8 Iulie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: A intrat în exploatare, la Timișoara, prima linie de tramvai cu cai din țară

 

158 – Ultima mențiune a provinciei Dacia Superior

În perioada 117/118 au avut loc puternice mișcări ale dacilor din provincie, coroborate cu cele ale dacilor liberi și sarmaților. După liniștirea situației a avut loc, probabil în anul 119, prima reorganizare a provinciei Dacia în Dacia Superior (Transilvania și Banatul) și Dacia Inferior (Oltenia).

În 120 a fost menționată pentru prima dată Dacia Superior, iar prima mențiune epigrafică a Daciei Inferior este localizată temporal în 129. Între anii 132–133 a avut loc o vizită în Dacia a împăratului Hadrian. De acest eveniment este legată ipotetic cea de-a doua organizare a provinciei Dacia. La 2 iulie 133 a avut loc prima mențiune a noii provincii, Dacia Porolissensis și în 8 iulie 158 este datată ultima mențiune epigrafică cunoscută a Daciei Superior.

1392 – Menționarea prezenței monedelor din Țara Românească în Constantinopol

A fost menționată prezența monedelor din Țara Românească în cartierul Pera din Constantinopol, fiind astfel atestată circulația monedei românești, Perperii de Valachia, în comerțul internațional. Perperii de Valachia își au etimologia de la moneda de aur Hyperpyron, bătută de Paleologi spre sfârșitul dinastiei lor, cu un conținut de 20 grame de aur, de 20 de carate. Moneda este datată din timpul domniei lui Mircea cel Bătrân, dar a fost comandată de Dan I, fratele vitreg al lui Mircea cel Bătrân.

1481 – Bătălia de la Râmnic

O victorie a oștii lui Ștefan cel Mare împotriva oștii conduse de Basarab cel Tânăr-Țepeluș, domnul Țării Românești, susținut de armata otomană condusă de Ali-beg și Skender-beg. În această luptă a murit Șendrea, viteazul portar al Sucevei, cumnatul domnului Moldovei. Basarab cel Tânăr a fost detronat și înlocuit cu Vlad Călugărul. Acest Vlad se întitulează singur „Vlad-Vodă fiul lui Vlad cel Mare”, acesta din urmă fiind Vlad Țepeș. „[…] mulțime de inși fără număr au pierit și mulți boieri au picat. Și pre Țepăluși vodă încă l-au prinsu viu și i-au tăiat capul” [Grigore Ureche]. Moartea lui Basarab cel Tânăr-Țepeluș în timpul bătăliei nu este confirmată de izvoarele istorice, el retrăgându-se în părțile vestice, de la Pitești dând și un hrisov la 6 august 1481. Letopisețul de la Bistrița confirmă relatarea lui Ureche scriind „și mare și nenumărată mulțime de oameni fură bătuți cu totul și toate steagurile fură luate și nici unul nu le rămasă și toți vitejii și boierii căzură atunci”.

1481 – A încetat din viață Șendrea

? – 8 iulie 1481, Râmnicu Sărat

Boier, Portarul Cetății Suceava (1479–1481). A fost cumnatul Voievodului Moldovei, Ștefan cel Mare. Era vestit pentru actele de bravură în lupta pentru apărarea Cetății Sucevei asediată de turci (1476) și în Bătălia de la Râmnic împotriva turcilor și muntenilor, în care și-a pierdut viața, luptând.

1581 – A fost copiată, la Putna, Pravila ritorului Lucaci

Text juridic de drept canonic copiat de către riitorul și sholasticul Lucaci, la cererea și pe cheltuiala călugărului Eremia, fost episcop de Roman, retras la mănăstirea Putna, unde fusese egumen în 1575. Textul manuscrisului este bilingv, slavon și românesc, fiind cel mai vechi manuscris juridic datat din Țara Moldovei scris în limba română.

Mai mult: Nomocanonul sau Pravila ritorului Lucaci (scrisă la Putna, în 1581) [Tipărituri vechi românești]

1595 – Banul de Caransebeș a cucerit două cetăți turcești

În contextul pregătirilor pentru războiul antiotoman, principele Transilvaniei Sigismund Báthory a convocat Dieta Transilvaniei la Alba Iulia (16 aprilie 1595), care a ratificat alianța principelui cu Monarhia Habsburgică, au aprobat dări ordinare și extraordinare pentru finanțarea operațiunilor militare, s-au angajat să cheme supușii la oaste, iar transporturile militare să fie scutite de vamă. După dizolvarea Dietei, în 2 mai 1595, principele a luat imediat măsuri pentru asigurarea frontierei directe dintre Transilvania și Imperiul Otoman – în 27 mai l-a numit ban de Caransebeș pe György Borbély, războinic încercat în luptele cu turcii, acordându-i comanda supremă a trupelor staționate la granița de sud-vest a principatului. Deja în 8 iulie sunt consemnate două victorii ale temerarului ban de Caransebeș: Cetățile turcești Bokcsa (Bocșa, Caraș-Severin) și Varsocs (Vârșeț, Serbia), omorându-le garnizoanele.

1653 – S-a încheiat a doua domnie a lui Vasile Lupu în Moldova

Vasile Lupu (1595, Razgrad, Imperiul Otoman – 1661, Istanbul, Imperiul Otoman) a fost domnul Moldovei în două rânduri, între aprilie 1634–3/13 aprilie 1653 și 28 aprilie/8 mai–8/18 iulie 1653. A rămas în istorie prin preluarea funcției imperiale bizantine de protector al lumii ortodoxe și prin fecunda sa activitate de ctitor. Gheorghe Rakoczy al II-lea dorind tronul Poloniei, avea nevoie de un om devotat pe tronul Moldovei, boierul Gheorghe Ștefan. Acesta a intrat în Moldova în 1653 cu ajutor de la Ioan Kemeny, din partea lui Rakoczy, și de la Diicul Spatarul, din partea lui Matei Basarab. Vasile Lupu a fugit peste Nistru la Camenița dar s-a întors în scurt timp cu cazacii ginerelui său, Timuș și a învins la Popricani. L-a urmărit pe Gheorghe Ștefan în Muntenia, cu gândul de a se răzbuna pe Matei Basarab, dar a fost învins în Bătălia de la Finta, pierzând definitiv tronul. S-a refugiat la cazaci, de acolo la tătari și apoi la Constantinopol, unde a fost închis în Cele Șapte Turnuri. După eliberare, a încercat zadarnic să-și recâștige tronul, murind la Constantinopol.

1835 – Moldova și Țara Românească au încheiat o convenție vamală pe șapte ani

Convenția prevedea extrădarea birnicilor, dezertorilor, debitorilor și țiganilor fugiți dintr-o țară în alta, măsură prin care proprietarii de pământ urmăreau să împiedice fuga de pe moșie. În același timp, ei își apărau produsele de concurența țării vecine: intrarea și vânzarea cerealelor și vitelor muntene în Moldova și a celor moldovene în Țara Românească erau oprite. Convenția lăsa liberă trecerea mărfurilor (în tranzit), dar interzicea cu desăvârșire tranzitul grânelor, vitelor și seurilor moldovene prin portul Brăila și al celor muntene prin portul Galați. Cu toată împletirea relațiilor dintre populațiile celor două țări, convenția apăra de concurență producția indigenă. Autorii convenției nu se ridicaseră încă la noțiunea pieței comune a celor două țări surori.

1869 – A intrat în exploatare, la Timișoara, prima linie de tramvai cu cai din teritoriul românesc

La 8 iulie 1869, la Timișoara s-a deschis circulației prima linie de tramvai tras de cai, care a unit Cetatea de la Piața Sf. Gheorghe, de cartierul Fabric, având o lungime de 6 kilometri. La 30 aprilie 1869, s-au achiziționat de la Fabrica de Vagoane din Viena primele 5 vagoane de persoane, pentru transportul cu cai, fiecare vagon costând 1.755 florini. Timișoara a devenit astfel al doilea oraș din Europa (după Paris) și al cincilea din lume care a folosit tramvaiul ca mijloc de transport în comun.

Tramvaiele cu cai au funcționat până la 26 iulie 1899, când s-au introdus tramvaiele cu tracțiune electrică.

Printr-o hotărâre din anul 2011 a Consiliului Local Timișoara, ziua de 8 iulie a fost stabilită ca Ziua Transportului Public Timișorean.

1885 – A încetat din viață Mihail (Gheorghiad) Obedenaru (5 noiembrie 1839 – 8 iulie 1885)

Medic, publicist, istoric și diplomat; profesor la Facultatea de Medicină; ministru plenipotențiar la Atena; membru corespondent al Academiei Române.

1886 – S-a născut Hans Leicht

8 iulie 1886, Sighișoara – 29 septembrie 1937, Budapesta

Jurist, politician, poet și traducător din Transilvania. A studiat dreptul la Universitatea din Cluj, la Universitatea „Humboldt” din Berlin și la Universitatea din München, luându-și doctoratul. Până la chemarea sa în armată, în primul război mondial, a lucrat ca avocat la Sighișoara. După război, a fost numit de către guvernul Mihály Károlyi referent pentru minoritatea săsească în Comisariatul Superior Ardeal. După Marea Unire de la 1918, Leicht s-a mutat la Budapesta. Acolo a înființat un teatru în limba germană și a scris o constituție pentru populația germană din actuala regiune Burgenland, constituție care nu a intrat în vigoare niciodată. A scris multe poezii și a tradus din limba maghiară în limba germană.

1891 – S-a născut Constantin Motaș

8 iulie 1891, Vaslui – 15 ianuarie 1980, București

Zoolog, biolog, ecolog și hidrobiolog, profesor universitar, membru titular (din 1946) al Academiei Române. A studiat la Facultatea de Stiințe din Iași, secția Științe Naturale. După examenul de licență (1915) și-a început cariera didactică universitară ca asistent la Laboratorul de Zoologie al Universității ieșene. A făcut studii de specializare la Institutul de Zoologie al Universității din Basel (Elveția) și la Universitatea din Grenoble (Franța), unde a absolvit, în 1926, secțiile de Piscicultură și Hidrobiologie aplicată, iar în 1928, a luat Doctoratul la Universitatea din Grenoble cu teza Contribution à la connaissance des Hydracariens français et particulièrement du sud-est de la France. Reîntors în țară, a devenit șef de lucrări, docent, conferențiar, profesor agregat de Zoologie aplicată și Entomologie și profesor titular la Catedra de Zoologie Descriptivă a Facultății de Științe din Iași, dar și la Catedra de Zoologie Aplicată și Entomologie la Facultatea de Agronomie a Universității din Iași, unde a ținut primul curs de Hidrobiologie și Piscicultură din țara noastră. A condus Muzeul de Istorie Naturală din Iași și Stațiunea Zoologică Marină de la Agigea, contribuind la organizarea și dezvoltarea acestora. A condus Analele Stiințifice ale Universității din Iași și Revista Științifică „Vasile Adamachi”, fiind prezent în paginile lor cu articole și studii de specialitate. A fost primul președinte al Comisei Monumentelor Naturii din Moldova, luptând pentru realizarea unor rezervații naturale în Moldova și la Agigea. În 1940 s-a transferat la Catedra de Zoologie a Facultății de Stiințe Naturale a Universității București, a lucrat până în 1956 când a fost arestat de regimul comunist. Șapte ani în închisorile comuniste și-a menținut condiția de intelectual și moralul predând colegilor de celulă lecții orale de biologie și recitindu-le din Mihai Eminescu, Baudelaire și alți poeți. A fost eliberat în urma presiunilor externe ale svanților din Europa în frunte cu Karl O. Viets. A fost membru al Uniunii Internaționale de Limnologie Teoretică și Aplicată, membru al Societății de Zoologie din Franța, membru al Muzeului de Istorie Naturală din Franța, membru al secțiunii de pescuit a Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO). Împreună cu Stanko Karaman și P.A. Chappuis a pus bazele freatobiologiei.

1902 – S-a născut Alf Lombard

8 iulie 1902, Paris, Franța – 1 martie 1996, Lund, Malmöhus län, Suedia

Lingvist, lexicograf și profesor universitar suedez care a avut ca specialitate limbile romanice, dedicând o bună parte a activității sale cercetării limbii române, membru corespondent (din 1947) al Academiei Române. Se spune că ar fi fost un adevărat geniu al limbilor străine, cunoscând bine vreo trei duzini și având anumite cunoștințe despre încă vreo 60 de limbi. A vizitat România pentru prima dată în 1934, când l-a întâlnit pe profesorul Ovid Densușianu, s-a împrietenit cu Alexandru Z.N. Pop și cu tânărul lingvist Alexandru Rosetti.

1903 – S-a născut Petre Stati

8 iulie 1903, Tăutești, Iași – 29 noiembrie 1978, Iași

Poet, eseist și traducător. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Iași (licențiat în 1926). A fost profesor la Soroca, Bălți și apoi la Liceul Național din Iași. A fost prim-redactor al revista Cuget moldovenesc din Bălți, la care a colaborat cu traduceri din lirica latină, poezii originale și eseuri pe teme cultural-literare. A debutat editorial cu volumul Icoane de lumină. A publicat volume de versuri: Din timpuri de urgie, Licăriri de stele, Arcade peste veac, Chemarea soarelui. Poeme și antologii din lirica latină: Interpretări din lirica latină, Satirici și epigramiști latini, Poeți latini, I De la Ennius până la Horațiu, II De la Tibulpina la Rutilius Namațianus.

1907 – S-a născut Petre Abrudan

8 iulie 1907, Sutoru, Sălaj – 18 mai 1979, Cluj-Napoca

Pictor. S-a format la Școala de Arte frumoase din Cluj. A debutat în anul 1937 la Salonul oficial. A participat la numeroase expoziții în țară și peste hotare, impunându-se mai ales prin cele 20 de personale deschise între 1932–1970 la Cluj, Zalău, Satu Mare, Baia Mare, Bucureși, Bacău, Craiova, Tîrgu Mureș. A realizat portrete, compoziții istorice, naturi statice, pictură monumentală, mozaic și peisaje într-o manieră realistă tradițională.

Biografie ilustrată: Abrudan Petre [Artindex]

1910 – S-a născut Achim Stoia

8 iulie 1910, Mohu, Sibiu – 2 aprilie 1973, Iași

Compozitor, dirijor, profesor universitar. A studiat la Conservatorul din București (1927–1931) și Paris (1934–1936). Stabilit din 1943 la Iași, a devenit profesor de Teorie-Solfegii și Armonie și mai târziu rector al Conservatorului din Iași. A fost dirijor (1948–1961) și director (1950–1959) al Filarmonicii Moldova. A compus muzică inspirată din folclor, coruri, cântece de nuntă, cântece populare: Când treci, bade, pe la noi, Cine n-are dor pe vale, Pe sub deal, pe sub pădure, Bîr oiță, bîr!, Dorul de bădița, dar și lucrări simfonice: Învârtită, Trei jocuri din Ardeal, Suita În lumea copiilor, Suita a Il-a simfonică, Suita a IlI-a simfonică, Suita a IV-a „Sibiana”, Rapsodia I „Moldovenească” etc.

Achim Stoia – Hațegana

1914 – S-a născut Elvira Micoș

8 iulie 1914, Alba Iulia – 6 februarie 2014

Pictoriță, gravoare, scenografă. A absolvit Academia de Arte Plastice din București, unde a studiat cu Camil Ressu și Francisc Șirato. A debutat în 1953. A creat gravură în ritmuri armonioase, linii și nuanțe expresive: Balconul, Marea balerină, Madrigal, Carnaval la Veneția, A patra soție, Legenda meșterului Manole, Adam si Eva, Profil de dac. A deschis expoziții personale la Bremen (1960), București (1964, 1965), Roma (1970).

Imagini: Micoș Elvira [Artindex]; Elvira Micoș [Nasui Collections & Archives]

1923 – S-a născut Manuel Alvar

8 iulie 1923, Benicarló, Castellón – 13 august 2001, Madrid

Lingvist spaniol, membru de onoare (din 1991) al Academiei Române. A fost autorul al aproape 170 de cărți și al peste 600 de articole științifice. A fost distins cu titlul de membru de onoare al mai multor academii spaniole, europene și americane, doctor honoris causa al numeroase universități spaniole și străine.

1926 – S-a născut Constantin Romașcanu

8 iulie 1926, Hîncești Moldova

Compozitor, dirijor de cor, organist și profesor, dirijorul corului Ansamblului folcloric Perinița, București. A înființat și dirijat orchestra simfonică a studenților Facultății de Compoziție și Muzicologie a Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din București. Din opera sa: Mamă tu m-ai legănat, Patrie cu cer senin, Dor și iară dor.

Constantin Romașcanu – Fluturașul • Corul de copii al Liceului de muzică „George Enescu” București, Dirijor Ana Motora-Ionescu

1929 – A fost publicată Legea privind organizarea poliției generale a statului

Constituită pe principiile diviziunii funcțiilor polițienești (administrative, judiciare și de siguranță) și ale descentralizării serviciilor; competențele organelor de poliție au fost extinse, iar raporturile cu celelalte structuri ale statului mult mai bine reglementate.

1933 – S-a născut Brândușa Zaița Silvestru

8 iulie 1933, Botoșani – 28 decembrie 2019

Personalitate marcantă a teatrului românesc de păpuși și marionete, supranumită Zâna păpușilor. A fost membră a trupei de la Țăndărică din 1950 (de la 15 ani) până în 1997. A absolvit în 1960 Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția Actorie. Pe lângă cei 47 de ani de teatru pe scena de la Țăndărică, a devenit după 1990 profesoară la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică, catedra Arta actorului mânuitor de păpuși și marionete. A descoperit și format talente, a dat naștere unor personaje memorabile: Elefănțelul curios, Cenușăreasa, Puiul, Coțofana hoață, Sânziana etc. A realizat zeci de turnee în țară și străinătate, a participat la importante competiții interne și internaționale, a luat premii, a primit distincții, a făcut numeroase emisiuni de televiziune, rămânând în conștiința multor generații de copii. A jucat și în filme pentru copii, precum Uimitoarele aventuri ale muschetarilor, Cucoana Chirița, Bună seara, Irina! A fost decorată în 2002 cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

Ioan Alexandru Brătescu Voinești – Puiul • Brândușa Zaița-Silvestru povestind copiilor

1941 – Luptele Armatei Române pentru eliberarea Basarabiei și nordului Bucovinei de sub ocupația sovietică – Eliberarea Hotinului

Brigada 2 Munte a trecut Prutul și a înaintat spre Hotin, ducând lupte grele la Noua Suliță și Dincăuți, unde trupele sovietice au cotraatacat, situația fiind salvată de intervenția Escadronului 2 Vânători Călări. Atacul a început în 6 iulie, Regimentul 2 Călărași trebuia să fixeze forțele inamice, în timp ce Detașamentul Lt. col. Ciubotaru (comandantul Batalionului 7) și Escadronul 1/Regimentul 3 Călărași Purtat manevrau pe la est, iar două batalioane de vânători de munte și un divizion de artilerie de munte pe la nord-vest. Luptele s-au purtat timp de două zile – pe 8 iulie, până la ora 17:00, Hotinul era în mâinile Armatei Române.

Aceeași bucurie au manifestat românii bucovineni și în timpul înaintării trupelor noastre spre Hotin, fosta cetate de hotar a lui Ștefan cel Mare, eliberată la 8 iulie 1941. Elogiind jertfa vânătorilor de munte, care au reușit „să înfigă din nou steagul românesc în zidurile bătrânei cetăți a lui Ștefan cel Mare”, generalul Petre Dumitrescu consemna următoarele în ordinul de zi dat pe Armata 3: „Mulți dintre ostașii acestei brigăzi își dorm somnul de veci pe aceste câmpuri de bătaie. Onoare lor! Să nu-i uităm!”.

1941 – S-a născut Elisabeta Isanos

Elisabeta Camilar; 8 iulie 1941, București – 11 ianuarie 2018, București

Poetă și prozatoare, profesoară; fiica scriitorilor Magda Isanos și Eusebiu Camilar. A făcut studiile superioare la Universitatea din București, Facultatea de Filologie, secția Limba și literatura franceză, cu specialitate secundară în Limba și literatura română, obținând diploma în 1965. Debutul editorial s-a produs în 1969, cu placheta de versuri Orașe nostalgice. A fost profesoară de Limba franceză și Limba română la liceul economic „Nicolae Krețulescu” din București, și nu a încetat în tot acest timp să scrie. A fost căsătorită cu inginerul Gabriel Goian, având un fiu. A publicat volume de versuri: Grădina de iarnă, Necuprinsele, Cântecul Soarelui, Duminică devreme; romane: Cosânzenii, Amur, Poarta de Vest, Reveriile unei plimbărețe; proză scurtă: Pașaport pentru Orașul de Sus, Doctorul de pe comoară, Drumul spre Ombria și eseuri: În căutarea Magdei Isanos, În București, fără adresă etc.

1941 – S-a născut Angela Marinescu

Basaraba-Angela Marcovici; 8 iulie 1941, Arad – 3 noiembrie 2023 , București

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. Între anii1963–1968, a studiat la Institutul de Medicină şi Farmacie din Cluj-Napoca, dar a absolvit Facultatea de Psihologie de la Universitatea din București (1972). A fost psiholog la Spitalul CFR din Bucureşti şi asistentă medicală la Spitalul de Oncologie. A fost redactor corespondent la revista Vatra (1990–1996). A debutat cu poeme în revista Tribuna de la Cluj, în 1965, iar editorial, în 1969, cu volumul Sânge albastru. A publicat peste 15 volume de versuri, dintre care: Ceară, Poezii, Poeme albe, Structura nopţii, Blindajul final, Var, Parcul, Cocoșul s-a ascuns în tăietură, O interpretare posibilă la Evanghelia după Toma, Blues. Parcul, Fugi postmoderne, Îmi mănânc versurile, Poeme de sus în jos, Limbajul dispariției, Întâmplări derizorii de sfârșit și Probleme personale. A publicat un volum de eseuri, Satul în care mă plimbam rasă în cap, precum și un Jurnal scris în a treia parte a zilei. În bibliografia sa, pe lângă poezie, mai figurează și câteva antologii editate în țară sau în străinătate, în limbile engleză, germană, poloneză. A primit numeroase premii pentru creaţia sa, printre care: Premiul „Nichita Stănescu” (1990), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1996 şi 2000), Premiul Naţional de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia (2004).

1942 – S-a născut Șerban Foarță

8 iulie 1942, Turnu Severin

Poet, eseist, critic literar, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1970). A urmat studii universitare la Facultatea de Filologie a Universității Timișoara, secția Română-Germană (1960–1965) și a susținut Doctoratul la Universitatea Timișoara (1978), cu o teză asupra poeziei lui Ion Barbu. A fost director al Teatrului Național din Timișoara, profesor la Universitatea de Vest din Timișoara, Facultatea de Litere, secția Jurnalism. Este membru al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO) din 2000. A publicat volume de poezie: Texte pentru Phoenix, Holorime, Caragialeta, Un castel în Spania pentru Annia, Poezie (Carte la borcan), Ethernul Pheminin, Istoriile unui matroz întors de pe Planeta Roz, O brumă de paiete și confetti, Capodopere incomplete, Nu știu alții cum sunt…, Caiet cuMinte pentru Minte, Abecedaur, L’envers est en vers, l’endroit est a droit și proză, eseuri: Afinități selective, Retorică și comunicare: dublul regim (diurn/nocturn) al presei, Honorificabilitudinitatibus, Prozarium, Un mire fără căpătâi, Gazela de perete. A primit Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Radio România Cultural, Premiul Național pentru Literatură, Premiul „Gellu Naum”, Premiul ASPRO pentru poezie etc.

1948 – A încetat din viață Ștefan Popescu (20 ianuarie 1872 – 8 iulie 1948)

Pictor, desenator, gravor; unul dintre întemeietorii grupării Tinerimea artistică; membru de onoare al Academiei Române.

1949 – S-a născut Olimpiu Nușfelean

8 iulie 1949, Șieu-Sfântu/Bistrița-Năsăud

Poet, prozator, eseist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj. A urmat Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” Cluj, absolvind în 1973. Din perioada studenției a luat parte la ședințele cenaclurilor Echinox și Tribuna din Cluj și Amfiteatru din București. Este membru fondator al cenaclului Saeculum (Dej – Beclean) și al cenaclului „George Coșbuc” (Bistrița). A debutat absolut cu poezia Flacăra mea în Echinox, în 1971 și editorial în 1974, în antologia Popas între poeții tineri, alcătuită de Victor Felea și a fost inclus cu un grupaj de versuri în Caietul debutanților (Ed. Albatros, 1979). Colaborează cu proze scurte, poezie, teatru, eseuri și articole de opinie la revistele: Tribuna, Steaua, Echinox, Astra, Vatra, Tomis, Familia, Convorbiri literare, Contemporanul. Ideea europeana, Dilema, Contrapunct etc., precum și la Radio București, Radio și TV Cluj. A publicat versuri: La marginea visului, Poziția ființei, Libertate de noapte, Focul irevocabil, Eu, celălalt, Poeme pentru cei care citesc în liniște, Un om fără aripi, Spiritul sau strigătul; povestiri: Câinii de vânătoare; romane: Piatra soarelui, Iubește-mă repede și uită-mă iar; eseuri: Tentația scrisului, Să furi raiul cu ajutorul cuvântului. A fost distins cu Ordinul Meritul cultural în grad de cavaler (2004).

1952 – S-a născut Vasile Pușcaș

8 iulie 1952, Surduc, Sălaj

Istoric, profesor universitar, diplomat și om politic, membru corespondent (din 2021) al Academiei Române. În 1976 a obținut licența în Istorie la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj, iar în anul 1991 a obținut titlul de Doctor în Istorie la aceeași universitate. A fost ministru-consilier DCM în Ambasada României la Washington DC, Chargé d’Affaires / ambasador interimar, director al Centrului Cultural Român din New York, șeful Departamentului pentru Afaceri Europene în Guvernul României. (2008–2009), negociatorul aderării României la Uniunea Europeană. Numele lui este legat și de reacordarea Clauzei Națiunii celei mai Favorizate – a negociat, la Washington DC reacordarea acestui privilegiu comercial pentru România, într-o perioadă în care această țară era considerată instabilă din punct de vedere democratic.

1954 – S-a născut Ioan Burlacu

8 iulie 1954, Botoșani

Pictor și poet, membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Bacău (din 1992). A studiat la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, secția Desen (promoția 1978) cu A. Podoleanu, D. Hatmanu, F. Bartok, N. Matyus. Din 1978, a participat la aproape toate manifestările expoziționale ale filialei UAP Bacău. A deschis expoziții personale la Galeria Geneza Moinești, Galeriile AD–HOC, BRD, Arta din Bacău. A debutat cu poezie în Ateneu în 1989. A colaborat cu poezie, articole cultural-sociale, pamflet, note de călătorie în Ateneu, Plumb, Observator de Bacău, Deșteptarea etc. Are lucrări în colecții particulare și de stat: Muzeele de Artă din Bacău, Botoşani, Suceava, Piatra Neamț, Casa Tineretului Baia-Mare, Ministerul Culturii Chişinău, Gimnaziul de ceramică-Opishnia, Ukraina, în colecţii particulare din străinătate.

Biografie ilustrată: Ioan Burlacu [site personal IOAN BURLACU]

1955 – S-a născut Mihaela Mitrache

8 iulie 1955, București – 18 februarie 2008, Balotești, Ilfov

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Teatru și Film București în 1978 la clasa Marin Moraru. A debutat cu rolul Zamfirița din Gaițele de Alexandru Kirițescu, la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, unde a mai jucat în: Ordinatorul și zaibărul de Paul Everac, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, Titanic vals de Tudor Mușatescu etc. A jucat apoi la Teatrul „Ion Creangă”, în: Țara lui Goofi de Matei Vișniec, Romanțioșii de Edmond Rostand, David Copperfield după Charles Dickens, Răzvan și Vidra de B.P. Hașdeu etc. și la Teatrul Național din București, în: Năluca după Panait Istrati, Omul din la Mancha de Dale Wasserman, Mofturi la Union după I.L. Caragiale, Crimă pentru pământ după Dinu Săraru, Coada de Paul Everac, etc. A jucat și în filme: Moartea unui artist, Don Juan sau dragostea pentru pentru geometrie, Filantropica.

Filantropica (2002) • Regia Nae Caranfil. Cu: Mircea Diaconu, Gheorghe Dinică, Mara Nicolescu, Viorica Vodă, Marius Florea Vizante, Florin Zamfirescu, Monica Ghiuță, Mihaela Mitrache, Mimi Brănescu, Nae Caranfil

1956 – A încetat din viață Damian Stănoiu (Dumitru Dincă Stănoiu; 3 aprilie 1893 – 8 iulie 1956)

Călugăr și preot paroh, prozator prolific, poet și traducător.

1959 – S-a născut Carmen Demea

8 iulie 1959, Hunedoara – 12 iulie 1999

Poetă. A debutat la 14 ani, cu poezii în revista Tribuna din Cluj-Napoca. Ca elevă, a citit poezii la ședințele Cenaclului de luni, condus de Nicolae Manolescu, a participat la emisiuni de radio și televiziune despre poeta indiană Amita Bhose. A debutat editorial, în 1990, la München cu volumul de versuri Roua din noi, carte lansată în capitala Bavariei, la cenaclul Apoziția, condus de George Ciorănescu. Este menționată în mai multe publicații apărute la München. A colaborat la Orizont, Transilvania, Arhipelag, Cariatide, Observator și Archenoah din Germania. Alte volume publicate: Roua din noi, Verb și flacără, Arhvele iubirii.

1959 – A încetat din viață Vasile Militaru (19 sau 21 septembrie 1886 – 8 iulie 1959)

Poet și scriitor creștin, moralist și naționalist, unul din marii fabuliști români din sec. XX și unul dintre cei mai populari poeți ai perioadei interbelice; fost deținut politic sub regimul comunist, s-a stins în închisoarea Ocnele Mari.

1960 – S-a născut Ion Marin

8 august 1960, București

Dirijor austriac de origine română, fiul celebrului dirijor de cor Marin Constantin. A început să studieze pianul și vioara la vârsta de trei ani. A absolvit Academia Națională de Muzică din București (1983), Secția Compoziție, unde a studiat cu Tiberiu Olah și Anatol Vieru; și-a finalizat educația la Salzburg Mozarteum cu Carlo Zecchi și la Chiggiana Accademia din Siena, cu Franco Ferrara. După debutul din 1981, a fost numit prim dirijor al Filarmonicii Arad, a fondat Orchestra de Cameră a Filarmonicii Transilvania, cu care a făcut turul Franței și Italiei. Între 1982–1985, a dirijat cele mai multe orchestre din România, precum și orchestre din Cehoslovacia, Republica Democrată Germană și Uniunea Sovietică. În 1986, a primit Gottfried von Herder Preis-Stipendium al Universității din Viena, a solicitat azil politic în Austria fiind condamnat în absență de regimul Ceaușescu. S-a întors ca dirijor în 2007 în România. A fost recunoscut pe plan internațional, atât în operă, cât și în muzica simfonică. În 2011, a creat în România Proiectul Cantus Mundi, o inițiativă de integrare socială bazată pe muzică de cor, cu scopul de a depăși diverse tipuri de discriminare, prin reunirea copiilor din România, bogați și săraci, cu handicap de mișcare, minorități etnice, orbi, copii cu autism și orfani. În 2014, prin hotărâre a Guvernului, Cantus Mundi a devenit un Program Național și a fost implementat în întreaga țară.

Gustav Mahler – Simfonia Nr. 5 • London Symphony Orchestra, Dirijor Ion Marin [Festivalul „George Enescu” 2015]

1961 – Iolanda Balaș a stabilit al treisprezecelea record mondial la săritura în înălțime

„Iolanda Balaș a fost, indubitabil, una dintre cele mai mari campioane ale istoriei sportului nostru. A îmbunătățit de 14 ori recordul mondial la săritura în înălțime. Ajunsese să fie bănuită că face recordurile numai aici, acasă, așa că pe ultimele trei le-a doborît, cu semeție, în străinătate” [GSP]. Penultimul său record a fost stabilit la Budapesta, fiind la 1,90 de metri înălțime.

1962 – A încetat din viață Theodor Lupu (25 februarie 1899 – 8 iulie 1962)

Compozitor, violoncelist și profesor; membru al cvartetelor de coarde bucureștene Pro Musica și George Enescu, al Trio-ului George Manoliu.

1968 – A încetat din viață Petre Pandrea (Petre Ioan Marcu-Balș; 26 iunie 1904 – 8 iulie 1968)

Avocat, scriitor, eseist, filosof, sociolog, ziarist și publicist; ales post mortem membru al Academiei Române.

1972 – S-a născut Viorel Moldovan

8 iulie 1972, Bistrița

Fost fotbalist și antrenor, a jucat pe poziția de atacant la Gloria Bistrița, Dinamo București, Poli Timișoara, Grasshoppers Zurich, FC Nantes, Rapid București și la echipa națională. Pentru selecționata României a adunat 70 de prezențe, marcând 25 de goluri. A evoluat la patru competiții majore, Campionatele Mondiale din 1994 și 1998, precum și Campionatele Europene din 1996 și 2000. A antrenat: FC Vaslui, FC Brașov, Sportul Studențesc, Rapid București, FC Chindia Târgoviște, a fost selecționerul naționalei de tineret U-21 a României. În prezent este antrenor la Petrolul Ploiești.

1974 – S-a născut Moise Guran

8 iulie 1974, Drobeta-Turnu Severin

Jurnalist pe teme economice, politician. A absolvit Facultatea de Drept din cadrul Universității București și apoi a urmat cursurile Școlii BBC pentru televiziune. A fost reporter la Tineretul Liber, reporter special la Evenimentul Zilei, redactor la Academia Cațavencu, redactor economic la Informația Bucureștiului. Din anul 1999 a lucrat în televiziune, mai întâi reporter și corespondent economic la postul TV Antena 1, a realizat emisiunea Biz Bazar la postul TV Antena 3, a prezentat emisiunea Ora de business la TVR2, apoi la TVR 1, emisiunea Biziday la Digi 24. A prezentat și realizat emisiunea România în direct la postul de radio Europa FM. La 15 ianuarie 2020 a anunțat că se retrage din mass-media și se înscrie în USR, dar a renunțat rapid la politică.

1984 – A încetat din viață George Brassaï (Gyula Halász jr.; 9 septembrie 1899 – 8 iulie 1984)

Fotograf, sculptor și cineast francez de etnie maghiară, născut la Brașov.

1992 – A încetat din viață Zephi Alșec (22 februarie 1923 – 8 iulie 1992)

Actor de teatru și film; unul dintre fondatorii Teatrului Municipal din Ploiești, unde a jucat toată viața.

1994 – A încetat din viață George Hanganu (30 martie 1914 – 8 iulie 1994)

Istoric literar și comparatist, profesor.

2010 – A încetat din viață Adrian Podoleanu (26 august 1928 – 8 iulie 2010)

Pictor; profesor și decan al Facultații de Arte Plastice, la Universitatea de Arte „George Enescu” din Iași.

2011 – A încetat din viață Emanuel Diaconescu (7 februarie 1944 – 8 iulie 2011)

Inginer mecanic, profesor universitar; membru corespondent al Academiei Române.

2013 – A încetat din viață Ștefan Iureș (Ștefan Iuster; 7 mai 1931 – 8 iulie 2013)

Poet, prozator, traducător; scriitor de literatură pentru copii și eseist; reprezentant al realismului socialist în anii ’50–’60.

2014 – A încetat din viață Nicolae M. Nica (1917 – 8 iulie 2014)

Artist popular, sculptor, creatorul Muzeului Sătesc Chilia-Făgețelu.

2023 – A încetat din viață Dorel Schor (30 iulie 1939 –  8 iulie 2023)

Scriitor umorist, gazetar și cronicar plastic israelian de limbă română; semna și Dorel Șora.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită