8 Martie în istoria românilor

~ Amintirile zilei ~

 

Foto: S-a înființat Liga Navală Română (LNR) – Vapoarele Mărăști și Mărășești

 

1407 – Prima mențiune documentară a orașului Târgu Secuiesc

Veche așezare, cu o istorie milenară, este locuită încă din timpul romanilor, așa cum atestă descoperirile arheologilor de acum mai bine de un veac și jumătate. Distrusă de valurile de populații migratoare, pe ruinele vechilor construcții romane, a luat naștere o nouă așezare. În epoca medievală, localitatea era cunoscută sub numele de Asseculi Oppidum și a fost menționat în 1407, cu denumirea Thoryawasara (Târgul Turia). În 1532, orașul este amintit în harta lui Honterus sub denumirea de Neumark, iar denumirea de Târgu Secuiesc apare folosit la mijlocul veacului al XVI-lea (Kyzdy Wasahel), așa cum reiese din documentele vremii și a devenit în scurt unul dintre cele mai importante centre urbane din Ardeal.

1407 – Prima atestare documentară a postelnicului în Moldova

În Evul Mediu, Postelnicul era un dregător în Moldova și Țara Românească, care se ocupa de patul și de odaia de culcare a domnitorului. Avea acces tot timpul la domn. La început a fost un dregător de curte de mică importanță, dar cu trecerea timpului a devenit din ce în ce mai important. I-a fost atribuită sarcina de a introduce soliile sau solicitanții în audiență la domnitor. De aceea trebuia să cunoască și limbi străine. În secolele XVII–XVIII a devenit unul dintre principalii sfetnici ai domnului. Juca rol de mijlocitor între domn și dregători și reprezentanții statelor străine. În relația cu Poarta se ocupa de corespondența domnului cu aceasta și cu pașalele din serhaturi. În secolul XIX, pe măsură ce importanța diplomației a crescut și s-au înființat consulatele, marii postelnici au devenit un fel miniștri pentru relațiile cu exteriorul și aveau uneori împuternicire să negocieze cu străinii în numele domnului.

1629 – S-a născut Ioan Căianu

Ioan Caioni; 8 martie 1629, Căianu Mic, comitatul Solnoc-Dăbâca/Bistrița Năsăud – 25 aprilie 1687, Lăzarea, Harghita

Călugăr franciscan din Transilvania, primul autor român de muzică cultă, constructor și reparator de orgi, culegător de folclor, gânditor renascentist și precursor al iluminismului. În 1675 a fondat o tipografie la Șumuleu Ciuc, unde și-a tipărit propriile publicații, precum și manualele școlare necesare pentru școala franciscanilor din Șumuleu Ciuc. Lucrări: Codex Caioni, Cantus Catolici, Sacri Concentus, Himnarium, Casă aurie.

1856 – Propunerea Contelui Walewski de unire a Moldovei cu Muntenia

Contele Alexandre Walewski, ministrul de externe al Franței și președinte al Congresului de Pace (fiul natural al lui Napoleon I), a reluat, în timpul Congresului de pace de la Paris, propunerea unirii Moldovei cu Muntenia sub conducerea unui prinț străin.

 

1859 – S-a născut Emil Pușcariu

Emil Ion Cavaler de Pușcariu; 8 martie 1859, Veneția de Jos, comitatul Făgăraș/Veneția de Jos–Părău, Brașov – 3 octombrie 1928, Iași

Medic și om de știință, politician și artist plastic. A studiat medicina la Universitatea din Budapesta, obținând Doctoratul în Medicină și chirurgie în 1886. Ulterior, a devenit asistent la Institutul de Anatomie Patologică și Bacteriologie al Universității din București și, din 1887 a fost numit profesor la Catedra de Histologie a Facultății de Medicină din Iași și medic la Spitalul Sf. Spiridon din Iași. Interesat de bacteriologie și, în special, de vaccinarea antirabică, a publicat lucrări ca Dare de seamă despre vaccinațiunea contra turbării sau Despre accidente paralitice. În 1891, a înființat la Iași cel de al patrulea Institut Antirabic din lume, după cele înființate de Louis Pasteur la Paris, M.N. Gamaleia la Odessa și Victor Babeș la București. Aici a pus la punct și a aplicat, începând din 1896, o nouă metodă de vaccinare antirabică denumită ulterior „metoda Babeș-Pușcariu”, una dintre cele mai bune metode la timpul ei, pentru care a primit medalia de aur la un congres internațional în 1904, la Atena. A fost căsătorit cu Elena Densușianu-Pușcariu, cunoscută ca fiind „prima femeie profesor la o clinică de oftalmologie din lume”.

1869 – S-a născut Scarlat Fălcoianu

8 martie 1869 – 3 septembrie 1876

Politician român din secolul al XIX-lea. A fost unul dintre deputații aleși în  Adunarea Electivă a Țării Românești care, în ședința din 24 ianuarie 1859, au votat, în unanimitate, alegerea lui Alexandru Ioan Cuza Domn al Țării Românești. A fost ministru interimar de Externe în guvernul de la București al lui Constantin Kretzulescu (27 martie–6 septembrie 1859), înainte de unirea administrativă a Principatelor Unite, ministrul Justiției în guvernul Dimitrie Ghica (16 noiembrie 1868–27 ianuarie 1870). A fost căsătorit cu Maria Văcărescu-Fălcoianu.

1882 – S-a născut Ignat Bednarik

8 martie 1882, Orșova, Austro-Ungaria/Mehedinți – 11 martie 1963, București

Pictor, desenator și artist decorator, recunoscut mai ales pentru acuarelele sale. A studiat la Școala Națională de Artă din București, între 1898–1900. Și-a făcut debutul artistic în 1910 la Paris, la Salonul de Toamnă organizat la Grand Palais cu un taler decorativ executat în cizelură, reprezentând un urangutan fabulos și un papagal kakatos. Opera sa artistică include lucrări de pictură, acuarelă, desen și ilustrație de carte. Împreună cu soția sa, Elena Alexandra Barabaș-Bednarik, a participat la fondarea Cenaclului Idealist. A fost, printre altele, membru fondator al Sindicatului Artelor Frumoase din România, adept al curentului Art Nouveau și ilustrator al cărților Reginei Maria a României.

Biografie ilustrată [Artindex]

1888 – S-a născut Cornel Medrea

Corneliu Virgiliu Medrea; 8 martie 1888, Miercurea Sibiului – 25 iulie 1964, București

Sculptor și profesor de sculptură, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A urmat Școala de Arte Decorative din Budapesta (1909–1912), unde a lucrat cu sculptorul György Zala. A întreprins călătorii în diverse țări europene, vizitând muzeele de arte plastice. Din 1914 a participat la Saloanele Oficiale din București, la expozițiile grupărilor Tinerimea artistică, Arta română etc. A expus la Bienala din Veneția (1928, 1938, 1956 și 1958) și la multe alte manifestări artistice din străinătate. A fost profesor de Sculptură la Academia de Arte Frumoase din București. A practicat toate genurile sculpturii, cultivând forme pline, robuste, având ca ideal simplitatea realității. Portretele, seriile de maternități, evocările istorice: Dragoș Vodă, Zimbrul, reprezentările alegorice: Atlas, Pescarii, Victorie converg spre manifestarea unei plenitudini, a unui optimism bazat pe afirmarea imaginii umane.

Biografie ilustrată [Artindex]

1891 – S-a născut Gábor Gaál

8 martie 1891, Budapesta – 13 august 1954, Cluj

Publicist, estetician, critic literar, teoretician al realismului socialist, profesor de Filosofie și Istoria literaturii maghiare la Universitatea din Cluj, membru titular (din 1948) al Academiei Române. A absolvit Universitatea din Budapesta și a participat la revoluția proletară din Ungaria. După un scurt exil la Viena, a revenit în Ungaria, unde a fost arestat, apoi a evadat și s-a refugiat în România. A condus revistele Korunk și Utunk. Majoritatea creației sale a fost inclusă în cele patru volume de Válogatott írások [Scrieri alese] (1964, 1965, 1971, 1975), și în volumul Levelek [Scrisori].

1894 – Debutul violonistului George Enescu

La vârsta de 13 ani, George Enescu a susținut un recital la vioară, la Ateneul Român, fiind acompaniat la pian de profesorul său din Viena, Jos. Hellmesberger Jun și de Elena Livezeanu.

Felix Mendelssohn – Concert pentru vioară în mi minor, Op. 64, Andante • La vioară, George Enescu

1895 – S-a născut Agatha Grigorescu-Bacovia

8 martie 1895, Mizil – 12 octombrie 1981, București

Poetă simbolistă minoră, prozatoare, memorialistă. A studiat Literele și Filosofia la Universitatea din București și a fost profesor secundar de Literatură română de liceu. A început să publice în 1918 în revista Scena primele sale poeme sau opere în proză. Are marele merit că a avut grijă de poetul George Bacovia și s-a zbătut ca opera acestuia să fie valorificată pe deplin. Dintre volumele sale: Armonii crepusculare, Muguri cenușii, Pe culmi de gând, Bacovia. Viața poetului, Cu tine noaptea, Șoaptele iubirii.

1896 – S-a născut Zavaidoc

Marin Teodorescu; 8 martie 1896, Pitești – 13 ianuarie 1945, București

Renumit cântăreț de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică. A început să cânte într-o mică formație cu frații săi, denumită Frații Teodorescu: Vasile – vioară, Zoe – armonică, Marin – chitară și voce. A participat la primul război mondial, făcând parte din echipele artistice ale armatei care au susținut concerte și spectacole prin spitale, a cântat răniților pe linia frontului din Moldova, alături de Elena Zamora, taraful lui Fănică Luca și de compozitorul George Enescu. În perioada 1918–1920 s-a stabilit definitiv în București unde a luat lecții de canto cu prof. Dimitrie Cutavas, tenorul Dumitru Mihăilescu-Toscani și baritonul Petre Ștefănescu-Goangă. A fost invitat să devină solist de operă, dar a refuzat, spre a face o carieră solidă de diseur, la marile restaurante, grădini și baruri bucureștene. A semnat primul contract cu casa de discuri Columbia Records, (1926) înregistrând o serie de șase melodii. A rămas fidel acestei case de discuri, reînnoindu-și anual contractele de colaborare și înregistrând de-a lungul carierei sale aproape 60 de discuri. A devenit vedeta restaurantelor bucureștene unde avea angajamente: Vișoiu, Carpați, Parcul Trandafirilor, Unic, Bufetul de la Șosea, Coșna, Cireșica, Roata lumii și Berbec, de lângă Cișmigiu. Aici, toți vatmanii tramvaielor opreau strigând „Stația Zavaidoc! Dă-te neamule jos, să mănânci pește batoc și să-ți cânte Zavaidoc”. În 1941 a revenit la Pitești unde a inaugurat cel mai mare restaurant, numit Tuluca. Și-a făcut ulterior angajamente și la localurile Stoica și Tralea.

Cântecul lui Zavaidoc

1899 – S-a născut Valeriu Marcu

8 martie 1899, București – 4 iulie 1942, New York

Scriitor, istoric și eseist evreu de origine bucovineană, care a scris mai mult în limba germană. Comunist convins în tinerețe, a trăit în anii ’20 la Berlin. S-a dezis de comunism în 1926, alăturându-se așa-numitei revoluții conservative. A publicat articole în reviste care au fost ulterior interzise de naziști: Weltbühne, Tage-Buch, Literarische Welt. A fost colaborator al revistei din exil a lui Klaus Mann Die Sammlung. În România a fost colaborator al Revistei Fundațiilor Regale. Când naziștii au venit la putere în Germania, s-a refugiat în Franța (sau Elveția), ulterior, în 1941, emigrând în SUA. Se pare că a fost modelul personajului Ignazio Morton în romanul autobiografic Die Wenigen und die Vielen (Cei mulți și cei puțini) al scriitorului german Hans Sahl.

1906 – S-a născut Ștefan Péterfi

Péterfi István; 8 martie 1906, Deva – 6 mai 1978, Ciudad de Mexico

Botanist de naționalitate maghiară din România, profesor universitar, membru titular (din 1963) și vicepreședinte (1974–1978) al Academiei Române, membru al PCR din 1959. A absolvit Facultatea de Științe Naturale la Universitatea din Cluj în 1932, devenind apoi Doctor în științe biologice, specializarea Morfologia și fiziologia plantelor (1937). S-a specializat politic la Universitatea Serală de Marxism–Leninism. A fost profesor la catedra de Anatomia și fiziologia plantelor de la Facultatea de Științe din Cluj, decan (1946–1948) și prorector (1946–1948, 1959–1976). În paralel cu activitatea didactică, a desfășurat o intensă activitate științifică, consacrându-se în principal studiului algelor, descoperind noi genuri și specii de alge, publicând numeroase studii de specialitate. A fost redactor și coautor la primul tratat românesc de algologie (în patru volume, apărute între 1976–1981). A fost vicepreședinte al Consiliului Național al Cercetării Științifice, vicepreședinte al Consiliului de Stat și membru al CC al PCR (1969–1978). Principalele sale lucrări sunt Creșterea și dezvoltarea plantelor și Nutriția plantelor.

1910 – S-a născut Radu Tudoran

Nicolae Bogza; 8 martie 1910, Blejoi, Prahova – 18 noiembrie 1992, București

Prozator și traducător, frate al scriitorului Geo Bogza și al muzicianului Alexandru Bogza. După ce a terminat Liceul Militar de la Mănăstirea Dealu (1930), apoi Școala Militară de Ofițeri de la Sibiu (1932), a lucrat șase ani (1932–1938), ca ofițer al Armatei Române, dar a renunțat la cariera militară în 1938, când a debutat cu un reportaj în revista Lumea românească. În 1940 i-a apărut prima carte, volumul de nuvele Orașul cu fete sărace, urmat de Un port la răsărit, roman care evoca Basarabia și portul Odesa și analiza cu o luciditate necruțătoare lumea pan-slavistă aflată sub controlul rus-sovietic, astfel că din motive politice, a trecut în conul de umbră al uitării odată cu venirea la putere a regimului comunist. A scris articole în care critica deopotrivă extremismul de dreapta și politica sovietică. Tot în această perioadă tulbure pentru România a continuat să scrie și să publice, a strâns bani, s-a stabilit la Brăila, și început construirea unei goelete cu care spera să plece în lume. „După 1947 am fost înmormântat, nimeni n-a mai pomenit de mine decât dacă își mai aducea cineva aminte să-mi vâre o suliță în coaste.” A revenit pe scena literară cu Toate pînzele sus! (1954), descriind călătoria pe care nu a mai putut să o facă. A trăit retras până la sfârșitul vieții sale, dar a publicat numeroase best-seller-uri: Întoarcerea fiului risipitor, Dunărea revărsată, O lume întreagă, Maria și marea.

Maria și marea (1988) • Maia Morgenstern, Eusebiu Ștefănescu, Mircea Anca etc.

1911 – S-a născut Emanuel Elenescu

8 martie 1911, Piatra Neamț – 17 iunie 2003, București

Dirijor și compozitor de muzică clasică. În perioada 1928–1933, a urmat cursurile Conservatorului din Iași. A fost fagotist în Orchestra Simfonică Radio din București, dirijorul Corului Radio și dirijor al Orchestrei Simfonice a Radioteleviziunii Române, profesor de Fagot și Oboi la Conservatorul din Iași și profesor de Armonie și Orchestrație la Liceul de Muzică nr. 1 din București. A cântat sub bagheta unor conducători de orchestre precum George Enescu, Theodor Rogalski, Jean Bobescu, Ionel Perlea, George Georgescu. A înregistrat peste 80 de ore de muzică din toate genurile, dirijând orchestre, coruri, operă și un concert de jazz, alături de formația lui Sile Dinicu. A întreprins turnee artistice ca dirijor în Iugoslavia, Italia, Bulgaria, URSS, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Belgia, RD Germană, RF Germania, Cuba, Franța, Spania și Venezuela. A lăsat moștenire și o creație componistică pe care muzicienii și publicul au primit-o cu prețuire: Variațiuni simfonice pe o temă haiducească, Rapsodia română pentru vioară și orchestră, Burlesca pentru pian și orchestră, Liturghia pentru cor mixt, cântece pentru voce și pian.

Emanuel Elenescu – Rapsodia română pentru vioară și orchestră

1917 – S-a născut Dimitrie Stelaru

Dimitrie Petrescu; 8 martie 1917, Segarcea Vale, Teleorman – 28 noiembrie 1971, Buftea, Ilfov

Poet, prozator și memorialist, personaj enigmatic și boem al literaturii române. A debutat ca poet la mijlocul anilor ’30 când, încă elev, a publicat o plachetă intitulată Melancolie. A fost salahor în portul Constanța, zidar în Bacău, brutar la Iași, hamal și redactor la București. Afirmarea sa ca poet a venit în anii ’40 cu volumele Noaptea geniului (1942), Ora fantastică, Cetăṭile albe. Romanul autobiografic Zeii prind șoareci (1968), ilustrează viața sa boemă, ce poate fi asemănată cu cea a lui Edgar Allan Poe. Alte volume publicate: Melancolie, Mare incognitum, Păsări incandescente, Îngerul vagabond.

1918 – A fost semnat Acordul Averescu-Racovski

Acordul Averescu-Racovski reprezintă un tratat de încheiere a conflictului militar existent între Guvernul României și organele revoluționare din Odesa (Colegiul Superior Autonom, RUMCEROD). Acordul între cele două părți a fost semnat în perioada 20 februarie/5 martie–23 februarie/8 martie 1918. Din partea României a semnat generalul Alexandru Averescu, în calitate de prim-ministru și de ministru al afacerilor externe, iar din partea organelor revoluționare ruse activistul politic dr. Cristian Racovski. Documentul cuprindea nouă articole. Primul și cel mai important privea angajamentul României de a evacua Basarabia în două luni, imediat ce românii se retrăgeau dintr-o localitate, rușii urmând să preia controlul asupra ei. La capătul celor două luni, în Basarabia ar fi rămas doar un detașament de 10.000 de oameni, care să păzească depozitele românești și liniile de cale ferată. Milițiile locale trebuiau să preia controlul asupra comunităților urbane și rurale, iar comandamentul militar românesc urma să renunțe la orice funcție judecătorească și administrativă. Urma un schimb de persoane între cele două părți: românii arestați în Rusia în locul revoluționarilor, ofițerilor și soldaților ruși arestați în România. Acordul obliga România să nu întreprindă acțiuni militare sau de alt tip împotriva Rusiei Sovietice și să nu susțină acțiuni de acest fel. României avea să i se asigure de către ruși livrarea surplusului de cereale din Basarabia, după ce erau satisfăcute nevoile populației locale. De asemenea, România avea dreptul să achiziționeze din Rusia alimente pentru populația sa. În același timp, Rusia restituia României depozitele cu alimente organizate de Aliați. În eventualitatea unor acțiuni militare paralele contra trupelor Centrale, între Comandamentul Suprem rus și comandamentele române avea să se stabilească un contact direct. Comisii internaționale pentru reglementarea neînnțelegerilor eventuale între România și Rusia Sovietică urmau a se constitui în orașe din cele două țări: Odesa, Kiev, Moscova, Petrograd, Iași și Galați. În aceste comisii intrau reprezentanți ai Rusiei, României, Angliei, Franței și Statelor Unite ale Americii. Acordul a intrat în vigoare la 23 februarie/8 martie 1918.

1923 – S-a născut Agop Bezerian

8 martie 1923, Constanța

Diplomat, traducător, membru în Uniunea Scriitorilor din România, din 1993. A studiat la Academia Comercială din București, la 20 de ani a fost încorporat, urmând Școala de Ofițeri de rezervă de la Ploiești, unde a prins și ultima fază a celui de-al doilea război mondial. A urmat apoi Institutul de Relații Internaționale din București, după absolvire fiind angajat în Ministerul de Externe, funcționând în acest domeniu timp de trei decenii și jumătate. A lucrat aproape 19 ani în misiunile diplomatice ale României din Turcia, India, China, Iran, Irak, Liban, Sri Lanka, RP Mongolă, Pakistan. Datorită lui Agop Bezerian, am putut citi lucrări precum Mahabharata, Ramayana, Om bogat, om sărac de Irvin Shaw, Fălci de Peter Benchley, Enciclopedia fenomenelor neelucidate de Jerome Clark și alte peste 20 de titluri, unele traduse împreună cu fiica sa, Daniela; de asemenea, a tradus lucrări din română în enleză.

1924 – S-a născut Alma Redlinger

8 martie 1924, București – 2 februarie 2017, București

Pictoriță, desenatoare, graficiană și gravoare, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din București din 1951. A urmat Academia liberă de artă Școala Maxy, între anii 1940–1944 și în 1945 Academia de Artă Guguianu, având ca profesor tot pe pictorul M.H. Maxy. Din anul 1945 a expus la saloanele de pictură grafică și apoi la expozițiile tematice de stat. După anul 1969 a participat la expoziții de artă decorativă și a executat lucrări de artă monumentală. A organizat peste 25 de expozitii personale. Are lucrări în muzee și colecții particulare din România, Franța, Italia, Germania, Israel, SUA, Japonia, Brazilia, Olanda, Canada, Belgia, Grecia, Anglia. A primit Premiul „Anastase Simu” pentru tineret (1945), Premiul Ministerului Artelor (1946), Medalia de aur a Academia Italia delle Arti e delle Lavoro (1985), Premiul Oscar d’Italia (1985), Ordinul Meritul Cultural în gradul de Comandor (2004), Premiul „Marcel Iancu” pentru Arte Plastice (2006).

Biografie ilustrată [Artindex]

1925 – S-a născut Alexandru Vergu

8 martie 1925, Durnești, Botoșani

Prozator. A absolvit Școala de Meserii din Iași, fiind muncitor la Atelierele CFR și la Cooperativa de Mobilă. A urmat Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București (1952–1954), Școala Superioară de Ziariști „A. Jdanov” (1957–1958), cursuri de Estetica Artei. A fost redactor la studioul „Al. Sahia”, tehnoredactor la revista Tânărul scriitor, secretar general de redacție la revista Cravata roșie, tehnoredactor la revista Luminița. A debutat editorial cu volumul de povestiri Vârsta majoratului, problemele specifice acestei etape de viață fiind reluate în volumul Vârsta dificilă. A scris apoi romane într-un stil ceva mai pretențios: Cenușa dintâi, Singurătățile amiezii, Acei bărbați pătimași, revenind la stilul său concis și sugestiv în volumele de povestiri pentru copii, unde creează adevărate bijuterii ale genului scurt: Băiatul de la far, Călător cu soarele, Podul, Îmblânzitorul de zimbri, Puiul de porumbel etc.

1927 – Guvernul Italiei a ratificat Tratatul de la Paris

În dimineața de 9 martie 1927, ministrului român de Externe, Ion Mitilineu, i-a fost înmânată o notă diplomatică, prin care i se aducea la cunoștință că decretul de ratificare a acordului de la Paris din 28 octombrie 1920, prin care se recunoștea unirea Basarabiei cu România, a fost aprobat și semnat de șeful guvernului italian (Benitto Mussolini) și de Consiliul de Miniștri, care se reunise, în ziua de 8 martie, la Roma.

1928 – S-a înființat Liga Navală Română (LNR)

Liga Navală Română (LNR) a fost înființată ca asociație patriotică, culturală și de utilitate publică. Comitetul de inițiativă, constituit dintr-un grup de personalități din marină, din viața culturală și politică, printre care: viceamiral Vasile Scodrea, contraamiral Ioan Coandă, profesorul universitar Marin Ștefănescu și comandorii Ion Bălănescu, Aurel Negulescu, Mihai Negru, Eugeniu Botez, a pus temelia înființării LNR în anul 1927; în februarie 1928 a avut loc adunarea de constituire a Ligii Navale și prin Hotărârea judecătorească nr. 6728/8 martie 1928 a Tribunalului Ilfov, Liga Navală Română (LNR) a căpătat personalitate juridică. Obligată să-și înceteze activitatea sub regimul comunist, Liga Navală Română și-a reluat activitatea în 1990, redobândindu-și calitatea de persoană juridică de drept privat fără scop patrimonial.

1931 – S-a născut Gelcu Maksutovici

Gelcu Sefedin Maksutovici; 8 martie 1931 – 16 decembrie 2018

Scriitor și istoric, președinte al Uniunii Culturale a Albanezilor din România, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Licențiat al Facultății de Istorie a Universității din București în 1956 și Doctor în Istorie (1980), a fost inspector general la Departamentul Cultelor, șef de secție la Muzeul Național de Istorie a României, director al ziarului Albanezul, prima publicație a comunității albaneze de după 1990, președinte fondator al Uniunii Culturale a Albanezilor din România. Este autorul primei istorii a comunității albaneze din țara noastră, publicată în 1992. A mai publicat: Despre Albania și albanezi, Studii și documente despre istoria albanezilor din România, Sub semnul vulturului etc.

1935 – S-a născut Radu Ciobanu

Radu Pompiliu Ioan Cioban; 8 martie 1935, Timișoara

Scriitor, profesor de Limba și Literatura Română, membru al Uniunii scriitorilor din 1972. A studiat la Facultatea de Agronomie din Timișoara (1954–1958, neterminată) și la Facultatea de Filologie, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția Limba și literatura română, absolvită în 1964. După absolvire s-a stabilit la Deva fiind profesor de Limba și literatura română la școala din Dobra și la Liceul nr. 2 din Hunedoara, metodist pentru probleme de literatură la Casa Județeană a Creației Populare din Deva, director al revistei Arhipelag. A debutat în literatură cu proza Băiatu, în Scrisul bănățean (1958) și editorial cu volumul de proză scurtă După-amiaza bătrânului domn (1970). A colaborat la: România literară, Orizont, Dilema, Dilemateca, Discobolul, Steaua, Secolul 21, Convorbiri literare, Luceafărul, Arhipelag, Semne, Lettre internationale, Algoritm literar, Actualitatea literară, Observator și Archenoah (München), Magyar Napló (Budapesta). Alte scrieri: Treptele Diotimei, Nemuritorul albastru, Călărețul de fum, Roata lumii, Țărmul târziu. Jurnal 1985-1990, Europa din noi, Între dezastre și miracole.

1936 – S-a născut Gina Patrichi

8 martie 1936, București – 18 martie 1994, București

Actriță de teatru, film, radio și televiziune. A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București, la clasa Aura Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu își încheiase încă studiile liceale, dar și exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare. A debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, în 1956, la nou înființatul Teatru Dramatic din Galați, unde a jucat la până în 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului „Bulandra” din București, condus de Liviu Ciulei. Aici și-a făcut debutul în piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian. Marile sale roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului „Bulandra” (cu o excepție notabilă: rolul reginei în spectacolul Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, la Teatrul Național din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârșit – ultima stagiune: 1992–1993; ultima premieră: Teatrul comic de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992). Numele său este legat de montări celebre: Clipe de viață, D-ale carnavalului, Elisabeta I, Victimele datoriei, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hedda Gabler, Interviu, Amintiri, Dimineață pierdută, Hamlet, Romeo si Julieta la sfârșit de noiembrie etc. A creat de asemenea nenumărate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucând în peste 150 de piese transmise pe calea undelor. În film, actrița și-a făcut debutul, remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei după cunoscutul roman Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1964). Alte filme: Procesul alb, Felix și Otilia, Trecătoarele iubiri, Nemuritorii, Nu filmăm să ne-amuzăm, Tată de duminică, Probă de microfon, Saltimbancii, Liniștea din adîncuri, Moromeții, Figuranții, Duminică în familie.

Rătăcire (1978) • Ioana Pavelescu, Dan Nuțu, Gina Patrichi, Emilia Dobrin etc.

1937 – S-a născut Corneliu Șerban

8 martie 1937, Dornești, Suceava

Poet, publicist, membru al Uniunii Scriitorilor, al Societății Ziariștilor Români, al Asociației Presei Sportive din România. A urmat liceul „Ion Luca Caragiale” la Ploiești, după care a fost profesor de limba și literatura română în satul Uda, Teleorman. A debutat în ziarul Flamura Prahovei (Ploiești, 1953). A urmat cursurile Școlii de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București unde a fost coleg cu Nicolae Labiș, Florența Albu, Petre Ghelmez, Paul Goma, Mihai Negulescu, Aurel Covaci, Gheorghe Grigurcu etc., continuate la Facultatea de Filologie București, absolvind în 1959. După 1990 a fost redactor la ziarul local Flamura Prahovei din Ploiești. A debutat editorial cu volumul de poezii Cuvinte pentru mâine (1962), continuând cu volumele: Lirice, Cuvintele inimii – însemnări, Om pentru oameni, Caietul Ancăi, Cu trainică iubire, Prin timp, suind, Ecou din tribună, Eu sunt ca viața, Post scriptum, etc. Din anul 1999 s-a mutat cu familia la Sibiu unde a continuat să publice în revistele locale și în presa literară din țară. Unele din versurile sale stau la baza unor compoziții corale, este un apreciat autor de cronici sportive, a tradus din poezia universală, din literatura engleză, germană, bulgară, arabă, chineză, greacă.

1945 – Guvernul român a solicitat URSS reintegrarea nordului Transilvaniei la România

Petru Groza și Gh. Tătărăscu au trimis premierului sovietic I.V. Stalin ♣o telegramă prin care solicitau acordul URSS pentru reintegrarea nordului Transilvaniei la România, teritoriul fiind oficial parte a Ungariei, ca urmare a Dictatului de la Viena din 1940. În telegrama de răspuns, din 9 martie 1945, I.V. Stalin a consimțit la reinstalarea administrației românești în N–E Transilvaniei. La 13 martie 1945, la Cluj, a avut loc proclamarea oficială a reinstalării administrației românești în această parte a țării.

1945 – Corespondență Churchill–Roosevelt pe tema României

La două zile după instalarea guvernului Petru Groza (6 martie 1945), Winston Churchill, prim-ministru al Regatului Unit al Marii Britanii s-a adresat președintelui american Franklin Delano Roosevelt, printr-o telegramă personală și strict secretă, în care își manifesta îngrijorarea față de instalarea, prin forță, a unui guvern comunist și prevedea „epurarea fără discriminare a românilor anticomuniști”… În telegrama de răspuns, președintele american, Franklin Delano Roosevelt, a recunoscut amestecul conducerii de la Kremlin în numirea unui guvern comunist: „sunt de acord, [spunea președintele Statelor Unite] că prin înșelăciune și prin fraudă rușii au fost impus un guvern pro-comunist la București, dar, ce să-i faci, România este pe traseul liniilor de comunicație către front, dar pe de altă parte, nu este un test pentru noi, Aliații, fiindcă testul pentru noi va fi Polonia și nu România […] eu cred că România nu este un loc bun pentru a ne măsura cu rușii”.

1946 – S-a născut Suzana Ardeleanu

Suzana Tași (cunoscută și sub numele Zsuzsanna Weissböck); 8 martie 1946, Satu Mare

Scrimeră română specializată pe floretă. A început scrima la Satu Mare cu antrenorul Alexandru Csipler. În anul 1964, alături de Ecaterina Stahl-Iencic și Ileana Gyulai, s-a mutat la CSA Steaua București sub conducerea lui Andrei Vâlcea. Cu echipa României, care le-a avut în componența și pe Olga Szabo, Maria Vicol, Ana Ene-Derșidan și Ileana Gyulai, a cucerit medalia de aur la Campionatul Mondial din 1969 de la Havana. A participat la proba individuală și la proba pe echipe la Jocurile Olimpice de vară din 1980, după s-a retras din competiție și a devenit antrenor de scrimă la CS Satu Mare împreună cu soțul ei, floretistul Ștefan Ardeleanu.

1949 – S-a născut Marina Marta Vlad

8 martie 1949, București

Compozitoare, violonistă, profesoară la Universitatea Națională de Muzică din București. A absolvit Universitatea Națională de Muzică din București în 1973. Opera sa include lucrări pentru orchestră: Symphonic Movement, Imagini pentru coarde și orchestră, ansamblu cameral: Sonata pentru vioară și pian, Inscripții pentru pace, Raze de lumină, Natura moartă, I-VIII, lucrări corale: Pământul acestei țări, lucrări pentru pian: Rondo, Legenda, În căutarea jocului.

1952 – A încetat din viață Horia Furtună (21 iunie 1888 – 8 martie 1952)

Poet, prozator și dramaturg; a luptat în primul război mondial, fiind luat prizonier; realizator și director de programe la SRR.

1957 – S-a născut Adi Carauleanu

8 martie 1957, Calafat, Dolj

Actor și poet. A debutat la Teatrul „Victor Ion Popa” din Bârlad cu rolul Ruzante din Moscheta de Angelo Beolco Ruzante, regia Matei Varodi (Premiul al II-lea la Colocviul de Regie, 1981). Este actor (din 1984) și director artistic (1996–2015) al Teatrului Național „Vasile Alecsandri” Iași. A jucat în: Discipolul diavolului de George Bernard Shaw, Nota zero la purtare de V. Stoenescu și O. Sava, Hangița de Carlo Goldoni, Insula de Mihail Sebastian, Visul unei nopți de vară de William Shakespeare, Mielul turbat de Aurel Baranga, Chirița în balon și Chirița în Iași de Vasile Alecsandri, Socrate de Dumitru Solomon, Cabala bigoților de Mihail Bulgakov, D’ale carnavalului de I.L. Caragiale, Livada de vișini de A.P. Cehov etc. A jucat în filme: Expresul de Buftea, Croaziera, Hârtia va fi albastră, 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile, Haine negre.

Hârtia va fi albastră (2005) Partea I • Paul Ipate, Adrian Carauleanu, Ioan Sapdaru, Dana Dogaru, Dragoş Bucur, Andi Vasluianu, Tudor Aron Istodor etc.

1959 – S-a născut Cristian Comeagă

8 martie 1959, București

Producător de film, regizor, operator, scenarist și director de imagine. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” în promoția 1984. În 1993 a înființat casa de producție Domino Film. A avut un parteneriat cu Nae Caranfil, materializat, ca producător, în Asfalt Tango, Filantropica, Restul e tăcere și ca director de imagine în E pericoloso sporgersi, Asfalt Tango, Dolce Far Niente.

Interviu Cristian Comeaga

1961 – A încetat din viață Gala Galaction (Grigore Pișculescu; 16 aprilie 1879 – 8 martie 1961)

Preot ortodox, profesor de teologie; scriitor, gazetar, memorialist; traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă; membru titular al Academiei Române.

1967 – A încetat din viață Wilhelm Karl W. Knechtel (28 septembrie/10 octombrie 1884 – 8 martie 1967)

Zoolog, entomolog, profesor universitar român de origine germană; fondator al școlii românești de entomologie agricolă; membru titular al Academiei Române.

1970 – Reprezentativa de handbal masculin a României a cucerit titlul de campioană mondială

La a 7-a ediție a Campionatului Mondial de Handbal Masculin, care s-a desfășurat în perioada 26 februarie–8 martie 1970 în Franța, Echipa de handbal masculin a României a câștigat trofeul după ce a învins în finală echipa RDG-ului cu scorul de 13–12 și a devenit, pentru a treia oară, după anii 1961 și 1964, campioană mondială. Gheorghe Gruia, cu 30 de goluri marcate, s-a calificat pe locul 2 al golgheterilor, după Vladimir Maximov (URSS), cu 31.

La a 6-a ediție a Campionatului, din Suedia, România a învins URSS în finala mică cu scorul de 21–19 și a ocupat locul trei, după echipele Cehoslovaciei și Danemarcei.

1970 – S-a născut Clara Vodă

8 martie 1970, Constanța

Actriță de scenă, voce și film. A absolvit Academia de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția Actorie, clasa Gelu Colceag, promoția 1993. S-a lansat pe scena Teatrului „Nottara”. A intrat în atenția publicului odată cu rolul Mamei din pelicula Eu când vreau să fluier, fluier, lungmetrajul de debut al regizorului Florin Șerban (Premiul Alfred Bauer la Festivalul de Film Berlinale, Premiul pentru cea mai bună actriță într-un rol secundar la Gala Gopo, 2011). A apărut în numeroase filme, dintre care: Hotel de lux, Senatorul melcilor, În familie, Examen, Lacrimi de iubire, Valuri, Renovare, Felicia, înainte de toate, Aurora, Domestic, Îngeri pierduți etc. Este căsătorită cu actorul Bogdan Vodă. Are un fiu, Vlad.

Eu când vreau să fluier, fluier (2010) • George Piștereanu, Ada Condeescu, Clara Vodă, Mihai Constantin

1972 – Acord privind Tratatului de neproliferare a armelor nucleare România – AIEA

România este membru fondator al AIEA din 1957. Acordul privind aplicarea garanțiilor în cadrul Tratatului de neproliferare a armelor nucleare între România și AIEA a fost semnat la 8 martie 1972 și a intrat în vigoare la 27 octombrie 1972. Sub incidența acestui acord intră centrala nuclearo-electrică de la Cernavodă, reactorul de cercetări nucleare Triga de la Pitești–Colibași, reactorul de cercetări nucleare WWR 5–Măgurele (în curs de dezafectare), fabrica de pulberi UO2–Feldioara și uzina de combustibil nuclear Romfuel–Pitești.

1972 – S-a născut Costel Gâlcă

8 martie 1972, București

Fost fotbalist internațional și actual antrenor. A jucat pe postul de mijlocaș pentru Progresul București, FC Argeș, Steaua București, Real Club Deportivo Mallorca, RCD Espanyol Barcelona, Villarreal CF etc. A fost convocat la Echipa națională de fotbal a României de 68 de ori (1993–2005), participând la Campionatul Mondial de Fotbal 1994. În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, pentru rezultatele obținute la turneele finale din perioada 1990–2000 și pentru întreaga activitate. În 2009 și-a început cariera de antrenor la echipa de liga a patra spaniolă UD Almería B și a continuat cu România U17,  Steaua, RCD Espanyol, Vejle Boldklub etc.

1972 – A încetat din viață Alexandru Ciucă (23 august 1880 – 8 martie 1972)

Medic veterinar, profesor universitar; preşedintele Societăţii de Medicină Veterinară din România; decanul Facultăţii de Medicină Veterinară din Bucureşti (1943–1946); membru corespondent al Academiei Române.

1978 – Cele 7 cuvinte către tineri

O dată cu dărâmarea Bisericii Enei din inima Bucureștiului (1 mai 1977), Părintele Calciu a început lupta fățișă cu regimul politic scelerat și cu complicii acestuia din sânul Bisericii. Cele 7 cuvinte adresate tinerilor au fost rostite în Postul Mare, în fiecare din cele 7 săptămâni, fie în incinta Bisericii Radu-Vodă, fie pe treptele acesteia (atunci cînd superiorii i-au încuiat biserica – și pe seminariști în dormitoare! – pentru a-l împiedica să predice mai departe). Cu toate hărțuielile Securității și ale propriilor superiori, auditoriul devenea din ce în ce mai numeros: liceenilor, seminariștilor și studenților în Teologie li s-au adăugat, de la o săptămînă la alta, tot mai mulți tineri din mediile laice, în cea mai mare parte studenți ai altor facultăți și institute din Capitală. Părintele avea să fie supus mai întâi șicanelor curente, urmăririi, amenințărilor și calomniilor, pentru ca, în cele din urmă, să fie arestat (la 10 mai 1979), judecat și condamnat la 10 ani de închisoare, sub niște capete de acuzare ridicole și fictive, „vina” sa fiind de fapt aceea de a fi strigat adevărul întreg, fără ocolișuri sau menajamente. Cele 7 cuvinte către tineri au fost: Cuvântul 1 – Chemarea, rostit în Biserica Radu-Vodă, în miercurea din Săptămâna brânzei, la 8 martie 1978; Cuvântul 2 – Să zidim biserici (15 martie, Biserica Radu-Vodă); Cuvântul 3 –Cer și pământ (22 martie, Biserica Radu-Vodă); Cuvântul 4 –Credință și prietenie (29 martie – ușa Bisericii Radu-Vodă a fost închisă din dispozițiile organelor represive, astfel încât tinerii au fost nevoiți să se adune în curte iar părintele le-a vorbit din pridvor); Cuvântul 5 –Preoția și suferința umană (5 aprilie – autoritățile comuniste au închis și porțile bisericii, nu doar biserica, ca să nu mai vină studenții din afară. Cu toate acestea, tinerii au sărit gardul iar cei din Seminar au ieșit pe ferestre, fiindcă fuseseră încuiați în dormitoare de directorul Seminarului); Cuvântul 6 –Despre moarte și înviere (12 aprilie, aceeași situație); Cuvântul 7 –Iertarea (19 aprilie). Rememorând epopeea celor 7 cuvinte, părintele Gheorghe Calciu relata într-un interviu că „în momentul când am hotărât să încep acțiunea cu cele șapte Cuvinte, m-am rugat foarte mult lui Dumnezeu, pentru că instinctul meu de conservare mă reținea. Era ca și cum m-aș fi aruncat cu capul în prăpastie. Pe de altă parte, era ceva în mine care mă mâna”.

Mai mult: Cele 7 cuvinte către tineri [Pr. Gheorghe Calciu Povestea unui biruitor].

Preotul Gheorghe Calciu Dumitreasa – 7 Cuvinte către tineri [Memorialul durerii]

1979 – Vizita oficială în România a președintelui Franței, Valéry Giscard d’Estaing

Vizita a avut loc în zilele de 8–10 martie. Cu acest prilej, președintelui francez i-a fost conferit Ordinul Steaua Republicii Socialiste România cl.I.

 

1982 – A încetat din viață Vasile Gheorghe Radu (26 iunie 1903 – 8 martie 1982)

Zoolog specializat în nevertebrate; p[rintele cercetărilor faunistice și de ecologie terestră; membru corespondent al Academiei de Științe din România; membru corespondent al Academiei Române.

1987 – A încetat din viață Zoe Băicoianu (2/15 august 1910 – 8 martie 1987)

Sculptoriță și ceramistă; a realizat, în colaborare cu Boris Caragea, unul dintre reliefurile monumentale de pe fațada Operei Române din București.

1991 – S-a înființat AM PRESS

A fost prima agenție de știri cu capital privat, înființată după 1989. Ințialele AM sunt ale fondatorilor agenției, poetul Lucian Avramescu și prozatorul Eugen Mihăescu.

1991 – S-a născut Vlăduța Lupău

Vlăduța Mărioara Lupău-Rus; 8 martie 1991, Șimleu Silvaniei, Sălaj

Cântăreață de muzică populară românească din Ardeal și etno-pop, realizatoare și moderatoare de emisiuni de muzică populară. A început cariera muzicală la vârsta de 4 ani, urmând cursuri la Clubul Copiilor din Șimleu Silvaniei la cercul de Folclor. A urmat 6 ani de facultate la Universitatea de Științe agricole și Medicină veterinară  Cluj-Napoca în cadrul Facultății de Medicină veterinară, iar după absolvirea licenței a urmat studiile Doctorale tot în domeniul Medicinei veterinare.

Vlăduța Lupău – Până la stele

1993 – A încetat din viață Wilhelm Georg Berger (4 decembrie 1929 – 8 martie 1993)

Compozitor, muzicolog, violist și dirijor român de origine germană, membru corespondent al Academiei Române.

1995 – Deschiderea oficială a lucrărilor Comisiei de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană

Înființată prin H.G nr 111/27 februarie 1995 privind constituirea și funcționarea Comisiei de elaborare a Strategiei nationale de pregatire a aderării României la Uniunea Europeană, publicată în Monitorul Oficial nr. 42/6 martie 1995, Comisia era compusă din oameni de știință și din reprezentanți ai tuturor partidelor parlamentare.

1999 – Compania Gerovital Cosmetics a lansat Pyramid Blue

A fost lansat în premieră mondială, primul parfum anti-stress, Pyramid Blue, fiind un produs de lux, lansat la prețul de 550.000 lei (la valoarea de atunci…).

2010 – A încetat din viață George Gană (13 ianuarie 1935 – 8 martie 2010)

Filolog, critic și istoric literar, editor și profesor universitar; a editat opera lui Lucian Blaga.

2011 – A încetat din viață Marcu Botzan (30 martie 1913 – 8 martie 2011)

Agronom; considerat creator al școlii românești de cercetare în îmbunătățiri funciare; membru titular al Academiei Române.

2015 – A încetat din viață Teodor Bratu (20 ianuarie 1922 – 8 martie 2015)

Compozitor de muzică de teatru, muzică vocal simfonică, muzică corală, cântece pentru copii, muzică ușoară.

 

Ziua Femeii

În 1911, Ziua internațională a femeii a fost lansată pentru prima dată în Copenhaga, Danemarca, de Clara Zetkin, liderul femeilor din Partidul Social Democratic din Germania; în 1917, cu o demonstrație a femeilor din Petrograd/Sankt Petersburg, împotriva lipsei de alimente, organizată cu ocazia Zilei Internațională a Femeii, a început Revoluția din Februarie de la Petrograd; în 1921 liderul bolșevic Vladimir Ilici Lenin a declarat data de 8 martie drept Ziua Femeilor. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU, pentru a comemora atât realizările sociale, politice și condițiile economice ale femeilor, cât și lupta împotriva discriminării și violenței care își fac încă simțită prezența în multe părți ale lumii. A fost stabilită și la nivel național, prin Legea nr. 22/2016 pentru declararea zilei de 8 martie – Ziua femeii și 19 noiembrie – Ziua bărbatului.

 

2016 – România a preluat președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului (IHRA)

Alianța Internațională pentru Memoria Holocaustului (International Holocaust Remembrance Alliance – IHRA, fostă Task Force for International Cooperation on Holocaust Education, Remembrance and Research – ITF) este o organizație interguvernamentală creată în 1998, având ca obiectiv principal încurajarea activităților legate de promovarea educației, comemorării și cercetării Holocaustului în statele membre, dar și în alte țări interesate, precum și de a asigura sprijinul politic necesar în vederea materializării acestora. România a devenit membru cu drepturi depline al organizației din 16 decembrie 2004. În perioada martie 2016–martie 2017, România a exercitat președinția Alianței Internaționale pentru Memoria Holocaustului, ceremonia de preluare a președinției IHRA având loc la data de 8 martie 2016, la Berlin.

2019 – A încetat din viață Florina Luican (27 martie 1946 – 8 martie 2019)

Actriță de teatru și film; a jucat la Teatrul de Copii „Ion Creangă” din București; fiica renumitului cântăreț de muzică populară Ion Luican.

2021 – A încetat din viață Adi Bărar (Adrian Armand Bărar; 15 ianuarie 1960 – 8 martie 2021)

Chitarist, compozitor, textier și producător muzical; fondatorul formației române de muzică rock, Cargo.

 

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită