~ Amintirile zilei* ~
Foto: Republica de la Ploiești
1484 – Turcii au cucerit Cetatea Albă de la moldoveni
Deși apărate de moldovenii conduși de pârcălabii Ivanco și Maxim, după un asediu de opt zile (6–14 iulie), cetățile Chilia și Cetatea Albă au fost cucerite de invadatori și au devenit raiale turcești.
„[…] în acest an Turcii vin cu mare putere asupra cetăților, ajutați și de Vlad Călugărul domnul Munteniei, și așa porturile Moldovei, după o luptă desperată cad, Chilia în 14 Iulie, iar cetatea Albă în 5 August 1484” (Alexandru Xenopol). Pierderea celor două cetăți a scos Țările Române din circuitul comercial european și a lăsat Moldova fără ieșire la Marea Neagră.
1819 – S-a născut Ștefan Emilian
8 august 1819, Bonțida, Transilvania, Austro-Ungaria/Cluj, România – 17 noiembrie 1899, Iași
Arhitect și inginer, profesor universitar. Între 1841–1845, a urmat cursurile Academiei Cezaro-Crăiești a Artelor Frumoase din Viena, de unde a obținut diploma de Arhitect. Concomitent, a urmat și cursurile Politehnicii din Viena devenind inginer. Deoarece a participat la Revoluția de la 1848, în urma represiunii, a fost urmărit și nevoit să se refugieze, împreună cu alți prieteni, în Țara Românească. În 1850 s-a stabilit la Brașov. Aici a realizat proiectul clădirii gimnaziului românesc din Brașov, școală cunoscută în prezent sub numele de Colegiul Național „Andrei Șaguna”. A fost, de asemenea, unul dintre primii profesori ai gimnaziului, predând disciplinele Desen și Științe Tehnice. A proiectat Fabrica de hârtie din Zărnești. În 1858 s-a mutat la Iași, fiind profesor de Desen și Geometrie descriptivă la Academia Mihăileană, post pe care l-a ocupat până în anul 1860 când a fost înființată Universitatea din Iași. A fost, alături de Ioan Popp, Ștefan Micle și Emil Pop, unul din cei patru profesori ai secției de Științe Exacte a Universității ieșene la înființarea ei, ocupând, între anii 1860–1892, postul de profesor la Catedra de Geometrie descriptivă și Perspectivă liniară. A fost și profesor la Școala Militară de Ofițeri și la Școala Tehnică. În paralel a continuat activitatea de arhitect, sub supravegherea sa fiind renovat Palatul Calimachi, a ridicat planul topografic al orașului Botoșani, a proiectat și realizat Institutul de Anatomie din Iași, Biserica lipovenească și Biserica Sfântul Gheorghe din cimitirul Eternitatea, precum și biserica din satul Bosia, Iași.
1826 – S-a hotărât ridicarea Catedralei mitropolitane de la Iași
Ideea înălțării unei biserici monumentale, la Iași, a aparținut domnitorului Mihail Sturdza, finanțator prinicipal, și mitropolitului Veniamin Costache. Hrisovul domnesc din 8 august 1826, emis de Ioniță Sandu Sturdza, Domn al Moldovei între 1822–1828, privind lucrările de proiectare și construire a noii biserici, este considerat a fi actul de naștere al Catedralei mitropolitane.
Biserica a fost ridicată pe locul unde s-au aflat două biserici mai vechi: Biserica Albă (din secolul al XV-lea) și Biserica Stratenia (din secolul al XVII-lea), după planurile arhitecților Gustav Freywald, Bucher și Mihail Singurov. Catedrala Mitropolitană din Iași, cu hramul Sfânta Paraschiva, Întâmpinarea Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, este biserica catedrală a Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, una dintre cele șase catedrale mitropolitane ortodoxe din România. Din anul 1889, aici se află racla cu cinstitele moaște ale Cuvioasei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei.
1848 – Revoluția de la 1848 în Țara Românească – Soliman Pașa la București
Sosirea trimisului special al Porții la Giurgiu, la 19/31 iulie, a fost precedată de cele cinci zile petrecute de acesta la Rusciuk (13/25–18/30 iulie) perioadă în care s-a întâlnit cu ministrul român al Trebilor Străine, Ion Voinescu II. Între cei doi a avut loc o singură întrevedere, cu caracter neoficial, la solicitarea expresă a comisarului Porții.
În raportul întocmit de șeful diplomației române, comisarul otoman l-a primit cu bunăvoință – „primirea cea plină de afabilitate și amenitate” – specificând condiția ca întrevederea „să nu aibă un caracter oficial”, Voinescu II netrebuind să poarte „semnele slujbii”, cocarda și eșarfa. Misiunea comisarului extraordinar al Porții era aceea de a consilia mai întâi reintrarea „pe drumul supunerii”, în caz contrar el fiind nevoit să treacă la „măsuri coercitive”. Erau expuse apoi cererile concrete ale Porții: dizolvarea guvernului provizoriu și înlocuirea lui cu o locotenență domnească și, bineînțeles, abrogarea tuturor măsurilor cu caracter revoluționar adoptate. La 4/16 august, comisarul Porții se adresa direct poporului român, cerându-i să sprijine și să i se supună Locotenenței domnești. În sfârșit, la 8/20 august, Soliman Pașa își făcea intrarea în București pe Podul Mogoșoaiei, fiind primit la Șosea, cu aclamații și entuziasm, de o populație de cca 40.000 de oameni.
1870 – Mișcarea antimonarhică Republica de la Ploiești
Mișcarea din 8/20 august 1870, condusă de Alexandru Candiano-Popescu, fost ofițer care s-a remarcat și în luptele de la Grivița din august 1877, a intenționat înlăturarea domniei lui Carol I al României. La această mișcare au participat aproximativ 3.000 de oameni, printre care au fost și demnitari din rândul prefecturii și poliției orașului. Evenimentul este o parte memorabilă din istoria Ploieștiului, pe care I.L. Caragiale l-a tratat cu ironia lui caracteristică în nuvela Boborul și în comedia D-ale carnavalului numindu-le intrigi boierești. Mișcarea „republicană” a fost reprimată de armată în cursul aceleiași zile, când Domnitorul Carol I și-a manifestat pentru prima oară intenția de a abdica, revenind, în cele din urmă, asupra hotărârii. Ironic, zece ani mai târziu, Candiano-Popescu va deveni aghiotantul Regelui Carol I.
1871 – S-a încheiat la București Convenția telegrafică româno–austro-ungară
Act de politică externă românească demonstrând poziția națională a României, de emancipare în stat liber și independent (abrogând-o pe cea din 1865).
1876 – Legea pentru organizarea Casei de Depuneri și Consemnațiuni
Modificarea legii de organizare a Casei de Depuneri și Consemnațiuni a fost promulgată prin Înaltul Decret din 3 august 1876 și publicată în Monitorul Oficial nr.174/8 august 1876.
1889 – S-a înființat Școala Superioară de Resbel
La Castelul Peleș, Regele Carol I al României a semnat Înaltul Decret Regal nr. 2073/8 august 1889 prin care: „Se înființează pe lângă Marele Stat Major o Școală Superioară de Resbel, destinată a forma ofițeri de stat major”. Conform uzanței, Înaltul Decret a fost contrasemnat de către ministrul de război, generalul Gheorghe Manu. Înaltul decret cuprindea condițiile de admitere, lista cursurilor în cei doi ani de studii etc.
Școală de stat major, fondată la inițiativa generalului Ștefan Fălcoianu, a fost prima instituție de învățământ superior din istoria Armatei Române și a șasea astfel de instituție de învățământ militar din Europa (după cele din Berlin, Viena, Paris, Torino și Bruxelles). În prezent, Universitatea Națională de Aparare „Carol I”.
1892 – S-a născut Mihail Sevastos
8/20 august 1892, Botoșani – 24 septembrie 1967, București
Prozator, poet, memorialist, traducător și gazetar. A urmat cursurile Facultății de Drept din Iași, devenind avocat. A debutat cu Cântecul ciobănașului Nacu în 1908. A fost corector, ulterior secretar de redacție la revista Viața Românească, apoi redactor la publicațiile Mișcarea, Teatrul, Opinia, Convorbiri critice, Rampa, Facla, Lumea, director la Adevărul literar și artistic, director al săptămânalului Torța, redactor și membru în comitetul de direcție al ziarului Universul. A colaborat la o serie de periodice din Iași și București, în care i-au apărut versuri, traduceri, comentarii teatrale, literare sau de o mai largă cuprindere socială, editoriale, articole politice. A publicat versuri de orientare simbolistă, literatură pentru copii și memorialistică, a tradus, în special din literatura clasică rusă (Cehov, Mihail Șolohov, Lev Tolstoi, Dostoievski și Turgheniev), dar și din Voltaire. În prima parte a anului 1925, A. de Herz a renunțat la direcția revistei Adevărul literar și artistic și locul lui a fost luat de Mihail Sevastos care a reorganizat revista, dându-i o înfățișare grafică modernă, a inițiat rubrici noi, pe care le-a încredințat unor scriitori consacrați: Tudor Arghezi, Eugen Lovinescu, dar și altora aflați la începutul carierei: G. Călinescu, Al.O. Teodoreanu. Din scrierile sale: Camioneta verde, Monografia orașului Ploiești, Carte de bucate, Amintiri de la Viața românească, Istorisiri adevărate, Cronici rimate, Documente omenești. Amintiri etc.
1897 – S-a născut Emil Marinescu
8 august 1897, București – 1986, București
Tenor, solist al Operei Române din București. S-a înscris la Conservatorul de Muzică din București, fiind admis după ce a fost audiat de vestitul cântăreț Dimitrie Popovici-Bayreuth, director al Conservatorului. Student fiind, a debutat în 1919 în Compania Leonard în rolul lui Zeforis din opera De-aș fi rege de Adolphe Adam, câștigând de la început simpatia publicului. În 1921 a devenit solist la Opera din Cluj, unde a debutat în rolul titular din Faust de Gounod. Și-a încercat norocul în străinătate, primind primul angajament la Volksoper din Viena (1922) în rolul Turiddu din opera Cavaleria Rusticană de Mascagni. A revenit în țară, pentru un lung turneu cu Compania Leonard, interpretând rolurile principale din Tosca și Boema de Puccini, Traviata și Rigoletto de Verdi. În 1927 era prim-solist al Operei Române din București, deținând rolurile principale din Aida, Dama de pică, Liliacul, Tannhäuser și Lohengrin. A plecat din nou, de data asta în Italia; după câteva angajamente temporare, în ianuarie 1940 a primit un contract la renumitul teatru Regio di Parma, interpretând rolurile din Forța destinului, Aida și Otello. A cântat la Opera din San Remo, teatrul Fenice din Veneția. În 1941 a revenit la București, a fost reangajat prim-solist la Opera Națională din București. În opera Carmen de Bizet, a avut-o parteneră pe mezzo-soprana Maria Moreanu, cei doi rămânând parteneri până la sfârșitul vieții lor. În 1947 a fost pensionat forțat, deși nu împlinise 50 de ani. A reușit să plece din țară, Maria Moreanu trebuind să-l urmeze, dar granițele s-au închis; au urmat 10 ani de despărțire. A început o perioadă de activitate intensă – la Viena, Milano, Roma, Zürich, Atena, Barcelona, Bruxelles, Marsilia, Bologna și altele, peste tot a obținut succese triumfale, consemnate în cronicile muzicale ale vremii. În 1957 s-a întors în București, a devenit profesor de canto, împreună cu Maria Moreanu. Printre elevii lor se numără Magda Ianculescu, Ion Piso, Ludovic Spiess, Mircea Lazăr, Ionel Voineag. Spre sfârșitul vieții a publicat două volume, Amintiri (1973) și Portrete și siluete din lumea operei (1983).
Giuseppe Verdi – Otello ”Niun mi tema”
1902 – S-a născut Sașa Pană
Alexandru Binder; 8 august 1902, București – 22 august 1981, București
Poet și prozator, prezent în literatura română de avangardă din prima jumătate a secolului al XX-lea. După studii de specialitate începute la Iași și terminate la București, a obținut în 1927 diploma de medic militar. Vocația lui era însă literatura, domeniu în care disponibilitățile sale intelectuale au contribuit decisiv la desăvârșirea lui de animator al mișcărilor literare de avangardă din România, începând cu dadaismul, trecând apoi spre o orientare suprarealistă. A debutat cu volumul de poezii simboliste Răbojul unui muritor (1926). Trei ani mai târziu, cu mijloace financiare proprii, a publicat revista de avangardă unu și a înființat o editură sub aceeași siglă, unde a tipărit cărțile proprii și volume ale unor confrați de generație, promotori ai creației avangardiste. A publicat numeroase proze de mici dimensiuni, situate la frontiera dintre povestire, reportaj, poem în proză și articol cu caracter de manifest: Diagrame, Echinox arbitrar, Viața romanțată a lui Dumnezeu, Cuvântul talisman, Călătorie cu funicularul, Poeme fără de imaginație etc.
1902 – S-a născut Constantin D. Chiriță
8 august 1902, București – 10 octombrie 1993, București
Inginer silvic și pedolog, membru titular al Academiei Române. A urmat studii universitare în domeniul silviculturii la Școala Politehnică din București. S-a specializat în știința solului la Universitatea din Giessen, apoi la Tharandt și Eberswalde (1929–1931). În 1931 a obținut titlul de Doctor în Științe, specialitatea Pedologie forestieră. Reîntors în țară, a înființat primul laborator de soluri forestiere în cadrul Serviciului de studii a Casei Autonome a Pădurilor Statului. S-a numărat printre fondatorii Institutului de Cercetări Forestiere, unde a organizat și a condus cercetări științifice în Pedologie forestieră. A fost director al Centrului de Pedologie și Ecologie Agricolă și Forestieră (1968–1970) și al Institutului de Studii și Cercetări Pedologice al Academiei de Științe Agricole și Silvice. În cele peste 150 de lucrări științifice, a tratat probleme din domeniul pedologiei forestiere și ecopedologiei – concept introdus de el în știința națională și mondială: Introducere în știința solului a conceptului și termenului de ecopedologie (1971), Ecopedologie cu baze de pedologie generală (1974). Lui îi revine meritul de a fi creat cel dintâi sistem genetic de clasificare a solurilor din România, de a fi semnalat și caracterizat pentru prima dată tipurile de sol brun acid, de a fi studiat chimia transformării mineralelor argiloase în sol: Un procedeu simplu pentru studiul comparativ al capacității solurilor, Elemente de știința solului, Clasificarea ecologică a solurilor etc. S-a preocupat de studiul consistenței solurilor și de construirea de aparate pentru măsurarea însușirii de rezistență la penetrare, a elaborat, împreună cu ing. M. Burt, un triunghi al texturii în concepție originală. A avut însemnate preocupări în legătură cu apa din sol, întocmind studii asupra regimului de umiditate în soluri: Contribuții la sistemul regimurilor de apă din solurile RPR. S-a preocupat pentru prima dată de studiul chimic și fizico-chimic a solurilor forestiere, de caracteristica lor genetică și ecologică, având însemnate contribuții asupra substanțelor amorfe din solurile din regiuni umede. Prin numeroase lucrări și îndrumări de proiectare și proiecție forestieră, a reușit să definească o știință a stațiunii din România și să creeze o școală stațională românească, recunoscută pe plan mondial: Fundamentele naturalistice și metodologice ale tipologiei și cartării staționale,. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în numeroase lucrări.
1904 – S-a născut Emilian Bratu
8 august 1904, București – 30 martie 1991, București
Inginer chimist, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A studiat la Școala Politehnică din București, secția Industrială (1922–1927) și a urmat o specializare în Chimie fizică și Electrochimie la Școala Politehnică din Viena (1928). În 1936 a obținut diploma de Doctor în Științe Tehnice, cu teza Űber die elektrolytische dissoziation des schweren wassers (Prepararea izotopului greu al hidrogenului și determinarea constantei de disociere a apei grele). A fondat și dezvoltat școala de inginerie chimică din România. Numit conferențiar, în 1940 i s-a încredințat cursul de Fizica industrială, transformat la propunerea sa, anul următor, în cel de Aparate și instalații utilizate în industria chimică. Este de remarcat, că în puține țări europene se preda, la acea epocă, un asemenea curs. Activitatea sa de cercetare a fost axată pe elaborarea unor metode de analiză a gazelor industriale și a unor procedee de epurare a apelor reziduale. În 1941 a publicat un Ghid de laborator pentru lucrări practice de Chimie Industrială pentru care a primit premiul „Gh. Lazăr” al Academiei Române.
1907 – S-a născut Gheorghe Cartianu
Gheorghe Cartianu-Popescu; 8 august 1907, Borca, Neamț – 26 iunie 1982, București
Inginer în domeniul radiocomunicațiilor, matematician, cunoscut profesor universitar, cercetător de valoare mondială, inventator și membru corespondent (din 1963) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Electrotehnică (Politehnica din București, 1926–1932) și în paralel, Facultatea de Matematică, la Universitatea din București. În 1968 a obținut titlul de Doctor Inginer cu lucrarea Modulația de frecvență, iar în 1970 a devenit Doctor Docent. A fost angajat de Societatea de Radiodifuziune, pentru a lucra la Studioul București și la stația de emisie Otopeni. A devenit asistent la cursurile de Matematici speciale și Geometrie descriptivă în Școala Politehnică și la cursul nou înființat de Radiotelecomunicații, urmând traseul ierarhic până la profesor. A realizat primele instalații românești de emisie cu modulație de frecvență, de concepție proprie, cu care s-au efectuat primele emisii experimentale, pe unde metrice, în România (1947–1950). A avut cercetări și numeroase lucrări în domeniul teoriei și practicii modulației de frecvență. De asemenea, a contribuit la organizarea și dezvoltarea învățământului românesc de radiocomunicații, a luat parte la lucrările de realizare a primelor studiouri de radiodifuziune din București și a stației de emisie din Bod.
1908 – A încetat din viață Nicolae Popea (Neagoe Popea; 17 februarie/1 martie 1826 – 26 iulie/8 august 1908)
Episcop ortodox, istoric și cărturar; ca deputat în Dieta transilvană și președinte al Consiliului Național Român din Transilvania a luptat pentru drepturile politice și culturale ale românilor transilvăneni; s-a numărat printre inițiatorii editării, în 1884, a gazetei Tribuna; membru titular al Academiei Române.
1912 – S-a născut Liviu Bratoloveanu
8 august 1912, Turnu Severin – 13 iulie 1983, București
Publicist, poet, prozator și dramaturg. A studiat la Liceul Economic și la o școală de administrație (1926–1933). Din 1937 a fost redactor la ziarul Nădejdea din Turnu-Severin, a editat, în orașul natal, revistele literare Rod, Vitralii și săptămânalul Reportaj. A fost, de-a lungul timpului, inspector, activist, secretar literar la Teatrul CFR. S-a afirmat în publicistică, a participat la cenaclul lui Eugen Lovinescu, fiind remarcat de Mircea Damian, care l-a luat printre colaboratorii publicației sale, Fapta. A fost redactor șef al revistei Munca CFR și redactor la săptămânalul Lupta CFR. În toamna lui 1949 a fost ales în primul comitet de conducere al Uniunii Scriitorilor și a făcut parte din primul birou executiv al Uniunii, împreună cu Mihail Sadoveanu, Zaharia Stancu, Mihai Beniuc, Eugen Jebeleanu, Al. Șahighinian, Mihai Novicov. A publicat volume din toate genurile: Manifest (poeme sociale), Eu și Dunărea (stihuri), Oameni la pândă (2 vol.), Zile de februarie (piesă de teatru, reprezentată în premieră pe țară la Teatrul Giulești), Soarele din fereastră (povestiri), Oameni cu două suflete (scenariu radiofonic), Căsuța de ciocolată (teatru pentru copii), Extravagantul domn Quintus (comedie), Femeia și călăul (comedie), Pelagra (roman), Bunica studiază dreptul (roman).
1917 – A început a treia bătălie de la Oituz
Confruntare militară complexă desfășurată între armata română, sprijinită de trupele Republicii Ruse, împotriva trupelor germane și austro-ungare, în timpul campaniei militare românești din 1917 din Primul Război Mondial (26 iulie/8 august–9/22 august).
S-a desfășurat pe axele principale ale văilor Slănicului, Oituzului și Cașinului din județul Bacău și a avut ca scop strategic – de partea Puterilor Centrale pătrunderea în valea Trotușului spre Onești și apoi spre Adjud pentru a se face joncțiunea cu armatele amice aflate în ofensivă la Mărășești, iar de partea României pe acela de apărare și de menținere a liniei frontului.
Succesul strategic a fost de partea Armatei Române, chiar în contextul unei înaintări reale pe teren, de mică amploare, a inamicului. Aici se va lansa deviza rămasă nemuritoare în istoria României: „Pe aici nu se trece!”.
1922 – S-a născut Vladimir Pop Mărcanu
8 august 1922, Popești–Marca, Bihor – 2008, Deva
Scriitor pentru copii, membru al Uniunii Scriitorilor, Filiala Alba-Hunedoara. A urmat Facultatea de Limba și Literatura Română din București. A debutat în reviste și ziare județene, iar editorial la Editura Facla din Timișoara în 1981, cu volumul de poezii pentru copii O poveste de primăvară. A fost urmat de încă 27 de cărți, toate dedicate copiilor, așa încât Mircea Sântimbreanu, într-o postfață la Biblia în versuri, scria: „Vladimir Pop Mărcanu este unul dintre cei mai activi și îndrăgiți scriitori pentru copii din România, atât cu lucrări personale de o excelentă valoare cât și în diverse apariții colective”. A colaborat la Orizont, Cuvântul liber, Graiul Sălajului, Revista învățământului preșcolar etc. Dintre cărțile publicate: O poveste cu primăvară, Livada, Cântecul biruinței, Miresmele câmpului, Un surâs din Țara copilăriei, Castelul de smarald, Moș Crăciun, Punguța cu doi bani (după Ion Creangă), Scufița Roșie (după Frații Grimm), Vacanță la bunici, Alfabetul să-l învețe toate mințile istețe, Vine iepurașul, Degețica (după Hans C. Andersen), Motanul încălțat (după Petre Ispirescu), Grădina, Biblia în versuri etc.
1924 – S-a născut Mircea Crișan
8 august 1924, Maramureș – 22 noiembrie 2013, Düsseldorf, Germania
Actor, cabaretist, regizor și umorist, celebru în România anilor ’50–’60 și în Germania, restul vieții. S-a născut într-un vagon de tren care traversa Maramureșul, părinții săi fiind angajați la un parc de distracții ambulant. La 19 ani s-a angajat vânzător de mezeluri și, tot pe-atunci, a debutat ca figurant la Teatrul Barașeum (actualmente Teatrul Evreiesc de Stat), în spectacolul Lozul cel mare de Sholem Aleichem. A studiat apoi la Conservatorul de Artă Dramatică, clasa Maria Filotti (1944–1946). După absolvire a jucat la Teatrul Armatei, Teatrul Savoy, Teatrul de Estradă în spectacole de varietăți alături de actorii Nicolae Stroe, Horia Căciulescu, Zizi Șerban, Tanți Căpățână, Puiu Călinescu. În anul 1964 i s-a acordat titlul de Artist Emerit al RPR. În 1968, cu ocazia unui turneu la Paris, a rămas în Occident. După contracte în Israel și Franța, s-a stabilit în Germania, fiind în continuare actor, jucând cu numele Mircea Krishan, roluri în comedie, dar și dramă, operetă, musical, pelicule cinematografice. La televiziunea germană, a apărut în peste 60 de filme și 90 de show-uri. În anul 2007, la Sibiu, UNITER i-a oferit Premiul special pentru teatru de revistă pe 2006. A jucat și în filme: Corigența domnului profesor, Șeful sectorului suflete, Rudi Carrell Show, Am laufenden Band, Derrick, Werner – Beinhart!, Die Wache, Großstadtrevier, Wie im Himmel.
Mircea Crișan – Revelion 1964
1926 – S-a născut Horia Stancu
8 august 1926, Salcia, Teleorman – 14 octombrie 1983, București
Medic și prozator, autor de romane istorice; fiul scriitorului Zaharia Stancu. A urmat Facultatea de Medicină din București (1945–1951). A lucrat ca medic endocrinolog și cercetător științific la Spitalul „C.I. Parhon” din București. A debutat ca scriitor în 1947 cu un fragment de roman, Spartacus, revolta sclavilor, apărut în Revista familiei, apoi a publicat în 1949 în paginile revistei Flacăra poemul proletcultist Planul ne stă înainte. După ce a publicat în 1957 un volum despre scriitorul Cezar Petrescu, el s-a dedicat romanului de inspirație istorică. Romanele sale, traduse și în limbi străine, urmează linia tradițională a romanelor românești, evocând pitoreasca atmosferă balcanică antică și modernă și reconstituind într-un mod impresionant tipologii și destine umane. Din scrierile sale: Călătorind prin țările Nordului. Finlanda, Suedia, Danemarca și Islanda, Când scapătă luna, Asklepios, Fanar, Întoarcerea în deșert, Elenco etc.
1931 – S-a născut Paul Anghel
8 august 1931, Răcătău-Răzeși, Bacău – 19 mai 1995, București
Dramaturg, publicist, prozator, eseist și romancier. A debutat ca dramaturg la Cluj, în 1968 cu drama istorică Săptămâna patimilor, dedicată lui Ștefan cel Mare. A fost redactor la Contemporanul și apoi redactor-șef la Tribuna României (1972–1974). A debutat în proză cu volumul Șapte inși într-o căruță. Povestire dintr-o toamnă bogată (1961), urmat de reportajele monografice Victoria de la Oltina și Arpegii la Siret. Itinerar moldav, Arhiva sentimentală. A publicat romanele din ciclul Zăpezile de acum un veac: Scrisoare de la Rahova, Te Deum la Grivița, Noaptea otomană, Fluviile, Ieșire din iarnă, Noroaiele. A fost căsătorit cu regizoarea Malvina Urșianu.
1936 – S-a născut Bianca Balotă
Bianca Marcu; 8 august 1936, Focșani – 28 septembrie 2005, Nisa
Prozatoare. Între anii 1954–1959 a frecventat cursurile Facultății de Filologie, secția Literatură și critică literară, a Universității din București. A lucrat ca ziaristă și redactor de carte la Editura pentru Literatură, colecția Biblioteca pentru toți. Din 1979 a plecat din țară, mai întâi la München, apoi la Tours și Paris, unde soțul ei, Nicolae Balotă a fost invitat ca profesor universitar, stabilindu-se în 1981 la Paris. Amândoi au revenit frecvent în țară după 1990, locuind temporar la București. Din 2001 și-au schimbat reședința de la Paris la Nisa. A debutat editorial în 1969 cu volumul de nuvele Mașina de fugit în lume. A colaborat cu articole, cronici literare, schițe și povestiri la revistele Astra, Luceafărul, România literară, Apostrof, Familia, Steaua etc. Alte volume publicate: Bal la regina Portugaliei, Zăpada de-altădată, Micul palat baroc, Străbunica Hedviga, Caietul mamei.
1939 – S-a născut Viorica Viscopoleanu
Viorica Belmega; 8 august 1939, Bănila pe Siret, Storojineț, România/Ucraina
Atletă. Pe când era elevă, a câștigat un concurs de cros, a fost remarcată de antrenorul Ion Vintilă și legitimată la clubul Flamura Roșie, a trecut apoi pe la cluburile CFR Cluj, Rapid și a ajuns în cele din urmă la Steaua. Dar nu alergarea i-a adus consacrarea, ci săritura în lungime.
La această probă s-a calificat pentru Olimpiada de la Tokio, din 1964, plasându-se pe locul cinci. La Olimpiada de la Ciudad de Mexico, din 1968, a obținut titlul olimpic, reușind la proba de săritură în lungime, 6,82 metri, ceea ce a însemnat (pe atunci) un nou record mondial. Mai are în palmares o medalie de argint la Campionatul European în aer liber din 1969, un titlu european în sală (1970), precum și trei medalii de bronz (1967, 1968 și 1971).
1939 – A încetat din viață George Mihail Zamfirescu (Gheorghe Petre Mihai; 13 octombrie 1898 – 8 august 1939)
Prozator și dramaturg; conducător de companii teatrale; director de scenă la Teatrul Național din Iași.
1940 – A apărut, la Sinaia, revista Adsumm
A fost un număr unic, apărut sub redacția lui Constantin Noica.
1941 – A început campania Armatei a 4-a pentru cucerirea Odessei
8 august–16 octombrie 1941
Orașul reprezenta principala bază inamică de operații terestre, navale și aeriene, situată la doar 150 km de Delta Dunării, la 300 km de podul de la Cernavodă și la 400 km de București și de zona petroliferă, de unde forțele sovietice puteau interveni ușor pentru anihilarea victoriei românești și germane obținute cu puțin timp înainte.
1943 – A încetat din viață Haig Acterian (5 martie 1904 – 8 august 1943)
Poet, scriitor, regizor și cronicar teatral; om de teatru faimos în perioada interbelică; autorul primei monografii William Shakespeare, scrisă și publicată în limba română; soțul Marietei Sadova; căzut pe front.
1946 – România a fost invitată oficial la Conferința de Pace de la Paris
La 8 august 1946, Guvernul Franței, în numele Națiunilor Unite, a adresat guvernului României invitația de a participa la Conferința de pace de la Paris (29 iulie–15 octombrie 1946). A doua zi, 9 august, Consiliul de Miniștri a aprobat poziția României față de problemele dezbătute la Conferința păcii și a stabilit componența delegației care urma să se deplaseze la Paris. Delegația a primit mandat să militeze pentru anularea dictatului de la Viena, recunoașterea cobeligeranței României, anularea clauzelor economice, a celor privind restricțiile la armament și forțele armate necesare apărării țării, dar față de problemele cele mai grave, de ordin teritorial și economic, care priveau relațiile cu Uniunea Sovietică, nu aveau dreptul să ridice obiecții.
Delegația guvernamentală română era condusă de Gheorghe Tătărescu (vicepreședintele Consiliului de Miniștri și ministrul de Externe); din delegație mai făceau parte: Gheorghe Gheorghiu-Dej (ministrul Comunicațiilor și Lucrărilor Publice), Lucrețiu Pătrășcanu (ministrul Justiției), Ștefan Voitec (ministrul Educației Naționale), Lothar Rădăceanu (ministrul Muncii), Ion Gheorghe Maurer (subsecretar de Stat), ambasadorii Românei: la Washington (Mihai Ralea), la Londra (Richard Franasovici), la Paris (Simon Stoilow), g-ral Dumitru Dămăceanu, Elena Văcărescu, Florica Bagdasar, Șerban Voinea etc.
1946 – S-a născut Gheorghe Vida
8 august 1946, Baia Mare – 5 septembrie 2019
Istoric și critic de artă, cercetător științific; fiul sculptorului Vida Géza. A absolvit în 1970 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, Secția Istoria și Teoria Artei, specializându-se cu o Bursă „Herder” la Facultatea de Filozofie a Universității din Viena, Departamentul de Istoria Artei (1972–1973) și în 1994, cu o bursă de cercetare „Samuel Kress” la Universitatea din Viena. A lucrat la Institutul de Istoria Artei de la absolvire până la retragerea din activitate (2011); a ocupat din anul 1995 funcția de director adjunct. A fost colaborator permanent al revistei Arta a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A publicat un număr impresionant de cronici de artă, prefețe de catalog, studii de istoria artei. A fost președinte al Secției de Critică a UAP, membru al Consiliului Național al UAP, membru titular și președinte al Secției române a Comité International d’Histoire de l’Art, membru al Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA), membru în Comisia națională a Monumentelor de for public, profesor asociat la Universitatea de Arte București. I s-au decernat Crucea de cavaler al ordinului de Merit al Republicii Ungare (2002) și Ordinul Meritul cultural în grad de Cavaler (2004).
Mărturii XXI – Gheorghe Vida
1948 – S-a născut Alexandra Titu
Alexandra Ionescu; 8 august 1948, Periam, Timiș – 12 august 2018
Critic și istoric de artă, curator pentru artă contemporană, scriitoare și profesoară, membră a Uniunii Scriitorilor din România și a Uniunii Artiștilor Plastici din România. A urmat Facultatea de Filologie, secția Română-Franceză la Universitatea Timișoara (1966–1969), apoi Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, secția Istoria și Teoria Artei (1969–1973). Din 1990 a predat la Facultatea de Arte a Universității de Vest Timișoara și la Facultatea de Litere a Universității din București. În anul 2003 a obținut titlul de Doctor în Arte vizuale, la Universitatea Națională de Arte București. A fost cercetătoare la Institutul de Istoria Artei al Academiei Române, conducător de doctorat în cadrul Facultății de Arte și Design, Universitatea de Vest Timișoara, mentor pentru numeroase generații de artiști și teoreticieni ai artelor. Începând din 1970 a publicat studii, eseuri, articole și cronici plastice în Contemporanul, Arta, Amfiteatru, România Liberă, Cronica, Revue Roumaine, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art, Curierul Românesc, Cotidianul, Contrapunct, Dilema, Artelier, Vitraliu, Secolul XXI, Perspective etc., radio și televiziune. A fost membră a Asociației Internaționale a Criticilor de Artă (AICA), Comité Internationale d’Histoire de l’Art (CIHA), a Fundației AXART, Iași. A publicat: Alberto Giacometti, 13 Pictori Români Contemporani, Catalog Experiment – Arta Românească după 1960 (coordonator), Un secol de sculptură românească (coordonator), Angela Tomaselli, Experimentul în Arta Românească după 1960 etc.
1950 – S-a născut Christian Alexandru Petrescu
8 august 1950, București
Compozitor și dirijor. A studiat Compoziția la Conservatorul din București. A obținut mai multe premii de compoziție în țară și în străinătate. A dirijat diverse orchestre sau ansambluri muzicale renumite din România, Franța, Elveția, Spania, Costa Rica, Brazilia, Albania, Italia, lucrări muzicale din repertoriul internațional, clasic și modern, la care a adăugat propriile sale adaptări și compozițiile sale originale cu succes la spectatori, critici și instrumentiști. Creația sa este dominată de lucrări vocale – solo, sau pentru ansamblu, dintre care: Noapte de mai, Madrigale pe versuri de Giuseppe Ungaretti și George Bacovia și Requiem pentru soliști, cor și orchestră. Este conferențiar doctor în cadrul Universității Naționale de Muzică din București.
Christian Alexandru Petrescu – Laudatio • Corul Academic Radio, Dirijor Dan Mihai Goia
1957 – S-a născut Gábor Tompa
8 august 1957, Târgu Mureș, Regiunea Mureș-Autonomă Maghiară/Mureș
Regizor și director de teatru maghiar din România. A urmat Academia de Teatru si Film din București, secția Regie de teatru, film si televiziune (1976–1981), având profesori pe Cătălina Buzoianu, Mihai Dimiu, Liviu Ciulei. A lucrat la Teatrul Maghiar de Stat Cluj, fiind în timp regizor, regizor principal și, din 1990, director general. Este director de program al Facultății de Regie la Universitatea din California, San Diego, președintele Uniunii Teatrelor din Europa. A realizat numeroase spectacole în străinătate: Richard al II-lea, Regele Lear, Hamlet, Furtuna și Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, Livada cu vișini și Trei surori de A.P. Cehov, Așteptându-l pe Godot și Sfîrșit de partidă de S. Beckett, Astă seară se improvizează de Luigi Pirandello, Rinocerii, Cîntăreața cheală și Noul locatar de Eugen Ionescu, și multe altele. A realizat și filme: După mască (TVR, 1978 – scurt metraj), Fugă (TVR, 1978) Apărarea chineză. A predat Regie la Academia de Teatru din Târgu Mureș, a fost fondator al Secției de Artă Teatrală a Facultății de Litere a Universitătii „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, a predat Actorie la Școala de Teatru din Freiburg, Germania, Institutul de Teatru din Barcelona și Terrassa, Spania, Universitatea din California, San Diego, USA.
Tompa Gábor – Interviu Interferences International Theatre Festival, Cluj, 2016
1960 – A încetat din viață Aurel Popp (30 august 1879 – 8 august 1960)
Pictor, sculptor și grafician aparținând celei de a doua generații a Școlii de pictură din Baia Mare, profesor.
1964 – S-a născut Elisabeta Tufan-Guzganu
8 august 1964, București
Scrimeră. A început sa practice scrima la arma floretă la Școala Sportivă a Clubului Sportiv al Armatei Steaua Bucuresti; la lotul național, s-a pregatit cu Ștefan Haukler și cu Tudor Petruș. A participat la două ediții ale Jocurilor Olimpice: Los Angeles 1984, unde a cucerit medalia de argint cu echipa și Barcelona 1992, unde a fost medaliată cu bronz în competiția pe echipe. A fost campioană mondială la individual la Lausanne 1987 și pe echipe la Atena 1994. După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare, din 1990 fiind stabilita la Milano în Italia, unde a pregatit scrimeri la Società del Giardino. A fost distinsă cu titlul de maestru emerit a sportului în 1987.
1965 – A încetat din viață Constantin P. Bogdan (9 mai 1910 – 8 august 1965)
Matematician; profesor la Catedra de Matematici generale la Universitatea din Iași și la Institutul de Măsurători Terestre din Iași, cu contribuții în geometria diferențială-proiectivă.
1968 – S-a născut Florin Prunea
8 august 1968, București
Fost fotbalist care a evoluat pe postul de portar, începându-și cariera la Dinamo București. A jucat la Universitatea Cluj, Universitatea Craiova (cu care a câștigat atât titlul de campion, cât și Cupa României în 1991). În 1992, a revenit la Dinamo, unde a fost titular timp de șase sezoane, apoi a activat la Astra Ploiești, FCM Bacău, FC Brașov etc. A jucat în echipa națională de fotbal a României (1990–2001; 40 de meciuri) cu care a participat la Campionatele Mondiale de Fotbal din 1994 și 1998. A fost președinte al clubului FC Dinamo București, manager sportiv la CSMS Iași. A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990–2000 și pentru întreaga activitate (2008).
1982 – A încetat din viață Boris Caragea (11/24 ianuarie 1906 – 8 august 1982)
Sculptor, a lucrat sculptură mică și monumentală; membru corespondent al Academiei Române.
1983 – A încetat din viață Șerban Tassian (17 noiembrie 1909 – 8 august 1983)
Bariton de renume european; Artist emerit; deținut politic al regimului comunist.
1983 – A încetat din viață Emanoil Petruț (8 februarie 1932 – 8 august 1983)
Actor de teatru și film; a jucat pe scena Teatrului „Nottara”, apoi pe cea a Teatrului Național.
1987 – S-a născut Mădălina Ghenea
Mădălina Diana Ghenea; 8 august 1987, Slatina
Actriță care și-a început cariera ca fotomodel, stabilită în străinătate. A apărut sub luminile rampei la celebra emisiune TV Tip Top Minitop și timp de 7 ani a luat lecții de balet și pian. A absolvit Colegiul Național „Ion Minulescu” din Slatina. La numai 15 ani a început cariera în domeniul modei, când a prezentat pentru celebrul creator Gattinoni. A participat la prezentări de modă în toată lumea, România, Italia, Germania, Japonia, Austria, Africa de Sud, Franța sau Spania. Printre reclamele cele mai cunoscute se numără cele la branduri ca La Perla, Lovable, Lise Charmel, Peroni, New Yorker, Grimaldi Mare, Max Well, Primadonna, Quelle, Lascana, Parah sau Huntermoller. A jucat în filmele: I soliti idioti, Roman e il suo cucciolo, Dom Hemingway, Urma, House of Gucci.
All You Ever Wished For (2018)
1988 – S-a născut Caitlyn
Florentina Cătălina Ciună; 8 august 1988, Budești, Călărași
Cântăreață de muzică dance și pop. De la 12 ani a început cursuri de Canto la Cercul de Muzică Ușoară Armonia al Palatului Național al Copiilor din București, în această perioadă participând la numeroase festivaluri de interpretare pentru copii. A luat lecții de Canto, Actorie, Jazz dance, Improvizație și Teorie muzicală la Compania de artiști Dorian’s Art. A câștigat Premiul 3 la secțiunea Interpretare la Festivalul Mamaia 2006 cu piesa Rămâi cu mine. A cântat în trupa Chicanos, cu care a înregistrat trei piese. În anul 2011 s-a lansat în cariera solo, înregistrând primul său single, Una Noche Mas. A colaborat cu DJ-ul și producătorul Emil Lassaria, având turnee în țară, și internaționale: Albania, Italia, Serbia, Bosnia și Herțegovina, Maroc, Polonia, Germania, Republica Moldova, Bulgaria, Franța. Au lansat albumele: Tu Amor, Dejame, Fiesta, Baila.
Sorin-Adrian Seniuc / Alexandra Tirtirău – Arrive • Caitlyn
1990 – A încetat din viață Zorica Lațcu (17 martie 1917 – 8 august 1990)
Poetă creștină, traducătoare, monahie (Maica Teodosia) și deținută politic.
1994 – S-a născut Bianca Răzor
8 august 1994, Cluj-Napoca
Alergătoare de viteză specializată pe proba de 400 metri. A cucerit o medalie de argint și o medalie de bronz la proba de 400 m și respectiv la ștafeta mixtă (echipa Europa) la Jocurile Olimpice de Tineret 2010. A fost laureată cu argint la Campionatul Mondial de Tineret (U20) din 2010 de la Moncton, Canada și cu aur la Campionatul European U20 din 2011 de la Tallinn. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2012, clasându-se pe locul 29. În 2013 a participat pentru prima dată la Campionatul Mondial de Atletism. La Campionatul European U23 de la Tallinn din 2015 a realizat timpul de 51,31 s, calificându-se pentru Jocurile Olimpice din 2016 de la Rio de Janeiro. În același an a luat parte la Campionatul Mondial de la Beijing, unde a stabilit noul său record personal în aer cu timpul de 50,37 s. În februarie 2016 a cucerit medalia de aur în proba individuală din cadrul Campionatului Balcanic de la Istanbul, stabilindu-se noul record personal în sală cu timpul de 52,82 s. A fost laureată cu aurul și cu ștafeta. La Campionatul Mondial în sală de la Portland a obținut medalia de bronz la ștafeta de 4×400 m împreună cu Adelina Pastor, Mirela Lavric și Andrea Miklos.
1996 – Primul număr al revistei lunare Dosarele istoriei
Revista a apărut între august 1996–aprilie 2007. Inițial a fost editată de Mircea Suciu și Ion Cristoiu. Din 2001 și până la încetarea apariției, Mircea Suciu a rămas singurul proprietar, revista apărând sub egida editurii sale, Pro Historia.
1996 – S-a lansat postul public local Radio România Reșița
Radio România Reșița întărește vocea Societății Române de Radiodifuziune în întreg Banatul, dar și în Valea Timocului, acolo unde românii au nevoie să asculte voci de acasă, crâmpeie de tradiții și spiritualitate românească. La începutul anului 2004 Societatea Română de Radiodifuziune a hotărât acordarea titlului de post public regional. Unul dintre cele mai importante momente în istoria postului a fost la 1 decembrie 2014, când postul a început să transmită și în format visual-radio.
1999 – A încetat din viață Nicolae Boboc (26 septembrie 1920 – 8 august 1999)
Dirijor, compozitor, muzicolog, folclorist, profesor; personalitate muzicală marcantă a Filarmonicii din Arad, a Filarmonicii Banatul din Timișoara și a Operei Naționale Române din Timișoara.
2000 – Teatrul Național din Craiova la Festivalul Internațional de Teatru ”Shakespeare” Gdansk
În cadrul Festivalului Internațional de Teatru “Shakespeare” de la Gdansk, Polonia, Teatrul Național din Craiova a prezentat spectacolul Timon din Atena, în regia lui Mihai Mănuțiu, cu actorul Ilie Gheorghe în rolul principal. A primit premiul pentru „Cel mai bun spectacol”.
2008 – Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vară de la Beijing
A XXIX-a ediție a Jocurilor Olimpice de la Beijing, China a avut loc în perioada 8–24 august 2008. Ceremonia de deschidere a început în 8 august la ora 8:08 pm (ora locală), adică ora 15:08 ora României. Cifrele 08:08:2008 08:08 au fost alese intenționat, în cultura chineză numărul 8 fiind asociat cu prosperitatea. Au participat aprox. 10.500 de sportivi, înscriși la 28 de sporturi, 302 evenimente sportive (165 de evenimente pentru bărbați, 127 pentru femei, 10 mixte), în premieră proba de 3.000 m obstacole femei. Sportivii români s-au calificat la: atletism, box, canotaj, caiac-canoe, gimnastică, haltere, handbal, judo, lupte, natație, scrimă, tenis de câmp, tenis de masă, tir, tir cu arcul.
Echipa României a câștigat patru medalii de aur, una de argint și trei de bronz.
2011 – A încetat din viață Andreas Porfetye (6 iulie 1927 – 8 August 2011)
Compozitor; lector la Conservatorul din București; stabilit în Germania după 1980.
2013 – A încetat din viață Nicolae Gheorghe (12 noiembrie 1946 – 8 august 2013)
Sociolog de origine romă, care a dinamizat mișcarea romă nu numai în România, ci și în Europa.
2022 – A încetat din viață Vasile Tărâțeanu (27 septembrie 1945 – 8 august 2022)
Poet, jurnalist român din Ucraina, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și al Uniunii Scriitorilor din România – Filiala Iași, membru de onoare al Academiei Române.
#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories
---------- *Ediție revizuită și adăugită
0 comentarii la „8 August în istoria românilor”