7 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Iancu de Hunedoara Voievodul Transilvaniei

 

1395 – Tratatul de cooperare militară antiotomană de la Brașov

Mircea cel Bătrân a fost vasalul regelui ungar, care i-a recunoscut ca feude ducatele Făgăraș, Amlaș și Banatul de Severin și în plus i-a acordat castelul Bran și domeniul Bologa cu 18 sate. Cu toate că jurământul de credință nu s-a păstrat până în zilele noastre, aluzii la existența acestuia se regăsesc în tratatul militar între cele două țări, încheiat la Brașov în data de 7 martie 1395, între Mircea cel Bătrân, voievodul Țării Românești și Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei. Pentru a-și consolida poziția în perspectiva unei invazii otomane, Mircea cel Bătrân a încheiat un tratat de cooperare militară antiotomană cu Sigismund de Luxemburg, primul tratat de alianță antiotomană din Sud–Estul Europei. Vizând modalitatea de cooperare militară împotriva turcilor, alianța cu Ungaria s-a incheiat pe baza recunoașterii stăpânirii domnului Țării Românești în Amlaș și Făgăraș, în sudul Transilvaniei, cu titlu de feudă fiind și Banatul de Severin: „sub fide et iuramento nostris et baronum nostrorum, per nos prius debite prestitis” (sub credința și jurământul nostru și al boierilor noștri, prestat de noi mai înainte, după cum se cuvine). La 20 mai 1395 s-a încheiat și un tratat între Țara Românească și Transilvania, practic, Mircea cel Bătrân devenind membru în alianța antiotomană.

1441 – Iancu de Hunedoara a devenit voievod al Transilvaniei

Iancu de Hunedoara a luptat de tânăr în slujba unor nobili pentru a învăța arta militară. În anul 1430 a intrat în serviciile regelui Sigismund, a participat la campaniilei acestuia, iar la moartea lui Sigismund a intrat în slujba succesorului, Albert de Austria. De la încoronarea noului rege a început adevărata ascensiune a lui Iancu de Hunedoara. Spre sfârșitul lui 1438, Albert de Austria l-a numit pe Iancu ban al Severinului, împreună cu fratele său mai mic. În urma unei ofensive antiotomane fără succes, Regele Albert a murit, în timp ce Regina Elisabeta, rămasă văduvă, aștepta un fiu. S-a produs un conflict pentru putere. Micii nobili cereau o regalitate puternică, capabilă să țină piept turcilor, marii nobili se mulțumeau cu un rege tânăr, care să conducă numai cu numele. La dieta de la Buda din 1 ianuarie 1440, regina Elisabeta a cerut sprijinul nobilimii pentru conducerea interimară a regatului și susținerea succesiunii la tron. Iancu de Hunedoara a convins dieta de primejdia turcească și de necesitatea instalării imediate a unui rege cu autoritate reală, susținând apropierea Ungariei de Polonia (curtată și de sultan) și instalarea pe tronul Ungariei a regelui polonez Vladislav III Jagiello. Cuvântarea sa a fost suficient de convingătoare să întrunească adeziunea majorității membrilor dietei, chiar și regina acceptând să trimită o solie la curtea polonă. În timpul tratativelor de la Cracovia, regina a născut un fiu, Ladislau Postumul (22 februarie 1440). A cerut retragerea delegației maghiare de la negocierile cu polonezii, dar partida susținută și de Iancu a continuat tratativele de aducere a lui Vladislav pe tronul Ungariei, iar acesta a acceptat tronul. A sosit la Buda la 21 mai și s-a instalat pe tronul Ungariei. Lupta politică între cele două tabere a degenerat în război civil. Iancu a condus armata regelui Vladislav împotriva marilor nobili, pe care i-a înfrânt decisiv la Battaszek, la 10 septembrie 1440. Drept urmare, ca răsplată pentru serviciile aduse, Vladislav l-a numit voievod al Transilvaniei și comite al Timișoarei, păstrând și titlul de ban de Severin. A preluat noua funcție abia în primăvara lui 1441, la 7 martie, pentru că în iarnă a fost la Belgrad să reorganizeze apărarea cetății disputate de turci. În această triplă calitate, iar apoi ca guvernator (regent) al Ungariei (din 1446) a dus o îndelungată luptă împotriva expansiunii otomane, obținând victorii militare de prestigiu.

1471 – Lupta de la Soci

S-a purtat între domnul Țării Românești, Radu cel Frumos, fratele lui Vlad Țepeș și domnul Moldovei, Ștefan cel Mare, pentru cetatea Chilia. Ocuparea Chiliei de către Ștefan a generat un șir de conflicte cu Radu cel Frumos, care a încercat în mai multe rânduri să recupereze această cetate maritimă. Fără declarație de război, Ștefan cel Mare a atacat Țara Românească, începând astfel un „război cu Radul voievod la Soci” (Cronicile slavo-române). Conform istoricului Constantin C. Giurescu, Socii se aflau în județul Râmnicu Sărat, la granița dintre cele două state. Confruntarea a fost puternică, moldovenii au „ucis dintre dânșii [munteni] mulțime mare. Și toate steagurile lui au fost luate și schiptrul cel mare al lui Radul voievod a fost luat. Și mulți viteji au fost prinși atunci, care au și fost tăiați. A lăsat vii numai pe doi boieri mari, Mircea comis și Stan logofăt” [Cronicile slavo-române].

1608 – Dieta de la Cluj l-a numit Principe al Transilvaniei pe Gabriel Báthory

Gabriel Báthory (Báthory Gábor; 15 august 1589 – 27 octombrie 1613) a fost principe al Transilvaniei între 7 martie 1608–22 octombrie 1613, fiind ultimul principe din familia Báthory. După abdicarea lui Sigismund Rákóczi din 5 martie 1608, Dieta de la Cluj l-a ales principe al Transilvaniei pe Gabriel Báthory. Timpul domniei sale a fost caracterizat de instabilitate permanentă. Prin guvernare agresivă și atitudine imorală și-a făcut mulți dușmani în rândul nobilimii ardelene. Odată cu ocuparea orașului liber Sibiu și-a atras și împotrivirea națiunii săsești. Din cauza războaielor pornite împotriva Țării Românești a stârnit mânia Porții Otomane. Gabriel Bethlen, care l-a susținut la început și l-a ajutat în obținerea domniei, a pornit cu ajutor turc și român împotriva lui. Pentru a-și salva tronul, Gabriel Báthory a fost gata să predea Oradea turcilor, dar a fost asasinat chiar de proprii săi soldați.

1821 – Oastea lui Tudor Vladimirescu, Adunarea norodului, a ocupat Slatina

Pentru a asigura controlul asupra țării, pandurii au pornit în marș spre București. La 28 februarie/12 martie, două coloane ale armatei revoluționare au plecat spre capitală.

Ele s-au unit la Slatina o săptămână mai târziu (7/19 martie). Ostașii stăpânirii din tabăra de la Coțofeni (800 de arnăuți) s-au alăturat pandurilor, ceea ce ridica efectivele lui Tudor la aproximativ 8.000 de oameni, 2.000 călare și 6.000 pedeștri.

S-au pornit din nou în marș către capitală, cu asigurarea flancurilor și a unor trupe de ariergardă și avangardă pe itinerarul Slatina–Șerbănești (Olt)–Tecuci (Teleorman)–Vadu Lat (Girgiu) pe 10/22 martie.

1845 – A încetat din viață Costache Faca

Constantin Faca; cca. 1800, București – 7 martie 1845, București

Dramaturg și poet, provenind dintr-o familie de boieri mijlocii de origine grecească. A studiat acasă și, probabil, la Academia. Grecească. A ocupat înalte funcții dregătorești în Țara Românească: membru în Obșteasca Adunare, președinte al Tribunalului de Comerț din București, procuror la inaltul Divan. Deși înrudit cu domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica, se număra printre opozanții acestuia, având vederi liberale. Prieten cu Anton Pann, apropiat de cercul lui Ion Heliade-Rădulescu, a fost membru al Societății Filarmonice și un susținător convins al teatrului românesc. A lăsat doar câteva fabule și poezii satirice, cea mai cunoscută scriere a sa fiind Comodia vremii (scrisă în 1833, publicată postum în 1860 de Ion Heliade-Rădulescu, în revista literară Biblioteca portativă, sub titlul Franțuzitele), scenetă în trei acte, imitație după piesa Les précieuses ridicules a lui Molière. Situându-se pe poziții antibonjuriste, a satirizat ere megalomania elitelor din țările române din prima jumătate a secolului XIX.

1847 – S-a născut Constantin Dimitrescu

7/19 martie 1847, Blejoi, Prahova – 9 mai 1928, Turnu Severin

Compozitor și violoncelist. Studiile muzicale le-a început la Corpul vocal și instrumental din București (1860–1863), continuându-le la Școala de muzică instrumentală din București și Conservatorul București (1864–1866). S-a perfecționat la Conservatorium der Gesellschaft der Musikfreunde din Viena și la Conservatoire Imperial de Musique din Paris. A fost profesor la Conservatorul București, violoncelist în orchestra Societatea Filarmonica Română, violoncelist și dirijor al orchestrei Teatrului Național din București, dirijor la Societatea simfonică Buciumul, dirijor la Orchestra Simfonică a Ministerului Instrucțiunii Publice din București. A creat prima școală românească de Violoncel. A scris piese pentru violoncel și pian: Dans țărănesc, Serenada română etc., șapte cvartete pentru coarde, concerte pentru violoncel și muzică de scenă. A fost unul dintre principalii promotori ai muzicii de cameră în România, adaptată pentru vioară.

Constantin Dimitrescu – Serenada română • Violoncel Izabela Ghergu, Pian Clementina Ciucu-Ristea

1864 – S-a născut Adolf Schullerus

7 martie 1864, Făgăraș, Principatul Transilvaniei/Brașov – 28 ianuarie 1928, Sibiu

Unul dintre cei mai renumiți intelectuali sași ai timpului său, lingvist, istoric, etnolog, folclorist, scriitor, teolog și om politic. Urmând exemplul lui Lazăr Șăineanu, a încercat, în perioada interbelică, să ordoneze vastul material al prozei populare românești, îndeosebi cel circumscris basmului, după tipologia lui Antti Aarne, în vogă la vremea respectivă. A făcut lucrări etnografice și folclorice privind cultura populară a sașilor, folclorul românesc și maghiar; cercetări referitoare la începuturile sașilor din această provincie (bazate pe documente istorice și elemente de lingvistică); a publicat o primă variantă a Dicționarului dialectului săsesc din Transilvania. Între 1919-1926 a fost senator din partea Partidului German din România în primul parlament al României reîntregite.

1869 – Înființarea Partidului Național al Românilor din Transilvania

După alipirea Transilvaniei la Ungaria în anul 1867, la Miercurea Sibiului, a avut loc o conferință națională a fruntașilor politici ai românilor transilvăneni (23 februarie/7 martie–24 februarie/8 martie), în cursul căreia a fost întemeiat Partidul Național al Românilor din Transilvania. Programul politic al partidului a fost acela al pasivismului, de nerecunoaștere a integrării Marelui Principat al Transilvaniei în Ungaria. Președinte al partidului a fost ales Ilie Măcelariu. La numai o lună (23 martie/3 aprilie), partidul a fost interzis de autorități, întrucât, potrivit prevederilor legii naționalităților, singura națiune existentă în Ungaria era cea maghiară, nici o naționalitate neavând dreptul să se constituie într-un „partid național”. La 12 mai 1881 a fuzionat cu Partidul Național al Românilor din Banat și Ungaria, în urma cărei fuziuni a rezultat Partidul Național Român din Transilvania și Ungaria.

1887 – Conferința Partidului Național Român de la Sibiu

S-a hotărât să se adopte în viitor tactica „pasivismului” pentru întregul partid (adică neparticiparea la alegeri nu numai în Transilvania, dar și în Banat și în părțile ungurene).

Alegerea lui George Bariț ca președinte și a lui Ioan Slavici ca secretar al partidului consemnează victoria liniei politice a „tribuniștilor”.

1893 – S-a născut Nicolae Oancea

7 martie 1893, Râmnicu Vâlcea – 4 mai 1974

Dirijor și compozitor de muzică laică și religioasă. A studiat la Conservatorul din București cu reputații muzicieni Dimitrie Georgescu Kiriac, Ion Nonna Otescu, Alfonso Castaldi, Constantin Dimitrescu și I.D.Ștephănescu. A fost profesor de muzică la Alba Iulia, fondatorul și dirijorul Reuniunii române de muzică și cântări „Gheorghe Dima” din Sibiu (1921–1932), apoi al Coralei Catedralei Patriarhale (1932–1940). A fost profesor de muzică la Liceele „Gheorghe Lazăr” și „Gheorge Șincai” din București. A fondat și dirijat Corul Institutorilor din București, a fost profesor de Teorie-solfegii și director al Conservatorului Astra din București. A cules folclor, a susținut conferințe, concerte-lecții; a întreprins turnee artistice ca dirijor și compozitor în țară și peste hotare. A compus muzică corală laică și religioasp, precum și muzică de teatru.

Nicolae Oancea – Pastorală • Corul Moldova, Dirijor Valentin Budilevschi, Solist Mihai Ciobanu

1907 – Răscoala țărănească din 1907

În 22 februarie/7 martie 1907, peste 2.000 de țărani răsculați au pătruns în Botoșani, unde au avut loc ciocniri sângeroase cu armata.

1919 – Congresul Nemților din Basarabia

La Tarutino, Republica Democratică Moldovenească, și-a desfășurat lucrările Congresului Nemților din Basarabia, care au votat alipirea lor necondiționată la România.

1929 – S-a născut Székely János

7 martie 1929, Turda – 23 august 1992, Târgu Mureș

Poet, prozator, dramaturg, eseist și traducător maghiar din România. Din 1944 a luptat în Armata Maghiară și a fost luat prizonier, întorcându-se acasă în 1946. Și-a continuat studiile, absolvind în 1952 Facultatea de Filosofie a Universității „Bolyai” din Cluj. A fost redactor la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (viitoarea Kriterion). S-a căsătorit în 1953 cu scriitoarea Ilona Varró. În 1955 a publicat primul volum de poezie, Csillagfényben (În lumina stelelor). A lucrat în perioada 1956–1989 la revista literară Igaz Szó (din 1990 Látó) din Târgu Mureș, publicând mai multe volume de poezii în același timp. Fiindcă tatăl său a fost arestat în 1958 și închis, Székely a fost interzis la publicare. În 1979 i-a apărut romanul A nyugati hadtest (Corpul de Vest). A fost distins cu Premiul Alföld (1991) și postum cu premiul Ady Endre (1992).

1931 – A încetat din viață Lupu Pick (2 ianuarie 1886 – 7 martie 1931, Berlin)

Actor, regizor, producător și scenarist german de origine română, din epoca filmului mut.

1932 – S-a născut Dumitru Chesa

7 martie 1932, București – 11 decembrie 2006

Actor de comedie de teatru și film. A absolvit în 1958 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București. A jucat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț și Teatrul de Comedie din București. La Comedie a jucat în regia lui Valeriu Moisescu, Lucian Giurchescu, Grigore Gonța, Alexandru Darie, Cătălina Buzoianu, Alexandru Tocilescu, Alexandru Dabija. Hâtru și simpatic, Dumitru Chesa a fost unul dintre actorii cu adevarat dăruiți pentru comedie. A apărut și în numeroase filme: Șeful sectorului de suflete, Cântecele mării, Cireșarii, Ilustrate cu flori de câmp, Trepte spre cer, Sfântul Mitică Blajinul, Balanța, Terente – Regele bălților, Roberta.

Trepte spre cer (1977) • Silvia Popovici, Gheorghe Dinică, Ilarion Ciobanu, Petre Gheorghiu, Dan Nuțu, Dumitru Chesa, Boris Ciornei etc.

1934 – S-a născut Mihai Stere Derdena

Mihai Derdena; 7 martie 1934, Stâna-Cadânei, Caliacra, Cadrilater/Bulgaria – 8 aprilie 2019

Scriitor, publicist și profesor aromân, opozant al comunismului din România, deținut politic, membru al Uniunii Scriitorilor (din 2017). Trecută abuziv în rândul chiaburimii în 1948, familia sa a suferit cumplit din cauza sistemului de cote obligatorii. Din această cauză toată familia s-a îmbolnăvit de tuberculoză pulmonară, cauză a decesului a patru copii. Fiindcă se opunea colectivizării, Mihai a fost arestat și torturat încă pe când era licean. Din pricina originii sociale „nesănătoase” nu i s-a permis, în 1952, să susțină examenul de admitere la Facultatea de Științe Juridice a Universității București. A fost zilier la GAS, apoi, brigadier voluntar la hidrocentrala de la Bicaz (Șantierul Tunel-Ieșire). Criticând regimul comunist, în ianuarie 1953, a fost ținta unei tentative de omor, în tabăra de brigadieri. Anterior tatăl său, Stere Derdena, în urma tentative securiste de asasinat a fost în comă. Intimidările au încetat odată cu înscrierea familiei în colhoz. Astfel, în 1953, Mihai a fost admis la Facultatea de Ziaristică a Universității din București, fiind student eminent, cu bursă de merit și cu fotografia la panoul de onoare al facultății. A fost exmatriculat în anul IV, din cauza participării la mișcările studențești din București, arestat la 8 noiembrie 1956, pe când era internat în Spitalul Studențesc de TBC. A fost anchetat, torturat, condamnat la 5 ani de închisoare pentru „crimă de uneltire contra ordinii sociale” („Lotul Derdena”). Și-a executat sentința în închisorile Jilava și Gherla și în lagărele din Delta Dunării (Periprava, Grind). În închisoare, a încercat să reînființeze organizația anticomunistă România Tânără și a refuzat să devină informator al Securității. A fost eliberat în noiembrie 1961, stând în domiciliu obligatoriu în comuna Rubla (regiunea Galați/județul Brăila), până în vara lui 1964. Odată eliberat, și-a însușit și numele de botez al tatălui său, Stere. A continuat studiile la Facultatea de Filologie a Universității din București, cursuri fără frecvență (1967–1969), devenind profesor de Llimba și literatura română. A fost contabil la uzina Vulcan, profesor de Limba franceză la Școala Generală 3 din Frumușica–Axintele (Ilfov/Ialomița). În 1980 a făcut cerere de emigrare în SUA, aprobată la începutul anului 1981, dar neputând să se adapteze în străinătate, după 7 luni a revenit în țară. A lucrat ca muncitor necalificat până în 1990, când a fost titularizat profesor de Limba română la Școala Generală din Dridu (Ialomița), până în 1998, când s-a pensionat și s-a stabilit în Poiana-Câmpina. A fost permanent urmărit, anchetat, persecutat de securitate. A început să scrie în 1992 (la 58 de ani), debutînd în Cuvântul Românesc (Hamilton, Canada). A colaborat la revistele bucureștene Albina, Bana armânească, Deșteptarea, Memento, Dimândarea, Tribuna învățământului, Buciumul, Permanențe, Memoria etc. și la cotidienele Acțiunea (Piatra-Neamț), Oglinda (București), Oglinda (Câmpina), Prahova (Ploiești) etc. A debutat editorial la 64 de ani, în 1998, cu cartea de eseuri Trei teme literare. A scris și a publicat, în total, 12 cărți, iar alte 10 cărți i-au rămas în manuscris.

1939 – S-a instalat Guvernul Armand Călinescu

Consiliu de miniștri al Frontului Renașterii Naționale, prezidat de Armand Călinescu, care a guvernat în perioada 7 martie–21 septembrie 1939. Preluarea mandatului intervenea într-un moment de maximă încordare pe scena internațională, când s-a destrămat Cehoslovacia, iar trupele naziste au ocupat Boemia și Moravia. În fața amenințărilor tot mai realiste de schimbare prin forță a status-quo-ului în Europa de Est și de Sud-Est, Marea Britanie și Franța au decis să acorde garanții pentru independență Greciei și României, dar nu pentru integritatea teritorială. La izbucnirea celui de-al doilea război mondial, Guvernul Armand Călinescu, a decis „observarea strictă a regulilor neutralității stabilite prin convențiile internaționale față de beligeranții actualului conflict”.

1939 – S-a născut Florin Halagian

7 martie 1939, București – 12 august 2019

Jucător și antrenor de fotbal. Ca jucător, a activat de pe postul de mijlocaș la închidere, dar și coordonator, la numeroase echipe: Dinamo București, Petrolul Ploiești, FC Baia Mare, Sportul Studențesc, Vagonul Arad. Ca antrenor, a adus singurele titluri de campioană a României din palmaresul echipei FC Argeș și a mai câștigat titlul de campioană cu Dinamo București. A avut o contribuție importantă la construirea echipei de aur a Stelei, care a câștigat în 1986 Cupa Campionilor Europeni. A fost lector la Școala Națională de Antrenori, fiind considerat unul dintre cei mai valoroși tehnicieni ai fotbalului românesc. A fost decorat în 2008 pentru toată activitatea și pentru formarea tinerelor generații de campioni cu Ordinul Meritul sportiv cl III.

1940 – S-a născut Dan Jitianu

7 martie 1940 – 22 iulie 1994

Arhitect, scenograf. A absolvit Arhitectura, dar a avut șansa de a fi cooptat de Liviu Ciulei ca asistent-scenografie la filmul Pădurea spânzuraților, apoi tot Liviu Ciulei, director al Teatrului „Bulandra”, l-a angajat în teatru. A debutat cu decorul la Cazul Oppenheimer, regia Cornel Todea (1966). A participat, alături de Paul Bortnovski și Liviu Ciulei, la lucrările de arhitectură teatrală pentru sala transformabilă de la Grădina Icoanei, iar împreună cu Liviu Ciulei a realizat arhitectura Studioului de teatru de la Pitești. A colaborat la spectacole de referință cu Liviu Ciulei: Moartea lui Danton de Büchner, Lungul drum al zilei către noapte de Eugene O’Neill; cu Alexandru Tocilescu: Tartuffe și Cabala bigoților de Molière, Barbu Văcărescul, vânzătorul țării de Iordache Golescu, Hamlet de Shakespeare, Antigona de Sofocle); cu Andrei Șerban: Iuliu Cezar de Shakespeare, Trilogia antică de Euripide, Seneca, Sofocle, cu Dan Micu: Răceala de Marin Sorescu și mulți alții. Ideile sale de spectacol – spun colegii de breaslă – erau atât de hotărâtoare, încât se putea afirma că „un decor al lui stabilea o regie” [Mihai Mădescu]. Cu aceeași devoțiune care-i era mod de viață, a fost profesor de Scenografie la Academia de Arte Frumoase și la Academia de Teatru și Film. A câștigat Premiul UNITER pentru cea mai bună scenografie cu spectacolul Antigona, în anul 1994.

1940 – S-a născut Jean Lupu

7 martie 1940

Arhidiacon, dirijor de cor, compozitor și profesor. A fost profesor de muzică, mai întâi la școlile din Slatina și apoi la Liceul Pedagogic din București (actualul Colegiu Național „Elena Cuza”), în paralel, inspector școlar de specialitate la Inspectoratul Școlar al Municipiului București timp de 17 ani, până la pensionare (2000). A fost fondatorul, directorul și dirijorul Corului de Copii și Tineret Symbol, pe care l-a înființat ca asociație cu personalitate juridică încă din anul 1990. Cu acest cor a desfășurat, timp de aproape 30 de ani, o activitate de înaltă performanță artistică. A susținut comunicări științifice, a scris sute de articole în presa de specialitate și în cotidiene, a publicat patru culegeri de cântece, care însumează 725 de piese pentru copii, tineri și adulți și a publicat manuale școlare și Dicționarul Universal de Muzică, la care este coautor și coordonator.

Concert de colinde la Ateneul Român: În seara de Moș Ajun; S-a născut Domnul Sfântu’ • Corul Symbol, Dirijor Jean Lupu

1941 – S-a născut Radu Pascal

7 martie 1941, București – 9 iunie 1996

Gazetar, publicist. A absolvit Facultatea de Filologie, în 1963. În acelasi an, la propunerea profesorului George Ivașcu, s-a alăturat echipei redacționale de la revista Lumea, devenind un expert în politica internațională. Din acel moment, până în ultima clipa a vieții, a trăit prin și pentru jurnalistică. Până în decembrie 1989, a reușit ceea ce puțini români au avut curajul – și-a păstrat demnitatea și bunul simț, în viață și în profesie. După decembrie 1989 a scris așa cum și-a dorit întotdeauna. Cu altruism, răbdare și dăruire, s-a ocupat de formarea unei noi generații de jurnaliști, foarte puțini dintre tinerii ziariști știau ceva despre presă. A dăruit acestora ceea ce el acumulase într-o viață de muncă, în timpul multor nopți de studiu, cu prețul multor sacrificii. Tot la „școala Radu Pascal” s-a format și secția de politică externă a ziarului Ziua.

1942 – A încetat din viață Nina Arbore (Tamara Nina Arbore; 8 octombrie 1889 – 7 martie 1942)

Pictoriță și graficiană; a fost studentă a pictorului Henri Matisse; a ilustrat perioada interbelică în grafica sa.

1944 – S-a născut Dorel Bucurescu

7 martie 1944, Răzvani, Lehliu Gară

Fizician, profesor universitar, membru corespondent (din 2016) al Academiei Române – Secția Științe Fizice. A absolvit în 1966 Facultatea de Fizică a Universității din București, specialitatea Fizică nucleară și a obținut titlul de Doctor în Fizică nucleară la Institutul de Fizică Atomică, Măgurele (1973). A beneficiat de o bursă acordată de AIEA-Viena la Universitatea din Utrecht, Olanda. Din 1967 a devenit fizician la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele și a parcurs treptele ierarhiei științifice: fizician, cercetător științific, până la cercetător principal. Din 1978 a fost expert calificat pentru fizică nucleară al Agenției Internaționale pentru Energia Atomică (AIEA), lucrând la Divizia de Informații Științifice și Tehnice a acestei Agenții (1983–1985). Are în jur de 190 de lucrări publicate în reviste de specialitate: Physical Review C, Physical Review Letters, Nuclear Physics A, Physics Letters B etc., 50 în reviste ale Academiei Române și peste 50 de comunicări la conferințe internaționale. Este referent științific al revistelor Physical Review Letters, Physical Review C, Journal of Physics G, European Physical Journal A, Physica Scripta, Nuclear Physics A, Canadian Journal of Physics, Romanian Reports in Physics etc.

1945 – Planul de comunizare a României

Planul, dictat la Moscova, a fost transmis de un agent al Oficiului de Servicii Strategice, la 27 martie: „Se atrage atenția asupra evaluării F.O. Sursa care a furnizat această informație este neverificată, iar reprezentanții noștri în zonă nu au putut până acum să o verifice. 1. Sursa afirmă că comunizarea României urmează să fie realizată într-un plan de 3 ani și dezvoltarea instituțiilor comuniste prin două planuri, fiecare de cinci ani. 2. O Conferință a conducătorilor comuniști, români și ruși, a avut loc la București, la 7 martie în cadrul căreia un plan a fost prezentat în fața grupului de către Evgheni Suhalov, reprezentantul Comitetului, care a spus că vine de la Gheorghei Dimitrov, conducătorul Comitetului. Erau prezenți: Ana Pauker, Constantin Doncea din Comitetul Central comunist român, Constantin Pârvulescu, secretar al Comitetului Central comunist român. 3. Sursa nu a putut obține un exemplar, dar el dă punctele importante ale planului de 3 ani din memorie. (A) Desăvârșirea reformei agrare prin confiscarea marilor moșii și ruinarea moșierilor. (B) Desființarea armatei în forma ei actuală și crearea unei armate noi din diviziile „Tudor Vladimirescu” și „Avram Iancu” (ultima este încă în Rusia) ca și din toți ofițerii care activează acum pe teritoriul sovietic. (C) Lichidarea tuturor băncilor prin atacuri împotriva Partidului Național-Liberal, ai cărui membri sunt proprietarii celor mai multe dintre ele. (D) Micile gospodării țărănești trebuie desființate pentru a-i lipsi pe țăranii mici proprietari de pământ, de mașini și vite. Aceasta va deschide calea spre absorbirea lor în sistemul colectivist. (E) Abdicarea regelui și exilul familiei regale. (F) Suprimarea treptată a firmelor de import-export, care fac afaceri cu SUA, Marea Britanie și îndreptarea exportului României spre Uniunea Sovietică și țările de sub dominația sovietică. (G) Suprimarea partidelor istorice, prin arestarea, uciderea și răpirea membrilor lor. (H) Crearea unei organizații de poliție, întemeiată pe o „miliție populară” de tipul NKVD. (I) Îndreptarea populației rurale spre industrie. Dezvoltarea întreprinderilor de industrie în România. (J) Nici unui străin, cu excepția celor din țările de sub influență sovietică nu i se va permite intrarea în România. 4. Detaliile celor două planuri pe 5 ani vor fi date Anei Pauker în decurs de o lună” [Arhivele Naționale Washington, D.C., RG 226, Record of the Office Strategic Service]. Dar, deși interesați, americanii nu au intervenit, nu au luat atitudine…

1945 – S-a născut Traian Tandin

7 martie 1945 – 9 mai 2020

Scriitor de romane polițiste. A fost licențiat în Științe juridice și Jurnalism și a lucrat ca ofițer criminalist în Serviciul Judiciar al Inspectoratului General al Poliției până în anul 2000, când a fost pensionat cu gradul de colonel. A scris cărți inspirate din aventurile sale de ofițer criminalist. A fost redactor-șef al revistei Poliția Română. Expert în afaceri judiciare, a publicat peste 100 de cărți și romane polițiste și 42 de scenarii de film, dintre care: Ucigașii de îngeri în România, Crime pasionale în lume, Discipolii crimei pe mapamond, Cazul Rîmaru: roman-document, Comisar la omoruri, Crime, criminali și polițiști, Erori judiciare în România, Evadări celebre, Jurnalul unui polițist, Dicționar de argou al lumii interlope. Iată, câteva dintre scrierile faimosului comisar: Enigmele căpitanului Roman, Adio, Ringo, Sus mîinile, domnilor infractori!, Ucigaș fără voie, Galeria marilor criminali, Evadări celebre. Istoria marilor evadări din toate timpurile, din închisorile românești și străine, Femei asasine pe mapamond, 1001 jafuri celebre. Antologie a celor mai mari jafuri de pe mapamond, Paranormalul în criminalistică (2 vol.), Infractori ghinioniști, Crimele lăcomiei, Secte criminale, Cei mai odioși 100 criminali români, Cazuri judiciare celebre, Crime pasionale din România – Prima dragoste, primul omor etc.

5 cazuri de previziune întalnite în criminalistică

1947 – S-a născut Ion Deaconescu

7 martie 1947, Târgu Logrești, Gorj

Poet, prozator și traducător. A urmat Facultatea de Filologie a Institutului Pedagogic din Craiova (1965–1968), absolvind apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1972). A fost profesor de gimnaziu, asistent la Universitatea din Craiova, unde a parcurs toate treptele ierarhice ale carierei didactice, devenind profesor în 1997. A colaborat la reviste literare din țară: Convorbiri literare, Manuscriptum, Orizont, Ramuri, România literară, Secolul 20, Tribuna, dar și din străinătate: Kulturen Jivot, Lumina, Macedonian Review (Macedonia și Serbia), Balcanica (Italia), Il Mument (Malta) și Nouvelle Europe (Luxemburg). A debutat în 1968, cu poezia Pastel în ziarul Înainte din Craiova. Debutul editorial a avut loc în 1981, în volumul colectiv Unsprezece poeți, ciclul de poeme Aparat de fotografiat sufletul. Ion Deaconescu a fost colaborator al Securității, fiind trimis în țările vestice pentru a spiona membri ai diasporei. Relu Cioran a scris că Securitatea l-a trimis cu misiune la Paris pentru a-l „tatona” pe fratele său, Emil Cioran.

1950 – S-a născut Valeriu Bârgău

7 martie 1950, Mileștii de Jos–Parincea, Bacău – 3 ianuarie 2006, Deva

Poet, prozator, publicist și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Debutul său absolut a fost în Ateneu, în 1968. A publicat volumele: Epistolele tânărului Theodosie, Floarea soarelui sau Mână de lucru, Alfabetul straniu în care vă vorbesc, Jurnal de uzină, Tulburarea naturii, Plantele din fereastră, Steaua de pământ, Noima de aur, Poezii în zori, Semne particulare, Sfârșitul lumii, Apocalipsa după Valeriu, Generația 80. Precursori & urmași etc.

1951 – Senatul Academiei Române a respins donația operelor de artă a lui Constantin Brâncuși

În Procesul-verbal al Academiei Republicii Populare Române, din 7 martie 1951, s-a constatat că „Brâncuși nu poate fi considerat un creator în sculptură pentru că nu se exprimă prin mijloacele caracteristice acestei arte” [G. Călinescu], „datele și faptele […] arată că Brâncuși, o figură mai puțin cunoscută, arată lipsa de sinceritate […] sub influența unor sculptori la modă la Paris, care cultivau indefinitul și cubismul, a devenit formalist, chiar cînd folosește elemente din arta populară, speculînd prin mijloace bizare gusturile morbide ale societății burgheze“ [G. Oprescu], iar Tov. prof. Graur este „împotriva acceptării în Muzeul de Artă al RPR a operelor sculptorului Brâncuși, în jurul căruia se grupează antidemocrații în artă“. Au semnat, negru pe alb, academicienii: George Călinescu, Iorgu Iordan, Camil Petrescu, Al. Rosetti, Al Toma, G. Oprescu, Jean Steriadi, Victor Eftimiu și Geo Bogza, profesorii Al. Graur și Ion Jalea; I. Panaitescu-Perpessicius, K.H. Zambaccian și Mihail Sadoveanu – secretar.

Mai mult: Cazul Brâncuși: lungul drum al inteligenței către prostia absolută de Florin Iaru [Artindex, sursa Cațavencii]

1953 – S-a născut Ștefan Papadima

7 martie 1953, București – 10 ianuarie 2018, București

Matematician de renume internațional și profesor universitar, fiul criticul literar și eseistului Ovidiu Papadima și fratele mai mare al criticului literar Liviu Papadima. A absolvit Facultatea de Matematică a Universității din București în 1976 și a devenit Doctor în Matematică în 1982. A fost membru al Institutului de Matematică „Simion Stoilow” din București din anul 1980 și a avut o contribuție majoră la dezvoltarea cercetării științifice în matematica românească, fiind șeful Colectivului de Geometrie și Topologie din Institutul de Matematică. A avut o contribuție însemnată la formarea și afirmarea multor tineri cercetători români. Laureat al premiului „Gheorghe Țițeica” al Academiei Române (1987), a contribuit la creșterea prestigiului școlii matematice din România cu peste 75 de lucrări în domeniile topologie și geometrie, publicate în unele din cele mai renumite reviste de matematică din lume: Annals of Mathematics, Duke Mathematical Journal, Journal of the European Mathematical Society, Journal Differential Geometry, Journal für die Reine und Angewandte Mathematik, Proceedings of the London Mathematical Society, Advances in Mathematics, Mathematische Annalen, Journal of Algebric Geometry, Geometry and Topology, International Mathematics Research Notices, Topology etc. A fost invitat ca profesor sau a susținut conferințe la unele din cele mai renumite universități și centre de cercetare matematică din lume: SUA (Ohio State University, Northwestern University, MSRI Berkeley), Franța (Université de Grenoble, Université de Nice, Université Lille 1, Université de Nantes, Université de Dijon, Université Bordeaux), Germania (Max Planck Institute Bonn, Oberwolfach Math. Institute), Italia (Genova Università, CRM De Giorgi Pisa, ICTP Trieste), Australia (Sydney University, University of New South Wales), Rusia (Steklov Institute), Polonia (Banach Center Warsaw) etc. A ținut cursuri pentru studenți și doctoranzi atât în străinătate ca profesor vizitator cât și în țară la Universitatea din București și Școala Normală Superioară din București. A îndrumat numeroși studenți doctoranzi la Institutul de Matematică „Simion Stoilow” al Academiei Române.

1954 – S-a născut Gina Pătrașcu

7 martie 1954, Petroșani

Cântăreță de muzică ușoară, a câștigat trofeul Steaua fără nume și premiul I la interpretare la Festivalul de la Mamaia (1983), având în palmares peste 400 de emisiuni de televiziune și 200 de melodii înregistrate. Din anul 1999 este stabilită în orășelul Gummersbach, din apropiere de Koln, Germania. Este director artistic al Asociației Culturale România, al cărei director general este actualul său soț, Ștefan Toma.

Cred în tine • Muzica și orchestrația Titel Popovici, versuri Angela Georgică, voce Gina Pătrașcu

1965 – S-a născut Dan Teodorescu

7 martie 1965, București

Compozitor, textier și cântăreț de muzică ușoară, membru fondator și lider al formației Taxi. A absolvit Facultatea de Tehnologia și Construcția Mașinilor din cadrul Institutului Politehnic București (1989). După ce a profesat o vreme ca inginer la Videle, Roșiorii de Vede, București, a devenit baterist și solist vocal în diferite baruri de noapte, timp în care a compus piese pentru Aurelian Temișan, Adrian Enache, Daniel Iordăchioaie, piese de grup și colinde pentru televiziuni și pentru Marcel Pavel și Silvia Dumitrescu etc. A fost membru fondator al formației rock Altceva, apoi al trupei Taxi. A fost prezentator al Festivalul Mamaia (2004) și moderator al emisiunii Săptămâna nebună de la postul Prima TV.

Taxi & Delia – Inima mea de 16 ani

1968 – TVR a scos revista oficială a primei ediții a Festivalului Cerbul de Aur în cinci limbi

Revista conținea interviuri cu vedetele participante, precum și biografia concurenților, iar aprecierile internaționale au fost extraordinare, privind atât desfășurarea, cât și aranjamentul scenic.

1973 – A încetat din viață Ovidiu Hotinceanu (4 ianuarie 1942 – 7 martie 1973)

Poet, membru al Uniunii Scriitorilor.

1977 – A încetat din viață Virgil Gheorghiu (Virgil Romulus Gheorghiu; 22 martie 1903 – 7 martie 1977)

Pianist, compozitor, muzicolog, critic și cronicar muzical, poet, prozator, eseist și traducător.

1983 – A încetat din viață Dumitru D. Panaitescu (9/22 iunie 1915 – 7 martie 1983)

Eseist, traducător și editor; profesor la Facultatea de litere din București; fiul criticului literar Perpessicius.

2000 – A încetat din viață Nicolae-Victor Teodorescu (5/18 iulie 1908 – 7 martie 2000)

Matematician, profesor universitar; creatorul școlii românești de teoria ecuațiilor cu derivate parțiale; membru corespondent al Academiei de Științe din România; membru titular al Academiei Române și al Societății de Științe Matematice din România.

2001 – Declarația politică privind aderarea României la NATO

Pentru a fi invitată să adere la Tratat, România a parcurs un proces complex de reforme militare, economice, de consolidare a democrației și a statului de drept. De asemenea, România a fost un factor activ de cooperare în domeniul securității și stabilității în Europa de Sud-Est și a participat la misiuni NATO și ale statelor aliate, pentru menținerea și consolidarea păcii în Balcanii Occidentali, combaterea terorismului în Afganistan și Irak. România a contribuit, astfel, încă dinaintea aderării sale la NATO, la apărarea securității și stabilității în spațiul euro-atlantic. Un rol important în crearea consensului politic și public necesar aderării la NATO l-au avut Declarația pentru aderarea României la NATO din 7 martie 2001 și Declarația-Apel a participanților la Forumul NATO 2002 de la Snagov din 31 martie 2002, care a reunit reprezentanți ai partidelor politice, sindicatelor, mediilor academice, culturale, ai cultelor și alți reprezentanți ai societății civile.

2002 – A încetat din viață Alexandru Balaci (12 iunie 1916 – 7 martie 2002)

Istoric și critic literar, poet, traducător și profesor; italienist de prestigiu; politician comunist; membru supleant al CC al PCR; membru titular al Academiei Române.

2004 – A încetat din viață Nicolae Cajal (1 octombrie 1919 – 7 martie 2004)

Medic specialist în inframicrobiologie; senator; președinte al Federației Comunităților Evreiești din România; membru titular al Academiei Române.

2004 – A încetat din viață Eugeniu Gh. Proca (12 ianuarie 1927 – 7 martie 2004)

Medic; a organizat primul Centru de hemodializă și a efectuat primele transplanturi renale din România (1980); fondator al Societății Române de Urologie; membru de onoare al Academiei Române.

2014 – A încetat din viață Dragoș Alexandrescu (16 ianuarie 1924 – 7 martie 2014)

Teolog, compozitor, dirijor, bizantinolog și profesor; redactor-șef la Biblioteca muzicală a Radiodifuziunii Române.

2019 – Primul laser de mare putere din România a atins puterea de 2×10.88 PW

Primul laser de mare putere din România și cel mai puternic laser din Europa a reușit, în premieră mondială, atingerea a 2×10.88 PW, reprezentând a zecea parte din întreaga putere a Soarelui pe Pământ concentrată într-o rază de lumină, adică cea mai mare putere atinsă de omenire. Laserul se află la Centrul Integrat de Tehnologii Avansate cu Laseri (CETAL), inaugurat la 21 octombrie 2014, la sediul Institutului Național de Fizica Laserilor, Plasmei și Radiației din Măgurele.

2021 – A încetat din viață Vasile Popa (23 martie 1947 – 7 martie 2021)

Actor și cascador din trupa de cascadori înființată de Sergiu Nicolaescu.

2022 – A încetat din viață Luminița Vartolomei (Luminița Preda; 3 august 1945 – 7 martie 2022)

Muzicolog și critic muzical, cu o bogată activitate în mass-media.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită