făcând în același timp și ilustrație de carte. În 1949, alături de Ion Popescu–Gopo și tatăl său, a scos scurt-metrajul de animație Punguța cu doi bani. 1924-1995 Matty Caricaturist, RegizorA participat, din 1963 la saloane ale umoriștilor și anuale de grafică, în 1965, a expus la Bruxelles, în cadrul Salonului Internațional al Umoriștilor. A fost angajat, împreună cu alți desenatori și graficieni, de către Studioul Animafilm din București, unde a creat filme de animație ca: O poveste cu ursuleți, Formica, D-ale organigramei no.3. Seria Formica, formată din scurtmetrajele Formica, Din nou Formica, Formica tot Formica, era compusă din foarte concentrate fotograme ironice, destinate adulților. Înainte de Revoluția din decembrie 1989, era autorul unei rubrici permanente în ziarul România liberă, rubrică intitulată Una pe zi de Matty, pe care a realizat-o zi de zi timp de 17 ani. Caricaturile sale nu vizau viața politică, ci mai ales cotidianul, tinzând spre desen umoristic. Finalitatea socială imediată a umorului său l-a făcut extrem de popular pentru aplombul și concizia adresei satirice directe.

Expresul de Buftea (1979) • Scenariul Matty Aslan, Regia Haralambie Boroș. Cu: Dem Rădulescu, Jean Constantin, Sebastian Papaiani, Puiu Călinescu, Coca Andronescu, Nae Roman etc.

1925 – Reorganizarea Camerelor de Comerț și Industrie

Legea pentru reorganizarea Camerelor de Comerț și Industrie a fost adoptată de Adunarea Deputaților la 16 martie, de Senat la 28 martie și promulgată de către Regele Ferdinand I prin Decretul nr. 1.450/7 mai 1925. Legea a reformat Sistemul Cameral din România, sporind la 30 numărul Camerelor de Comerț și Industrie din România și competențele acestora, desemnând circumscripția pentru fiecare în parte. Prevedea înființarea unei organizații naționale, care să reprezinte toate Camerele teritoriale, sub forma Uniunii Camerelor de Comerț și Industrie. Aplicarea prevederilor legii s-a făcut după publicarea Regulamentului de aplicare a legii, în Monitorul Oficial nr. 118/2 iunie 1925. Camerele au funcționat ca instituții publice autonome, cu un comisar guvernamental desemnat pentru fiecare Cameră, până în anul 1938, când au trecut în subordinea Ministerului Economiei Naționale, fiind desființate în anul 1949 de regimul comunist.

1925 – S-a născut G.I. Tohăneanu

Gheorghe Tohăneanu; 7 mai 1925, Galați – 27 august 2008, Timișoara

Filolog (specialist în stilistica lingvistică), eseist, traducător, scriitor și profesor universitar. 1925-2008 G I Tohăneanu EseistA urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A predat la licee din Galați și Ploiești, la Universitatea din București, iar din 1956, chemat de Tudor Vianu, la Universitatea din Timișoara, unde a rămas până la pensionare, în 1995. După pensionare a mai activat la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad și la Universitatea Tibiscus din Timișoara. A publicat numeroase articole în revistele Scrisul Bănățean, Limba Română, Orizont, Viața Românească, Cariatide, Limbă și literatură, Cahiers roumains d’études littéraires, Analele Universității din Timișoara. Volume publicate: Studii de stilistică eminesciană, O seamă de cuvinte românești, Cuvinte românești, Dicționar de imagini pierdute, Lampa de lîngă tâmplă.

1931 – S-a născut Ștefan Iureș

Ștefan Iuster; 7 mai 1931, Iași – 8 iulie 2013, Iași

Poet, prozator, traducător și eseist, reprezentant al realismului socialist. A frecventat cursurile Școlii de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu”, 1931-2013 Ștefan Iureș Poetdupă care a urmat Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română a Universității din București și a luat licența în 1958. A continuat studiile la Facultatea de Limbi Germanice (secția Limba și literatura engleză) a aceleiași universități și a luat licența în 1974. A fost redactor la Amfiteatru, apoi la Viața studențească, Contemporanul–Ideea europeană și la Casa Editorială Sapiens. A fost redactor și director al Editurii Hasefer din București. A debutat în Scînteia tineretului cu poezia Examene (1949) iar debutul editorial l-a avut cu volumul Cuvînt despre tinerețe (1953). Alte volume publicate: Fructe în mai, A voastră e lumea, Ocheșel și Bălăioara, Mâhnitul meu centaur, Desaga jucătorului de scrabble.

1933 – S-a născut Silvia Popovici

7 mai 1933, Fundata, Brașov – 16 septembrie 1993, București

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică București în 1956, la clasa Vlad Mugur. A jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj, 1933-1993 Silvia Popovici Actrițăiar între 1967–1993 a jucat pe scena Teatrului Național din Capitală, în spectacole ca Hamlet și Regele Lear de Shakespeare, Avram Iancu de Lucian Blaga, Mașina de scris de Cocteau etc. A debutat în 1954 ca actriță în filmul La mere, realizat de studenți. În 1961, a devenit celebră datorită rolului titular din pelicula de succes Darclee în regia lui Mihai Iacob, unde a conturat o excepțională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea sopranei Arta Florescu. Au urmat roluri în Omul de lângă tine, O dragoste lungă de-o seară, ambele în regia lui Horea Popescu, precum și în Pădurea Spânzuraților, în regia lui Liviu Ciulei. A jucat, de asemenea, în: Gioconda fără surâs, Serata, Trecătoarele iubiri, Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu, iar rolul Oana din serialul TV Mușatinii i-a adus o mare popularitate. A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural cl.III (1967).

Trecătoarele iubiri (1974) • Regia Malvina Urșianu. Cu George Motoi, Silvia Popovici, Gina Patrichi, Cornel Coman, Mihai Pălădescu

1936 – S-a născut Ion Lăceanu

7 mai 1936, Teleorman

Interpret de muzică populară, poreclit „omul orchestră” deoarece cântă la nouă instrumente, cele mai cunoscute fiind cimpoiul, cavalul, ocarina, dar și solzul de pește sau frunza. A susținut numeroase concerte în țară și în 58 de țări. Era unul dintre lăutarii favoriți ai cuplului prezidențial Ceaușescu, care l-au solicitat să cânte pentru șapte președinti de stat… Este renumit pentru faptul că le-a cântat marelui pianist Arthur Rubinstein și pictorului Salvador Dali, dar și pentru faptul că iarna poartă numai o mănușă, în mâna în care ține servieta, pe cealaltă lăsând-o liberă pentru potențialii amatori de autografe.

Ion Lăceanu – Pentru tine, Mărioară

1937 – A încetat din viață George Topîrceanu (20 martie 1886 – 7 mai 1937)

Poet, prozator, memorialist și publicist; membru corespondent al Academiei Române.

1938 – A încetat din viață Octavian Goga (1 aprilie 1881 – 7 mai 1938)

Poet, dramaturg, om politic; prim-ministru al României; membru al Academiei Române.

1941 – România a rupt relațiile diplomatice cu Iugoslavia

Cele două state au fost membre fondatoare, împreuna cu Cehoslovacia, ale alianței politico-militare Mica Antantă. În ianuarie 1937 Iugoslavia a semnat un pact de veșnică prietenie cu Bulgaria, în afara și fără consultarea țărilor Antantei Balcanice; în 1940 Iugoslavia a recunoscut Uniunea Sovietică, cu care a restabilit relațiile diplomatice, tocmai când aceasta revendica Basarabia. În replică, în 6 mai 1941; Guvernul român a recunoscut oficial statul croat, proclamat independent pe 10 aprilie 1941, ceea ce a determinat ruperea relațiilor de secole cu Iugoslavia.

Mai mult: Cum s-a stricat prietenia dintre România si Iugoslavia de Sorin Oane [Historia]

1942 – S-a născut Ioana Stepanov

1942 Ioana Stepanov Ceramistă7 mai 1942, București

Ceramistă, membră al Uniunii Artiștilor Plastici din 1970. Este absolventă a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” București, secția Ceramică – promoția 1968. A debutat în 1968, la Festivalul studențesc de primăvară, după care au urmat numeroase participări la expoziții de grup, naționale și internaționale (Faenza, Budapesta, Belgrad, Bochum, Kadyny și Sopot – Polonia etc.) și personale.

Galerie foto: Ioana Stepanov [Ceramic ArT]

1947 – S-a născut George Stanca

7 mai 1947, Buftea, Ilfov – 4 februarie 2019, București

Poet și publicist. În 1973 a absolvit Institutul de Construcții București, obținând diploma de inginer. În timpul studenției a fost solistul vocal al formației rock Odeon. A fost inginer de execuție pe șantier la Chiajna, la fabrici de prefabricate, în investiții, sistematizare teritoriu și proiectare. Cariera literară și artistică a evoluat în paralel cu cea de inginer. A debutat cu poezii în Luceafărul (1978), În 1981 i-a apărut volumul de versuri Tandrețe maximă (1981), urmat de Poeme pricinoase și Excursie cu liftul. A fost redactor la revista Flacăra, a colaborat la România literară, Scînteia tineretului, Contemporanul etc. A condus revista VIP și a publicat reportaje în cotidianul Adevărul. Alte scrieri: Piese neterminate pentru o vioară dezacordată, Eu vă sfidez pe toți – Eseuri consumculturale, Epistolar. A fost primul român condamnat la închisoare pentru plagiat.

1948 – S-a născut Lorin Fortuna

Lorin Ioan Fortuna; 7 mai 1948, Rădăuți, Suceava – 25 noiembrie 2016, Timișoara

Inginer, cadru didactic universitar, unul din liderii revoluționari din Timișoara. A absolvit în 1972 Facultatea de Electronică și Telecomunicații a Institutului Politehnic București, fiind repartizat la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Timișoara. A început o carieră didactică la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Timișoara, apoi la Facultatea de Electronică și Telecomunicații, fiind șef de lucrări la momentul declanșării evenimentelor din decembrie 1989. 1948-2016 Lorin Fortuna FdrA coordonat un colectiv de cercetare care a realizat, în 1989, primul robot telefonic cu vorbire artificială, utilizat în perioada 1989–2008 ca serviciu special de furnizare a orei exacte, prin telefon, în cadrul rețelei telefonice naționale (numărul 958, respectiv 058). În iunie 1991 a devenit Doctor Inginer cu o teză în domeniul aplicării vorbirii artificiale în industrie și telecomunicații, fiind autorul a câtorva zeci de lucrări științifice, precum și de brevete de invenții în acest domeniu. Literar este cunoscut mai ales ca poet, editând de-a lungul timpului cinci plachete de poezii și o antologie poetică. A colaborat la reviste literare, unele din poemele sale au fost transpuse pe muzică. A fost un oficial al PCR, dar în 20 decembrie 1989 a fost inițiatorul înființării Frontului Democratic Român, constituit în condiții de ilegalitate în clădirea Operei din Timișoara, devenind președinte al acestei formațiuni politice. Manifestul A căzut tirania, tipărit de Frontul Democratic Român din Timișoara în 22 decembrie 1989, a fost de fapt proclamația scrisă de un grup condus de Lorin Fortuna, în noaptea de 20/21 decembrie și difuzată în data de 21 decembrie, apoi tipărită și distribuită, ca manifest revoluționar, în dimineața zilei de 22 decembrie. A fost președintele Consiliului Județean Timiș al Frontului Salvării Naționale (23 decembrie 1989–12 ianuarie 1990).

1951 – Primul spectacol pe scena Teatrului de Marionete Arad

Istoria marionetelor arădene se leagă de numele maestrului Cristian Frangopol, fondatorul și primul director al Teatrului de Marionete Arad. 1951 Teatrul De Marionete Arad DeschiderePiesa inaugurală a fost Galoșul fermecat. Direcția de scenă: Sanda Diamandescu și Cristian Frangopol; Scenografia: A. Brătășanu și A. Wilke; nume intrate deja în istoria marionetelor au dat viață personajelor acestui spectacol: Elena Gherdan, Olimpia Didilescu, Puica Marin, Florica Mihăilescu, Maria Frangopol, Elena Atanasiu, Elena Caroviță, Astra Lumcovschi și Elena Birta.

1955 – S-a născut Florența Crăciunescu

7 mai 1955, Craiova – 8 iunie 2008, București

1955-2008 Florența Crăciunescu Atletă InternaționalăAtletă cu carieră internațională. A început atletismul la aruncarea discului, la CSM Craiova, sub îndrumarea antrenorului Ionel Ghiță. Cele mai valoroase rezultate le-a obținut în perioada 1973–1987, fiind componentă a Clubului Sportiv al Armatei Steaua București, antrenată de Dan Serafim. A fost dublă campioană mondială universitară, în 1981 la București și în 1983, la Edmonton (Canada). În 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles, a cucerit medalia de bronz la aruncarea discului. A fost distinsă cu titlul de Maestru Emerit al Sportului.

1955 – S-a născut Nicolae Răzvan Mincu

7 mai 1955, București

Sculptor, grafician, pictor și poet, membru titular al Uniunii Artistilor Plastici din București din 1994. În 1982 a absolvit Facultatea de Construcții Civile, iar din 1970 a urmat studii de artă în particular pentru ca, începând din 1990, să se ocupe exclusiv de artă plastică și literatură. 1955b Nicolae Răzvan Mincu Sculptor, GraficianA participat la numeroase expoziții de grup în București, dar și în Seoul (Korea), Neeroeteren (Belgia), Beijing (China) și simpozioane. Prima expoziție personală a fost în 1985 la Teatrul Foarte Mic, București, urmată de multe altele: Galeriile de Artă ale Municipiului București (1987, 1990, 1993, 1996), Galeria Mario Plaza, Muzeul Literaturii Române, Galeria Simeza și Galeria Orizont, toate din București, International Gallery Eva B., Heidelberg (Germania), International Gallery Lageland și International Gallery at the City Hall și International Gallery “Elegance” Assen (Olanda), Feygallerydesign – Muzeul de artă din Ulm (Germania) etc.

Biografie ilustrată: MINCU, Nicolae Răzvan [MetaCult]

1957 – S-a născut Casian Balabașciuc

7 mai 1957, Moldovița, Suceava

Inginer silvic, poet și prozator din regiunea Bucovina. A absolvit Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov (1983), a lucrat ca profesor de specialitate la Liceul Industrial Moldovița, apoi inginer cercetător la Stațiunea pentru Cultura Molidului din Câmpulung Moldovenesc, inginer la Ocolul Silvic Breaza și la Ocolul Silvic Moldovița. 1957 Casian Balabașciuc PoetS-a implicat în promovarea silviculturii și a ecologiei. Începând din 1991 a organizat un cerc de inițiere pentru elevi în problemele pădurii. A colaborat la emisiuni pe teme de silvicultură și ecologie, de promovare a imaginii Bucovinei sau de prezentare a etniei huțule din Bucovina la radio și TV. Prin acțiunile sale, încearcă să reînvie tradițiile huțulilor: portul, cântecele, obiceiurile populare. Este inițiator de manifestări culturale cu etnicii huțuli din Bucovina. A cutreierat Obcinele Bucovinei, a fotografiat casele vechi și a adunat toate documentele pe care le-a găsit despre huțuli. A debutat ca publicist în anul 1984 în revista Pagini bucovinene și ca scriitor în revista Luceafărul din 1986. În prezent, lucrează ca redactor la România pitorească și Bucovina forestieră; colaborează cu articole la revistele Pădurea noastră, Vânătorul și pescarul român, Magazin, Crai nou, Artemis, Diana, sau Formula AS. A scris cinci cărți de povestiri cu tematică silvică.

1961 – S-a născut Mihaela Stănculescu-Vosganian

7 mai 1961 la Ploiești

Compozitoare, profesoară universitară, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România – Secția Simfonică din 1990. Este absolventă a secției de Compoziție a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București, promoția 1985, clasa profesoarei Myriam Marbe și Doctor în Muzicologie din anul 2000. A fost profesoară de muzică la o școală din Giurgiu, profesoară de pian la Școala de Muzică din Ploiești și Liceul de muzică „Dinu Lipatti” din București, asistent universitar, apoi lector, la catedra de Contrapunct și Fugă a Facultății de Compoziție–Muzicologie–Pedagogie Muzicală a Universității Naționale de Muzică din București. A colaborat în calitate de pianistă cu Filarmonica din Ploiești, a participat la concerte sau festivaluri de muzică contemporană, sau pianistă în grupul INTER-ART. A compus lucrări pentru instrument solo: Evolutiv pentru contrabas, Intro, Fugato and Synthesis pentru orgă, Un altra ciaccona pentru vioară; muzică de cameră: Zamolxe, Interferențe indice, Interferențe armenești; muzică simfonică: Simfonia I, Ipostaze, Parallel times; lucrări corale: De-a v-ați ascunselea; muzică de balet, film, operă etc.

Mihaela Stănculescu-Vosganian – Interferențe armene pentru mezzosoprană, clarinet și cvartet de coarde • Ansamblul Pro Contemporania

1963 – A încetat din viață Ion Luca–Bănățeanu (12 noiembrie 1894 – 7 mai 1963)

Violonist virtuoz și dirijor de muzică populară, român de etnie romă; unul din dirijorii permanenți ai Orchestrei de muzică populară Radio, pe care a fondat-o în 1949.

1964 – A încetat din viață Septimiu Bucur (28 martie 1915 – 7 mai 1964)

Critic literar, gazetar și eseist.

1966 – S-a născut Carmen Ungureanu

7 mai 1966, Botoșani

Actriță de teatru și film. A absolvit, în 1988, Școala Populară de Artă din orașul natal și peste 6 ani a devenit licențiată a 1966 Carmen Ungureanu ActrițăAcademiei de Teatru și Film din București, la clasa Dem Rădulescu. Din 1995 joacă pe scena Teatrului Național „I.L. Caragiale” din București. A fost căsătorită cu Dan Puric. În cariera sa artistică s-a remarcat în roluri pe marele ecran: Liceenii, O vară de neuitat, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Cum mi-am petrecut sfârșitul lumii, Granițe; la televiziune: Titanic vals, Crimă și pedeapsă; dar mai ales de teatru: Năpasta și O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Hamlet de W. Shakespeare, Pescărușul și Trei surori de A.P. Cehov, Orfeu în infern de T. Williams, Satana cel bun și drept de Tudor Popescu, Pantomima, Toujours l’amour și Costumele în regia Dan Puric etc.

Titanic Vals (1994) Teatru TV • Dem Rădulescu, Mihai Constantin, Tamara Buciuceanu, Cesonia Postelnicu, Carmen Ungureanu, Dorina Lazăr

1966 – A încetat din viață Mihai Popovici (21 octombrie 1879 – 7 mai 1966)

Filosof, jurist, ziarist; militant pentru unirea Transilvaniei cu țara; om politic, lider al Partidului Național Român și al Partidului Național Țărănesc; ministru în toate guvernele național-țărăniste interbelice.

1977 – S-a născut Răzvan Suma

7mai 1977, Cluj-Napoca

Muzician, violoncelist și profesor; solist al Orchestrelor și Corurilor Radio România. A absolvit Academia de Muzică din București în 2000, la clasa Marin Cazacu, iar în 2002 a studiat în cadrul programului Artist Diploma la Longy School of Music Cambridge, Statele Unite, la clasa Terry King. S-a perfecționat cu maeștrii Marin Cazacu, Miklos Pereny, Radu Aldulescu, Aurel Niculescu, Mirel Ianovici, Herre-Jan Stegenga, Frans Helmerson și a colaborat cu muzicieni de marcă: Justus Frantz, Maxim Vengerov, Cvartetul Borromeo, Silvia Marcovici sau Misha Katz. Este profesor asociat la Universitatea de Muzică București și predă cursuri de Măiestrie organizate de Asociatia SONORO. Este cunoscut publicului din întreaga țară grație turneelor sale naționale, prezentate începând cu anul 2012: Vă place Bach?, Vă place Brahms?, Vă place Tango?, Vă place Cello? și altele. La acestea se adaugă turneele Seară Spaniolă și Seară Britanică și turneele grupului ArgEnTango: Piazzolla – O poveste autentică și Tango La Cetate. A participat la cinci turnee MusicON ale Romanian Piano Trio, în care i-a avut ca parteneri de scenă pe Horia Mihail și Alexandru Tomescu.

Ceaikovski – Variații pe o temă Roccoco, Op. 33 • Orchestra Radio București, Dirijor Iuri Botnari, Solist Răzvan Suma

1985 – A încetat din viață Elena Vicică (17 februarie 1922 – 7 mai 1985)

Dirijoare de cor; solistă (1958–1968) și dirijoare a Corului de Copii al Radiodifuziunii Române (1952–1977, 1979–1982).

1986 – Echipa de fotbal Steaua București a cucerit Cupa Campionilor Europeni

Pentru prima dată în istoria fotbalului românesc, echipa de fotbal Steaua București a cucerit Cupa Campionilor Europeni învingând în finală, după executarea loviturilor de la 11 m, cu 2–0, echipa spaniolă FC Barcelona. Portarul Helmut Duckadam, a reușit o performanță unică în lume – a apărat 4 lovituri de la 11 metri. Meciul s-a disputat la Sevilla, pe stadionul ”Ramon Sanchez Pizjuan”. Steaua a fost prima și singura echipă din istoria fotbalului românesc care a cucerit acest trofeu.

Steaua București – Campioana Europei, Sevilla 1986

1987 – Prima extracție de țiței din subsolul marin al platoului continental românesc al Marii Negre

După sondări succesive, în perimetrul XVIII Istria, sonda săpată într-o zonă de adâncime a apei de 50 de metri, a făcut primele descoperiri de țiței în cantități semnificative, în anul 1980 (Lebăda). Au urmat lucrări pentru realizarea primei platforme de producție, în 1984, dar și pentru conducta de transport al petrolului, lungă de 64 km, spre zona continentală. Abia în 1987, la 11 ani de la debutul explorării, a fost înregistrată prima producție de hidrocarburi din subsolul marin al platoului continental românesc al Marii Negre, anunțată oficial la 7 mai.

1987 Platforma Gloria
Platforma Gloria

Ulterior, după execuția a peste 100 de foraje de explorare, au mai fost descoperite câmpuri petrolifere și gazeifere noi: Sinoe (1988), Portița (1990), Doina (1995), Cobălcescu (1997), Pescăruș (1999).

1990 – A fost înființată Unitatea Specială de Pază și Protocol

1990 Logo SppPrin Decretul nr. 204/7 mai 1990, Consiliul Provizoriu de Unitate Națională a înființat Unitatea Specială de Pază și Protocol (USPP), în subordinea Ministerului Apărării Naționale, în componența Brigăzii de Gardă, cu misiunea de a asigura protecția și paza demnitarilor români, precum și a celor străini care vizitau România. Odată cu promulgarea Legii nr. 51/26 iulie 1991 privind siguranța națională a României, USPP a căpătat denumirea de Serviciul de Protecție și Pază (SPP), devenind un organ de stat „cu atribuții în domeniul siguranței naționale”.

1995 – A încetat din viață Petru Rezuș (22 iunie 1913 – 7 mai 1995)

Preot profesor, teolog, scriitor și istoric literar.

1999 – Papa Ioan Paul al II-lea în România

În perioada 7–9 mai 1999, Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea (1920 – 2005) a efectuat o vizită ecumenică în România. Era prima călătorie apostolică a unui Papă al Romei într-o țară majoritar ortodoxă, la invitația patriarhului Bisericii Ortodoxe Române și a Președinției. În 7 mai 1999, Suveranul Pontif săruta pământul României, țară pe care a numit-o Grădina Maicii Domnului. În a doua zi a vizitei, Papa s-a recules la mormintele a doi martiri pentru credință, cardinalul Iuliu Hossu și episcopul Vasile Aftenie și la Monumentul Eroilor Revoluției din 1989. În data de 9 mai a oficiat o celebrare euharistică în Parcul Izvor din București, la care au participat sute de mii de persoane. Papa a rostit predica în limba română și a oferit binecuvântări în română, maghiară, germană și poloneză.

Vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România

2003 – Herta Müller a primit Premiul de literatură al Academiei de Științe și Literatură din Mainz

Academia de Știinte și Literatură din Mainz a acordat Premiul de literatură pentru autori de limba germană pe anul 2003 următorilor scriitori: Cristoph Meckel, Harald Weinrich și Herta Müller, cunoscută autoare originară din România.

2007 – A încetat din viață Octavian Paler (2 iulie 1926 – 7 mai 2007)

Prozator, eseist, reputat jurnalist și editorialist; comentator al fenomenelor politice și culturale românești.

2012 – S-a instalat Guvernul Victor Ponta (1)

2012 Victor Ponta PremierCabinetul susținut de Uniunea Social Liberală (USL), formată din Partidul Social Democrat și Alianța de Centru-Dreapta (Partidul Național Liberal și Partidul Conservator) condus de Victor Ponta a fost validat de Parlamentul României și învestit oficial de președintele Traian Băsescu. A guvernat în perioada 7 mai 2012–21 decembrie 2012. Cea mai notabilă realizare a coaliției la putere a fost suspendarea președintelui Traian Băsescu.

2017 – A încetat din viață Dan Mănucă (20 mai 1938 – 7 mai 2017)

Critic, istoric literar, traducător și profesor; eminescolog și autor al unor lucrări de referință pe teme literare.

2018 – A încetat din viață Marin Ioniță (10 iulie 1929 – 7 mai 2018)

Unul dintre cei mai prolifici scriitori și jurnaliști contemporani, profesor.

2019 – A încetat din viață Carol Feldman (10 februarie 1937 – 7 mai 2019)

Scriitor, regizor, actor, traducător și jurnalist; stabilit în Israel din 1965.

2021 – A încetat din viață Ioan Danciu (5 ianuarie 1952 – 7 mai 2021)

Arbitru de fotbal de prima ligă; conducător al unor cluburi precum FCM Bacău, Jiul și FC Vaslui.

2021 – A încetat din viață Paul Popescu (18 noiembrie 1961 – 7 mai 2021)

Sculptor, profesor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici, președinte al filialei Târgu Jiu a UAP; director al Centrului „Brâncuși”; a inițiat înființarea Simpozionului de Sculptură Brâncușiana.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

0 comentarii la „7 Mai în istoria românilor

Lasă un răspuns