Inaugurarea Stadionului Steaua -cover
Amintirile zilei Istoria românilor

9 Aprilie în istoria românilor

Stadionul Steaua, Matei Basarab, Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja, Camil Petrescu, Francisc Munteanu, Myriam Marbé, Anda Caropol, Ingo Glass, Ioan Sbârciu

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Inaugurarea Stadionului Steaua

 

1514 – Războiul țărănesc condus de Gheorghe Doja

A fost una dintre cele mai mari răscoale din istoria teritoriului de azi al României (9 aprilie–15 iulie 1514). Datorită amplorii, a programului și a consecințelor sale, răscoala este considerată a fi fost un adevărat război țărănesc. S-a încadrat în frământările și răscoalele țărănești europene, cu aceleași caracteristici antifeudale, dar cu un program influențat și de situația locală. Cauza răscoalei a fost creșterea constantă a îndatoririlor feudale a țăranilor iobagi dar și a țăranilor liberi. 1514 Gheorghe DojaElementul declanșator al răscoalei a fost Bula Papei Leon al X-lea din 9 aprilie 1514, pentru chemarea la cruciada antiotomană. Datorită promisiunilor de eliberare de iobăgie a țăranilor participanți la cruciadă, în tabăra de la Buda s-au adunat zeci de mii de țărani, preoți ai satelor, plebea orașelor, meșteșugari săraci și unii nobili împovărați de datorii. Toți sperau ca, prin participarea la cruciadă, să scape de situația dificlă în care se aflau. Erau sub conducerea celor care, ulterior, au devenit conducătorii răscoalei antifeudale: micul nobil secui Gheorghe Doja (György Dózsa), fratele său, Grigore Doja (Gergely Dózsa) și Laurențiu Meszaroș (Lörinc Mészáros). La 24 aprilie, Gheorghe Doja a fost numit comandant al oastei cruciate adunate în tabăra de la Rákos, lângă Buda. Nobilimea, înspaimântată de numărul mare al iobagilor care părăsiseră ogoarele, tocmai în timpul muncilor agricole de primăvară, a încercat să-i oprească și să-i silească pe cei plecați să se întoarca. Familiile acestora au fost batjocorite, schingiuite, puse la jug în locul animalelor.

1514b Războiul Condus De Gheorghe Doja. Xilografie De La Augsburg, Sec. Xvi
Războiul condus de Gheorghe Doja. Xilografie de la Augsburg, sec. XVI

Față de asemenea atitudine a nobilimii, țăranii au schimbat planurile: au uitat de cruciadă și au întors armele împotriva nobilimii feudale. Au început ciocniri sângeroase între țărani și feudali.

1654 – A încetat din viață Matei Basarab

uneori, Matei Brâncoveanu, 1580, Brâncoveni – 9/19 aprilie 1654, Târgoviște

Descendent al familiei boierilor Craiovești, fiul lui Danciul din Brâncoveni, mare vornic al Domnilor Ștefan Surdul și Alexandru al III-lea cel Rău și oștean al lui Mihai Viteazul, căzut în bătalia de la Șelimbăr și al jupâneasei Stanca, tot din Brâncoveni. A fost, la rândul lui, căpitan în oastea lui Mihai Viteazul, comandant al detașamentelor oamenilor liberi și breslașilor din Craiova și Domn al Țării Românești (7/17 septembrie 1632–9/19 aprilie 1654). 1588-1654 Matei Basarab Domnul Țării RomâneștiA obținut tronul cu ajutorul pașei de Silistra și Oceakov, Abaza Mehmed, care l-a chemat „ca să vie să fie domn țării cu voia pașii” [Istoria Țării Românești]. Nemulțumit că a fost proclamat fără voia sa, sultanul a cerut tătarilor și principelui Transilvaniei să-l alunge pe noul domn. Cu sprijinul majorității boierilor, care îl desemnaseră Domn încă din august, Matei Basarab a înfrânt oștile cu care venea Radu Iliaș, la Plumbuita-Obilești (octombrie 1632). După negocierile dregătorilor săi la Constantinopol, și peșcheșurilor împărțite diferiților dregători otomani, a primit firmanul de domnie (15/25 decembrie 1632), fiind confirmat de sultan (3/13 februarie), după vizita sa la Constantinopol (ianuarie–februarie 1633), și obligația unui tribut întreit (65.000 galbeni). Domnia lui Matei Basarab a determinat dezvoltarea culturală, de crearea unei școli artistice, precursoarea școlii brâncovenești. A fost protector al culturii, sprijinitor al ortodoxiei, a adus o contribuție majoră în înlocuirea limbii slavone cu cea românească, în viața oficială, religioasă și civilă. A introdus prima legislație scrisă: Pravila mică (Mănăstirea Govora, 1640), tradusă din limba slavonă de către Moxa, precum și Îndreptarea legii (Târgoviște, 1652). A organizat armata, efectivele ajungând la 40.000 de ostași, a dispus construirea unor noi fortificații, a câștigat 3 războaie împotriva domnului Moldovei, Vasile Lupu, care-i revendica tronul. A fost inițiatorul și comandantul general al Ligii antiotomane, constituită din Țările Române, Polonia și Rusia. A zidit 46 de biserici, atestate documentar, fiind cel mai de seamă ctitor bisericesc al neamului românesc [Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu – Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi]. Printre altele, a reconstruit Episcopia Buzăului, Mănăstirea Arnota, unde se află și mormântul lui Matei Basarab și cel al Doamnei Elina, soția voievodului, a terminat construcția Mănăstirii Sfinții Voievozi din Slobozia.

1669 – A început domnia lui Antonie-Vodă din Popești în Țara Românească

1669 Antonie-vodă Din Popeşti. Frescă La Biserica Din Târgșoru NouAntonie din Popești (? – februarie 1672, Istanbul, Turcia) a fost domn al Țării Românești în perioada 9/19 aprilie 1669–cca. 13/23 ianuarie 1672. Fiu al lui Mihai Grecul din Târgșor, comerciant ridicat la rang boieresc de Mihai Viteazul, bun gospodar, modest, chibzuit a reușit să-și sporească averea, iar în dregătoriile pe care le-a ocupat sub ascultarea postelnicului Constantin Cantacuzino s-a dovedit harnic și cinstit. A obținut tronul cu sprijinul Elinei Cantacuzino, fiind considerat o simplă marionetă în mâinile Cantacuzinilor.

1803 – A încetat din viață Samuel von Brukenthal (26 iulie 1721 – 9 aprilie 1803)

Jurist sas; guvernator al Transilvaniei; colecționar de artă și fondator al muzeului din Sibiu care îi poartă numele.

1848 – Revoluționarul bănățean Eftimie Murgu a fost eliberat din închisoare la Pesta

1848 Eftimie Murgu RevoluționarÎn anul 1844, Eftimie Murgu a inițiat o nouă mișcare națională prin care se urmărea unirea Banatului cu Țara Românească, Moldova și Transilvania. În urma unui denunț, Murgu a fost arestat și târât într-un proces care a durat timp de trei ani. La proces, Murgu s-a apărat cu vehemență, susținând că nu se consideră supus al acestei țări și nu va da nici o lămurire, decât dacă va fi liber, înaintea împăratului Austriei. Condamnat la trei ani de detenție, Eftimie Murgu a fost transportat la închisoarea din Budapesta. În timpul revoluției, datorită manifestațiilor tineretului român și maghiar din Pesta a fost eliberat din închisoare, la data de 27 martie/9 aprilie.

1850 – Premiera comediei Coana Chirița sau Două fete și-o neneacă

Ciclul de comedii cunoscut sub numele Chirițele de Vasile Alecsandri este alcătuit din patru piese: Chirița în Iași sau Două fete ș-o neneacă (1850), Chirița în provinție (1852), Cucoana Chirița în voiaj (1863), subintitulată cânticel comic și farsa de carnaval Cucoana Chirița în balon (1876). Muzica a fost compusă de Alexandru Flechtenmacher. Premiera a avut loc la Teatrul Național din Iași, cu actorul Matei Millo în rolul Chiriței.

Cucoana Chirița (Filmul, 1986)

1859 – S-a născut Alexandru Bădărău

9 aprilie 1859, Bădărăi, Iași/Botoșani – 27 martie 1927, Iași

Om politic și publicist, care a deținut funcțiile de primar al municipiului Iași, și de ministru în două guvernări conservatoare. Și-a început studiile la Universitatea „Al.I. Cuza” din Iași, dar a fost exclus pentru că a participat la mișcarea socialistă (1881). A continuat studiile la Paris, obținând licența în Drept și diploma de absolvire a Înaltei Școli de Științe Politice, precum și la Bruxelles, unde a obținut titlul științific de Doctor în Litere și Filozofie, fiind printre inițiatorii unui cerc socialist și ai tipăririi revistei Dacia viitoare. 1859-1927 Alexandru Bădărău PoliticianÎn anul 1885, s-a întors în România, lucrând ca profesor de Franceză la licee din Iași și profesor suplinitor de Psihologie la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza” din Iași. În paralel cu activitatea didactică, a profesat și avocatura. În anul 1888, a fondat împreună cu George Panu, Partidul Democrat Radical, care va fi absorbit de către Partidul Conservator în 1897. Membru marcant al acestui partid, a fost ales deputat de Iași și apoi primar al Iașului (1899–1901), realizând alimentarea cu apă a orașului. A fost ministru al justiției în Guvernul George Gr. Cantacuzino (2), ministru al lucrărilor publice în Guvernul Titu Maiorescu (2). A fondat ziarul Opinia, după primul război mondial consacrându-se cu totul activității publicistice.

1881 – Guvernul Ion C. Brătianu (3) a demisionat

Consiliu de miniștri liberal, prezidat de Ion C. Brătianu, care a guvernat între 11 iulie 1879–9 aprilie 1881. 1881 Ion C. Brătianu PmPractic, Ion C. Brătianu era prim ministru din 24 iulie 1876, conducând guvernele succesive (1), (2) și (3). În acest ultim mandat, a avut loc revizuirea Constituției; s-a adoptat Legea pentru organizarea Dobrogei; s-a canalizat Dâmbovița; s-au răscumpărat căile ferate (statul a preluat exploatarea și administrarea acestora); s-au înființat Direcțiunea Princiară a CFR și Banca Națională; a fost proclamat Regatul (14 martie 1881). Pentru a putea organiza și conduce festivitățile pentru încoronarea lui Carol I ca suveran al României, a lăsat, pentru o scurtă perioadă, conducerea cabinetului fratelui său, Dimitrie C. Brătianu.

1882 – S-a născut George Niculescu-Basu

9 aprilie 1882, Brăila – 19 octombrie 1964

Cântăreț de operă (bas), Artist al poporului, solist al Operei Române din București, autor de memorii. A cântat de tânăr în corul Catedralei Sfântul Niculae din Brăila, iar apoi a jucat în opere, operete, vodeviluri, chiar și piese dramatice cu diverse trupe particulare, în turnee. 1882-1964 George Niculescu Basu OperăA cântat cu Leonard (cu care a dormit ani în șir în aceeași cameră), cu tenorul Achil Popescu, cu George Enescu (cu care a colaborat în concertele susținute în spitale pentru răniții din război). A primit supranumele Basu pentru a fi delimitat de alți doi Niculescu din aceeași trupă. Nemulțumit de cultura vocală după ureche și lipsa studiului de specialitate, în 1919 a plecat la Milano, unde a învățat canto cu Vittorio Podesti, Carlo Ragni și Giuseppe Danza. În același timp, în numai două luni, a interpretat 20 de spectacole cu rolul Mefistofele din opera cu același nume de Arrigo Boito, la Teatrul Carcano din Milano. A cântat la Teatrul Reggio din Parma, la Cairo, Bologna, Arena din Milano și Lisabona, după care s-a întors în țară, solist al Operei Române din București. A fost distins cu Ordinul Muncii Clasa I-a. Din păcate, nu s-au păstrat înregistrări.

1894 – S-a născut Camil Petrescu

9/21 aprilie 1894, București – 14 mai 1957, București

Scriitor, romancier, dramaturg, Doctor în Filosofie, nuvelist și poet, membru titular din 1948 al Academiei Române. Din 1913 a urmat cursurile Facultății de Filozofie și Litere de la Universitatea București, absolvită cu calificativul Magna cum laude. A debutat în revista Facla (1914), cu articolul Femeile și fetele de azi. 1894-1957 Camil Petrescu ScriitorDebutul editorial a fost cu volumul Versuri. Idee. Ciclul morții în 1923. În 1916, a fost mobilizat și a plecat pe front ca ofițer în primul război mondial, unde a fost rănit. În timpul unui bombardament german și-a pierdut auzul la o ureche, iar infirmitatea l-a marcat întreaga viață. Experiența trăită în război se regăsește în romanul Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930). Încă din anul 1920 a participat la ședințele cenaclului Sburătorul condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă a publicat primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N.D. Cocea a fost modelul său spiritual, fiind prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama Jocul ielelor și a eroului său, Ladima, din romanul Patul lui Procust. În 1933 a publicat cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante ale Modernismului european, Patul lui Procust. În 1939 a fost numit directorul Teatrului Național din București, unde a rezistat doar 10 luni.

Camil Petrescu – Mioara Teatru radiofonic • Mirela Gorea, Marcel Iureș, Victoria Mierlescu, Valeria Ogășanu, Rodica Popescu, Mihai Fotino, Ileana Predescu, Mircea Anghelescu, Alexandru Repan, Virgil Ogășanu, Rodica Popescu, Rodica Mandache, Ștefan Radof etc.

1917 – Programul Partidului Național Moldovenesc publicat în ziarul Cuvânt moldovenesc

În contextul libertăților politice instaurate de revoluția rusă din februarie 1917, în Basarabia a câștigat teren ideea autodeterminării, potrivit căreia popoarele erau libere să-și hotărască soarta. Lupta pentru autodeterminarea Basarabiei era condusă de Partidul Național Moldovenesc, constituit la începutul lunii aprilie 1917, la Chișinău. Programul formula principalele revendicări politice, sociale și culturale ale mișcării de eliberare națională: dobândirea celei mai largi autonomii administrative, judecătorești, bisericești, școlare și economice a Basarabiei; convocarea Dietei provinciale (Sfatul Țării), potrivit obiceiurilor vechi și nevoilor de acum ale țării; introducerea în școlile de toate treptele a învățământului în limba națională a poporului; autonomia bisericii în frunte cu un ierarh din partea locului; satisfacerea serviciului militar pe teritoriul Basarabiei; oprirea colonizării (adică interzicerea așezării străinilor pe pământul Basarabiei), împroprietărirea țăranilor etc.

1918 – Decretul regal de unire a Basarabiei cu România

Actul Unirii, votat de Sfatul Țării în 27 martie/9 aprilie 1918, a fost ratificat de Regele României, Ferdinand I și contrasemnat de Alexandru Marghiloman, președintele Consiliului de Miniștri și Dem. Dobrescu, ministrul de Justiție la 9/22 aprilie 1918. 1918 Decret Regal - Unirea Basarabiei Cu RomaniaÎn aceeași zi, doi reprezentanți ai Basarabiei au intrat în Guvernul României.

1924 – S-a născut Francisc Munteanu

9 aprilie 1924, Vețel, Hunedoara – 13 aprilie 1993, București

Scriitor, regizor, scenarist de film. Copil sărac, în anii războiului a lucrat în Arad pentru a-și câștiga existența ca muncitor, ucenic la un pictor, lăcătuș. În 1943 era elev torpilor pe un submarin în Oceanul Atlantic. După război a început să scrie, dând dovadă de talent. 1924-1993 Francisc Munteanu ScriitorA publicat proză scurtă în reviste arădene. Fiind prieten cu Titus Popovici au strâns împreună povestirile și schițele într-un volum din 1951, numit Mecanicul și alți oameni de azi. A plecat la București și în 1950 a debutat în teatru cu piesa Sabotaj, pe scena Teatrului Național. A scris, inspirat de evenimentele celui de-al doilea război mondial și din viața contemporană, sau pentru copii, nuvele: Lența, Ciocârlia, Hotel Tristețe, Cerul începe la etajul trei, romane: A venit un om, Barajul, Dacă toți copacii ar fi la fel, Dincolo de ziduri, Patru zile fierbinți, Profesorul de muzică, Scrisori din Calea Lactee, Sonata in re major, Strada semaforului, Statuile nu râd niciodată etc. Din filmele regizate: Soldați fără uniformă, Cerul n-are gratii, La patru pași de infinit, Dincolo de barieră, Cerul începe la etajul III, Tunelul, Cântecele mării, Pistruiatul, Melodii, melodii, Detașamentul Concordia, Un petic de cer, Duminică în familie, pentru multe dintre acestea scriind si scenariul.

Duminică în familie (1988) • George Mihăiță, Patricia Grigoriu, Gina Patrichi, Aurel Giurumia, Ioana Crăciunescu, Constantin Diplan, Ștefan Sileanu, Valentin Uritescu etc.

1929 – S-a născut Virgiliu Ene

8 aprilie 1929, Pitești – 18 iunie 1997, București

Editor, scriitor, folclorist. A absolvit Facultatea de Filologie la Universitatea „Constantin I. Parhon” București în 1953. A devenit Doctor în Literatură la București în 1973. A ocupat diferite funcții la Editura Tineretului, Editura Albatros, Centrala Editorială între anii 1953–1997. A publicat monografii: N.D. Cocea, Alexandru Vlahuță, Anton Bacalbașa; antologii: Scriitori satirici români, Satira în literatura română. Studiu și antologie (vol.I-II), Folcloriști români; cărți pentru copii: Povestiri, Armăsarul negru, Un băiat vesel etc. A editat lucrări de Alexandru Vlahuță, Anton Bacalbașa, Gala Galaction, Jean Bart, Mihai Eminescu, George Topîrceanu și mulți alții.

1930 – S-a născut Martha Kessler

Martha Bugariu-Kessler; 9 aprilie 1930, Recaș, Timiș – 8 ianuarie 2000, București

Mezzosoprană. A fost căsătorită cu muzicianul, scriitorul și medicul Klaus Kessler, care a încurajat-o și susținut-o la debutul în spectaculoasa sa carieră de cântăreață, care a durat din 1950 până în 1980. 1930-2000 Martha Kessler MezzosopranăDatorită lui, artista a debutat în 1950 la Catedrala Evanghelică din Sibiu cu Missa în si minor (BWV 232) de Johann Sebastian Bach. Ulterior, a făcut parte din cvartetul vocal al Filarmonicii „George Enescu” din București, unde a cântat timp de 30 de ani. A susținut spectacole în toată Europa, în Uniunea Sovietică și în Israel. A realizat un concert care a ilustrat cântecul popoarelor pe stiluri și epoci, și a cutreierat lumea cu el, de la Belgrad la Barcelona, de la Marea Roșie la Ierusalim, de la Paris în Crimeea, fiind primită cu respectul datorat marilor artiști.

Formația Consortium Violae, Martha Kessler – Aria Der gedanken heimlichkeit

1931 – S-a născut Myriam Marbé

9 aprilie 1931, București – 25 decembrie 1997, București

Compozitoare și pianistă, considerată una dintre cele mai valoroase compozitoare internaționale de muzică contemporană. A început studiul pianului sub îndrumarea mamei sale, Angela Marbé. 1931-1997 Myriam Marbé CompozitoareA studiat compoziția muzicală sub îndrumarea lui Mihail Jora la Universitatea Națională de Muzică din București, în perioada 1944–1954. A predat Compoziția și Contrapunctul la clasa de compoziție de la Universitatea Națională de Muzică din București. Ca muzicolog, a publicat numeroase articole în publicații de specialitate. A compus lucrări vocal-instrumentale: Ritual pentru setea pământului, Jocus secund, pentru ansamblu instrumental, grup vocal și bandă, Les Oiseaux artificiels; lucrări simfonice: Simfonia l „Ur-Ariadna”, Timpul inevitabil; lucrări concertante: Concertul pentru violă și orchestră, Concertul pentru viola da gamba și orchestră.

Myriam Marbe – Saxophone concerto (Concert pentru saxofon și orchestră, 1986) • Orchestra simfonică a Filarmonicii din Ploiești, Dirijor Horia Andreescu, Sxofon Daniel Kientzy

1931 – A încetat din viață Nestor Urechia (1 mai 1866 – 9 aprilie 1931)

Prozator și inginer; membru al Mișcării cercetășești din România; autorul unor cărți pentru copii și a unor monografii turistice; fiul istoricului și scriitorului V.A. Urechia.

1933 – Facultatea de Științe Agricole Chișinău

Regele Carol al II-lea a promulgat Legea privind transformarea Secției de Științe Agricole a Universității din Iași în Facultatea de Științe Agricole cu sediul la Chișinău, drept care, la 9 aprilie 1933 a fost inaugurată Facultatea de Științe Agricole Chișinău, filială a Universității de la Iași. 1933 Facultatea Știinţe Agricole Din Chișinău

1933 – S-a născut Laurențiu „Lențiu” Moldovan

9 aprilie 1933, Gherla, Cluj – 6 iulie 2008, Reșița, Caraș-Severin

Pilot auto care a avut participări la toate genurile de curse: raliuri, viteză în coastă, viteză pe circuit. A debutat în automobilism în anul 1967. A fost membru al cluburilor sportive: Motor–IRA Cluj-Napoca, Politehnica Cluj-Napoca și Universitatea Brașov. 1933-2008 Laurențiu Moldovan Pilot AutoA avut numeroase performanțe naționale: Campion național de raliuri la clasa a II-a (în echipaj cu Ștefan Haas), Campion național cu echipa de raliuri Universitatea Brașov (1971); Vicecampion național de Viteză în Coastă, clasa a I-a (1977); Campion național de Viteză în Coastă, clasa a II-a, Campion național cu echipa de viteză în coastă Universitatea Brașov, Vicecampion național de viteză pe circuit, clasa a II-a (1979); Campion național de Viteză în Coastă la clasa Easter (1981). A avut coechipieri în raliuri pe: Horia Gheorghiu, Adrian Ondrejkovicz, Mihai Avram, Mircea Popescu, Ștefan Haas, Dacian Banca. A fost prezent de două ori în topul celor mai buni 10 sportivi ai anului (1974 și 1979). A creat două automobile de curse: o Dacia 1100 Sport și prima Formula Easter din România. Este prezent în Guiness Book of World Records cu recordul Cea mai lungă carieră ca șofer de curse (Longest career as a race driver).

1933 – A încetat din viață Dumitru Pârvulescu (14 iunie 1933 – 9 aprilie 2007)

Luptător laureat cu aur la Jocurile Olimpice de vară din 1960 de la Roma și cu bronz la cele din 1964 de la Tokyo; vicecampion mondial în 1961.

1936 – S-a născut Grigore Rusu

9 aprilie 1936, Mîndîc, Soroca, România/Moldova – 26 aprilie 2020, Chișinău

Actor, regizor, profesor universitar, cercetător științific și istoric teatral din Moldova. În 1960 a absolvit Școala superioară de teatru ”B. Șciukin” din Moscova în generația care a pus bazele Teatrului pentru Tineret Luceafărul din Chișinău. 1936-2020 Actor Grigore RusuTimp de 26 de ani a jucat pe scena Teatrului Luceafărul, interpretând peste 80 de roluri, printre care Von Calb din Intrigă și iubire, Daniel din Nota zero la purtare, Andrew Agucchek din A 12-a noapte, Andrei din Voiaj de nuntă etc. A apărut în mai multe filme ale studioul Moldova-Film, dintre care: Omul merge după soare, Zece ierni pentru o vară, Ultimul haiduc, Dimitrie Cantemir, Durata zilei, Ce-i trebuie omului? etc. A participat la sonorizarea unor filme. A fost actor-pedagog, șef al catedrelor de Regie Estradă și Manifestări Publice la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, a predat disciplinele: Arta vorbirii scenice, Arta actorului și Vorbirea scenică. A scris manualul Arta vorbirii și alte lucrări privind fenomenul teatral, precum și monografii despre stelele teatrului – Eugeniu Ureche, Valeriu Cupcea, Constanța Tîrțău, Din coturnii timpului despre Veniamin Apostol și Teatrul – dragostea mea despre Petru Baracci, volumul autobiografic Evocări.

Dimitrie Cantemir (Moldova Film, 1973) • Mihai Volontir, Aleksandr Lazarev, Ariadna Shengelaya, Natalya Varley, Leonhard Merzin, Viktor Chutak, Grigore Rusu, Janis Grantins

1936 – S-a născut Dorin Poenaru

Dorin Mircea Stelian Poenaru; 9 aprilie 1936, Suiug, Bihor

Fizician nuclearist, inginer și profesor, membru de onoare (din 2007) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Electronică și Telecomunicații din Universitatea Politehnica București în 1958 și în 1971, a absolvit și Facultatea de Fizică, secția de Fizică Teoretică la Universitatea București, fiind student în timp ce lucra ca inginer la Institutul de Fizică Atomică (IFA) al Academiei Române din Magurele. A devenit Doctor în Electronică Nucleară în 1968 și Doctor în Fizică Teoretică în 1980. 1936 Dorin PoenaruA fost inginer, cercetător la IFA Măgurele, apoi cercetător principal, director științific (1996–2000) la Institutul de Fizică și Inginerie Nucleară (IFIN) (fost IFA) Măgurele. În paralel, a susținut o carieră didactică: asistent la catedra de Radio-Electronică a Facultății de Electronică și Telecomunicații, Universitatea Politehnica București; conferențiar la catedra Structură nucleară și reacții nucleare a Facultății de Fizică la Universitatea București. A coordonat Centrul de Excelență Cercetări interdisciplinare și aplicații bazate pe fizica nucleară și atomică (IDRANAP) al Uniunii europene, a  proiectat și construit aproximativ 15 aparate electronice, a creat modelele SuperAsimetrice numeric (NUSAF) și analitic (ASAF) folosite de la început pentru a arăta că dezintegrarea alfa poate fi considerată un proces de fisiune rece, și multe altele. A colaborat cu oameni de știință din JINR Dubna, CRN Strasbourg, Institut de Physique Nucléaire d’Orsay, CENBG Bordeaux-Gradignan, Vanderbilt University (Nashville), Centrul de Cercetări Științifice Avansate al Japan Atomic Energy Research Institute Tokai, Institut für Physik der Theoretische JW Goethe Universität, Frankfurt, GSI Helmholtz Centre for Heavy Ion Research Darmstadt și Frankfurt Institute for Advanced Studies. A fost distins cu numeroase premii și și titluri: Premiul Academiei Române „Dragomir Hurmuzescu” (1977), Diploma de onoare și medalia IFA (2005, 2007, 2011) etc.

1937 – Excluderea Principelui Nicolae din familia regală

Principele Nicolae al României a fost cel de-al doilea fiu al Regelui Ferdinand I și al Reginei Maria. A jucat un rol politic activ între anii 1927–1930, când a făcut parte din Consiliul de Regență. 1937 Principele Nicolae ExcluderePrincipele Nicolae a fost un aprig susținător al reîntoarcerii în țară a fratelui său mai mare, contribuind la actul restaurației din 8 iunie 1930, ceea ce i-a permis să se dedice pasiunilor sale. În 28 octombrie 1931, Principele Nicolae s-a căsătorit în secret cu Ioana Dumitrescu-Doletti, o femeie de statut social necorespunzător (divorțată), mariaj anulat la 7 decembrie, același an, de către Tribunalul Ilfov. Între 1932–1935, principele s-a apropiat de Garda de Fier, finanțând-o, cu scopul de a-și legitima căsătoria, lucru care a atras mânia lui Carol al II-lea. La 9 aprilie 1937, Consiliul de Coroană a decis excluderea Principelui Nicolae din familia regală.

1939 – S-a născut Anda Caropol

9 aprilie 1939 – 13 decembrie 2023

Actriță de teatru și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1960, la clasa A. Pop Marțian. 1939-2023 Actriță Anda Caropol xxxA jucat pe scena Teatrului „Nottara” peste 50 de ani. A debutat în Sonet pentru o păpuşă de Sergiu Fărcăşan, în regia lui Lucian Giurchescu, iar în piesa Hamlet, în regia lui Dinu Cernescu, a fost Ofelia unui Hamlet celebru, interpretat de Ştefan Iordache. A mai jucat în Au fost odată două orfeline, în regia Sandei Manu, Henric al IV-lea de Luigi Pirandello, în regia lui Lucian Giurchescu şi O casă onorabilă de Horia Lovinescu, O lună la ţară de Turgheniev, Bună seara, domnule Wilde! şi multe alte roluri. În privința carierei cinematografice a debutat în filmul Cerul n-are gratii din 1962 și a mai realizat încă șapte roluri secundare. A fost soția actorului Ion Marinescu.

Troienele (1967) Partea a 7-a Teatru TV • Gina Patrichi, Olga Tudorache, Valeria Seciu, George Constantin, Ion Marinescu, Anda Caropol

1939 – S-a născut Iosif Cheie-Pantea

9 aprilie 1939, Denta, Timiș

Eseist, critic și istoric literar. A urmat Facultatea de Filologie la Universitatea din Timișoara, secția Română-Germană (1957–1962) și o specializare la Școala Normală Superioară din Pisa. Este Doctor în Științe Filologice (Pisa 1972, Timișoara 1975). A fost profesor la Facultatea de Litere, Filosofie și Istorie a Universității de Vest din Timișoara, șeful Catedrei de Literatură română și comparată. A fost președinte al Societății „Dante Alighieri” din Timișoara, este membru fondator al Societății „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, membru al Societății de Științe Filologice, redactor responsabil la Studii de literatură română și comparată a Facultății de Litere a Universității de Vest din Timișoara. Colaborează la Orizont, Steaua, România literară, Cronica, Viața Românească etc. Volume publicate: Eminescu și Leopardi. Afinități elective, Palingeneza valorilor, Literatură și existență, Repere eminesciene, De la Eminescu la Nichita Stănescu.

1941 – S-a născut Mihai Ielenicz

9 aprilie 1941, București – 20 aprilie 2017, Iordania

Geograf și geomorfolog; profesor universitar. A absolvit Facultatea de Geologie și Geografie a Universității din București în 1964. La aceeași instituție a parcurs toate treptele ierarhiei didactice: preparator (din 1964), asistent, lector, conferențiar și profesor universitar (din 1993) la Facultatea de Geografie. În 1978 a devenit Doctor în Geografie cu teza Munții din bazinul Buzăului – studiu geomorfologic, sub îndrumarea prof. Grigore Posea, publicată ulterior sub titlul Munții Buzău–Ciucaș, studiu de geomorfologie (1984). 1941-2017 Mihai IeleniczA fost prodecan și decan (1996–2004) a Facultății de Geografie la Universitatea București și director adjunct al Stațiunii Geografice Orșova (1986–1990). A fost mentorul a numeroase generații de geografi, cercetători științifici, cadre didactice preuniversitare și universitare. Activitatea sa științifică a inclus un spectru larg de preocupări din domeniul geografiei fizice și geomorfologiei (relieful României, geneza, evoluția și regionalizărea sa), materializate în peste 200 de articole științifice și peste 25 de volume de specialitate. A studiat Munții Buzăului, Dognecei, Măcin, Grohotiș, bazinele văilor Slănic de Buzău, Amaradia etc. A fost distins cu premiile „Gh. Murgoci” și „Grigore Cobălcescu” ale Academiei Române. A fost vicepreședinte al Comitetului Național de Geografie, membru în Biroul Societății Geografie din România, președintele Societății de Geografie din România, membru în Biroul Asociației Geomorfologilor din România și membru al Institutului Biografic America.

1941 – S-a născut Ingo Glass

9 aprilie 1941, Timișoara – 27 octombrie 2022

Sculptor și scriitor de limba germană, șvab originar din Banat. În timpul liceului, a urmat cursuri de sculptură la Școala populară de artă, la clasa Elisabeth Popper, a continuat la Institutul de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj, la casa lui Artur Vetro. A fost fondator și consilier științific al Muzeului de Artă Contemporană din Galați, asistent la Institutul de Arte Plastice „N. Grigorescu”, consilier artistic la Casa de Cultură „Friedrich Schiller” din București, a inițiat și organizat prima expoziție națională a artiștilor plastici germani din România. 1941-2022 Sculptor Ingo GlassÎn urma unui interviu în Financial Times (1979), cu titlul Ceauseșcu – acolo unde dispare carnea, securitatea i-a dat două săptămâni să părăsească România, renunțând la tot ce avea în țară: locuință, obiecte, cetățenie. A emigrat și s-a stabilit în Germania, la München. Este considerat un reprezentant al artei concrete și avangardist printre transavangardiști.

Biografie ilustrată: Glass Ingo  [Artindex]

1941 – S-a născut Gheorghe Săsărman

9 aprilie 1941, București

Arhitect, dramaturg, jurnalist, nuvelist, romancier și scriitor român stabilit în Germania din 1983. A debutat în 1962. A absolvit Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” în 1965, iar după absolvire s-a angajat la Scînteia, la rubrica de arhitectură și urbanism, iar din 1974 a fost responsabil cu pagina de știință la Contemporanul. 1941b Gheorghe Săsărman ArhitectA obținut un doctorat în Teoria Arhitecturii. Îndepărtat din jurnalism din motive politice (fratele rămas „ilegal” în Canada) a devenit programator la Centrul Județean de Proiectare din Arad, după care a luat calea exilului; s-a stabilit la München, lucrând ca informatician. Este președinte de onoare al Ligii Asociațiilor Româno-Germane din Germania. După 1989 și-a reluat activitatea de jurnalist, semnând în reviste din țară și din străinătate. Volume publicate: Oracolul, Cuadratura cercului, Himera, Funcțiune, spațiu, arhitectură, Cupa de cucută, Sud contra Nord, Vedenii etc.

1947 – S-a născut Horia Alexandrescu

9 aprilie 1947, București

Ziarist. A absolvit Institutul de Educație Fizică și Sport și Facultatea de Ziaristică, din cadrul Academiei „Ștefan Gheorghiu”. A debutat în presă în 1971 la ziarul Sportul, devenind redactor al acestei publicații. A fost director și fondator al unor gazete din peisajul media de după anul 1989, autor a 6 volume de publicistică, moderator al mai multor emisiuni de televiziune, președinte al Fundației Române pentru Jurnalism.

1948 – Premiera dramei istorice Michelangelo de Al. Kirițescu

A avut loc la Teatrul Național „Ion Luca Caragiale” București.

Al. Kirițescu – Michelangelo Buonarotti Teatru radiofonic • Mircea Albulescu, Irina Mazanitis, Ștefan Iordache, Adrian Pintea, Costel Constantin, Dan Condurache, Mihai Dinvale, Mihai Fotino, Ion Pavlescu, Cornel Vulpe etc.

1948 – S-a născut Ioan Sbârciu

9 aprilie 1948, Feldru, Bistrița-Năsăud

Pictor, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit Institutul de Arte Plastice „Ioan Andreescu” Cluj-Napoca, specializarea Pictură, clasa Petre Abrudan. A obținut titlul de Doctor în Arte vizuale la aceeași facultate. 1948 Ioan Sbârciu PictorA fost profesor de liceu, a urmat apoi o carieră universitară la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca. A fost decan și rector al Universității. Între 1975–2005 a deschis peste 40 expoziții personale în galeriile UAP România, muzeele din Cluj-Napoca și alte orase din România, precum și peste hotare. Începând din 1992, a avut expoziții la Barcelona (Spania), Stuttgart, Fulda, Rothenburg/Tauber, Nürnberg, Heidelberg, Bad Schönberg, Mannheim și Koln (Germania), Malmö (Suedia), Nantes și Paris (Franța), New York, San Francisco (SUA) Murlo, Veneția și Macerata (Italia), Delphi (Grecia), și în 2010 la Galeria Nakagawa, Tokio, Japonia. Este membru al International Association of Art – Association Internationale des Arts Plastiques (IAA–AIAP), membru Deutscher Kunstler Baden-Württenberg și membru în Liga Europeană a Institutelor de Artă (ELIA), membru asociat al Consiliului Internațional al Conducătorilor Școlilor Superioare de Artă (ICFAD).

Aruncă o privire în expoziția Peisaj fără sfârșit cu artistul Ioan Sbârciu

1949 – S-a născut Gheorghe Dănilă

9 aprilie 1949, Roman, Neamț – 1 martie 2021, București

Actor de teatru și film. În 1975 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București, secția actorie, la clasa Octavian Cotescu – Ovidiu Schumacher. A fost actor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț (1975–1982) și la Teatrul de Comedie din București (1983–2021). A jucat în numeroase filme, dintre care: Dumbrava minunată, Fiul munților, Chirița în Iași, Secretul Mariei, Nunta mută, Las Fierbinți, Când mama nu-i acasă, O grămadă de caramele, Moromeții 2 etc.

Moromeții 2 (2018) • Horațiu Mălăele, Iosif Paștina, Dana Dogaru, Paul Ipate, Marian Adochiței, Andreea Bibiri, Anca Androne, Oana Pellea, Ion Caramitru etc.

1950 – S-a născut Cassian Maria Spiridon

9 aprilie 1950, Iași

Poet, eseist, publicist și editor. A urmat Facultatea de Mecanică din cadrul Institutului Politehnic din București (1969–1975). După absolvirea facultății, a fost șef de atelier mecanic la IAS Albești (Botoșani), șef atelier întreținere și reparații mașini unelte la CUG Iași, cercetător științific la filiala ICPE lași, apoi șef colectiv cercetare la CCSITUMP Iași. În decembrie 1989 a fost arestat pentru organizarea și participarea la mișcarea revoluționară conspirativă de la Iași, din 14 decembrie 1989, fiind eliberat din detenția politică la amiaza zilei de 22 decembrie 1989. 1950 Cassian Maria Spiridon PoetÎn ianuarie 1990 a fondat noua serie a revistei Timpul din Iași, care a apărut, sub conducerea sa, până în octombrie 1991. A înființat și Editura Timpul, pe care o conduce și în prezent. A fost redactor la revista Cronica din Iași, apoi la Evenimentul zilei, redactor-colaborator la postul TV Europa Nova din Iași. A fondat revista de cultură poetică Poezia, revista Caietele de la Durău, a fost redactor-șef apoi director al revistei Convorbiri literare din Iași. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru al Societății Ziariștilor Români, al Asociației Ziariștilor Români, membru al PEN-clubului european, din 2009 fiind președinte al Uniunii Scriilorilor, Filiala Iași. A primit două Premii ale USR și Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române. O selecție din cărțile sale: Pornind de la zero, Iași, 14 decembrie 1989, Începutul Revoluției Române, Întotdeauna ploaia spală eșafodul, Petre Țuțea între filosofie și teologie, 101 dialoguri în libertate, Vieți controlate, Despre împărăția omului surogat, Comunitatea globală a spectatorilor etc.

1961 – A încetat din viață Alexandru Kirițescu (28 martie 1888 – 9 aprilie 1961)

Scriitor interbelic, dramaturg și traducător.

1962 – S-a născut Mircea Rednic

9 aprilie 1962, Hunedoara

Fost fotbalist și antrenor. A jucat pe postul de fundaș central la echipele: Corvinul Hunedoara, Dinamo București 1962 Antrenor Mircea Rednic(opt ani, timp în care a câștigat Campionatul Național de două ori: 1983–1984, 1989–1990 și de trei ori Cupa României: 1984, 1986, 1990), Standard Liège (Belgian Cup: 1992–1993), Rapid București (Divizia A: 1998–1999, Cupa României: 1998, Supercupa României: 1999). A evoluat timp de 10 ani pentru Echipa națională de fotbal a României (1981–1991), jucând în 83 de meciuri. Și-a început cariera de antrenor în anul 2000 la Rapid București (Divizia A: 2002–2003, Cupa României: 2002, Supercupa României: 2002, 2003). A antrenat în continuarenumeroase echipe, dintre care: Universitatea Craiova, FC Vaslui, Dinamo (de mai multe ori, câștigând Liga I: 2006–2007), Rapid, Khazar Lankaran (Azerbaijan Cup: 2011), Standard Liège, KAA Gent, Viitorul Constanța, din 2023, UTA Arad.

1964 – Decretul nr. 176/9 aprilie 1964 de grațiere și amnistie

Nefiind publicate în Buletinul Oficial al RPR, textele Decretelor nr. 767/1963, 176/1964 și 411/1964 au rămas necunoscute.

1964 – A încetat din viață Mihu Dragomir (Mihail G. Dragomirescu; 24 aprilie 1919 – 9 aprilie 1964)

Poet, publicist; persecutat de autoritățile comuniste.

1966 – Reluarea emisiunii Revista Literară Radio

Postul de Radio România Cultural a început să difuzeze emisiunea literară fanion a radioului public, Revista Literară Radio. Inițiată de scriitorul Vasile Voiculescu în 1929 și suspendată apoi timp de peste trei decenii, emisiunea a fost reluată și difuzată săptămânal. Emisiunea prezenta, duminică de duminică, cele mai recente apariții editoriale, dezbateri literare, interviuri și reportaje, precum și ediții speciale de la cele mai interesante festivaluri de literatură din țară și târguri internaționale de carte. 1966 Emisiunea Revista Literară RadioEdiția din 9 aprilie 1966 a fost prefațată de Tudor Arghezi prin tableta Revista vorbită. Printre redactori s-au numărat Ion Drăgănoiu, Ion Budescu, Silvia Kerim, Eugen Dumitru, Dona Roșu, Florin Constantin Pavlovici, Liviu Grăsoiu.

1966 – A încetat din viață Gheorghe D. Anghel (22 august 1904 – 9 aprilie 1966)

Sculptor realist, autor de lucrări monumentale, în special în bronz.

1974 – A fost inaugurat Stadionul Steaua

Aflat în proprietatea publică a statului și în administrarea Clubului Sportiv al Armatei Steaua București, a fost o arenă tipică de fotbal (fără pistă de atletism). Capacitatea oficială a stadionului a fost inițial de 32.000 locuri. 1974 Stadionul Ghencea Primul MeciA fost inaugurat cu ocazia meciului amical cu echipa sârbă OFK Belgrad (rezultat 2-2). Stadionul a fost renovat în 1996 și demolat în 2018.

1978 – S-a născut Cristina Stahl

9 aprilie 1978, București

Scrimeră  specializată pe floretă. A început scrima la CS Satu Mare, unde a fost antrenată de mama ei, Ecaterina Stahl-Iencic, fostă campioană mondială la floretă. 1978 Cristina StahlCu echipa României, a câștigat patru medalii la Campionatul Mondial de Scrimă: bronz (2002, 2003) și argint (2004, 2006). A cucerit și titlul european în 2004 la Copenhaga, tot pe echipe. A participat la Jocurile Olimpice de vară din 2008 de la Beijing, dar fost eliminată în tabloul de 32, cu scorul 15-6, de germanca Katja Wächter. La Campionatul Mondial din 2009 de la Antalya, România nu a putut să urca pe podium, fiind învinsă de Italia în semifinală, apoi de Germania în finala mică. După eșecul acesta a decis sa se retragă din circuitul competițional.

1983 – S-a născut Adrian Sălăgeanu

9 aprilie 1983, Carei, Satu Mare

Fotbalist care joacă pe postul de fundaș stânga sau mijlocaș stânga. A jucat la Olimpia Satu Mare, Gloria Bistrița, Someșul Satu Mare, Oțelul Galați (a câștigat Campionatul în sezonul 2010-2011), FC Vaslui, ASA Târgu Mureș, în prezent la Olimpia Satu Mare. A debutat pentru echipa națională a României în februarie 2011.

1994 – A încetat din viață Paul Păun (Zaharia Herșcovici, schimbat legal în Paul Zaharia; 5 septembrie 1915 – 9 aprilie 1994)

Artist și poet suprarealist; Doctor în Medicină și Chirurgie.

1996 – Traian Băsescu a demisionat din funcția de deputat

Într-o declarație citită în plenul Camerei, Traian Băsescu și-a anunțat demisia din calitatea de deputat. Și-a motivat gestul prin dorința de a se pune la dispoziția justiției.

1998 – A încetat din viață Mihail Grecu (22 noiembrie 1916 – 9 aprilie 1998)

Pictor român din Basarabia; a fondat modernismul plastic basarabean; a contribuit la formarea Școlii Naționale de Pictură.

2004 – A încetat din viață Florian Anastasiu (4 martie 1929 – 9 aprilie 2004)

Arheolog, profesor de istorie; a condus Muzeul Brăilei peste trei decenii.

2011 – A încetat din viață Anton Groman (13 iunie 1926 – 9 aprilie 2011)

Jucător de rugby, antrenor, publicist și comentator sportiv; „vocea de aur” a rugbyului românesc.

2014 – A încetat din viață Gherasim Cristea (Gheorghe Cristea; 14 noiembrie 1914 – 9 aprilie 2014)

Cleric ortodox, Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Râmnicului (1984–2014).

2015 – A încetat din viață Constantin Drăghici (19 ianuarie 1932 – 9 aprilie 2015)

Solist vocal de operetă, muzică ușoară, de estradă, compozitor și orchestrator.

2018 – A încetat din viață Mihai Junea (3 mai 1956 – 9 aprilie 2018)

Jurnalist sportiv la Radio Timișoara și realizator de emisiuni la TVR Timișoara, un reper în domeniul presei sportive din țară.

2021 – A încetat din viață Ioan Caproșu (26 august 1934 – 9 aprilie 2021)

Istoric, medievist; profesor la Facultatea de Istorie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași; membru de onoare al Academiei Române.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită

1 comentariu la „9 Aprilie în istoria românilor