8 Aprilie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Primele două lămpi electrice pentru iluminatul public din București au fost instalate în fața Teatrului Național

 

1735 – A încetat din viață Francisc Rákóczi al II-lea (II. Rákóczi Ferenc; 27 martie 1676 – 8 aprilie 1735)

Nobil maghiar din familia Rákóczi, principe regent al Ungariei și principe al Transilvaniei.

1802 – S-a născut Gheorghe Magheru

8 aprilie 1802, Bârzeiu de Gilort, Gorj – 23 martie 1880, București

General și om politic. Haiduc celebru din zona Băileștiului, a devenit vestit de foarte tânăr, la doar 16 ani, când s-a făcut remarcat pentru vitejia sa, luptând cu ceata de haiduci din care făcea parte, împreună cu fratele său, împotriva turcilor. A fost pandur, apoi comandant militar în armata lui Tudor Vladimirescu, al cărui văr era. După moartea lui Tudor, a mai haiducit câțiva ani, apoi a fost înrolat în armată, unde a fost avansat rapid în grad datorită calităților sale. A fost comandant în războiul ruso-turc din 1828–1829, vătaf al județului Romanați. A fost apoi membru al Societății secrete Frăția, alături de Nicolae Bălcescu, Ion Ghica, Christian Tell, formând la Craiova guvernul provizoriu revoluționar alături de Nicolae Bălcescu, și Costache Romanescu. A fost generalul armatei din principat; refuzând să accepte înfrângerea revoluției s-a retras cu trupele revoluționare în Oltenia, unde a organizat tabăra militară de la Râureni. Nevoit să se exileze la Viena, a continuat să susțină cauza revoluționară și unirea principatelor Moldova și Țara Românească. Revenit în țară în 1857 a fost ales deputat de Gorj fiind unul dintre fondatorii Partidei Naționale, mișcare care a promovat unirea principatelor române și a sprijinit democratizarea și modernizarea lor.

1828 – S-a născut Carol Davila

Carlo Antonio Francesco d’Avila; 8 aprilie 1828, Parma, Ducatul Parmei – 24 august 1884, București

Medic și farmacist de origine franceză, născut în Italia, membru post-mortem (din 2003) al Academiei Române. A absolvit în 1853 Facultatea de Medicină din Paris. A sosit în Țara Românească în data de 13 martie 1853, la nici 25 de ani, după ce și-a luat Doctoratul la Paris și după ce a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champagne și Cher. A fost invitat de Domnul Barbu Știrbei pentru a organiza serviciul sanitar. A contribuit fundamental la organizarea învățământului medical din România. A fost profesor de chimie la Universitatea din București. În 1860 a fost ridicat la rangul de general. A organizat serviciul românesc de ambulanțe, distins în timpul războiului de Independență. A modelat viața medicală sub patru Domni, dintre care trei i-au devenit prieteni. A construit, din aproape în aproape, un sistem medical pe care l-a implementat cu succes în serviciul sanitar militar și civil. A înființat o școală de felceri, o școală secundară de chirurgie și Facultatea de Medicină, a întemeiat învățământul farmaceutic și veterinar a introdus concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale. A înființat, împreună cu horticultorul austriac Ulrich Hoffmann, Grădina botanică din București, a creat primul azil de orfane, apoi un orfelinat de băieți. Împreună cu farmacistul Hepites, a pus bazele farmaciei române, a introdus consultații gratuite pentru bolnavii săraci. A eradicat epidemii grave, a călătorit și a inspectat spitale. Datorită lui, serviciul ambulanțelor militare și al trenurilor sanitare a fost pregătit din timp și, în timpul războiului de Independență, sute de vieți au fost salvate, iar 13.000 de bolnavi și răniți au primit îngrijiri. A primit decorații și de la români, și de la turci. Elevii săi au fost trimiși la marile facultăți din Europa și s-au întors doctori în medicină, devenind profesori la facultatea înființată la București.

1829 – A apărut la București Curierul Românesc

Prima gazetă în limba română cu apariție constantă și îndelungată, publicată în Țara Românească, sub conducerea lui Ion Heliade Rădulescu. Acesta dorea ca foaia să fie „administrativă, comercială și politică”. În realitate, ea a fost preponderent administrativă fiind precursoare a Monitorului oficial și a apărut între 8/20 aprilie 1829–12 decembrie 1859.

1866 – S-a născut Gabriel Popescu

8 aprilie 1866, Vulcana-Pandele, Dâmbovița – 15 aprilie 1937, Vulcana-Pandele

Grafician, cel dintâi gravor român cu studii în domeniu, profesor universitar. A stăpânit toate tehnicile gravurii (acvaforte, dăltița, ac sec, acvatina) arătând un interes deosebit pentru posibilitățile fiecăreia în parte, dar a excelat și în alte domenii, realizând timbre, medalii și plachete. A fost fondatorul și titular vreme de mai multe decenii al catedrei de gravură a Școlii Naționale de Arte Frumoase din București.

Biografie ilustrată: Gravor Gabriel Popescu [Târgoviștea literară]

1885 – Premiera piesei de teatru D-ale carnavalului

Este o comedie (în trei acte) scrisă de Ion Luca Caragiale pentru concursul organizat de Teatrul Național din Capitală, pe care Caragiale l-a și câștigat. A avut premiera pe 8 aprilie 1885 și a fost publicată în Convorbiri literare nr. 2 din 1 mai 1885. Premiera nu a fost un succes, din cauza fluierăturilor puse la cale de cronicarul dramatic D.D. Racoviță-Sfinx, redactor la România liberă. Presa a fost aproape unanimă în negație, motivul fiind pretinsa imoralitate prin aducerea pe scenă a drojdiei mahalalei.

I.L. Caragiale – D-ale carnavalului • Grigore Vasiliu-Birlic, Alexandru Giugaru, Ion Lucian, Jana Gorea, Vasilica Tastaman etc.

1885 – Primele lămpi electrice în București

În fața Teatrului Național București au fost instalate primele două lămpi electrice pentru iluminatul public. Iluminatul exterior al Teatrului Național a fost pus în funcțiune cu ocazia premierei piesei de teatru D-ale carnavalului de I.L. Caragiale. Teatrul Național din București a devenit astfel al treilea teatru din Europa iluminat electric.

1885 – A încetat din viață Constantin A. Rosetti (2 iunie 1816 – 8 aprilie 1885)

Om politic și publicist; unul din conducătorii Revoluției de la 1848 din Țara Românească și ai luptei pentru Unirea Principatelor Române.

1891 – S-a născut Aurel A. Beleș

8/20 aprilie 1891, București – 10 ianuarie 1976, București

Inginer, specialist în construcții și seismologia inginerească, profesor universitar, membru corespondent (din 1940) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1963) al Academiei Române. A absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele București în anul 1914, șef de promoție. În timpul facultății a participat la campania de război din Bulgaria (1913), ca ofițer de geniu. După absolvire a fost repartizat inginer constructor la Direcția Generală de Poduri și Șosele a Ministerului Lucrărilor Publice. A participat la primul război mondial (1916–1918), în calitate de ofițer al Regimentului de căi ferate, luând parte la restabiliri de căi ferate, reconstrucții și construcții de poduri cum sunt cele peste Siret, la Ionești și Cosmești, și peste Tisa, la Szenta și Szolnok. A avut o importantă activitate de proiectare și execuție: proiectele podurilor de beton armat peste râul Amaradia, la Ișalnița; peste râul Gilort, la Capul Dealului; pe râul Bistrița, la Roznov și Costișa; hotelurile: Royal Palace, Paris, Splendid; Palatul Băncii Naționale; căminul Societății studenților în medicină; clădirea Tinerimea Română (actualul Teatru „Bulandra”); Teatrul „Nottara”; complexul de clădiri Agricola Fonciera; silozul și construcțiile industriale anexe ale fabricii de bere Bragadiru; garajele și remizele ITB Panduri, Splaiul Unirii, Dudești și Bucureștii Noi; garajele Ciclop și Cobălcescu; centralele de la Doicești, Ovidiu și Paroșeni; planșeul de pe Dâmbovița; viaductul de intrare în defileu de 280 m lungime pe linia ferată Bumbești–Livezeni; rafinăria de petrol Brazi și multe altele. În paralel cu activitatea tehnică, a avut și o prodigioasă activitate didactică, predând ca asistent la Școala Națională de Poduri și Șosele cursuri de Mașini hidraulice, Drumuri și topografie, conferențiar la Politehnica din București, cursuri de Mecanică aplicată și Rezistența materialelor și la Institutul de Construcții din București, profesor la Catedra de Rezistența materialelor și teoria elasticității. A fost creator de școală românească în domeniul construcțiilor și a publicat, ca autor sau coautor, numeroase cursuri și tratate. A fost printre primii cercetători din lume care au lucrat în domeniul seismologiei inginerești, s-a ocupat de efectele seismelor asupra construcțiilor și proiectarea structurilor și fundațiilor rezistente la acțiunea seismică.

1898 – S-a născut Alexandru Claudian

8 aprilie 1898, Cernavodă, Constanța – 16 octombrie 1962, București

Eseist, poet, sociolog al literaturii și traducător. A urmat studii de Filosofie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1922. A fost profesor suplinitor în licee din București și în Iași, apoi a început cariera universitară în 1929, la Iași, unde a susținut și doctoratul în Filosofie (1930). A preluat Catedra de Sociologie și Etică, dar regimul comunist l-a înlăturat din Universitate. A ocupat un post la catedra de Psihologia Copilului la Facultatea de Medicină și Farmacie și, după doi ani de ostracizare politică a fost acceptat cercetător în Institutul Filologic ieșean al Academiei Române. A debutat cu versuri în 1920, în Curentul nou și cu articolul Criza idealismului, în 1921, în Viața studențească. A colaborat sporadic cu versuri, articole, eseuri, recenzii și cronici la Adevărul literar și artistic, Pasul vremii (unde a semnat rubrica Din lumea cărților), Viața literară, Ideea europeană, Lumea, Atheneum, Însemnări ieșene, Revista Fundațiilor Regale, Ethos etc. În timpul vieții i-au apărut numai cărți de sociologie.

1900 – Prima audiție a lucrării Fantezia pentru pian și orchestră

Compusă de George Enescu în 1896, a fost interpretată de Orchestra simfonică din București, dirijată de autor, la Ateneul Român; solist a fost Theodor Fuchs, căruia îi era dedicată lucrarea.

George Enescu – Concertino în stil clasic pentru pian și orchestră de cameră

1904 – S-a născut Gheorghe Manea

8 aprilie 1904, Râmnicu Sărat – 3 ianuarie 1978, București

Inginer specialist în construcții de mașini, membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A studiat ingineria, cu ajutor din partea Comunitații armene, la școala Politehnică Charlottenburg, Facultatea de Construcții de Mașini, obținând diploma de inginer mecanic în anul 1928. A urmat studii pentru doctorat cu celebrul profesor Föttinger (1930–1932), efectuând practică în uzinele Siemens-Schuckert, fabrica de locomotive și turbine cu abur Borsig, fabrica de pinioane Döring, toate din Berlin și fabrica de motoare Diesel Deutz din Köln. În 1932 a obținut titlul de Doctor Inginer cu teza Determinarea variației vitezelor și presiunilor de-a lungul paletelor de formă oarecare, ale unui rotor de turbină fără celule, considerată și astăzi clasică în literatura de specialitate. Întors în țară în 1933, a început simultan activitatea didactică și de cercetare. A fost numit prin concurs asistent la Catedra de Organe de mașini din Secția Electrotehnică a școlii Politehnice București și a urcat treptele ierarhiei didactice, devenind conferențiar și șef de catedră (1944). A lucrat la Societatea Astra-Vagoane, organizând producția de vagoane, motoare, armament și muniție la uzinele din Brașov și Orăștie. A primit numeroase medalii, printre care Meritul Științific, Medalia și Ordinul Muncii. Dintre lucrările sale: Organe de mașini (2 vol., 1956 și 1958, Premiul Academiei Române), Amenajarea, organizarea și exploatarea fabricilor (1944, Premiul Academiei Române).

1911 – S-a născut Emil Cioran

8 aprilie 1911, Rășinari – 20 iunie 1995, Paris

Scriitor și filosof român devenit apatrid și stabilit în Franța, unde a trăit până la moarte, fără să ceară cetățenia franceză. A început la 17 ani studiul filosofiei la Universitatea din București. A fost coleg cu Constantin Noica și Mircea Eliade, student al lui Tudor Vianu și Nae Ionescu. Prima lui carte, apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și Premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). În 1937 a plecat în Franța cu o bursă a Institutului Francez din București. După o scurtă întoarcere în România (două luni), a părăsit pentru totdeauna România și s-a stabilit la Paris. Din acest moment Cioran a publicat numai în limba franceză, operele lui fiind apreciate nu numai pentru conținutul lor, dar și pentru stilul plin de distincție și finețe al limbii: Précis de décomposition (Tratat de descompunere), La Tentation d’exister (Ispita de a exista), La Chute dans le Temps (Căderea în timp), Exercices d’admiration: essais et portraits (Exerciții de admirație: eseuri și portrete), Bréviaire des vaincus (Breviarul învinșilor) etc.

1912 – Școala Militară de Pilotaj de la aerodromul Cotroceni din București

Prin Înaltul Decret Regal nr. 1953 din 27 martie/8 aprilie 1912, Ministerul de Război a înființat Școala Militară de Pilotaj la Cotroceni-București. Era prima din țară și a doua din lume, după cea din Marea Britanie. A fost condusă de maiorul Ion Macri. Peste cinci luni a fost înființată la Băneasa Școala de Piloți Militari și Civili, condusă de către George Valentin Bibescu.

1916 – S-a născut Cornelia Bodea

8 aprilie 1916, Dud, comitatul Arad, Austro-Ungaria/Dud–Târnova, Arad – 28 aprilie 2010, București

Istoric, profesoară universitară, membră titulară (din 1992) a Academiei Române. A urmat, la Universitatea din București, Facultatea de Litere și Filosofie, specialitatea principală, Istorie Universală și secundară, Istoria Românilor și Istoria Bizanțului. A lucrat ca bibliotecară la Biblioteca de Istorie Universală, cercetător principal, la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. Din lucările sale: Cetatea Deznei, Lupta Românilor pentru unitatea națională: 1834–1849, 1848 La Români o istorie în date și mărturii, România, atlas istorico-geografic, Folclorul rezistenței anticomuniste, Națiunea română: idealuri și realități istorice.

1917 – S-a născut Florentin Delmar

Florian Milea; 8 aprilie 1917, Focșani – 31 martie 1983

Compozitor, pianist și dirijor de muzică ușoară, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor. A studiat pianul din copilărie și în 1935 s-a înscris la Consevatorul din Cluj. A debutat la Radio într-un program de muzică vocală, acompaniat de orchestra Radio sub pseudonimul Florentin Delmar, pe care-l va păstra toată viața. A compus muzică pe versuri proprii, a înființat la Radio orchestra Steaua, a fost solist instrumentist, corepetitor și lector (pian) la Teatrul „Constantin Tănase”. Din cântecele sale: Dacă tu mi-ai spune, De dragul dragostei, La Cabana «Trei Brazi», Te știu, Un pisoi de catifea, Te caut.

Florentin Delmar / Eugen Mirea – Începând de azi! • Dorina Drăghici și Gică Petrescu

1917 – A încetat din viață Ioan Tanoviceanu (18 ianuarie 1858 – 8 aprilie 1917)

Jurist, profesor de drept al epocii moderne; întemeietorul dreptului penal și criminologiei românești; membru corespondent al Academiei Române.

1918 – Congresul Națiunilor oprimate din Imperiul Austro-Ungar

În urma unor întâlniri la Londra și Paris din primăvara anului 1918, marile puteri ale Antantei și-au proclamat solidaritatea față de popoarele oprimate din Austro-Ungaria, hotărând ca acest Congres să se țină în Italia, deoarece era țara care rezista mai dârz la desființarea Austro-Ungariei. Congresul a fost susținut de Aliați, îndeosebi de Franța și Anglia, care vedeau în sprijinirea drepturilor diferitelor minorități din Germania, dar mai ales din Austro-Ungaria la autodeterminare, șansa de a facilita victoria asupra Puterilor Centrale. Acesta s-a desfășurat între 25 martie/8–28 martie/11 aprilie 1918 la Roma, întrunind reprezentanți ai următoarelor minorități: cehoslovaci, sub conducerea lui Edvard Beneš, polonezi, italieni, având în fruntea lor pe A. Torre, iugoslavi, sub președinția lui Ante Trumbitch și români, delegația națională fiind compusă din Simion Mândrescu, dr. Nicolae Lupu, Dumitru Drăghicescu și Ion Ursu. Au participat, de asemenea francezii, conduși de ministrul Albert Thomas și englezii, reprezentați de Seaton Watson și W. Steed. Premierul Italiei, Vittorio Emanuele Orlando, declara că „poate asigura pe naționalitățile subjugate ale Austro-Ungariei că Italia consideră cauza lor ca a ei însăși” [Gheorghe Mironescu, Din pribegie].

La 28 martie/11 aprilie, Congresul s-a întrunit la Capitoliu pentru a vota moțiunea finală, prin care guvernul habsburgic era denunțat ca un obstacol în calea libertății și dezvoltării depline a națiunilor, cerându-se dezmembrarea Dublei Monarhii. Din Rezoluția Congresului, reprezentative au rămas următoarele 3 princpii: 1. „Fiecare din aceste popoare proclamă dreptul său de a constitui propria sa naționalitate și unitate de stat, sau de a le completa și de a se ridica la deplina lor indepndență politică și economică”. 2 „Fiecare dintre aceste popoare vede în Monarhia Austro-Ungară instrumentul de dominație germană și recunoaște în ea obstacolul fundamental la realizarea aspirațiilor și drepturilor sale” 3. „Adunarea mai recunoaște încă necesitatea luptei comune contra opresorilor comuni, deoarece fiecare popor are în vedere libertatea sa totală și completa sa unitate în libera sa unitate de stat ”.

1920 – Relații diplomatice România – Finlanda

România a recunoscut independența Finlandei, iar relațiile diplomatice dintre România și Finlanda au fost stabilite ulterior, la rang de legație, în iunie 1920 și ridicate la rang de ambasadă în anul 1963.

1927 – S-a născut George Grigoriu

8 aprilie 1927, Brăila – 23 februarie 1999, București

Compozitor de muzică ușoară și de film. A absolvit Conservatorul Regal din București la secția canto. Alături de frații săi Cezar și Angel a activat în formația Trio Grigoriu în anii ‘50-’60, cântând inițial jazz, apoi muzică ușoară și lansând șlagăre precum Macarele, Pescarul amator, Broscuța Oac. A compus pentru mari nume din muzica ușoară românească. S-a concentrat pe găsirea unor noi nume în peisajul muzical. A compus primele piese ale cântăreței Margareta Pâslaru, ca mai apoi să colaboreze cu Angela Similea, Stela Enache, Mihaela Runceanu, Marina Florea sau Fuego.

George Grigoriu / Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu – Așteptare • Mihaela Runceanu

A semnat coloana sonoră a mai multor pelicule românești printre care: Operațiunea Monstrul, Trandafirul galben, Cireșarii, Drumul oaselor, Misterele Bucureștilor, Împușcături pe portativ și Actorul și sălbaticii. Un festival internațional de muzică ușoară îi poartă numele.

George Grigoriu / Angel Grigoriu şi Romeo Iorgulescu – Neuitate • Trio Grigoriu

1928 – S-a născut Alexandru D. Lungu

8 aprilie 1928, Miorcani, Botoșani – 2005, București

Actor de teatru și film, prozator, traducător și dramaturg. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Actorie (1954). A fost actor la Teatrul „Nottara”, având o bogată activitate teatrală, interpretând de-a lungul carierei sale peste 100 de roluri pe diverse scene din capitală și din provincie și numeroase roluri în filme românești, dintre care: Directorul nostru, D-ale carnavalului, Războiul domnițelor, Ofițerul recrutor, Cu mîinile curate, Porțile albastre ale orașului, Ecaterina Teodoroiu, Capcana mercenarilor, Surorile, Un bulgăre de humă, Examen etc. În paralel s-a remarcat și ca prozator. A debutat publicistic în Albina, cu o povestire (1958). A colaborat periodic cu proză, teatru și traduceri în Contemporanul, Luceafărul, Gazeta literară, Iașul literar, Viața românească etc. Din scrierile sale: Hotar, Cu soarele în brațe, A opta minune, Orașul cu o singură stradă, Duminicile unei veri, (1991, Premiul Uniunii Scriitorilor), Salonul japonez (1997, Premiile UNITER), Chilipir de om pe jos etc.

Porțile albastre ale orașului (1975) • Romeo Pop, Costel Constantin, Dan Nuțu, Ion Caramitru, Dumitru Furdui, Amza Pellea, Aurel Cioranu, Nicolae Dinică, Matei Alexandru, Emilia Dobrin

1929 – S a născut Liviu Leonte

8 aprilie 1929, Ceplenița, Iași – 28 februarie 2018, Iași

Critic și istoric literar, specializat în opera literară a lui Costache Negruzzi și a unor prozatori contemporani. A urmat Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura română, a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, obținând licența în 1952. A obținut în 1979 titlul de Doctor în Filologie la Iași cu monografia Constantin Negruzzi, urmat de un al doilea titlu de Doctor la Universitatea Toulouse II–Le Mirail cu teza La réception de l’œuvre de Marcel Proust en Roumanie (2005). A fost redactor la revista Iașul nou și cercetător la Institutul de Istorie și Filologie al Academiei Române, Filiala Iași. A intrat în învățământul universitar în 1958, lector la Catedra de Literatură română și comparată de la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, apoi a fost detașat lector și conferențiar la Universitatea „Paul Valéry” din Montpellier, după care a revenit lector, apoi profesor la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași, fiind, în paralel, redactor-șef al revistei literare ieșene Cronica (1970–1979). După 1989 a fost profesor invitat la Universitatea Toulouse II–Le Mirail din Franța. A debutat în 1951 cu cronici literare în revista Iașul nou, colaborând apoi la revistele Contemporanul, Convorbiri literare și Cronica. A cercetat manuscrisele negruzziene, pe care le-a transcris din alfabetul chirilic în alfabetul latin și le-a publicat în 17 ediții, inclusiv trei critice: Păcatele tinerețelor, Proza. Poezie și Teatru. Alte opere: Monografia Constantin Negruzzi, Istoria literaturii române. Proza contemporană, Prozatori contemporani etc. A fost distins cu Premiul „Perpessicius” al Muzeului Literaturii Române (1974), Premiul „B.P. Hașdeu” al Academiei Române (1980) și Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1984), a fost decorat cu Ordinul Național Pentru Merit în grad de Ofițer (2000), Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler (2002) și și L’Ordre des Palmes académiques în grad de cavaler (Franța, 2002).

1933 – S-a născut Florin Constantiniu

8 aprilie 1933, București – 13 aprilie 2012, București

Istoric, membru corespondent (din 1999) al Academiei Române. A fost cercetător științific principal la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”. A publicat studii despre diferite perioade ale istoriei și a abordat diverse direcții de cercetare. Din scrierile sale: Constantin Mavrocordat, O istorie sinceră a poporului român, De la războiul fierbinte la războiul rece, De la Răutu și Roller la Mușat și Ardeleanu.

1933 – S-a născut Elena Zottoviceanu

8 aprilie 1933, Chișinău – 27 decembrie 2017, București

Muzicolog, critic muzical, membră a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România și a Federației Internaționale a Jurnaliștilor. A studiat la Institutul de Artă din Timișoara și la Universitatea Națională de Muzică din București. A fost cercetător științific la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române din București, director al Direcției Muzicale a Radiodifuziunii Române, consilier la Direcția Formații Muzicale a Radioului. A publicat numeroase studii, articole, cronice, interviuri și recenzii, programe de sală, prezentări de disc, a realizat emisiuni de radio și televiziune.

1941 – S-a născut Dorin Ieșan

8 aprilie 1941, Rădăuți, Suceava

Matematician, membru corespondent (din 2001) al Academiei Române. În 1963 a absolvit Facultatea de Matematică-Mecanică a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, unde a continuat cu activitate didactică. A fost preparator, asistent, lector, conferențiar, profesor, fiind, din 1969 Doctor în Matematici. A predat cursuri de Mecanică teoretică, Metode variaționale în teoria elasticității, Matematici superioare, Mecanica mediilor continue, Teoria elasticității etc. și activitate de cercetare științifică în studiul matematic al mecanicii solidelor deformabile.

1946 – S-a născut Niculai Florin Georgescu

8 aprilie 1946, Galați – noiembrie 1995, Évry, Franța

Pictor stabilit în Franța în 1985. A absolvit în 1974 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București. A predat la liceul de arte plastice din Câmpina, apoi, în 1975, a obținut bursa „Frédéric Storck” și Premiul I pentru pictură al Uniunii Artiștilor Plastici din România. Din 1974 a participat la expoziții de grup în România, RF Germania, Franța, Finlanda, Cehoslovacia, Ungaria, Bulgaria, RD Germană, URSS etc. Prima sa expoziție personală (București, 1977) a fost urmată de alte patru, în România și RF Germană. A părăsit definitiv România în 1985 și, după o călătorie de studii în Grecia și Italia, a ajuns să se stabilească la Paris. În 1995 a semnat un contract exclusiv cu Galerie Marciano la Paris. Lucrările sale pot fi găsite în colecții private din România, Franța, Germania, Suedia, Olanda, Italia, Grecia, Ungaria, Bulgaria, Israel, Argentina, Brazilia, Columbia, Statele Unite, Maroc etc.

Imagini: Niculaï Florin Georgescu [Pagina FB]

1946 – S-a născut Ioan Cadar

8 aprilie 1946, Răducăneni, Iași – 23 decembrie, 2013

Artist vizual, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România din 1975. În 1971 a absolvit Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, clasa Zoe Băicoianu. Autorul unor splendide lucrări de artă monumentală în sticlă, precum candelabrele mari de la Teatrul Național București, al vitraliilor din catedrale, biserici si palate din România, lucrările sale în sticlă au fost admirate în numeroase expoziții din țară și din străinătate și sunt deținute în colecții ale unor muzee din România, Cehia și Danemarca, precum și în colecții particulare din România, Japonia, SUA, Germania, Grecia, Franța, Olanda, Italia și Australia. Pentru opera sa artistică, a fost distins cu Premiul Uniunii Artistilor Plastici în 2004.

Biografie ilustrată: Cadar Ioan [Artindex]

1946 – A încetat din viață Sava Athanasiu (28 aprilie 1861 – 8 aprilie 1946)

Geolog și paleontolog; considerat fondator al școlii românești de stratigrafie; membru titular al Academiei de Științe din România, membru de onoare al Academiei Române.

1946 – A încetat din viață Ilarie Voronca (Eduard Marcus; 31 decembrie 1903 – 8 aprilie 1946)

Poet de avangardă român-evreu; promotorul revistelor 75 HP și Integral și al mișcării integraliste; s-a sinucis.

1952 – S-a născut Gabriel Andreescu

8 aprilie 1952, Buzău

Ziarist, activist pentru drepturile omului și specialist în domeniul științelor politice. A absolvit Facultatea de Fizică a Universității din București. A fost profesor de Fizică la liceu și ulterior, cercetător la Institutul Național de Meteorologie și Hidrologie (1980–1989). În această perioadă a publicat studii în revistele academice din domeniul de specialitate, dar și în chestiuni de lingvistică, logică și poetică matematică. A fost disident anticomunist. După 1989, a abandonat cariera de fizician pentru a-și continua eforturile în apărarea drepturilor omului, democrației și statului de drept. Activitatea sa de activist al drepturilor omului, analist politic, ziarist și scriitor s-a asociat din ce în ce mai mult cu cercetarea și predarea academică. A scris și predat în domenii precum multiculturalismul, minoritățile naționale, libertatea de religie și secularism, etica și politica memoriei etc. Este directorul trimestrialului Noua Revistă de Drepturile Omului, continuatoarea Revistei Române de Drepturile Omului.

1954 – S-a născut Viorela Codreanu Tiron

8 aprilie 1954, Bârlad – 15 decembrie 2016, București

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A debutat literar în anul 1969, în revista Cenaclum a Colegiului „Gheorghe Roșca Codreanu” din Bârlad. A urmat Facultatea de Litere și Filologie a Universității București. Și-a început cariera redacțională la Revista Nemuritorii, simplu redactor, ulterior, secretar de redacție, după care a urmat un stagiu la România Liberă – pagina culturală, alături de prof. C. Ignat. A lucrat la Secția Interviuri la Radio Cultural București, la Radio Cultural Oradea, B1 TV, TVRM, TVR1 etc. A colaborat la reviste literare de prestigiu: Hyperion, România literară, Convorbiri literare, Luceafărul, Poezia, Dacia literară etc. A publicat numeroase volume de poezie, între care: Zidire în cer, Anotimpuri ostile, Ochiul somnului – darul iubirii, Vraj-B-a clipei, Poarta de la marginea zilei etc. A fost prezentă în diferite antologii de poezie în română și în alte limbi.

1973 – Primul concert al Cvartetului Voces

A luat ființă în anul 1973, la Iași, sub denumirea Cvartetul Voces Contemporanae, numit mai târziu Cvartetul Voces, având în componența inițială: Bujor Prelipcean–vioara I, Adrian Anania–vioara II, Gheorghe Haag–violă, Dan Prelipcean–violoncel, formula ulterioară fiind desăvârșită de Anton Diaconu– vioara II și Constantin Stanciu–violă. Din 1980 acesta a fost desemnat Cvartet de Stat al României.

Joseph Haydn – Ultimele șapte cuvinte ale mântuitorului pe cruce, op.51 • Cvartetul Voces (2009)

1980 – A încetat din viață Ion Emil Bruckner (2 aprilie 1912 – 8 aprilie 1980)

Medic bacteriolog; profesor universitar; membru titular al Academiei Române.

1984 – A încetat din viață Monica Lazăr (Monica Rodica Maria Lazăr; 5 octombrie 1933 – 8 aprilie 1984)

Critic literar având contribuții analitice despre literatura română clasică și contemporană, interpretată dintr-un unghi fenomenologic și stilistic.

1988 – A încetat din viață Vasile Blendea (15 noiembrie 1895 – 8 aprilie 1988)

Pictor și sculptor; profesor; autor de ansambluri monumentale.

1992 – S-a înființat Eximbank

Bancă specializată în susținerea comerțului exterior al României prin istrumente financiar-bancare și de asigurări specifice, atât în nume și cont propriu, cât și în numele statului.

1994 – Parlamentul Republicii Moldova a ratificat Acordul de constituire a CSI

Comunitatea Statelor Independente (CSI) a fost creată la 8 decembrie 1991 prin semnarea Acordului de constituire a Comunității Statelor Independente de către președinții Republicii Belarus, Federației Ruse și Ucrainei. Republica Moldova a ratificat Acordul de constituire a Comunității Statelor Independente prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 40/8 aprilie 1994, privind ratificarea Acordului de constituire a Comunității Statelor Îndependente, promulgată de președintele Snegur în aceeași zi, și publicată la 30 aprilie, iar Statutul Comunității Statelor Independente a fost ratificat prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova nr. 76/26 aprilie 1994.

1994 – A încetat din viață Jean Georgescu (12/25 februarie 1904 – 8 aprilie 1994)

Regizor, actor și scenarist; pionier al cinematografului românesc.

2002 – A încetat din viață Florin Mitroi (3 decembrie 1938 – 8 aprilie 2002)

Artist vizual; profesor la Universitatea Națională de Arte din București; membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

2003 – Vizita oficială a Regelui Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei și a Reginei Silvia în România

Vizita s-a derulat între 8–10 aprilie. După o întîlnire tete-a-tete la Palatul Cotroceni, urmată de un schimb de decorații, cuplul regal a vizitat Muzeul Național de Artă al României și mănăstiri din județul Suceava.

2003 – A încetat din viață Nicolae Sulac (9 septembrie 1936 – 8 aprilie 2003)

Cântăreț de muzică populară din Republica Moldova; solist al ansamblului Fluieraș și al al ansamblului Lăutarii.

2009 – Protestele de la Chișinău – Ultima zi

Imediat după calmarea protestelor – în zilele imediat următoare violențelor protestele s-au desfășurat pașnic în Piața Marii Adunări Naționale – jurnaliștii moldoveni au descoperit mai multe indicii suspecte în privința protestelor violente de la Chișinău: imagini video în care se vede clar cum persoanele care au arborat drapelul României și al UE pe clădirea Președinției au fost ajutate de polițiști în uniforme, retragerea prematură a forțelor de poliție din fața protestatarilor și pasivitatea pompierilor în stingerea incendiului de la Parlament. Pe 8 aprilie, liderii opoziției s-au desolidarizat de actele de vandalism și distrugere din Chișinău, considerând că provocările au fost implementate și organizate de comuniști pentru a deturna atenția de la fraudarea scrutinului electoral. S-a afirmat că forțele de ordine au permis acțiunile provocatorilor. În legătură cu aceasta, opoziția de la Chișinău a remis câteva declarații de presă în cursul zilei de 9 aprilie în care a reiterat acuzele potrivit cărora puterea comunistă s-a făcut vinovată de provocarea tulburărilor sociale din Moldova. Reprezentanții PLDM au afirmat, în același timp, că printre provocatori s-au aflat și membri ai Noii generații a PPCD. Totodată, au apărut relatări despre agresarea mai multor jurnaliști de la Jurnal de Chișinău și Ziarul de Gardă, precum și sechestrarea unor cetățeni de către persoane în civil în prezența camerelor de filmat. La 8 aprilie s-a constituit un Consiliu al Salvării Naționale similar FSN-ului românesc și condus de scriitorul Nicolae Dabija. Din CSN făceau parte reprezentanți ai studenților moldoveni, membri ai societății civile și niciun politician. În urma protestelor s-au înregistrat 3 victime, iar numeroase persoane au fost maltratate în arestul poliției.

2011 – A încetat din viață Hedda Sterne (Hedwig Lindenberg; 4 august 1910 – 8 aprilie 2011)

Artistă plastică americană din România, stabilită la New York, asociată cu expresionismul abstract și suprarealismul.

2011 – A încetat din viață Alex Leo Șerban (28 iunie 1959 – 8 aprilie 2011)

Critic de film, eseist, prozator, traducător și artist vizual; senior editor la revista Dilema veche.

2014 – A încetat din viață Ghiță Licu (1 decembrie 1945 – 8 aprilie 2014)

Handbalist care a evoluat în lotul echipei naționale de handbal a României, medaliată cu argint la Olimpiada de la Montréal 1976, și cu bronz la cea de la München 1972; antrenor pentru diferite categorii de vârstă.

2016 – A încetat din viață Anatol Ciobanu (14 mai 1934 – 8 aprilie 2016)

Lingvist român din Republica Moldova; profesor, prodecan al Facultății de Filologie a Universității de Stat din Moldova; membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei.

2016 – A încetat din viață Mircea Albulescu (Iorgu Constantin Albulescu; 4 octombrie 1934 – 8 aprilie 2016)

Actor de teatru și film; profesor universitar (Doctor în Arte); publicist, poet, prozator; membru al Uniunii Scriitorilor.

2019 – Campionatul European de lupte București 2019

A avut loc ceremonia de deschidere a Campionatelor Europene de Lupte de la București (8–14 aprilie), după 40 de ani de la ultima ediție găzduită de România. Au participat peste 600 de sportivi din 40 de țări. România a aliniat 30 de sportivi, câte zece la fiecare stil. Sportivii români au câștigat patru medalii, două de argint și două de bronz: Ana Andreea Beatrice (55 kg) – bronz, Incze Kriszta Tunde (65 kg) – argint, Tița Florin (55 kg) – argint, Alin Alexuc (130 kg) – bronz.

2019 – A încetat din viață Mihai Stere Derdena (Mihai Derdena; 7 martie 1934 – 8 aprilie 2019)

Scriitor, publicist și profesor; opozant al comunismului din România; deținut politic.

2020 – A încetat din viață Mircea Moldovan (Mircea Sorin Moldovan; 3 noiembrie 1936 – 8 aprilie 2020)

Regizor de film apreciat pentru comediile și filmele istorice realizate; membru, președinte (1996–2000) al Consiliului Național al Audiovizualului.

2021 – A încetat din viață Melchisedec Dobre (30 iunie 1968 – 8 aprilie 2021)

Preacuvios protosinghel, fostul stareț al Mânăstirii Înălțarea Domnului.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită