7 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Inaugurarea Gării din Cluj

 

1485 – Prima atestare documentară a localității Mioveni

Principalele repere istorice ale orașului Mioveni coboară spre începuturile dezvoltării social-umane, fapt atestat de uneltele din piatră șlefuită descoperite în zonele adiacente, precum și de ceramica din epoca bronzului. Prima atestare documentară a fost, așa cum ne arată izvoarele istorice, în 7 septembrie 1485, iar denumirea sa vine de la cneazul local, Mihu (Mihov în slavonă), Mihoveni (Mioveni), făcând referire directă la locuitorii acestei formațiuni sociale.

1619 – A încetat din viață Ștefan Pongrácz

cca. 1583, Vințu de Jos, Principatul Transilvaniei – 7 septembrie 1619, Cașovia

Iezuit transilvănean, unul din cei trei martiri iezuiți uciși la Cașovia, în contextul disputelor confesionale din secolul al XVII-lea, din timpul războiului de treizeci de ani. A făcut studii la Cluj, Praga și Ljubljana, a fost profesor la colegiul din Klagenfurt, Austria, (1609-1611). După studii de teologie la Universitatea din Graz și în Stiria, în 1615 a fost hirotonit preot catolic la Graz. A fost arestat de armata calvinistă a lui Gábor Bethlen, principe al Transilvaniei, împreună cu Marko Krizin, preot croat și iezuitul Melchior Grodziecki. Lăsați fără apă și fără hrană mai multe zile, ei au fost torturați în mod sălbatic, încercând să-i facă să renunțe la „religia tiranilor”, până la moarte. A fost canonizat în 2 iulie 1995 de papa Ioan Paul al II-lea și este sărbătorit pe 7 septembrie, ziua martiriului său.

1811 – S-a născut Prințul Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen

7 septembrie 1811, Krauchenwies – 2 iunie 1885, Sigmaringen

Șef al casei de Hohenzollern-Sigmaringen, prim-ministru al Prusiei (1858–1862) și tatăl primului rege al României, Carol I. A studiat dreptul la Geneva, Universitatea din Tubingen și Berlin. A jucat un rol covârșitor în întreaga carieră politică a viitorului rege Carol I al României. El i-a fost îndrumător fiului său chiar de la începutul domniei. L-a sfătuit pe Carol cum să gestioneze interesele marilor puteri ca Germania, Rusia, Imperiul otoman, Anglia. Parlamentul României l-a onorat pe Karl Anton cu titlul de cetățean onorific al României, în ianuarie 1867.

1816 – S-a născut Lascăr Rosetti

7 septembrie 1816 – 28 aprilie 1884

Om politic din Moldova, ministru. A urmat Dreptul la universitățile din Heidelberg și Göttingen, luându-și Doctoratul. Revoluționar pașoptist moldovean, a participat la mișcarea revoluționară de la 1848 din Moldova, ca organizator al Adunării de la hotelul Sankt Petersburg din Iași, făcând parte din delegația care i-a prezentat domnului Moldovei, Mihail Sturdza, programul de revendicări. A fost arestat, dar a reușit să evadeze, împreună cu alți revoluționari, la Brăila, ajungând apoi în Transilvania, unde a participat la Marea Adunare Națională de la Blaj din 3 mai 1848. În anul 1859 a participat activ la alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în funcția de domnitor al Moldovei. A fost ulterior ministru în guvernul lui Vasile Sturdza de la Iași.

1831 – A încetat din viață Petrus Sigerus (3 iulie 1759 – 7 septembrie 1831)

Farmacist și botanist sas; considerat a fi întemeietorul botanicii farmaceutice din Transilvania.

1844 – S-a născut André Lecomte du Noüy

7 septembrie 1844 – 11 noiembrie 1914, Curtea de Argeș

Arhitect și restaurator francez, membru corespondent străin al Academiei Române. Discipol al lui Eugène Viollet-le-Duc, el a fost chemat de Regele Carol I al României să restaureze o serie de monumente din România. A alcătuit planurile de restaurare a unor monumente românești: bisericile Trei Ierarhi, Sf. Nicolae Domnesc din Iași, biserica Sf. Dumitru din Craiova și cea mai importantă, Mănăstirea Curtea de Argeș.

1850 – S-a născut Constantin I. Istrati

7 septembrie 1850, Roman – 17 ianuarie 1918, Paris

Chimist și medic, profesor universitar, membru titular (din 1899) și președinte (1913–1916) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Medicină a Universității din București și a devenit Doctor în Medicină la București în 1877, fiind colaborator al lui Carol Davila, pe care îl suplinea uneori la cursul de Chimie medicală. În 1885 a obținut și doctoratul în Chimie, la Paris, după 3 ani de cercetări îndrumate de profesorii Adolphe Würtz și Charles Friedel. În 1883 a fost numit profesor de fizică la Școala de Poduri și Șosele din București, apoi a fost numit comisarul general al organizării parcului „Carol I”, inaugurat în 1906. A întemeiat școala de chimie organică de la Universitatea din București, a făcut cercetări asupra bogățiilor naturale ale României (sare, petrol, chihlimbar, ozocherită etc.).

1857 – Alegeri pentru Adunarea ad-hoc a Țării Românești

Adunările ad-hoc au fost convocate prin hotărârea Congresului de pace de la Paris, semnat la 18/30 martie 1856. În Țara Românească, alegerile au avut loc la data de 7/19 septembrie 1857, fiind câștigate de unioniști. Divanul ad-hoc a fost format dintr-un număr de 100 de deputați (10 reprezentanți ai clerului, 34 de reprezentanți ai marilor proprietari, 17 reprezentanți ai micilor proprietari, 17 reprezentanți ai populației rurale și 22 reprezentanți ai populației urbane). Lucrările Adunării ad-hoc a Țării Românești s-au desfășurat între 30 septembrie/12 octombrie–10/22 decembrie 1857. La 8/20 octombrie, Constantin A. Kretzulescu a prezentat o rezoluție care cuprindea cereri asemănătoare rezoluției din Moldova (autonomia și neutralitatea celor două Principate, unirea lor într-un singur stat cu numele de România, prinț străin, ereditar, dintr-o familie domnitoare europeană, neutralitatea și inviolabilitatea noului stat, guvern reprezentativ și constituțional, încredințarea puterii legislative unei Adunări Obștești, garantarea colectivă a celor șapte puteri.) și care a fost votată a doua zi în unanimitate.

1867 – A încetat din viață Alexandru Șterca-Șuluțiu (15 februarie 1794 – 7 septembrie 1867)

Arhiepiscop, primul mitropolit greco-catolic (unit) din Transilvania.

1869 – Primul tren din România

Regele Carol I a inaugurat primul tren care avea să circule în România, în ziua de 7 septembrie 1869. Cu o lună și jumătate înainte de inaugurarea oficială a liniei ferate București–Giurgiu (19 octombrie 1869), din Gara Filaret a plecat primul tren spre Giurgiu, având ca pasager pe Principele Suveran.

Trenul, considerat a opta minune a lumii și tras de locomotiva Mihai Bravul a fost condus de către constructorul liniei, John Trevor Barkley.

1870 – A fost inaugurată Gara Cluj

La începutul anilor 1860 a început, aproape simultan, construirea a două linii care să ajungă în Transilvania: Arad–Alba Iulia, concesionată de Erste Siebenbürgische Eisenbahn (în română, Prima cale ferată din Transilvania) și Oradea–Cluj, concesionată de Ungarische Ostbahn (Calea Ferată Maghiară de Est). Calea ferată a fost construită între 1867–1873, la 7 ianuarie 1869 s-a pus piatra de temelie a gării, toate lucrările fiind puse în funcțiune la 7 septembrie 1870.

De la inaugurarea din 1870 și până astăzi clădirea a suferit mai multe modificări și restaurări, mai ales după bombardamentele masive la care a fost supusă în primăvara anului 1944 de către aviația americană.

1878 – Stabilirea noilor ranguri diplomatice ale reprezentanților români în străinătate

Decretul din 7 septembrie 1878 a modificat Legea de organizare a Ministerului din 21 martie 1873 și a împărțit în trei categorii diplomații români: în primul rând, este vorba despre Trimiși Extraordinari și Miniștri Plenipotențiari, în al doilea rând, Miniștri Rezidenți și ultima categorie îi includea pe Însărcinații cu afaceri.

1880 – A încetat din viață Manolache Costache Epureanu (Emanoil Costache Epureanu; 22 august 1823 – 7 septembrie 1880)

Politician, participant la Revoluția din 1848, implicat în luptele pentru Unire, în calitate de membru al Divanului Ad-hoc din Moldova și al Adunării Elective a Principatului; prim-ministru al României din partea partidului Conservator.

1889 – S-a născut Umberto Pessione

7 septembrie 1889, Italia – 19 martie 1943, București

Pianist, dirijor și profesor universitar, român de origine italiană. A predat la catedra de Operă a Conservatorului din București și a fost dirijorul Operei Române până în clipa morții. În timpul primului război mondial a colaborat cu George Enescu, care l-a recomandat autorităților pentru a primi cetățenia română.

1897 – S-a născut Alexandru Rally

Alexandru Traian Rally; 7 septembrie 1897, Brăila – 6 martie 1986

Poet și traducător (din poezia franceză). După doi ani pe front, în primul război mondial, a urmat studii universitare la București, obținând licență în Istorie și Limba franceză (1921). În 1922 s-a specializat în Literatura franceză medievală, ca bursier al Școlii române de la Fontenay-aux-Roses din Paris. Aici a făcut studii bibliografice și a elaborat o importantă bibliografie franco-română: I – Les oeuvres français des auteurs roumains; II – Les oeuvres français relatives à la Roumanie, operă neterminată, scrisă în colaborare cu soția sa, Getta Elena Rally. S-a întors în țară în 1930, devenind secretar al Fundațiilor Culturale Regale, apoi director al Editurii Cultura românească. A debutat cu o poezie tradusă din Tennyson în Acțiunea (1915). Debutul editorial a fost în 1921 cu volumul de poezii Studente. Luminițe. Flori presate. S-a dedicat apoi unei ample opere de traducere a poeziei franceze, din care a editat 2 volume de Antologie lirică: I Ronsard; II Pleiada. A publicat și tradus versiunea lui J. Bedier după Tristan și Isolda.

1897 – A încetat din viață Nicolae Popovici (2 decembrie 1857 – 7 septembrie 1897)

Compozitor de muzică bisericească, profesor și dirijor de cor.

1902 – S-a născut Șerban Cioculescu

7 septembrie 1902, București – 25 iunie 1988, București

Critic și istoric literar, membru al Academiei Române. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie (1920–1923) și Facultatea de Drept (neterminată) ale Universității din București. S-a specializat în Filologie romanică la Sorbona și la Ecole Pratique des Hautes Etudes. A fost profesor secundar la Găești și București; a urmat o carieră universitară la Facultatea de Litere a Universității din Iași și la Institutul Pedagogic din Pitești, apoi a fost profesor, șef de catedră la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, redactor-șef la Viața Românească, director general al Bibliotecii Academiei. A debutat în Facla literară (1923), unde N.D. Cocea i-a încredințat cronica literară. A colaborat la Vremea, Vitrina literară, Sepia, România literară (a lui Liviu Rebreanu), Revista Fundațiilor Regale, Lumea, Viața Românească, Gazeta literară, Romania literară, Cahiers roumains d etudes litteraires, Manuscriptum, Flacăra. A editat revistele Viața universitară și Kalende, alaturi de VIadimir Streinu, P. Constantinescu și Tudor Șoimaru.

1904 – S-a născut Dumitru Dumitrescu

7 septembrie 1904, Buftea – 20 septembrie 1984, București

Inginer, întemeietorul școlii românești moderne de hidraulică, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A urmat în paralel Facultatea de Fizico-Matematici a Școlii Politehnice și Facultatea de Drept și Filosofie de la Universitatea din București. A obținut diplomă de Inginer și licențe în matematici, drept, litere și filozofie. S-a specializat în Franța (1930–1935), la Școala Superioară de Electricitate și la Școala de Aeronautică. A luat doctoratul la Universitatea din Göttingen cu teza Curgerea unei bule de aer intr-un tub vertical (1942), lucrare devenită clasică și citată în tratatele și manualele de prestigiu din diferite țări. A fost asistent la Universitatea din Göttingen, inginer la Fabrica de Avioane din Brașov, profesor la Facultatea de Construcții din București, unde a predat cursul de Hidraulică plană, șeful Catedrei de Hidraulică și mașini hidraulice la Institutul Politehnic din București. În paralel, a predat cursuri de Hidraulică și la Universitatea București – Facultatea de Matematică, la Academia Tehnică Militară, la Institutul de Mine. Activitatea științifică a desfașurat-o în Institutul de Mecanică Aplicată al Academiei Romane, unde a condus un colectiv de cercetare fundamentală și aplicativă, cu care a realizat cercetări și studii în diferite ramuri ale hidraulicii, ca pionier al acestei științe în țara noastră. A fost membru al Asociației Internaționale de Cercetări Hidraulice, fiind distins cu Ordinul Steaua RPR cl.III (1964), Ordinul Tudor Vladimirescu cl.III (1971).

1910 – S-a născut Bucur Țincu

7 septembrie 1910, Rășinari, Sibiu – 1987

Eseist și istoric literar. A studiat la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, secția Filosofie, a urmat, ca bursier, Institutul Francez de Înalte Studii din București (1934–1935). A fost profesor de Filosofie și Drept la licee din Tulcea, Cluj și Buzău, secretar cultural în Ministerul Propagandei și Ministerul de Externe, apoi pe lângă legația României din Berlin, documentarist, cercetător în Institutul de Cercetari Economice al Academiei și apoi la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”. A debutat publicistic în pagina culturală a ziarului Drum bun din Cluj (1931). A colaborat la Țara noastră, Pagini literare (Turda), Gândirea, Gând românesc (Cluj), Revista Fundațiilor Regale, iar după 1960 la Astra, Luceafărul, Orizont, Revista de istorie și teorie literară, Steaua, Transilvania, Viața Românească. A debutat editorial în 1938, cu volumul Apărarea civilizației. În cadrul preocupărilor sale de istorie literară a scris, printre altele, o documentată Monografie a revistei Transilvania (1868–1918). A primit Premiul Scriitorilor Tineri, acordat de Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri al Fundației pentru Literatură și Artă (1938). Alte lucrări: Transilvania, Reviste literare românești din ultimele decenii ale secolului al XlX-lea, Reviste literare românești din primele decenii ale secolului XX (în colaborare).

1911 – S-a născut Alexandru Bistrițianu

7 septembrie 1911, Tecuci, Galați – 3 iulie 1976, București

Istoric literar și folclorist. A urmat studii universitare de Literatură și Filosofie la București (1929–1933), apoi Seminarul pedagogic universitar „Titu Maiorescu” din București, absolvit în 1937. A fost asistent onorific la catedra de Literatură română și Estetică literară, apoi asistent la catedra de Literatură română veche la Universitatea București, cercetător științific la IILF București, secretar de redacție la revista Limbă și literatură, lector, conferențiar și șef de catedră la ICPPD București, profesor titular și prorector (1963–1966) la Institutul Pedagogic din București, redactor-șef la revista Limbă și literatură pentru elevi. A înființat și a redactat, împreună cu profesorul Aurel E. Peteanu, Primăvara Banatului, revistă a elevilor Liceului „Coriolan Brediceanu” din Lugoj. A colaborat la Cercetări folclorice, Contemporanul, Cristalul, Datina, Litere, Limbă și literatură, Semenicul, Semnalul, Studii și cercetări de istorie literară și folclor etc. A evidențiat în studiile sale contribuția unor importanți scriitori români la valorificarea folclorului.

1912 – S-a născut Mariana Drăgescu

Marie-Ana-Aurelia Drăgescu; 7 septembrie 1912, Craiova – 24 martie 2013, București

Pilot, participantă la cel de-al doilea război mondial, comandor, singura aviatoare care a luptat atât împotriva URSS, cât și împotriva Germaniei naziste. La 22 de ani s-a înscris la Facultatea de Educație Fizică și Sport și în paralel Școala de Călărie a Regimentului 4 Roșiori „Regina Maria“. După numai un an a renunțat și s-a înscris la Școala de Pilotaj „Mircea Cantacuzino” din Băneasa, în aceeași serie cu Marina Știrbey și Ionel Fernic. A obținut în 1935 brevetul de zbor, fiind cel de-al șaptelea brevet feminin în aviația din România. A început să lucreze la Aeroclubul României. În 1938 s-a regăsit printre cele cinci aviatoare care au participat, în premieră pentru armata română, la manevre militare, executând misiuni de transport și legătură. În 1944 a urmat cursurile Școlii de zbor fără vizibilitate, iar anul următor pe cele de instructor de zbor. În revista România Aeriană scria: „toate aparatele de școală și turism, existente până atunci în aviația noastră civilă figurau în carnetul ei de zbor”. În iunie 1940 a debutat în escadrila sanitară, Escadrila Albă, alături de alte patru aviatoare, o escadrilă sanitară ce a jucat un rol foarte important în salvarea miilor de răniți. În această calitate, a evacuat pe calea aerului răniți de pe Frontul de Răsărit în perioada 1941–1943. La bordul avionului său, Mariana Drăgescu a contribuit la salvarea vieții a peste 1.500 de militari. A fost prima româncă ce a trecut granițele Vienei recent cucerită de sovietici. A fost decorată cu Medalia și Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, clasa Crucea de Aur, Ordinul Crucea Regina Maria cu spade cl.III, Ordinul Virtutea Aeronautică cu spade, cu prima baretă, clasa Crucea de Aur, Ordinul Național Steaua României în grad de Cavaler etc. S-a stins din viață la 101 ani.

1922 – Expoziția Internațională a Centenarului Independenței la Rio de Janeiro

Expoziția Internațională a Centenarului Independenței a avut loc la Rio de Janeiro în perioada 7 septembrie 1922–23 martie 1923 pentru a sărbători 100 de ani de la independența Braziliei. Un total de 14 țări de pe 3 continente au participat la expoziție, printre care și România – a fost prima expunere de produse românești în America de Sud.

1924 – S-a născut Ion Pacea

7 septembrie 1924, Choropani, Grecia – 13 august 1999, București

Pictor, membru de onoare (din 1993) al Academiei Române. A studiat în același timp la Academia de Belle-Arte și la Academia Liberă Guguianu, unde i-a avut profesori pe Camil Ressu, Jean Alexandru Steriadi și Alexandru Ciucurencu. A debutat la Salonul Oficial din București, în 1947. Este considerat unul dintre cei mai mari coloriști ai picturii române moderne, cunoscut printr-o serie dedicată genului clasic al picturii: peisaje, naturi moarte, marine, interioare. Lucrările sale au fost prezentate în expoziții personale (1956, 1957, 1969, 1973, 1975, 1980), la saloanele oficiale precum și în cadrul unor selecții de artă românească la Ankara, Le Havre, Berlin, Praga, Dresda, Moscova, Munchen, Sofia etc. A primit premii importante naționale și internaționale; Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române (1963), Premiul pentru pictură (1965) și Marele Premiu al UAP (1967). Ocazional, a interpretat roluri în filme românești, două roluri principale, în De trei ori Bucuresti, Bietul Ioanide.

Biografie ilustrată: Pacea Ion [Artindex]

1929 – S-a născut Emanuel Vasiliu

Emanuel Kant Vasiliu; 7 septembrie 1929, Chișinău – 19 august 2001, București

Lingvist, membru titular (din 1992) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Filologie a Universității din București, în 1956 devenind Doctor în Filologie cu teza Accentul în limba română; în 1969 a obținut titlul de Doctor Docent. A desfășurat o susținută activitate didactică: lector și conferențiar, apoi profesor la Facultatea de Filologie din București, cercetător la Institutul de Lingvistică, la Centrul de Cercetări Fonetice și Dialectale al Academiei Române, la Institutul de Fonetică și Dialectologie „Al. Rosetti”, pe care l-a condus în calitate de director (1990–2001). A ținut cursuri de Fonetică descriptivă și istorică și de Dialectologie la Universitatea din Chicago și de Gramatică română la Boston College, de Lingvistică generală și română la universități din Austria, Germania, Italia, SUA. S-a preocupat de teoria limbii și filozofia limbajului și a făcut cercetări asupra mai multor aspecte ale limbii române: stabilirea inventarului de foneme ale limbii române, fonologia istorică a dialectelor dacoromâne, aplicarea regulilor de transformare la sintaxa limbii române, fixarea etapelor din istoria limbii române etc.

1930 – S-a născut Gheorghe Mihăilă

7 septembrie 1930, Dăișoara, Brașov – 14 mai 2011, București

Filolog, lingvist și istoric literar, slavist, membru titular (din 2004) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1953, devenind Doctor în Filologie în 1960 și Doctor Docent în 1971. A fost profesor universitar la București. A debutat în 1960, fiind bibliolog, paleograf, istoric al culturii scrise. Pe parcursul a cinci decenii a publicat, la edituri de prestigiu și în importante reviste de specialitate din țară și străinătate, peste 400 de lucrări – de la cărți, ediții îngrijite, prefațate și adnotate, studii și articole, până la recenzii, cronici, traduceri – majoritatea în limba română, dar și în limbile rusă, franceză, bulgară, sârbo-croată, polonă. A fost autor de ediții critice și a condus Editura Academiei Române. A fost membru corespondent al Asociației Slaviștilor din România și al Comitetului Internațional al slaviștilor. A fost distins cu Premiul Academiei Române.

1931 – Nicolae Titulescu reales președinte al celei de-a XII-a sesiuni a Adunării Societății Națiunilor

Începând din anul 1921, marele diplomat Nicolae Titulescu a fost delegat permanent al României la Liga Națiunilor de la Geneva, fiind ales președinte al Sesiunii ordinare (a XI-a) a Adunării Societății Națiunilor în 1930 și reales, la 7 septembrie 1931, președintele Sesiunii a XII-a.

A fost un caz unic în istoria Ligii Națiunilor, când un fost președinte al Ligii a fost reales pentru o nouă sesiune, pe care a dorit să-l sublinieze în discursul său: „Onoarea foarte mare pe care ați făcut-o țării mele și mie însumi, chemându-mă să prezidez din nou lucrările acestei înalte Adunări, îndepărtându-vă, în mod cu totul excepțional, de la tradiția non-reeligibilității președintelui, îmi inspiră o profundă gratitudine, care nu se poate traduce în cuvinte”. În această calitate a militat contra revizionismului din Europa, pentru păstrarea frontierelor stabilite prin tratatele de pace, pentru raporturi de bună vecinătate între statele mari și mici, pentru respectarea suveranității și egalității tuturor statelor în relațiile internaționale, pentru securitate colectivă și prevenirea agresiunii.

Discurs ținut de Nicolae Titulescu, în calitate de președinte al celei de-a 12-a sesiuni ordinare a Adunării Generale a Societății Națiunilor [Istoria românilor între anii 1918–1940 – Ioan Scurtu,Theodora Stănescu-Stanciu, Georgiana Margareta Scurtu]

1936 – S-a născut Peter Freund

Peter George Oliver Freud; 7 septembrie 1936, Timișoara – 6 martie 2018, Chicago, Illinois, SUA

Fizician și profesor american, evreu originar din România. Numeroși membri ai familiei Freund, care au locuit în nordul Transilvaniei (anexat la Ungaria horthistă în 1940) și în Ungaria au fost deportați și omorâți la Auschwitz în anul 1944, în Holocaustul evreilor maghiari. Un unchi pe nume Pavel care trăia în România, a pierit în lagărul Vapniarca din Transnistria înființat de regimul antonescian. A studiat la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic/Universitatea Politehnica din Timișoar. Din cauza participării sale, în noiembrie 1956, la o manifestație studențească antisovietică, sub influența Revoluției din Ungaria, a fost arestat de securitate și cât pe ce sa fie împușcat. În cele din urmă, și-a putut relua studiile pe care le-a terminat cu titlul de master în anul 1958. În 1959, Peter și părinții săi au emigrat în Austria, unde a terminat doctoratul în Fizică teoretică la Universitatea din Viena. În anul 1961 a primit cetățenia austriacă. A fost cercetător la Viena, apoi la Universitatea din Geneva și a emigrat în Statele Unite. S-a perfecționat la Institutul de Studii Avansate din Princeton, New Jersey, din 1963, devenind cadru didactic, conferențiar la Universitatea din Chicago, ulterior profesor la Institutul ”Enrico Fermi” și profesor emerit la departamentul de Fizică Teoretică al Universității din Chicago. A avut contribuții importante în fizica particulelor și în fizica matematică, fiind unul din părinţii teoriei stringurilor şi al teoriilor supersimetriei şi supergravitaţiei.

1938 – S-a născut Eliza Botezatu

7 noiembrie 1938, Briceni, Soroca – 9 iunie 2022, Chișinău

Scriitoare și critic literar din Republica Moldova. A vrut să devină actriță, dar nu a intrat la facultatea de specialitate, urmând Facultatea de Filologie la Universitatea de Stat din Moldova (1956–1961) și apoi cursuri de pedagogie, stilistică și știință literară. A lucrat la Institutul Pedagogic din Bălți (azi Universitatea de Stat „Alecu Russo”) ca lector-asistent, lector superior, a devenit Doctor în Științe Filologice în 1972, continuând cariera didactică: conferențiar, șef de catedră la același institut. A fost colaborator științific superior la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe a Moldovei, apoi șef de catedră și profesoară la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” din Chișinău. A publicat peste 400 de articole în ziare, reviste și periodice de specialitate, printre care: Poezia meditativă moldovenească, Teoria și metodica compunerii, Cheile artei (studiu despre creația lui George Meniuc), Literatura moldovenească pentru copii. Manual pentru școala superioară etc. A primit titlul Eminentă a învățământului public din Moldova (1978), a fost distinsă cu Ordinul Gloria Muncii (1999) și a primit titlul de Doctor honoris causa al Universității de Stat din Bălți (2005). A fost căsătorită cu lectorul universitar Ion Botezatu.

1939 – S-a născut Magdalena Boiangiu

7 septembrie 1939 – 29 iunie 2009

Jurnalistă și critic teatral, una dintre cei mai importanți cronicari de teatru. A absolvit Facultatea de Filologie, secția Critică și teorie literară (1960). A fost redactor la radio, unde a realizat emisiuni de critică teatrală, de teatru radiofonic, culturale și de analiză socială, secretar literar la Teatrul „Bulandra”. Din 1990 a lucrat în presa scrisă, la ziare precum Adevărul, Lumea, Teatrul Azi, Dilema Veche și Scena. A fost membră fondatoare la Dilema, Dilemateca și Foreign Policy, ediția în limba română. A fost căsătorită cu regizorul Alexandru Boiangiu.

1940 – Tratatul de la Craiova

Tratat de frontieră dintre România și Bulgaria, semnat la 7 septembrie 1940 de către trimișii Majestății Sale Regelui României (Alexandru Cretzianu și Henri-Georges Meitani), respectiv trimișii Majestății Sale Regelui Bulgarilor (Svetoslav Pomenov și Teokhar Papazoff). Prin acest tratat, România a retrocedat Bulgariei partea sudică a Dobrogei (Cadrilaterul, județele Durostor și Caliacra), teritoriu cedat anterior de către Bulgaria României, în urma Păcii de la București (1913). Cele două state au convenit realizarea unor schimburi de populație.

Se estimează că din întreaga Bulgarie s-au stabilit atunci în România circa 110.000 de români, iar din România au plecat 77.000 de bulgari. Documentul a fost ratificat, de partea română, prin semnătura generalului Ion Antonescu, conducător al statului, la 10 septembrie 1940.

1940 – Masacrul de la Mihai Bravu

După Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdicția Ungariei. În numeroase localități din teritoriul ocupat, trupe militare sau paramilitare maghiare au masacrat civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare.

În satul bihorean Mihai Bravu seria atrocităților împotriva etnicilor români a început la 7 septembrie 1940. Până în acea zi, nordul județului Bihor a fost ocupat complet de armata ungară. În localitate, 22 de țărani români, printre care și doi copii, au fost adunați pe câmp și împușcați de soldați unguri.

1941 – S-a născut Ion Ghinoiu

7 septembrie 1941, Fundulea, Ilfov/Călăraşi

Geograf și etnolog, specialist al culturii populare, profesor. A urmat Facultatea de Geografie-Geologie (1962–1967), iar în anul 1979 a obținut titlul de Doctor în Științe. A fost învăţător în Independenţa şi în Fundulea, cercetător ştiinţific, şeful sectorului de etnografie (1986–1991) la Institutul de Etnografie şi Folclor din Bucureşti, secretar ştiinţific al Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, membru în Colegiul Revistei de Etnografie şi Folclor, secretar ştiinţific la Institutul de Tracologie din Bucureşti (1990–1992). Toată cariera şi-a dedicat-o realizării, împreună cu un colectiv de lucru, a lucrărilor Atlasul Etnografic Român și corpusul de Documente Etnografice Româneşti. A publicat: Vârstele timpului, Obiceiuri populare de peste an, Lumea de aici, lumea de dincolo: ipostaze româneşti ale nemuririi, Zile şi mituri. Calendarul ţăranului român, Peisaje etnografice româneşti (în colaborare), Panteonul românesc: dicţionar, Sărbători şi obiceiuri româneşti, Căluşul: Istorie şi documente, Cărările sufletului etc.

1944 – Șeful Marelui Stat Major, generalul Gheorghe Mihail, și-a înaintat demisia

Generalul Gheorghe Mihail a protestat față de modul în care era tratată armata română și față de intrarea acesteia sub ordinele înaltului Comandament Sovietic, la 6/7 septembrie 1944, ora 0:00. Cererea i-a fost respinsă, trebuind să accepte colaborarea cu Armata Roșie. La 12 septembrie 1944, a demisionat pentru a doua oară, exprimându-și refuzul de a accepta „ciuntirea și destrămarea oștirii”. Generalul de armată Gheorghe Mihail avea să îndure ulterior persecuțiile comuniste, alături de mulți alți generali români.

1944 – S-a născut Paul Fister

7 septembrie 1944, Brașov – 30 mai 2017

Actor, cascador, pugilist și consilier de lupte, supranumit „Ultimul haiduc”. Din filmele în care a apărut ca actor: Mihai Viteazul, Un comisar acuză, Pintea, Mircea, Coroana de foc; iar în calitate de cascador: Munții în flăcări, 7 Seconds / 7 Secunde, Warrior Queen Boudica, The Last Drop. În 2016 a primit Premiul Special în cadrul celei de-a zecea Gale a Premiilor Gopo.

Munții în flăcări (1980) • Regia Mircea Moldovan. Cu: Vlad Rădescu, Silviu Stănculescu, Cornel Coman, Alexandru Drăgan, Cornel Ciupercescu, Melania Ursu, Florin Zamfirescu, Paul Fister, Gheorghe Cozorici (naratorul)

1950 – Noua împărțire administrativă a României

Marea Adunare Națională a adoptat Legea nr. 5/7 septembrie 1950 pentru raionarea administrativ-economică a teritoriului Republicii Populare Române. Legea copia modelul sovietic, având ca scop depersonalizarea vechilor centre administrative din teritoriu. Au fost desființate cele 58 de județe, ca și cele 424 plăși și 6.276 de comune rurale și urbane, fiind înlocuite cu 28 de regiuni, compuse din 177 de raioane, 148 de orașe și 4.052 de comune.

1954 – S-a născut Tudorel Stoica

7 septembrie 1954, Brăila

Fost fotbalist care a jucat pe postul de mijlocaș central. A jucat la Politehnica Galați, CSU Galați, Steaua București, cu care a câștigat Campionatul Național (1976, 1978, 1985, 1986, 1987, 1988, 1989), Cupa României (1976, 1979, 1985, 1987, 1989), Cupa Campionilor Europeni (1986), Supercupa Europei (1987) și în echipa națională de fotbal a României (1979–1987, însumând 15 apariții). După retragerea din activitate a fost antrenor secund la Steaua București. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.II (2008).

1959 – Acordul de la Geneva privind dezarmarea

S-a încheiat la 7 septembrie 1959 un acord între cele patru mari puteri – SUA, Marea Britanie, Franța, URSS – privind instituirea unui Comitet pentru examinarea problemelor dezarmării în componența căruia intrau zece state: Marea Britanie, Canada, Franța, Italia, SUA, Bulgaria, Cehoslovacia, Polonia, România și URSS. Comitetul își va începe lucrările la Geneva, în martie 1960.

1960 – S-a născut Nae Caranfil

Nicolae Caranfil; 7 septembrie 1960, București

Regizor de film, scenarist și actor, fiul criticului și istoricului de film Tudor Caranfil. A absolvit în 1984 cursurile Institutului Național de Artă Teatrală și Cinematografică, pentru a debuta regizoral în 1993 cu E pericoloso sporgersi (Selectat la Festivalul de Film de la Cannes 1993, secțiunea Regizori; Marele premiu la Festivalul de Film Forum, Bratislava, 1993; Premiul Criticii la Festivalul de Film de la Montpellier, 1993; Premiul Special al Juriului la Festivalul de Film La Baule, 1994). A jucat în filmele: Salutări de la Agigea, În fiecare zi mi-e dor de tine, Filantropica, Restul e tăcere; a scris scenariul și a regizat: E pericoloso sporgersi, Asfalt Tango, Dolce far niente (Premiul pentru Cel mai bun scenariu la Festivalul de Film Namur, 1998; Marele Premiu pentru Cel mai bun scenariu la Festivalul de Film de la Paris, 1995; Premiul Internațional Hartley–Merill pentru Scenografie, Hollywood, 1999), Filantropica, Restul e tăcere, Closer to the Moon / Alice în țara tovarășilor, 6,9 pe Scara Richter.

Asfalt Tango (Film româno-francez, 1996) • Regia Nae Caranfil. Cu: Mircea Diaconu, Charlotte Rampling, Florin Călinescu, Constantin Cotimanis

1964 – Inaugurarea lucrărilor de execuție a Sistemului Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier I

Pe 27 iulie 1964, primii 20 de angajați au venit de la Argeș cu trei camioane încărcate cu corturi și cazarmament. Acestora aveau să li se alăture, rând pe rând muncitori de la barajele Bicaz și Bistrița. Așa a început ridicarea coloniilor muncitorești. În conformitate cu prevederile Acordului și Convențiilor dintre România și Iugoslavia, execuția SHEN Porțile de Fier I a început la 7 septembrie 1964, fiind finalizată la 16 mai 1972. Lucrările pentru realizarea obiectivului principal s-au derulat pe două șantiere naționale, românesc și iugoslav, în perioada 1965–1971.

La 7 septembrie 1964, la Gura Văii, România și, respectiv, Šip, fosta Iugoslavie au avut loc festivitățile de inaugurare a lucrărilor Sistemului hidroenergetic și de navigație de la Porțile de Fier I.

1965 – S-a născut Angela Gheorghiu

7 septembrie 1965, Adjud, Vrancea

Soprană, una dintre cele mai renumite cântărețe de operă din lume. A absolvit Conservatorul din București în 1990, având primul mare contract internațional imediat după absolvire când a plecat la Londra pentru o audiție. A debutat în 1992 la Royal Opera House din Londra cu rolul Zerlina, în Don Giovanni, urmată de Mimì din La bohème de Giacomo Puccini, apoi în Adina de Gioachino Rossini la Opera de Stat din Viena și la Opera din Hamburg. În 1993 a debutat la Metropolitan Opera în La bohème. Este o prezență constantă în săli de operă și de concert din lumea întreagă: Viena, Paris, Milano, Londra, New York, Salzburg, Berlin, Tokyo, Roma, Seul, Veneția, Atena, Monte Carlo, Chicago, Philadelphia, Sao Paolo, Los Angeles, Lisabona, Valencia, Palermo, Balbeck, Amsterdam, Kuala Lumpur, Zürich, Madrid, Barcelona, Praga, Montreal, Toronto, Moscova, Taipei, San Juan, Ljubljana, Shanghai, Oman, Frankfurt, Verona etc.

Gaetano Donizetti – L’elisir d’amore ”Esulti pur la barbara” • Angela Gheorghiu & Placido Domingo (1994)

1969 – S-a născut Mihai Mihalcea

7 septembrie 1969

Dansator, coregraf și profesor, cu o activitate remarcabilă atât pe plan național, cât și internațional, din 2010 cunoscut sub pseudonimul artistic Farid Fairuz. A absolvit Liceul de Coregrafie „Floria Capsali”, Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică, secția Coregrafie, din București, a studiat și la Duke University (American Dance Festival, SUA) și a fost bursier al Pepinieres Europeennes pour Jeunes Artistes din Paris. A fost balerin la Komische Oper din Berlin, colaborator al Companiei Christian Trouillas din Paris, în 1992 a fondat grupul de dans contemporan Marginalii, a predat cursuri permanente de Dans contemporan la Liceul de Coregrafie „Floria Capsali” și a fost profesor-invitat la: Liceul de Muzică „Dinu Lipatti” București, Liceul de coregrafie Iași, Opera din Chișinău, Theatre International de la Cité Universitaire Paris, La Manufacture, Atelier du Rhin–Centre dramatique regional, Colmar și Centre Choregraphique National de Franche–Comte Belfort (Franța). S-a angajat consultant artistic la Centrul Național al Dansului, al cărui director a devenit ulterior (2005–2013). În prezent, este director de programe și proiecte la CNDB. A dansat și a creat spectacole în Franța, Germania, Italia, Ungaria, Austria, SUA, Bulgaria, Ucraina, Portugalia, Polonia, Olanda, Belgia, Elveția și Slovenia.

Farid Fairuz in REALIA (Bucharest/Beirut)

1972 – S-a născut Dan Mircea Cipariu

7 septembrie 1972, București

Scriitor și jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Școala Superioară de Jurnalistică din București și este licențiat al Universității București, Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării. A debutat în presa literară în 1988 în SLAST, iar debutul editorial s-a petrecut în 1999, cu volumul Hai să ne-ntâlnim pe site sâmbătă seara. A fost redactor, reporter special, șef de secție și redactor-șef la publicațiile Tineretul liber, Salut, Curentul, Ziua; a semnat rubrici permanente în Adevărul, Cotidianul și Ziua. A prezentat și realizat emisiuni la Uniplus Radio, Radio Tinerama, Radio România Tineret, Radio România Cultural, TV SOTI și TVR1. În prezent, este președintele secției de poezie a Asociației Scriitorilor București. Dintre cărțile sale: Mahalaua de azi pe mâine (Poeme trăite de Dan Mircea Cipariu & Traian T. Coșovei), Virusul romantic. Acum cu 20% mai multă poezie, Sunt pur din ce în ce mai pur (33 de povestiri și tot atâtea pictopoeme ilustrate de Mihai Zgondoiu), sunt eu maria petrarca rilke. adevărata biografie a mariei dante spinoza, Poarta Schei nr.4 etc. În 2007, volumul său de poeme Tsunami a primit Premiul Asociației Scriitorilor din București.

1973 – A încetat din viață Nicolae Argintescu-Amza (12/25 septembrie 1904 – 7 septembrie 1973)

Critic literar și de artă, eseist și traducător al lui William Shakespeare în limba română.

1982 – A început Campionatul european de atletism de la Atena

A 13-a ediție a Campionatului European de Atletism s-a desfășurat între 6 august–12 septembrie 1982 pe Stadionul Olimpic din Atena. Au participat 756 de sportivi, veniți din 29 de țări.

Echipa României a câștigat o medalie de aur (Vali Ionescu – săritura în lungime) și două de argint (Anișoara Cușmir – săritura în lungime și Maricica Puică – 3000 m).

1982 – S-a născut Andreea Antonescu

Andreea Georgiana Antonescu; 7 septembrie 1982, Galați

Cântăreață pop, dance și textieră, model. Și-a început activitatea în domeniul muzical de la vârsta de șase ani când a început să participe și să câștige premii la concursuri și festivaluri de muzică. La 12 ani a lansat primul ei album, Din vina ta, cu 10 piese scrise de Adrian Ordean. A obținut succes la lansarea trupei ANDRÉ, alături de Andreea Bălan. A continuat cu o carieră solo, a lansat 3 albume și multe single-uri care au devenit hit-uri, iar din 2019, trupa ANDRÉ s-a reunit.

Andreea Antonescu – Iubirea pe acte

1988 – S-a născut Silvia Busuioc

7 septembrie 1989, Chișinău

Actriță și manechin, originară din Republica Moldova, care activează în Italia, Londra și la Hollywood. A început cariera artistică de la vârsta de 7 ani cu dansul, studiind: dansuri sportive, dansul modern, latin, continuând cu hip-hop și dansul contemporan. Deja la vârsta de 12 ani lua parte în diverse spectacole pentru Televiziunea Națională din Moldova și diferite teatre din țară sau peste hotare și în turnee. A studiat la liceul „Spiru Haret” din Chișinău până în clasa a 11-a, continuându-și ulterior studiile în Italia, unde a fost activă în cadrul grupului de teatru al liceului. În 2007 a ​​absolvit International Cambridge School, specializări în Business, Economie, Limba și Literatura Engleză. În același an a participat la un concurs național pentru campania de informare pentru lupta împotriva tuberculozei – a scris și a jucat rolul principal în filmul de scurt metraj A Doua Șansă (Second Chance), care a câștigat premiul întâi. La scurt timp s-a transferat în Italia, unde a lucrat ca model pentru campanii internaționale, a avut primele apariții la televiziunile Sky, Rai, Channel 5, La 7 și a colaborat cu Piccolo Teatro din Milano și Academia de Filodramatici. În 2012 a absolvit Universitatea din Milano și a fost acceptată ca distinguished guest la Actors Studio la Hollywood, fiind invitată să-și continue studiile. În prezent, lucrează în Italia, Londra și la Hollywood, unde a continuat colaborarea cu Actors Studio. A jucat în filme de lung metraj: Selfie 69, Gotthard, The Snowman; filme de scurt metraj: Occhi, Cages, Dealer, Cloaked; televiziune: Fuoriclasse (2, 3), Lethal Weapon, VEEP etc.

#SELFIE 69 (2016) Official Trailer

1990 – Prima întrunire a Rezistenței Române

A avut loc, la Brașov, între 7–9 septembrie 1990, din inițiativa Mișcării 15 noiembrie 1987, Prima Întrunire a Rezistenței Române. Au participat Societatea Timișoara, GDS, AFDP, CADA, Asociația 21 Decembrie.

Întrunirea a avut două dimensiuni majore: recunoașterea meritelor celor care au avut curajul să se opună totalitarismului din România înainte de 1989 și coagularea unei noi rezistențe față de restaurația neo-comunistă care se instalase la putere printr-o minciună criminală.

1992 – S-a născut Marius Vasile Cozmiuc

7 septembrie 1992, Suceava

Canotor, multiplu medaliat olimpic. Legitimat la clubul Dinamo București, a participat la Campionatele Mondiale de Juniori Račice 2010 – locul I; Campionatele Europene: Plovdiv 2011, Varese 2012 – locul II, Sevilla 2013 – locul II, Račice 2017 – locul II, Glasgow 2018 – locul III, Lucerna 2019 – locul II; Campionatele Mondiale U23: Linz 2013 – locul I, Varese 2014 – locul III, Plovdiv 2018 – locul II; Cupa Mondială: München 2011, Eton 2013, Lucerna 2015 – locul III, Poznan 2016 – locul III și la Jocurile Olimpice de vară: Londra 2012, Tokyo 2020(1) – locul II.

1993 – A încetat din viață Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993)

Jurnalist, pamfletar, polemist, publicist, romancier, scenarist, director de reviste și om politic; laureat al premiului ”Herder”; membru corespondent al Academiei Române.

1994 – Congresul de constituire a Confederației Sindicatelor Democratice din România

În 7 septembrie 1994 a avut loc, la București Congresul de constituire a Confederației Sindicatelor Democratice din România, desprinsă din CNSLR – Frăția, președinte fiind ales Victor Ciorbea. Înființată prin Decizia civilă a Tribunalului Municipiului București nr. 25/7 octombrie 1994.

1999 – A încetat din viață Silvan Ionescu (30 iulie 1909 – 7 septembrie 1999)

Portretist, o personalitate a graficii românești; un adevărat cronicar în imagini al vieții cultural-artistice românești și internaționale de-a lungul a șapte decenii; membru al Uniunii Arhitecților din România și al Uniunii Artiștilor Plastici din România; tatăl istoricului și criticului de artă Adrian-Silvan Ionescu.

2001 – Filmul După-amiaza unui torționar a fost prezentat la Festivalul de Film de la Veneția

Filmul lui Lucian Pintilie, realizat după romanul Drumul Damascului de Doina Jelea, s-a bucurat de atenția constantă a criticilor de film italieni, care l-au situat printre primele trei opere de valoare prezentate la Mostra venețiană.

A impresionat în mod special caracterul auster al subiectului ales, cît și jocul excelent al interpreților Gheorghe Dinică și Radu Beligan.

După-amiaza unui torționar (2001; Fragment)

2001 – A încetat din viață Pompiliu Teodor (19 iulie 1930 – 7 septembrie 2001)

Istoric, specialist în istoria central-europeană, în istoria istoriografiei și în istoria bisericii și a vieții religioase din secolul al XVIII-lea; membru corespondent al Academiei Române.

2002 – A încetat din viață Eugenio Coșeriu (Eugen Coșeriu; 27 iulie 1921 – 7 septembrie 2002)

Lingvist român din exil; fondatorul primei școli lingvistice din America de Sud și al Școlii lingvistice de la Tübingen; membru de onoare al Academiei Române.

2003 – A încetat din viață Radu Florescu (13 noiembrie 1931 – 7 septembrie 2003)

Arheolog, istoric de artă, profesor şi muzeograf și muzeolog.

2008 – A încetat din viață Ilarion Ciobanu (28 octombrie 1931 – 7 septembrie 2008)

Actor și regizor de film celebru; în anii ’50 a avut și o carieră de rugbist; a fost singurul actor român care s-a dedicat în totalitate filmului.

2008 – A încetat din viață Vintilă Ivănceanu (26 decembrie 1940 – 7 septembrie 2008)

Scriitor, poet, eseist, dramaturg, regizor de teatru și editor de carte originar din România; a emigrat în Austria, la începutul anilor ’70.

2013 – A încetat din viață Petru Poantă (7 aprilie 1947 – 7 septembrie 2013)

Critic literar și eseist; unul dintre principalii fondatori ai revistei Echinox.

2016 – A încetat din viață Ilorian Păunoiu (14 decembrie 1965 – 7 septembrie 2016)

Poet, eseist și publicist, care s-a luptat de copil cu o bolă incurabilă, distrofie musculară progresivă.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită