8 Iunie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Biserica din Dealul Viilor din București a devenit Catedrală mitropolitană

 

1593 – S-a născut Gheorghe Rákóczi I

Rákóczi György I de Felsővadász; 8 iunie 1593, Szerencs, Comitatul Zemplén, Ungaria Centrală – 11 octombrie 1648, Alba Iulia, Principatul Transilvaniei

Principe al Transilvaniei între anii 1630–1648. În timpul domniei sale, Principatul Transilvaniei, aflat sub suzeranitate otomană, a trecut printr-o epocă de înflorire economică, de afirmare politică și culturală, întărindu-se puterea centrală. A promovat o politică absolutistă care a fost dublată de tendința de răspândire a calvinismului. A sprijinit folosirea limbii materne în liturghie și în învățământ, nu numai în cazul comunității maghiare, dar și în cazul românilor și sașilor. La îndemnul lui și pe cheltuielile Principatului s-a tipărit în tipografia domnească de la Alba Iulia prima traducere completă a Noului Testament în limba română, Noul Testament de la Bălgrad, cunoscut și sub denumirea de Biblia Rakocziana. De numele lui se leagă înființarea în 1669 a sistemului educațional elementar în limba română, bazat pe școli primare („népiskola”), după ce soția lui, Zsuzsanna Lorántffy a înființat prima școală românească medie la Făgăraș (1657).

1668 – Biserica din Dealul Viilor din București a devenit Catedrală mitropolitană

La puțină vreme după înscăunarea mitropolitului Teodosie al Ungro-Vlahiei, domnitorul Radu Leon (1664–1669), a hotărât prin hrisovul domnesc din 8 iunie 1668, ca biserica din Dealul Viilor din București, cu hramul Sfinții Împărați Constantin și Elena, ctitoria domnitorului Constantin Șerban Basarab, să devină Catedrală mitropolitană, rang păstrat până în anul 1925 când, prin ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la calitatea de Patriarhie, a devenit Catedrală patriarhală.

1838 – Prima bibliotecă publică națională

La 8 iunie 1838 s-a deschis oficial pentru cititori Biblioteca Colegiului Sfântul Sava.

Înființarea unei biblioteci publice, indirect succesoare a Bibliotecii Mitropoliei Țării Românești, a fost stabilită conform Regulamentului Organic, la 1 iulie 1831. S-a constituit prin legea Regulamentul școlilor din 1833, iar în 1836 Eforia Școalelor a elaborat și a pus în aplicare primul Regulament de organizare și funcționare a unei biblioteci publice românești. Fondul de carte, care includea aproximativ 8.000 de volume, provenea din patrimoniul Bibliotecii Mitropoliei Bucureşti. Organizarea şi catalogarea publicaţiilor erau făcute pe grupe lingvistice, iar în cadrul fiecăreia, pe domenii. Primul catalog al bibliotecii a fost tipărit, în două volume, în anii 1846–1847, prin îngrijirea profesorului bibliotecar Iosif Genilie.

1839 – S-a născut Mihail Cristodulo Cerchez

8 iunie 1839, Bârlad – 12 iulie 1885, Iași

General care a condus trupele române în războiul de Independență (1877) la Grivița, Bucov, Opanez, Smârdan, Plevna, Vidin. A urmat Academia Mihăileană din Iași. S-a înrolat voluntar în armată, în anul 1855, cu gradul de cadet. A condus trupele Diviziei 2 și 1 Infanterie în acțiunile de apărare de pe Dunăre. A asigurat spatele Armatei de operații și apoi încercuirea trupelor otomane de la Plevna, comandând Divizia de rezervă. A participat la capitularea lui Osman-pașa, refuzând să primească sabia acestuia, pe motiv că nu are aprobarea Domnitorului Carol I. (Sabia lui Osman-pașa a fost luată de generalul rus Ganețki). A comandat Divizia 2 Infanterie în luptele de la Vidin. De la data de 6 septembrie 1877 a fost comandantul Armatei de Operații. A fost decorat cu: Steaua României în grad de ofițer, Virtutea Militară de aur, Trecerea Dunării, Apărătorii Independenței. A fost membru al Societății literare Junimea.

1862 – A fost asasinat Barbu Catargiu

La ieșirea din Cameră, după terminarea ședinței, prim-ministrul Barbu Catargiu, negăsindu-și trăsura la scară, a fost invitat de colonelul Nicolae Bibescu, prefectul poliției, în trăsura sa. Era între orele 5–6 seara. Trăsura deschisă trecea pe sub clopotnița Mitropoliei când s-au auzit două focuri de armă. Un glonte l-a lovit pe Barbu Catargiu în cap, omorându-l pe loc, celălalt a trecut pe la urechea lui Bibescu, care de-abia după vreo sută de pași a reușit să oprească caii speriați. La locul crimei a fost găsit un pistol ruginit. Criminalul dispăruse în viile de pe dealul Mitropoliei. Nici până acum nu a fost aflat criminalul, dar oricine ar fi fost acesta, se poate presupune cu o mare doză de probabilitate că asasinarea lui Barbu Catargiu nu a fost opera unui individ izolat, ci urmarea unui complot bine organizat.

Asasinatul a rămas în istorie ca primul asasinat politic și cel mai misterios din istoria modernă a României.

1862 – A încetat din viață Barbu Catargiu (26 octombrie 1807 – 8/20 iunie 1862)

Jurnalist și politician; primul-ministru al Principatelor Unite ale Moldovei și Valahiei; unul dintre fondatorii grupării politice conservatoare în România; descendent direct al Domnului Constantin Brâncoveanu.

1867 – Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria

La 27 mai/8 iunie 1867, Franz Joseph I, împăratul Austriei (1848–1916), încoronat și rege al Ungariei (1867–1916), a abrogat Legea despre egala îndreptățire a națiunii române cu celelalte naționalități și religii, precum și Legea despre caracterul oficial al limbii române în Transilvania, votate de Dieta Transilvaniei de la Sibiu în 1865, aprobând Legea privind încorporarea Transilvaniei la Ungaria. A pus astfel capăt disensiunilor cu nobilimea maghiară prin crearea unui stat dualist: Austro–Ungaria.

1877 – S-a născut Nicolae Vulovici

8 iunie 1877, Calafat – 8 septembrie 1916, Sânmartin, Comitatul Ciuc/Harghita

Poet şi ofiţer de carieră în armata română în timpul primului război mondial. A urmat Şcoala de ofiţeri din Craiova, a fost trimis la Şcoala de Ofiţeri de Artilerie de la Bucureşti, pe care a absolvit-o în 1900, cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat la Craiova la Regimentul 26 infanterie Rovine. În 1908, avansat la gradul de locotenent, a fost transferat la Suceava, în Regimentul 16 infanterie; în anul 1912, cu gradul de căpitan, a ajuns la Regimentul 15 Infanterie Războieni (Piatra Neamţ) cu care a plecat în luptă, la intrarea României în primul război mondial și sub drapelul căruia va cădea la datorie. A fost primul căzut la datorie dintre ofițerii Regimentului. A fost decorat cu medalia Bărbăţie şi credinţă, iar post-mortem cu ordinul Steaua României. A fost unul dintre principalii poeți-militari români creatori de versuri cu tematică militară și patriotică. A scris versuri ostăşeşti, a făcut parte din primul colectiv de conducere al revistei Ramuri, unul dintre primii poeţi ai acestei publicaţii. A fost membru fondator al publicației Noua revistă olteană. A mai colaborat la Semănătorul, Neamul românesc literar, Junimea literară etc. A publicat volumele Vitejeşti. Poezii şi Stihuri oţelite.

1881 – Guvernul Dimitrie C. Brătianu a demisionat

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Dimitrie C. Brătianu, fratele lui Ion C. Brătianu, de la care a preluat guvernarea în perioada 10 aprilie 1881–8 iunie 1881, când acesta a organizat ceremonia de încoronare a lui Carol I și a soției sale, Elisabeta, ca suverani ai României. A participat la încheierea Pactului de familie. Când ministrul de Război a primit vot de blam în Senat, înțelegând că a pierdut sprijinul majorității parlamentare liberale, primul ministru a demisionat.

1884 – Modificarea Constituției României din 1866

Modificarea Constituției a fost aprobată în Cameră la 5 iunie și la Senat în 7 iunie, și a fost promulgată la 8 iunie. Legea electorală s-a aprobat în Cameră și Senat în 6 iunie și s-a promulgat la 9 iunie. Prin modificările la legea electorală, numărul senatorilor creștea de la 70 la 148, al deputaților de la 120 la 183 iar numărul colegiilor electorale se reducea de la 4 la 3 pentru Adunarea Deputaților. Votarea legii a marcat ruptura definitivă dintre cele două principale grupări ale Partidului Liberal: brătieniștii și rosettiștii.

1892 – A încetat din viață Dimitrie C. Brătianu

1818, Pitești – 8 iunie 1892, București

Diplomat și om politic, pentru o scurtă perioadă prim-ministru al României. A fost primul fiu al stolnicului Constantin Brătianu şi al Anastasiei Tigveanu, fratele I. C. Brătianu. A urmat studiile secundare la Liceul Sfântul Sava din Bucureşti. În 1835 a obţinut diploma de bacalaureat la Paris, unde a urmat Facultatea de Medicină, apoi Facultatea de Drept (1841). A audiat prelegeri ale lui Edgar Quinet şi Jules Michelet, la Collége de France. S-a remarcat în Societatea studenţilor români de la Paris şi a intrat în francmasonerie. Participant la Revoluția de la 1848 din Țara Românească, a făcut parte din Comitetul revoluţionar, a fost trimis de Guvernul provizoriu a agent diplomatic la Viena și Budapesta. După înfrângerea revoluției, a plecat în exil, pledând în presă şi la diverse cancelarii, pentru cauza naţională a românilor. În 1857 a revenit în ţară, a intrat în Divanul ad-hoc și în Adunarea Electivă de la Bucureşti. Domnul Al.I. Cuza i-a dat misiunea de a pleda pentru recunoașterea Unirii în marile capitale occidentale. A fost membru marcant al Partidului Național Liberal, deputat, ministru, primar general al Bucureștiului,  prim-ministru al României. A fondat ziarul Naţiunea și Partidul Liberal Democrat, desprins din PNL.

1897 – Cinematograful Lumière din Paris a prezentat primele trei filme de actualități românești

Subiectele au fost filmate de operatorul Paul Menu din inițiativa ziarului L’Indépendence Roumaine. Defilarea, a fost un film documentar-reportaj despre defilarea militară din București, din 10 mai 1897, cu ocazia Zilei Naționale a României, alături de alte două filmări, realizate în aceeași zi, de același cineast și legate tot de sărbatorirea zilei de 10 mai. Lucrările de laborator au fost executate la firma Lumiere din Lyon. Peliculele nu s-au păstrat.

1897 – S-a născut A. Pop Marțian

Atanasie V. Popescu; 8 iunie 1897, Șerbănești–Nenciulești, Vâlcea – 14 ianuarie 1969, București

Actor și regizor, scriitor, membru al Societății Scriitorilor Români. A urmat Conservatorul Cornetti din Craiova, clasa lui Al. Dem-Dan. A jucat la Teatrul Național din Craiova, Teatrul „Maria Ventura”, Teatrul Național și Teatrul Tineretului din București. A fost distribuit în: Legenda funigeilor de Șt. O. Iosif și D. Anghel, Asasinul, Mândrie și amor de G. Olmet, Fata din dafin de A. Maniu și S. Froda, O scrisoare pierdută de I.L. Caragiale, Răzvan și Vidra de B.P. Hasdeu. A fost secretar literar la Teatrul Național din Craiova, profesor, decan o vreme, la Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A primit titlul de Artist emerit. Ca scriitor, a debutat în revista Flamura din Craiova, iar primul său volum de versuri, Serile cătunului, a apărut în 1929. A colaborat la Flamura, Gândul nostru, Universul literar, Ramuri, Gândirea, Viața literară, Convorbiri literare, Rampa etc.

1898 – A încetat din viață Constantin Esarcu (5 noiembrie 1836 – 8 iunie 1898)

Naturalist, medic, pedagog, diplomat și om politic; a fondat Societatea Filarmonică; a inițiat subscripția publică pentru Ateneul român; membru corespondent al Academiei Române.

1904 – S-a născut Gabriel Drăgan

8 iunie 1904, Nicorești, Galați – 11 februarie 1981, Nicorești

Poet și prozator. Absolvind cu mențiunea Magna cum laude Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1929), a fost, mai întâi, profesor suplinitor în Diciosânmărtin, Dumbrăveni și Aiud, apoi funcționar în Ministerul de Externe, condus de Nicolae Titulescu. În 1923, a debutat cu versuri în ziarul Reformatorul din Piatra Neamț, unde a fost redactor la Telegraful și director al revistei literare Freamătul. A colaborat cu poezie, cronică literară, fragmente din monografii la Tribuna nouă, Floarea soarelui, Târnava, Universul literar, Universul, România literară, Convorbiri literare, Foaia interesantă, Izbânda, Luceafărul literar și critic, Îndreptar, Banatul literar, Propășirea, Basarabia, Provincia etc. Între 1933–1935 a scos, la București, Reacțiunea literară. Părăsind Bucureștiul pentru a se retrage în satul natal, din 1963 până în 1967 a fost profesor de Limba română în Nicorești. A publicat un volum de versuri, Trofee de aur (1937), un studiu despre Forțele naționalismului creator (1937) și romanul Pe frontul Mărășești învie morții (1934).

1905 – A încetat din viață Prințul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen (22 septembrie 1835 – 8 iunie 1905)

Primul fiu al prințului Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I al României și tatăl Regelui Ferdinand I al României.

1918 – Instituirea Medaliei Crucea Comemorativă a Războiului 1916–1918

Distincție comemorativă românească instituită de Regele Ferdinand I prin Decretul Regal nr. 1744, care a fost conferită tuturor participanților la Primul Război Mondial. Pentru militarii care au participat la lupte, crucea comemorativă s-a conferit cu barete metalice pe care sunt înscrise localitățile sau zonele în care au avut loc luptele la care titularii au participat. Decretul de instituire precizează 11 barete: Ardeal, Cerna, Jiu, Carpați, Oituz, București, Turtucaia, Dobrogea, Mărăști, Mărășești, Tg. Ocna, ulterior fiind instituite noi barete: Dunărea, Siberia (pentru Corpul voluntarilor români din Siberia), Italia (pentru ofițerii și gradele inferioare din Legiunea Voluntarilor Români din Italia).

 

1919 – S-a născut Florin Eftimescu

8 iunie 1919, București – 8 martie 1974

Compozitor și pianist, membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. A studiat la Conservatorul din București Pianul și Compoziția, cu Mihail Jora și a trecut licenţa în Drept. A fost profesor de pian la Liceul Militar Muzical, la Conservatorul Lyra, asistent la Academia de Muzică în 1946, apoi, a predat Armonia, fiind conferenţiar, profesor, director de studii, de două ori decan, prorector la Conservator. A compus muzică de teatru, muzică vocal-simfonică, muzică simfonică, muzică de cameră, vocală, corală: Poem pentru violoncel şi orchestră, Sonata pentru pian, Sonata pentru vioară şi pian, Cvartetul de coarde, Lieduri.

1921 – A încetat din viață Nicolae D. Popescu (9 august 1843 – 8 iunie 1921)

Scriitor; a scris romane senzaționaliste cu teme istorice sau inspirate de baladele și tradițiile cu privire la faimoși haiduci și bandiți.

1922 – Nunta Principesei Maria a României cu Regele Alexandru I al Iugoslaviei

Regina Maria a României l-a cunoscut pe Alexandru al Serbiei la Paris, atunci când pleda cauza României, iar Alexandru promova la rândul lui cauza Serbiei. Seriozitatea și pasiunea cu care Alexandru își susținea țara au făcut asupra Reginei Maria o puternică impresie, în gândurile ei încolțind atunci ideea unei căsătorii a fiicei sale mijlocii cu prințul sârb.

Astfel, în ziua de Crăciun a anului 1921, la Castelul Peleș, s-a oficiat în mod solemn logodna dintre Alexandru, noul rege al Iugoslaviei, și principesa Mărioara (Mignon). Ceremonia religioasă a logodnei a avut loc pe 20 februarie 1922, la ora 17, la Palatul Cotroceni, iar pe 21 februarie seara s-a organizat dineul de gală. Nunta a avut loc la Belgrad, pe 8 iunie 1922.

1922 – Primul meci din istoria echipei naționale de fotbal a României

Cu prilejul nunții regale, avut loc la Belgrad un meci între echipele României și Iugoslaviei care s-a terminat cu scorul de 1:2. Lotul României era alcătuit din jucătorii: Aurel Guga, Adalbert Ritter, Lajos Szilágyi, Elemér Hirsch, Dezső Jakobi, Francisc Rónay, Nicolaus Hönigsberger, Franz Zimmermann, Karl Frech, Paul Schiller și Johann Auer. Primul gol al echipei României a fost marcat de Francisc Rónay, iar Aurel Guga a marcat golul victoriei.

1924 – S-a născut Șura Bogdanovici

Alexandru Bogdanovici; 8 iunie 1924, Soroca, Basarabia – 15 aprilie 1950, Pitești

Poet, membru al Mișcării Legionare, deținut politic. În 1947 s-a înscris la Facultatea de Drept și Filosofie din Iași, a urmat cursul de Actorie al Conservatorului de Muzică și Artă Dramatică din același oraș, înscriindu-se și la Universitatea ieșeană. Deținut politic în numeroase rânduri, în toamna lui 1948, în vreme ce era închis la Suceava, Bogdanovici a început să vorbească despre reeducare, dar nu în sensul ei violent, de mai târziu, ci sub forma unei deziceri formale de crezul legionar și înlocuirea acestuia cu idealurile comuniste. Deși originile acestei idei rămân până astăzi necunoscute, intențiile lui Bogdanovici erau pragmatice, el vizând eliberarea înainte de termen și îmbunătățirea tratamentului deținuților, în condițiile în care mulți dintre cei care se opuseseră regimului ajunseseră deja după gratii. Reeducarea în viziunea lui Bogdanovici includea intonarea cântecelor comuniste de propagandă și discutarea literaturii marxiste, însă majoritatea deținuților s-au opus acestei inițiative, luând-o în derâdere. A răposat în închisoarea Pitești, ca victimă a reeducărilor studențimii arestate, acțiune inițiată de el însuși, călcat în picioare, fără apă, incapabil să își mai controleze sfincterele și suferind halucinații.

1924 – S-a născut Anda Boldur

8 iunie 1924, Sibiu – 4 septembrie 1996, București

Traducătoare. A urmat cursurile Facultății de Drept la Universitatea București. A fost soția poetului și dramaturgului Mihnea Gheorghiu. A debutat în 1943, cu poezia Amintire, în Revista tineretului din Iași. Ulterior s-a dedicat traducerilor. Climatul spiritual al epocii a îndreptat-o inițial spre literatura rusă și sovietică, dar treptat, s-a apropiat și de alte literaturi. A transpus în limba română titluri din Tennessee Williams, Edward Albee, Beaumarchais, Paul Claudel, Nazim Hikmet etc. A adaptat sau dramatizat texte clasice din Jules Verne (Taina castelului din Carpați), Cehov (Un Hamlet de provincie) sau Stendhal (Vanina Vanini). Unele dintre aceste adaptări au fost montate pe scenele unor teatre din București, Sibiu, Cluj sau Craiova, cele mai multe au fost utilizate, însă, ca scenarii radiofonice sau de televiziune. Povestirile, reportajele și însemnările de călătorie, scrise între timp, fie le-a rostit la Radio, fie le-a încredințat unor reviste sau almanahuri.

1926 – S-a născut Anatol Vieru

8 iunie 1926, Iași – 8 octombrie 1998, București

Compozitor, pedagog și teoretician al muzicii românești clasice a secolului al XX-lea. A studiat Muzicologia și Compoziția la Conservatorul de Muzică din București (1946–1949) cu Leon Klepper, Paul Constantinescu și Constantin Silvestri. Ulterior și-a continuat studiile la Conservatorul din Moscova (1951–1954) cu muzicianul și compozitorul armean Aram Hachaturian. În 1978 a susținut, în Cluj, teza de Doctorat în Muzicologie De la moduri, spre un model al gândirii muzicale intervalice. A fost cadru didactic la catedra de Orchestrație și mai târziu la catedra de Compoziție ale Conservatorului din București, unde a parcurs toată ierarhia universitară. A fost invitat să susțină lecții și conferințe la universități din SUA, Canada, Israel, Geneva etc. A compus peste 120 de lucrări de toate genurile, între care șapte simfonii: Oda tăcerii, La un cutremur, M. Eminescu, Exodus, Anul soarelui; opt cvartete pentru coarde; muzică de film: Când primăvara e fierbinte, Ciucurencu, Procesul alb, Brâncuși la Târgu-Jiu, Soarele negru, O sută de lei, Felix și Otilia, Marele singuratic, Întoarcerea lui Vodă Lapușneanu; numeroase concerte și piese de muzică corală, cu sau fără orchestră: Miorița (oratoriu), Scene nocturne (pe versuri de Federico García Lorca), Vocale (pe versuri de Giuseppe Ungaretti), Daniil și multă muzică de cameră.

Anatol Vieru – Simfonia a VII-a „Anul soarelui calm” (1992–1993) • Filarmonica Banatul Timișoara, Dirijor Remus Georgescu

1930 – Carol de Hohenzollern-Sigmaringen – Rege al României

Carol a fost primul născut al viitorului rege Ferdinand I al României și al soției sale, Principesa Maria. Revenit clandestin în țară, Parlamentul l-a proclamat oficial Rege al României, în urma restaurației carliste sub numele Carol al II-lea, iar tânărul Rege Mihai I a redevenit prinț moștenitor, primind titlul de Mare voievod de Alba Iulia. Pentru prima oară în istoria modernă a Europei un tată urma la tron fiului său. După depunerea jurământului, Carol a rostit un discurs în care a ținut să menționeze că nu venea cu gânduri de răzbunare și că a șters din inimă „și cea din urmă umbră de mâhnire”. Totodată, a precizat că el nu a renunțat de bună voie la drepturile și obligațiile care îi reveneau ca moștenitor al tronului, ci a fost silit să plece în pribegie de „de aceea care au încercat prin acțiunea lor nechibzuită să rupă legătura indisolubilă dintre mine și tot ce simte românește”. Carol și-a declarat hotărârea de a strânge „într-un mănunchi pe toți cei care au voința și puterea de a colabora pentru propășirea patriei” și a lansat un apel către toți românii „fără deosebire de opinie politică” să se strângă în jurul tronului.

Între 1930–1940 ziua de 8 iunie a fost sărbătoare oficială în România, serbând urcarea pe tron a regelui Carol al II-lea. Ziua era serbată cu defilări militare și cu demonstrații ale străjerilor.

1930 – S-a născut Octavia Țarălungă

Maria Octavia Țarălungă; 8 iunie 1930, Vaidei–Romos, Hunedoara

Artistă plastică și ilustratoare, membră a Uniunii Artiștilor Plastic din România, din 1970. A studiat la secția de Grafică a Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București sub îndrumarea lui Jules Perahim, absolvind în 1955. A lucrat în domenii diverse: grafică de șevalet, litografie, grafică publicitară, ilustrație de carte. A ilustrat peste 100 de cărți pentru copii și pentru 20 de ani a realizat ilustrații pentru Editura Didactică și Pedagogică – manuale școlare, reviste, și alte materiale didactice. A expus lucrări de grafică în Polonia, India, Germania, Republica Modova, Italia. Și-a dedicat întreaga viață copiilor și cărților dedicate acestora, realizând ilustrații pentru cărți educaționale, cărți de colorat și cărți de povești, printre care: Crăiasa zăpezii de Hans Christian Andersen, Hai să-l ajutăm pe Moty!, Moty e tot mai isteț, Abecedarul din iarbă, de Titel Constantinescu, Frumoasa-Frumoaselor de Petru Rezuș, Palatul de cleștar de Barbu Delavrancea, Clopoței și prichindei de Virgil Carianopol, Râsete fără catalog de Nicolae Saftu, Secretul celor două Lotte de Erich Kastner, Pădure-Împărat de Gheorghe Onea, O carapace călătoare de Gabriel Cheroiu, Fetița care eram de Cleopatra Lorințiu, Legende din Carpați de Valeriu Ocrain, Albă ca făina și cei șapte covrigi: o poveste cu umor de la Moară la Cuptor de Gheorghe Scripcă, Carte de colorat cu…albine de Octavia Țarălungă etc.

Biografie ilustrată: Octavia Țarălungă [ColoRo]

1933 – S-a născut Cristina Tacoi

8 iunie 1933, Plenița, Dolj – 27 aprilie 2010, Craiova

Actriță a Teatrului „Nottara” din București și scriitoare, membră a Asociației Scriitorilor București. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1955 și a fost repartizată la teatrul din Oradea. Chiar în primul an, la primul mare concurs de teatru la nivel național, Decada dramaturgiei originale 1956, a luat Premiul I pentru Interpretare feminină cu rolul Ioana din spectacolul Inima noastră de Valeriu Luca. După patru stagiuni, s-a transferat la Teatrul „Nottara” din București. Literar, după debutul, cu poezie, în 1947, la Revista noastră, editată de liceul la care era elevă, a publicat în 1966 la Ramuri. A fost prezentă și în Luceafărul, Amfiteatru, Gazeta literară, Familia, Viața românească, România literară, Tribuna etc. Dintre cărțile sale: Așezare de lucruri, Epitaf pentru iarbă: poeme, Anotimpuri, Prințul chiparos, Hesperara. A jucat în câteva filme: Răscoala, Din nou împreună, Căruța cu mere, Moromeții, Craii de Curtea Veche, În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură, Binecuvântată fii, închisoare, Maria, Examen.

Căruța cu mere (1983) • Regia George Cornea. Cu: Ion Dichiseanu, Dinu Manolache, Radu Gheorghe, Florina Cercel, Tania Filip, Ion Besoiu, Mihai Mălaimare, Cristina Tacoi, Eugenia Bosânceanu etc.

1934 – S-a născut Petru Codrea

8 iunie 1934, Giulești, Maramureș – 7 iunie 2010, Iași

Jurnalist, profesor, scriitor și consultant media; membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. După absolvirea liceului, neavând un dosar bun, a lucrat ca strungar la o fabrică din Vatra Dornei și la Institutul Politehnic din Iași, timp în care a frecventat Cenaclul „Ion Luca” și a colaborat la ziarele Flacăra Iașului, Sportul Popular, Neuer Weg, Pentru Patrie, Aripile Patriei etc. A urmat apoi Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, având o prodigioasă activitate științifică în cercurile studențești și obținând 3 ani consecutiv locul I pe țară la sesiunile anuale și repartiție la catedra Universității din Iași. A abandonat repartiția pentru un post de reporter la Radio București, între 1963–2000 slujind Radioteleviziunea Română. A scris volumele: Cerbul de Aur ’71 (în colaborare cu Victor Crăciun), Gânduri închinate lui Enescu (în colaborare cu Victor Crăciun), Teatrul radiofonic (vol. I), Probleme internaționale. A fost distins cu Ordinul Ziariștilor clasa I de aur.

1934 – S-a născut Ion Petrică

8 iunie 1934, Moldovița, Caraș-Severin – 27 mai 2012

Lingvist, comparatist, traducător și istoric literar, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A urmat cursurile de Filologie polonă ale Universității Jagiellone din Cracovia, pe care a absolvit-o în 1958. Din anul 1959 a fost încadrat la Catedra de Limbi Slave a Universității București, unde a urcat toate treptele ierarhiei universitare, de la asistent (1960), lector suplinitor, lector; după obținerea (în 1974) a titlului de Doctor în Filologie, cu teza Confluențe culturale româno-polone în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, a devenit conferențiar, pentru ca între anii 1993–2004 să ocupe postul de profesor universitar. După pensionare a fost profesor consultant la Catedra de Limbi Slave din cadrul Facultății de Limbi Străine, Universitatea București, și conducător de doctorat, contribuind și pe această cale la afirmarea studiilor de istorie literară slavă în România. A fost de două ori șef al Catedrei de Limbi Slave, iar din 1973 până la momentul ieșirii la pensie a îndeplinit și funcția de șef al secției de Polonă. A fost membru al Asociației Slaviștilor din România, al colegiului de redacție al revistei Romanoslavica.

1935 – S-a născut Victor Frunză

8 iunie 1935, Dumitrești, Râmnicu Sărat/Vrancea – 27 iulie 2007, Aarhus, Danemarca

Scriitor, jurnalist și disident. A urmat Facultatea de Ziaristică din București și Facultatea de Ziaristică a Universității „Lomonosov” din Moscova. A lucrat ca redactor și realizator de emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română, apoi la Televiziunea Română. A fost profesor de Jurnalism audio-vizual la Facultatea de Ziaristică în cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu” București. În 1978 a publicat prin intermediul agenției de știri Reuters o scrisoare critică la adresa regimului de dictatură din RSR. Anchetat și apoi expulzat din țară în 1980, s-a stabilit, împreună cu soția și fiul său, la Århus, Danemarca. A înființat editura Nord, a editat revista de studii asupra fenomenului politic românesc Alergătorul de la Marathon. A publicat o seamă de lucrări politice și istorice, între care eseurile consacrate drepturilor și libertăților omului, Pentru drepturile omului în România, și ampla lucrare istorică consacrată comunismului românesc Istoria PCR. După 1989, a revenit în România, unde a tipărit o ediție jubiliară a poeziilor lui Mihai Eminescu. Pe lângă publicațiile editoriale de mai sus, a fost autorul unor volume de versuri: Globul din stânga; proză: Privegheați lângă privighetori; proză turistică: Muzeu Sentimental; teatru: Marea gară nouă; istorie: Istoria stalinismului în România, Istoria comunismului în România. Cea mai recentă apariție editorială: Destinul unui condamnat la moarte: Pamfil Șeicaru. A fost membru fondator al Alianței Civice, membru în Consiliul Național, membru al Senatului AC.

1937 – S-a născut Gelu Ionescu

Gheorghe Ionescu; 8 iunie 1937, Galați

Critic și istoric literar, eseist, jurnalist, membru al Uniunii Scriitorilor din 1976. Absolvent al Facultății de Filologie din cadrul Universității București (promoția 1963), a fost asistent, apoi lector la Catedra de literatură comparată și teorie literară a Facultății de Limba și Literatura Română, Universitatea București, din 1963 până în 1982, an în care s-a exilat. A obținut titlul de Doctor în Filologie al Universității București în 1973, specialitatea Literatură comparată. A fost Senior Program Editor la Radio Europa Liberă timp de doisprezece ani (1983–1995), comentator politic și realizator al programului Actualitatea culturală românească. Din 1995, a fost lector de Literatura și limba română la Institutul de Romanistica al Universității din Heidelberg până în 2002, când s-a pensionat. Locuiește la München, din 1983. A colaborat, din 1962 până astăzi, la revistele: Contemporanul, Viața românească, Amfiteatru, România literară, Vatra, Steaua, Apostrof. Dintre lucrările publicate: Romanul lecturii (1976, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor), Orizontul traducerii, Les débuts littéraires roumains d’Eugène Ionesco. 1926–1940, aceasta din urma fiind versiunea prescurtată a volumului Anatomia unei negații (Premiul pentru critică al Uniunii Scriitorilor), volum respins de cenzura comunistă din 1973 până în 1989. De același autor: Copacul din cîmpie (Marele Premiu ASPRO pe 2003 la Târgul Internațional de Carte Bookarest din 2004) și Covorul cu scorpioni.

1939 – S-a născut Florica Ungur

8 iunie 1939, Fâșca–Vârciorog, Bihor – 4 august 2011, Oradea

Cântăreață de muzică populară din Bihor și profesoară de Limba latină. Primele melodii le-a învățat de la mama sa (Ileana Cociuba), pe care ulterior le-a înregistrat. A urmat Școala Populară de Artă, apoi a absolvit cursurile Universității din București, secția Limbi clasice (latină și greacă veche) și a fost profesoară de Limba latină în liceu. Interpreta a reușit să culeagă, să interpreteze și să înregistreze peste 150 de melodii de o valoare inestimabilă pentru sufletul românesc. A înregistrat primul disc Electrecord în anul 1970, la vârsta de 31 de ani. A mai înregistrat încă nouă discuri, cinci casete audio și un CD. A colaborat cu mari orchestre, ansambluri și dirijori, a participat ca invitată la cele mai mari festivaluri de folclor din țară și din străinătate, a avut emisiuni și înregistrări la toate posturile naționale de televiziune.

Florica Ungur – Bate vânt de la Oradea

1946 – S-a născut Dumitru Orășeanu

8 iunie 1946 – 9 septembrie 2017

Medic pediatru și profesor universitar. A urmat cursurile Universității de Medicină și Farmacie „Carol Davila”, absolvite în 1971. În 1992 a obținut titlul de Doctor în Medicină cu teza Boli respiratorii cronice la copii. S-a specializat în electrocardiografie, genetică medicală, cu competențe în pneumologie, toxicologie, și ecografie generală. A fost, pe rând, medic intern, medic rezident, medic specialist pediatru, apoi medic primar pediatru la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu”, în paralel, la UMF „Carol Davila” a urmat și o carieră în domeniul universitar, fiind conferențiar și profesor universitar (din 2005). De asemenea, a fost Șeful Secției Pediatrie III la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Grigore Alexandrescu” (1995–2014), membru fondator al Societății Române de Cardiologie Pediatrică; membru fondator și președinte (2010–2014) al Societății Române de Pneumologie Pediatrică.

1948 – S-a înființat Academia Republicii Populare Române

Prin Decretul prezidențial nr. 76/8 iunie 1948 privind transformarea Academiei Române în Academia Republicii Populare Române, Academia Română a fost desființată, înființându-se în schimb o instituție complet nouă, subordonată direct Consiliului de Miniștri, sub numele de Academia Republicii Populare Române. Decretul a intrat în vigoare a doua zi, 9 iunie. Conform prevederilor decretului, nu era vorba despre o transformare a fostei academii, în prevederile decretului neexistând nicio clauză care să prevadă o continuitate între cele două instituții. La 12 august al aceluiași an, a fost publicat și Statutul de organizare și funcționare a Academiei RPR. În art. 3 al decretului se specifica în mod expres: „Nu pot fi membri ai Academiei RPR persoane care, prin activitatea lor, s-au pus în slujba fascismului și reacțiunii, dăunând prin aceasta interesele țării și ale poporului”. Nu s-au mai regăsit 113 membri ai Academiei Române (26 titulari, 58 corespondenți și 29 de onoare), aceștia fiind epurați din secțiile Academiei Române. Între aceștia se aflau nume importante ale culturii și științei românești: Lucian Blaga, Ioan A. Bassarabescu, Mihai Codreanu, Adrian Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Nicolae Bănescu, Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Scarlat Lambrino, Alexandru I. Lapedatu, Ioan Lupaș, Constantin Marinescu, Ștefan Meteș, Ion I. Nistor, Petre P. Panaitescu, Zenovie Pâclișanu, Radu R. Rosetti, Teofil Sauciuc-Săveanu, Alexandru Tzigara-Samurcaș, Nicolae Bagdasar, Petre P. Negulescu, Ion Petrovici, Constantin Rădulescu-Motru, Grigore Tăușanu, Simion Mehedinți, Mihai David, Vintilă Mihăilescu, Nicolae Al. Rădulescu, Gheorghe Ionescu-Sisești, Victor Bădulescu, Mircea Cancicov, Ion I. Lapedatu, Ion Răducanu, Victor Slăvescu, Gheorghe Tașcă, Alexandru Costin, George Fotino, Emil Hațieganu, Gheorghe G. Mironescu, Ioan I. Papp, Traian Pop, Nichita Smochină, Anibal Teodorescu, Dimitrie Gusti, Nicolae Petrescu, Constantin Brăiloiu, Tiberiu Brediceanu, Arthur Gorovei, Ion Mușlea, Florian Ștefănescu-Goangă, Sabin Manuilă, Theodor Angheluță, Nicolae N. Donici, Octav Onicescu, Constantin C. Popovici, Petre Sergescu, Horia Hulubei, Ștefan Procopiu, Gogu Constantinescu, Nicolae Vasilescu-Karpen, Traian Vuia, Constantin I. Angelescu, Nicolae Ionescu-Sișești, Iuliu Moldovan, Marius Sturza, George Udrischi, Negoiță Dănăilă, Costin D. Nenițescu, Petre Antonescu, Iuliu Maniu, Gheorghe Tătărescu, Nicolae Bălan, Nicolae Colan, Iuliu Hossu, generalul Paul Teodorescu etc.

Noua listă cuprindea o serie de nume noi, ale unor personalități legate de Partidul Comunist, cum erau Mihai Roller, Nicolae Profiri, Ștefan-Marius Milcu, Simion Iagnov, Petre Constantinescu-Iași și alții. A fost organizată în șase secțiuni și 25 de subsecțiuni, punând accent pe științele exacte și aplicate și marginalizând științele socio-umane.

1959 – S-a născut Marina Procopie

8 iunie 1959, București – 6 iulie 2018

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, secția Actorie (promoția 1984).
A debutat, încă din anul I de facultate, în filmul lui Sergiu Nicolaescu, Wilhelm Cuceritorul (1982). A fost repartizată la Teatrul de Nord din Satu Mare în perioada 1984–1990. De asemenea, a făcut parte din echipa de actori a Teatrului „Ion Creangă” din București. A jucat în piese de teatru: Cum se cuceresc femeile de Woody Allen, Simple coincidențe de Paul Everac, Trandafirii roșii de Zaharia Bârsan și în filme: Prea cald pentru luna mai, Adela, Colierul de turcoaze, Există joi?, Nobody’s Children, Ajunul Crăciunului, Orient Express, Carol I, Loverboy etc.

Adela (1985) • Regia Mircea Veroiu. Cu: George Motoi, Marina Procopie, Valeria Seciu, Ștefan Sileanu, Adrian Pintea etc.

1964 – Acordul privind realizarea și exploatarea Sistemului hidroenergetic Porțile de Fier

S-a parafat la București Acordul din 30 noiembrie 1963 privind realizarea și exploatarea Sistemului hidroenergetic și de navigație Porțile de Fier, pe fluviul Dunărea, publicat în Buletinul Oficial nr. 7/8 iunie 1964, dată la care a intrat în vigoare.

1965 – A încetat din viață Mihail Andreescu-Skeletty (19 iulie 1882 – 8 iunie 1965)

Compozitor; dirijor la Opera Română din Cluj; profesor la Conservatorul din Cluj.

1967 – A încetat din viață Otilia Cazimir (Alexandrina Gavrilescu; 12 februarie 1894 – 8 iunie 1967)

Scriitoare, poetă, traducătoare și publicistă, supranumită poeta sufletelor simple, cunoscută ca autoare de versuri pentru copii.

1971 – S-a născut Radu Muntean

8 iunie 1971, București

Scenarist și regizor de lung-metraj. A absolvit în 1994 Academia de Teatru și Film, secția Regie Film. Din 1996 până în prezent, a regizat peste 400 de spoturi publicitare și a câștigat peste 40 de premii naționale și internaționale la festivaluri de publicitate. În 1999 a fost lector universitar la Universitatea Media, Facultatea de Regie Film. Lung-metrajul său de debut, Furia, a primit Premiul pentru debut din partea UCIN. Cel de-al doilea lung-metraj, Hârtia va fi albastră, a deschis Competiția internațională a Festivalului de film de la Locarno. Cel de-al treilea film, Boogie, a fost selectat pentru Quinzaine de Realisateurs, Cannes, 2008, pentru Karlovy Vary, Mar del Plata. Alte filme: Marți, după Crăciun, Vorbitor.

Boogie (2008) Partea I • Regia  Radu Muntean. Cu: Dragoș Bucur, Anamaria Marinca, Mimi Brănescu, Adrian Văncică

1972 – S-a născut Adrian Igrișan

8 iunie 1972, Arad

Muzician, solistul trupei Cargo. Cântă de la vârsta de 13 ani. Pentru început, a cântat la baterie, un an mai târziu începându-și activitatea ca vocalist, de atunci urmând aproximativ 22 de ani de studii canto și tehnici vocale, fiind autodidact. Cântă și la chitară, bas, clape și altele, însă abilitățile de instrumentist nefiind perfecționate, se axează în special pe compoziție. A debutat cu trupa de cartier, ABIS, în 1992, a intrat pe postul de vocalist în trupa Sibiană RIFF, cu care a participat la Festivalul Internațional Rock ’92 de la Arenele Romane din București, alături de toate marile nume din rock-ul românesc, iar în 1994 a înregistrat la Cluj, împreună cu trupa RIFF albumul Doi străini, care include 12 piese. În 1995, a părăsit trupa RIFF, după ce a cântat împreună cu Cargo într-un concert de susținere pentru Ovidiu Ioncu Kempes care suferise un accident de motocicletă; după acest concert, a rămas în trupa Cargo pentru a-l suplini pe Kempes până la refacerea acestuia, iar după ce acesta s-a refăcut îndeajuns pentru a reveni pe scenă, a rămas pe post de vocea a 2-a și chitarist-armonie. În 2003, Kempes a plecat în Australia, iar Baciu a rămas vocalist principal al trupei. În anul 2007 trupa Cargo, avându-l ca vocalist pe Adi Igrișan, a înregistrat 22 de piese pentru albumul aniversar XXII.

Cargo (cu Adi Igrișan) – Nu pot trai fara tine

1976 – A încetat din viață Octavian Fodor (17 octombrie 1913  – 8 iunie 1976)

Medic, eseist, scriitor; profesor universitar emerit; membru titular al Academiei Române.

1982 – S-a născut Irina Lăzăreanu

8 iunie 1982

Cântăreață și model din Canada, de origine română. Când avea 5 ani, familia Lăzăreanu a emigrat în Canada din România, stabilindu-se la Montreal, în suburbia Saint-Hubert. La vârsta de 17 ani a participat la un casting și a semnat cu agenția de modelling Giovanni din Montreal. A prezentat colecții pentru mulți designeri de top, Chanel, Balenciaga, Alexander McQueen, Anna Sui, Lanvin, Versace și mulți alții. În muzică, a colaborat cu Sean Lennon și Pete Doherty; în timpul unei prezentări speciale pentru Chanel din Londra, a lansat patru melodii de pe albumul ei, care au fost folosite drept coloană sonoră a spectacolului. Sean Lennon a acompaniat-o la chitară.

Irina Lazareanu – Strange Places

1996 – A încetat din viață Vasile Cocheci (24 octombrie 1922 – 8 iunie 1996)

Inginer chimist; profesor universitar la Facultatea de Chimie a Universității Politehnica Timișoara membru corespondent al Academiei Române.

2007 – Filmul California Dreamin’ (nesfârșit) premiat la Ibiza

Filmul regretatului regizor Cristian Nemescu, a primit premiul special al juriului la prima ediție a Festivalului Internațional de Film Ibiza (29 mai–7 iunie).

California Dreamin’ (nesfârșit) (2007) • Regia Cristian Nemescu. Cu: Armand Assante, Jamie Elman, Răzvan Vasilescu, Maria Dinulescu, Alexandru Mărgineanu, Mădălina Ghițescu

2007 – A încetat din viață Adrian Pintea (9 octombrie 1954 – 8 iunie 2007)

Actor de teatru, film și televiziune și regizor, care a adus o contribuție deosebită scenei și cinematografiei românești.

2008 – Teofan Savu – întronizat Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei

ÎPS Teofan Savu (pe numele de mirean Dumitru Savu), mitropolit al Olteniei, a fost întronizat în demnitatea de arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei, fiind ales de Sfântul Sinod al BOR la 5 martie 2008. Scaunul de mitropolit al Moldovei și Bucovinei era vacant din 12 septembrie 2007, când IPS Daniel a fost validat în funcția de patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. Ceremonia a avut loc la Catedrala Mitropolitană.

2014 – A încetat din viață Veronica Lazăr (16 octombrie 1938 – 8 iunie 2014)

Actriță de film italiană de origine română.

2016 – A încetat din viață H. Zalis (Henri Zalis; 21 mai 1932 – 8 iunie 2016)

Istoric și critic literar, prozator, memorialist și traducător.

2018 – A încetat din viață Tudor Emanuel Popescu (14 ianuarie 1951 – 8 iunie 2018)

Artist monumentalist, pictor, gravor și restaurator de artă medievală românească, profesor; membru al Uniunii Artiștilor Plastici, secția Râmnicu Vâlcea.

2020 – A încetat din viață Costin Mărculescu (29 iunie 1969 – 8 iunie 2020)

Actor de film și cântăreț.

2021 – A încetat din viață Siluana Vlad (28 mai 1944 – 8 iunie 2021)

Schimonahie; coordonatoarea Centrului de Formare și Consiliere Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și stareța Mănăstirii Sfântul Siluan Athonitul din Iași.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită