9 Ianuarie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Opera Națională București

 

1438 – Reprimarea sângeroasă a răscoalei de la Bobâlna

Răscoala a început în mai 1437. La Aiud și la Cluj, acolo unde țăranii se adăpostiseră pe vreme de iarnă, s-au dat lupte crâncene. Dar soarta n-a ținut cu mulțimea asupriților, astfel că nobilimea ungară și armata sa au ieșit victorioase. Cetățenii din Cluj făcuseră front comun cu țăranii răsculați. Prin urmare, armata nobiliară comandată de Desideriu de Losoncz a asediat orașul Cluj și l-a cucerit. Cea dintâi consecință majoră a înfrângerii răscoalei de la Bobâlna a fost uciderea conducătorilor țărănimii și schingiuirea groaznică a mii de țărani, dintre cei care se implicaseră în acea timpurie și energică încercare de eliberare de sub jugul pe care urmau să-l mai poarte câteva secole. Clujului i s-au retras privilegiile de oraș, locuitorii săi fiind declarați țărani.

1780 – A încetat din viață Chesarie de Râmnic

Chesarie Halepliu; cca. 1720, București – 9 ianuarie 1780, Râmnicu Vâlcea

Cărturar, tipograf și traducător, filosof al istoriei, primul iluminist din Țara Românească. Provenit dintr-o familie de origine arabă din Alep, și-a făcut studiile la Școala Domneasca din Bucuresti. S-a călugărit la București și a ajuns protosinghel la Catedrala mitropolitană și eclesiarh al Mitropoliei. A tradus și tipărit lucrarea lui Simion al Tesalonicului, Voroava de întrebări și răspunsuri. În 1770 a făcut parte din delegația condusă de mitropolitul Grigorie Iia, care prezentat doleanțele țării împărătesei Ecaterina a II-a, la Petersburg. Episcop eparhiot la Râmnicu Vâlcea, s-a impus printr-o bogată activitate culturală, bisericească și administrativă – înființarea de școli, ctitorirea sau restaurarea unor așezăminte de cult la Craiova și București, renovarea tipografiei de la Râmnic, în care a imprimat peste zece cărți românești: Octoihul (1776), Triodul (1777), Ceaslovul (1779), Mineiele (1776–1779, tipărite pentru prima data în românește), a tradus lucrări bisericești. Se presupune că ar fi fost otrăvit.

1822 – S-a născut Carol Benesch

9 ianuarie 1822, Jägerndorf, Imperiul Austriac/Krnov, Cehia – 30 octombrie 1896, București

Arhitect silezian de orientare istoristă și eclectică stabilit în Regatul României. A făcut studii de arhitectură la Viena. La scurt timp după terminarea studiilor a fost adus în Țara Românească de către principele Nicolae Bibescu-Brâncoveanu, pentru a deveni Arhitect șef al orașului București. A fost membru fondator și primul vicepreședinte al Societății Arhitecților din România (1891–1892). Lucrări semnificative: Azilul Elena Doamna, Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța, Spitalul Brâncovenesc, Biserica Domnița Bălașa, Catedrala Sfântul Iosif, Castelul Peleș.

Castelul Peleș

1829 – S-a născut Franz Friedrich Fronius

9 ianuarie 1829, Nadeș, comitatul Târnava/Mureș – 14 februarie 1886, Agnita, Austro-Ungaria/Sibiu

Profesor, biolog și etnolog sas din Transilvania, membru al Comitetului VSL și al Uniunii Agricole Transilvănene, precum și membru al Uniunii Transilvănene pentru științele naturii din Sibiu. Începând cu anul 1847 a studiat Teologia evanghelică și Științele naturii la Universitatea din Leipzig. Între 1850–1859 a fost profesor de Științele naturii în Sighișoara și s-a dedicat în special studiului botanicii. Între 1855–1858 a făcut observații fenologice ale florei și faunei sighișorene. Una dintre cele mai importante lucrări ale sale din domeniul botanicii, Flora din Sighișoara, a apărut în anul 1858. A făcut expediții în Carpații Orientali și Meridionali pentru întregirea colecției sale. Rezultatele expedițiilor sale au fost cuprinse în lucrarea intitulată Dezbateri și comunicări a Uniunii Transilvănene pentru Științele naturii din Sibiu. Din 1859 a fost numit preot la Archita din actualul județ Mureș, unde a redactat o monografie a localității și a publicat lucrări etnografice despre datinile, obiceiurile și credințele țăranilor transilvăneni din acea localitate. Toate acestea au fost adunate în tratatul Bilder aus dem sächsischen Bauernleben in Siebenbürgen. Ein Beitrag zur deutschen Culturgeschichte (Imagini din viața țărănească a sașilor. O contribuție la istoria culturii germane) care a apărut la Viena în 1879.

1844 – A apărut Propășirea. Foaie științifică literară

A apărut la Iași în perioada 9/21 ianuarie–29 octombrie/8 noiembrie 1844. Propășirea (Foaie științifică literară) a fost o revistă săptămânală de cultură, sub redacția lui Mihail Kogălniceanu, Vasile Alecsandri, Ion Ghica și Petre Balș. După o activitate de 10 luni și apariția a 42 de numere, revista a fost suspendată de cenzură din ordinul domnitorului Mihail Sturdza. Primul număr, sub numele Propășirea (Foaie pentru intereseurile materiale și intelectuale), în care se publica articolul-program, a fost interzis de cenzură, de aceea revista a continuat să apară cu subtitlul impus de cenzură, Foaie științifică și literară. A continuat ideile revistei Dacia literară pe plan literar și cultural, venind în sprijinul militantismului revoluționar al epocii, fiind prima revistă literară cu caracter enciclopedic din Moldova. Aici a publicat Nicolae Bălcescu studiul Puterea armată și arta militară de la întemeierea Principatului Valahiei pînă acum.

1865 – S-a pus în circulație emisiunea filatelică „Alexandru Ioan Cuza”

Primele mărci poștale care au circulat cu inscripția Poșta Română au apărut în emisiunea „Alexandru Ioan Cuza” din 9/21 ianuarie 1865, formată din trei mărci poștale nedantelate, care reprezentau profilul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, cu efigia în oval, și cu fața înspre dreapta, cu valori nominale de 2 parale, 5 parale și 20 de parale. Acestea au fost scoase din uz, după abdicarea din 11 februarie 1866 a Domnitorului Cuza.

1902 – S-a născut Octav Doicescu

9 ianuarie 1902, Brăila – 10 mai 1981, București

Arhitect, profesor universitar, membru titular (din 1974) al Academiei Române. A studiat la Școala superioară de arhitectură din București (1922–1928), având profesori pe Petre Antonescu, Statie Ciortan, Constantin Iotzu, Paul Smărăndescu, Ion Traianescu, Ermil Pangrati; în paralel cu studiile de arhitectură, a frecventat Academia Liberă de Arte Plastice și cercul de artă Contimporanul unde conferenția arhitectul, pictorul și esteticianul Marcel Iancu. Pentru a se întreține, a lucrat timp de cinci ani ca desenator în birourile de proiectare Constantin Dobrescu și Constantin Iotzu, la Ministerul Muncii, la Ministerul Instrucțiunii Publice, Ministerul de Finanțe și la Ministerul Sănătății, lundu-și diploma în 1929 și fiind angajat la Primăria municipiului București. A participat la realizarea unor ansambluri arhitectonice celebre precum Opera Română și Institutul Politehnic, din București. La sfârșitul anilor 30, a scris împreună cu Marcel Iancu și Horia Creangă, broșura Către o arhitectură a Bucureștilor, o încercare de a prefigura un București modern, care păstrează valorile trecutului. Concomitent, a apărut revista Simetria inițiată de George Matei Cantacuzino și Octav Doicescu și redactată de George Matei Cantacuzino, Octav Doicescu, Matila Ghyka, Tudor Vianu, Titu Evolceanu, Fănică Constantinescu și Mac Constantinescu, fiind singura publicație a epocii care pune problema Orient–Occident în estetica vremii sau problema Mitocanului Român, articol scris în 1939. A fost numit Cetățean de onoare al orașului New York (1939) de celebrul primar Fiorello La Guardia (1882–1947), ca apreciere pentru proiectarea Pavilionului Casa Română la Expoziția universală New York World’s Fair, 1939. Nu a fost membru al nici unui partid politic, nici înainte și nici după 1944. Construcții proiectate: Restaurantul Românesc de la Băneasa, Yacht Club Snagov, Fântâna Zodiac din Parcul Carol, Fântâna Miorița, Uzinele IAR, Poșta de pe str. Banu Manta, Cercul Militar Pitești etc.

1911 – S-a născut Lya Hubic

9 ianuarie 1911, Paleu, Bihor – 16 februarie 2006, Cluj-Napoca

Soprană, interpretă de operă și operetă. A urmat cursurile Academiei de Muzică și Artă Dramatică din Cluj la clasele de Canto și Pedagogie, avându-i profesori pe Lia Pop, Augustin Bena, Marțian Negrea, Mihai Andreescu-Skeletty, Ana Voileanu-Nicoară, și George Simonis. A fost angajată la Opera Națională Română din Cluj, unde a debutat pe 3 octombrie 1936 în rolul Musetta din Boema de Giacomo Puccini. A cântat alături de Ana Roza Vasiliu, Aca de Barbu, Dan Bădescu, Petre Ștefănescu Goangă, Corneliu Fânățeanu, David Ohanesian etc. Până la pensionare, soprana, supranumită „privighetoarea Ardealului”, a susținut peste 2.000 de spectacole în țară și străinătate. În repertoriul său, care a însumat 46 de eroine titulare în genul operei și operetei, se regăsesc: Paiațe de Ruggiero Leoncavallo, Carmen de Georges Bizet, Liliacul de Johann Strauss-fiul, Povestirile lui Hoffmann de Jacques Offenbach, Bărbierul din Sevilla de Gioacchino Rossini, Don Pasquale de Gaetano Donizetti, Don Giovanni de W.A. Mozart, Traviata, Rigoletto de Giuseppe Verdi, Văduva veselă de Franz Lehár, Vânzătorul de păsări de Carl Zeller, Madama Butterfly de G. Puccini etc. A realizat numeroase înregistrări radio și la Casa Electrecord și trei CD-uri cu arii și duete. În paralel a fost conferențiar universitar la Facultățile de Muzică din Cluj și Brașov. A fost distinsă cu numeroase titluri, premii și decorații precum: Ordinul Meritul Cultural (1946), Premiul de Stat al Republicii Populare Române (1954), Titlul de Artistă Emerită (1956), Ordinul național Steaua României în grad de cavaler (2002) etc.

Verdi – La Traviata „Parigi O Cara” • Lya Hubic & Corneliu Fânățeanu

1912 – S-a născut Ștefan Stănescu

9 ianuarie 1912, Greabănu, Buzău – 1956, București

Poet. După absolvirea liceului (1929), s-a înscris, în paralel, la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A absolvit doar Facultatea de Drept. Din vremea liceului a colaborat cu versuri pentru copii la revistele Universul copiilor, Dimineața copiilor. A fost colaborator permanent la Gîndirea. În 1939 a obținut premiul revistei România literară, unde publicase poezii și traduceri din R.M. Rilke si Paul Valery. A colaborat cu reviste efemere: Falanga, Caiet, Brașovul literar, Tinerețea, Arta. A debutat cu un volum pentru copii, Îngerii pământului (1931), în 1937, a publicat un volum omogen, Arca lui Noe apreciat de critica literară a vremii. Volumul următor, Poemul sistemului solar, a fost și ultimul din scurta sa viață.

1914 – S-a născut Ion Dumitrescu

9 ianuarie 1914, Optași, Olt – 27 iunie 1976, București

Istoric literar și poetician. A fost licențiat cu Magna cum laude al Facultății de Litere a Universității din București (1935). A devenit profesor la București și Alba Iulia, colaborator al Institutului de Lingvistică, lector, apoi conferențiar la Institutul de Perfecționare a Cadrelor Didactice. A debutat sub auspiciile colectivului condus de Tudor Vianu, care a elaborat Dicționarul limbii lui Eminescu la Institutul de Lingvistică (începând din 1957). Editor și autor de manuale școlare, și-a dedicat întreaga viață cercetării creației eminesciene. Cea mai importantă lucrare a sa, Metafora mării în poezia lui Eminescu.

1922 – S-a născut Ștefan Mangoianu

9 ianuarie 1922, Constanța – 24 martie 1979, București

Compozitor. A urmat Facultatea de Arhitectură din București (1940–1949) după absolvirea căreia, în 1949, a studiat muzica la București cu Sofia Teodoreanu, Mihail Jora și Constantin Bugeanu. Între 1955–1960 a urmat și absolvit cursurile Conservatorului din București, unde i-a avut profesori pe Victor Giuleanu, Gheorghe Dumitrescu, Myriam Marbé, Tudor Ciortea, Adriana Sachelarie, Emilia Comișel. A fost pianist-corepetitor la ansamblul artistic al CFR-Giulești, apoi asistent-corepetitor la Facultatea și Școala de Coregrafie din București și șef-corepetitor al orchestrei de muzică populară „Barbu-Lăutarul”, apoi lector șef-adjunct al formațiilor Filarmonicii din București, pianist-corepetitor al Ansamblului Artistic al CCS, secretar muzical al Filarmonicii din Ploiești, profesor la Școala Generală de Muzică și Arte Plastice nr. 2 din București, iar din 1970, profesor de pian la Liceul de Muzică „George Enescu”. A publicat studii și cronici în presa de specialitate. S-a remarcat prin partituri camerale, vocale și simfonice. Creația sa cuprinde muzică de teatru: D’ale carnavalului, Nepoții gornistului, Ana Karenina, Orfeu în infern, Comedia erorilor, Vlaicu Vodă, Regele Lear etc.; vocal-simfonică: Construim, Casa; de cameră: Bachanale, Dans din Oaș, Burlesca; vocală: Toamna, Marea, Nu și corală: Cântec pentru București.

Doi Vecini (1958) • Grigore Vasiliu-Birlic, Carmen Stănescu, Dumitru Furdui, Mitzura Arghezi, Nineta Gusti, Aurel Cioranu, Ion Lucian, Cristina Rădulescu, Paul Manu; Muzica Ștefan Mangoianu

1928 – S-a născut Vasile Drăguț

9 ianuarie 1928, Craiova – 1 noiembrie 1987, București

Critic și istoric de artă, membru al Uniunii Artiștilor Plastici (din 1957), membru al International Council of Monuments. A urmat studii superioare la Facultatea de Filosofie a Universității din București (1946–1949), apoi la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, secția Istoria Artei (1953–1957). nu s-a putut înscrie la facultate după terminarea liceului, din cauza atitudinii sale anticomuniste și a putut urma artele plastice de-abia la 25 de ani. Și-a început activitatea în 1961, la Institutul de Istoria Artei, condus atunci de profesorul George Oprescu. A fost director al Direcției Patrimoniului Cultural Național, director al Direcției Monumentelor Istorice, profesor și rector al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, director al Institutului de Istoria Artei „George Oprescu” din București, redactor-șef al revistelor Arta, Revue roumaine d’Histoire de l’art, Studii și cercetări de istoria artei. A fost autorul unor importante lucrări științifice și de artă: Stilurile Greciei antice, Cetatea Sighișoara, Dragoș Coman, autorul frescelor de la Arbore, Pictura murală din Transilvania – sec. XIV-XV, Arta brâncovenească, Arta gotică în România, Arta creștină în România, sec. XV-XVI, Medalioane în cerneală și a numeroase monografii: Francisc Șirato, Luchian, Viorel Mărginean, Catul Bogdan, Ion Musceleanu etc.

1931 – S-a născut Ion Cojar

9 ianuarie 1931, Recaș, Timiș – 18 octombrie 2009, București

Profesor de actorie, cercetător, regizor de teatru și, ocazional, actor de film, fondatorul unei metode unice care a revoluționat școala românească de actorie. A absolvit Facultatea de Regie și Teatru a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București în 1955. Ca profesor și cercetător la UNATC, călăuzit de principiul „procesul, nu succesul”, Ion Cojar a lucrat cu studenții săi astfel încât ei să-și dezvolte un mecanism psiho-emoțional specific care, odată cu utilizarea unei metode actoricești specifice, să le permită să transforme cu ușurință convențiile în adevăr de viață (convenții precum situații de viață fictive și imaginare, poveste, parcurs și replici date, personalitatea unui personaj și obiectivul său etc.), spre deosebire de vechea școală de actorie în care studenții erau învățați cum să joace teatru. La nivel teoretic, Ion Cojar și-a adunat toate cercetările și descoperirile în cartea sa intitulată O poetică a artei actorului. Ca regizor de teatru, a urmărit să realizeze spectacole de teatru care, în mod paradoxal, să nu arate deloc a spectacole, la care spectatorii să nu găsească absolut niciun element care să le indice că asistă la un spectacol de teatru și nu la un eveniment de viață real.

Portrete în acvaforte – Ion Cojar

1934 – S-a născut Mircea Tomuș

9 ianuarie 1934, Mociu, Cluj – 28 martie 2022 , Sibiu

Critic și istoric literar. A urmat cursurile Facultății de Filologie de la Universitatea din Cluj (1951–1955). A fost redactor la Steaua, revistă la care a pregătit și declanșat bătălia antiproletcultistă, câștigată prin „marea explozie lirică” din 1964–1965 și, totodată, „resurecția din 1965–1970”. A fost apoi redactor-șef la Editura Dacia din Cluj-Napoca și la revista Transilvania din Sibiu, secretar de stat în Ministerul Culturii din România, director-adjunct al Muzeului Satului din București, director al Centrului Cultural Mogoșoaia, director al revistei Cultura Națională și redactor-șef al revistei Rostirea românească, profesor la Facultatea de Litere și Arte de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, rector al aceleiași Universități. Din opera sa: Gheorghe Șincai. Viața și opera, Cincisprezece poeți, Istorie literară și poezie, Mișcarea literară, Romanul romanului românesc (Vol.I: În căutarea personajului, Vol.II: Despre identitatea unui gen fără identitate; romanul ca personaj al propriului său roman), Teatrul lui I.L. Caragiale dincolo de mimesis etc. A fost distins cu Premiul Academiei Române (1965), Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca (1970), Premiul Uniunii Scriitorilor din România (1973).

1944 – S-a născut Grid Modorcea

Mitică-Puiu Modorcea; 9 ianuarie 1944, Galați

Scriitor, cineast, critic de artă, jurnalist. A urmat Facultatea de Matematică a Institutului Pedagogic din Galați (1960–1963) și Facultatea de Matematică a Universității din București (1965–1966), dar și Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (1970–1974). Primul titlu de Doctor în Filmologie acordat de Academia de Teatru şi Film a fost obţinut de Grid Modorcea, cu teza Filmul de actualitate ca mijloc de comunicare. Până în decembrie 1989, a lucrat la Casa de Filme 3, Centrala Româniafilm și Studioul Sahia-film, iar după 1990 a lucrat în presa scrisă. A fost fondator și director artistic al revistelor Homo Scandalum, Cetățeanul turmentat, Acuz, Evenimentul cu papagali, fondator și director artistic al Studioului Baricadafilm (1990), primul studio de film independent din România postdecembristă, fondator și director artistic al trupei de teatru ALEF 20, al Editurii EMIN (1994–1998) și al Editurii și Studioului de teatru și film EU & UE. Din 1994, ca angajat al Televiziunii Naționale, a realizat peste 40 de filme documentare și filme de televiziune, printre care: Satul ca o icoană, Brâncuși – Cioplitorul de suflete, George Enescu – Alesul lui Dumnezeu, Miorița, Apostolul cărții, Nostradamus, Dunărea sacră, Urmașii Marelui Anonim (Creangă). Este unul dintre cei mai prolifici scriitori români în viață (95 carti publicate, de toate genurile): Derută în Paradis, Paznic la Turnul Babel, Lumea modernă și cinematograful, Lumea fără oglindă, Noii băieți de bani gata, Brâncuși înainte de Brâncuși, Măștile lui Caragiale sau Spovedania lui Mitică: de la origini și până mai apoi, Dicționarul cinematografic al artelor românești, Dicționarul cinematografic al scriitorilor și artiștilor români, Pluta, Minotaurul newyorkez, Viața și alte povestiri despre moarte etc.

Brâncuși – Cioplitorul de suflete (1996)

1947 – S-a născut Ioana Ieronim

Ioana Moroiu; 9 ianuarie 1947, Râșnov, Brașov

Poetă, eseistă și traducătoare, membră a Uniunii Scriitorilor și a PEN Club. A fost redactor la Editura Științifică și Enciclopedică din București și la revista Secolul 20, jurnalistă la Revista 22 și consilier cultural la Ambasada României din SUA. Deși a debutat în revista Luceafărul încă din 1972, a publicat primul volum de versuri, Vara timpurie, abia în 1979. A publicat peste zece volume de poezie, unele bilingve (română-engleză, română-germană). Printre acestea se numără: Proiecte de mitologie, Cortina, Egloga, Poeme, Luni dimineața. I-a fost decernat Premiul „Mihai Eminescu” al Academiei Române pentru volumul Trecere, petrecere (2019).

1950 – A încetat din viață Marta Trancu-Rainer (25 septembrie 1875, Târgu Frumos, Iași – 9 ianuarie 1950, București)

Medic ginecolog-obstetrician; prima femeie chirurg din România; membră a Academiei de Medicină din România; membră de onoare a Societății de Biologie din București

1954 – Inaugurarea clădirii Teatrului de Operă și Balet din București

Deși existența unei trupe artistice românești de teatru liric, sub numele de Compania Opera Română, s-a făcut cunoscută încă din 1885, înființarea Operei Române ca instituție independentă și finanțată de la buget s-a realizat abia în 1921. Actuala clădire a Operei Naționale București, cu o capacitate de 952 locuri, a fost ridicată în 1953, după planurile arhitectului Octav Doicescu, sub denumirea Teatrul de Operă și Balet în vederea a două ample manifestări internaționale: al treilea Congres Mondial al Tineretului (25–30 iulie) și al patrulea Festival Mondial al Tineretului și Studenților (2–14 august), dar a fost inaugurată abia la 9 ianuarie 1954, cu spectacolul Dama de pică de Piotr Ilici Ceaikovski. Până la acea dată, teatrul liric de pe malurile Dâmboviței avusese statutul de chiriaș, printre spațiile care îi găzduiau spectacolele numărându-se Teatrul Național de pe Calea Victoriei (distrus de bombardamentele din august 1944), Teatrul Liric (fosta sală „Leon Popescu”) din Piața Walter Mărăcineanu, distrus de cutremurul din 1940, Teatrul „Regina Maria”, pe cheiul Dâmboviței, în zona podului Mihai Vodă (astăzi demolat).

1955 – S-a născut Ion Mureșan

9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj

Poet și publicist contemporan, membru al Uniunii Scriitorilor din România, membru fondator al Asciației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO). A debutat cu poezie în revista Cutezătorii (1968). A absolvit Facultatea de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1981). A făcut parte din gruparea revistei Echinox. După absolvire a devenit membru al cenaclului Saeculum din Beclean. Între 1981–1988 a fost profesor de istorie în comuna Strâmbu. A devenit redactor la revista Tribuna din Cluj-Napoca. În prezent este publicist comentator la un ziar clujean și redactor-șef al revistei Verso din Cluj. Din scrierile sale: Cartea de iarnă, Paharul, Acces interzis. A primit Premiul pentru debut (1981) și Premiul pentru poezie (1993) ale Uniunii Scriitorilor din România.

1956 – S-a născut Iosif Ion Prunner

9 ianuarie 1956, București

Dirijor și pianist. A urmat Liceul de muzică „Dinu Lipatti“ și Universitatea de Muzică din București, a studiat Pianul și Dirijatul cu Zoe Popescu, Ana Pitiș, Maria Fotino, Constantin Bugeanu și Sergiu Comissiona. După absolvire, a fost angajat la Filarmonica „George Enescu“. În 1991 a înființat Fundația și Orchestra de cameră „Constantin Silvestri“, iar în 1996 a fost directorul Concursului internațional de dirijat cu același nume. În anul 1997, maestrul Cristian Mandeal i-a încredințat conducerea Corului Filarmonicii. Tot din 1997 a condus orchestra semiprofesionistă a medicilor din București, preluând o tradiție a Filarmonicii „George Enescu“. A colaborat cu personalități muzicale marcante, precum: Cristian Mandeal, Sergiu Comissiona, Lawrence Craig, Valentin Gheorghiu, Ludovic Spiess, Eugenia Moldoveanu, Michel Plasson, Ion Marin, Daniel Barenboim și cu orchestre de prestigiu, precum Orchestra Națională a Franței, Filarmonica din München, Filarmonica „Arturo Toscanini“, Orchestra Festivalului din Varșovia, Orchestra Filarmonică din Londra, Orchestra Națională a Cataluniei, Filarmonica din Ostrava, Orchestra Capitole Toulouse. A susținut concerte în importante centre muzicale din Europa și Asia (Germania, Spania, Franța, Italia, Japonia, Rusia, Grecia, Ungaria, Elveția, Bulgaria, Coreea etc.) și a luat parte la importante festivaluri din România, Cehoslovacia, Italia etc. În 2003 a fost distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler.

Mahler – Das Klagende • Corul Filarmonicii „George Enescu”, Dirijor Iosif Ion Prunner, Soliști: Soprană Iulia Artamanov, Mezzosoprană Geanina Munteanu, Tenor Călin Brătescu

1957 – A încetat din viață Ion Al-George (27 martie 1891, Sângeorz Băi, Bistrița Năsăud – 9 ianuarie 1957, București)

Poet și traducător; membru al Societății Scriitorilor Români

1959 – S-a născut Cristi Minculescu

Cristian Minculescu; 9 ianuarie 1959, Pitești

Solist vocal și compozitor de muzică rock, cunoscut în special pentru activitatea sa de peste 30 de ani ca vocalist al trupei Iris. A intrat la Facultatea de Hidrotehnică din cadrul Universității Tehnice de Construcții din București și a frecventat cursurile acesteia timp de un an, a renunțat însă la facultate ca să cânte în trupa Iris. Și-a început cariera în 1979 ca solist vocal al trupei Harap-Alb, trecând apoi prin trupele: Iris, Voltaj, a participat în Cenaclul Flacăra, la trupele Totuși, Flacăra Pop – Flapo, din nou la Iris, Cristi Minculescu & Nuțu Olteanu Super Grup, din 2015 Cristi Minculescu a revenit în Iris, care în 2017 s-a scindat. A colaborat cu Felicia Filip, Roșu și Negru, Paula Seling, Dan Bittman etc. Membrii trupei Iris au fost decorați cu Ordinul Meritul Cultural în Grad de Cavaler „pentru contribuția adusă timp de 30 de ani la promovarea muzicii rock” (2007). A fost pentru prima dată când în România șeful statului a acordat o astfel de decorație unei formații de muzică rock.

IRIS – Manifest (2017)

1964 – S-a născut Hanibal Dumitrașcu

9 ianuarie 1964, Râmnicu Sărat, Buzău – 20 mai 2017, București

Psiholog, conferențiar universitar. Absolvent al Facultăţii de Pedagogie, Psihologie şi Sociologie a Universităţii din Bucureşti, Specializarea Psihologie, în anul 1992, a devenit Doctor în Sociologie în 2003 cu teza Rolul interventiilor psiho-sociale in sustinerea persoanelor cu tulburari mentale. A avut o carieră universitară: preparator, asistent, lector, conferentiar (din 2006) la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București. A colaborat în calitate de cadru didactic şi cu Universitatea de Medicină „Carol Davilla” din Bucureşti şi cu Universitatea IRECSON, Bucuresti. Activitatea didactică în cadrul Catedrei de Asistenţă Socială a însemnat şi îndrumarea de-a lungul anilor a lucrărilor de licenţă a studenţilor de la toate secţiile de Asistenţă Socială ale Universităţii din Bucureşti. A participat la realizarea unor proiecte de cercetare aplicată în domeniile specifice asistenţei sociale şi socio-umanului. A publicat cărţi, cursuri, articole de sociologie și  psihologie, dar şi interviuri în presa scrisă, radio, televiziune.

1972 – A încetat din viață Ilie Ardelean (10 octombrie 1906, Gyula, Ungaria – 9 ianuarie 1972, București)

Medic; profesor universitar; considerat întemeietorul igienei experimentale din țara noastră, sub conducerea sa a fost publicat primul manual unic de igienă generală și comunală din România; membru corespondent al Academiei Române

1978 – A încetat din viață Szemlér Ferenc (3 aprilie 1906, Odorheiu Secuiesc – 9 ianuarie 1978, București)

Scriitor, poet, romancier, critic literar maghiar din România; tatăl scriitoarei Éva Lendvay

1979 – Primele loturi de autoturisme de teren ARO cu motoare Diesel de 60 CP

La Întreprinderea Mecanică din Câmpulung, care și-a desfășurat activitatea între anii 1953–2003, s-au produs primele loturi de autoturisme de teren ARO dotate cu motoare Diesel românești de 60 CP.

1988 – A încetat din viață Pavel Bellu (14 martie 1920, Vrăniuț–Răcășdia, Caraș-Severin – 9 ianuarie 1988, Cluj-Napoca)

Poet, eseist, prozator, publicist

1990 – Comemorarea eroilor Revoluției

Decretul CFSN nr. 40/9 ianuarie 1990 privind măsuri pentru comemorarea eroilor Revoluției prevedea ca ziua de 12 ianuarie să fie declarată zi de doliu național. Timișoara și București au fost declarate orașe-martir. Piața Palatului și-a schimbat denumirea în Piața Revoluției.

1990 – A fost fondată Asociația Profesională Liberală a Micilor Meseriași din județul Cluj (APLMM Cluj)

Devenită ulterior Asociația Patronilor și Meseriașilor Cluj (APM Cluj), a fost prima asociație patronală reînființată după 1989. Ulterior, după afilierea la Consiliul Național al Întreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România, în 1992, ca membru fondator, APM Cluj a fost decretată „cea mai veche organizație patronală din Europa” atestată documentar.

1991 – A încetat din viață Mircea Ciobanu (15 aprilie 1950, București – 9 ianuarie 1991, Geneva)

Pictor, sculptor, scriitor, grafician, arhitect, sticlar și jurnalist; stabilit în Elveția în 1981

1992 – A încetat din viață Iosif Gerstenengst (3 iulie 1920, Ciacova, Timiș – 9 ianuarie 1992, București)

Preot catolic și organist la Catedrala Sfântul Iosif din București; unul dintre cei mai mari organiști din Europa

1993 – A încetat din viață Anton Crihan (10 iulie 1893, Sîngerei, Basarabia, Imperiul Rus/Moldova – 9 ianuarie 1993, Saint Louis, Missouri, SUA)

Avocat, autor, economist, politician și militant pentru unirea cu România; profesor universitar la Iași și Chișinău; publicist basarabean; membru al Sfatului Țării; ministru; deputat în Parlamentul României

1996 – S-a născut Oana Gregory

Oana Andreea Grigoruț; 9 ianuarie 1996, Negrești Oaș, Satu Mare

Actriță americană de origine română, cunoscută pentru rolurile sale din serialele Disney. La vârsta de 6 ani s-a mutat împreună cu familia în Statele Unite. La 10 ani a câștigat titlul de actrița anului la preadolescenți și a fost declarată primul Runner-up (modelul anului, tot la preadolescenți, în cadrul concursului organizat de International Models & Talent Association. Filme: Kickin’ It, Lab Rats, Crash & Bernstein, Sons of the Father, WTH: Welcome to Howler.

College Party 2nd episode

1998 – A încetat din viață Lia Manoliu (25 aprilie 1932, Chișinău – 9 ianuarie 1998, București)

Atletă laureată cu aur la Jocurile Olimpice de vară din Mexico 1968 și cu bronz la Jocurile Olimpice de vară din Roma 1960 și Jocurile Olimpice de vară din Tokyo 1964 la proba de aruncare a discului

1999 – A cincea mineriadă – Ziua a șasea

Minerii au trecut la amenințări. Miron Cozma a declarat că „Minerii se îndreaptă spre Văcărești. Astăzi am venit doar până la intrarea în Tîrgu-Jiu. Data viitoare nu ne vom opri până la București. Așteptăm ca, până luni, primul ministru să vină în Valea Jiului, dacă nu, marți ne vom strânge mașinile și vom pleca spre București„.

2006 – Un elicopter SMURD s-a prăbușit în apropierea aeroportului Iași

Echipajul de pe elicopterul Eurocopter 135, format din pilotul Valentin Stănescu (37 de ani), copilotul Augustin Toma (34 de ani), medicul Liliana Puiu (37 de ani) și asistenta Mioara Haută (30 de ani), s-a îndreptat spre aeroport pentru a efectua zborul de încălzire al elicopterului cu care salvau vieți. După mai puțin de 10 minute de la decolare, aparatul s-a prăbușit și toți cei patru salvatori au murit. Era ultima zi de activitate la Iași pentru cei doi piloți, detașați aici pentru misiuni pe elicopterul SMURD. Urmau să revină acasă, la București, la familiile lor și apoi să fie detașați în alte misiuni, în țară. În aceeași zi, medicul de pe elicopter își înlocuise o colegă.

2007 – Primele patru brățări dacice au fost răscumpărate

Patru brățări dacice, care fac parte din patrimonul național și care au fost descoperite în Munții Orăștiei, au fost răscumpărate de Guvernul României cu suma de 980.000 de lei de la un colecționar american și readuse în țară, fiind expuse la Muzeul Național de Istorie a României. Palpitanta poveste a brățărilor dacice dezgropate în zona cetății Sarmizegetusa a devenit subiectul unui documentar intitulat The Hunt for Transylvanian Gold, produs de Dan Dimăncescu, consul onorific al României la Boston.

The hunt for transylvanian gold

2009 – A încetat din viață Antal István (18 septembrie 1958, Frumoasa, Harghita – 9 ianuarie 2009, Miercurea Ciuc)

Jucător de hochei, antrenor; președinte al SC Miercurea Ciuc; a făcut parte din generația de aur a hocheiului românesc

2011 – A încetat din viață Raul Volcinschi (14 septembrie 1923, Cernăuți – 9 ianuarie 2011, Cluj-Napoca)

Economist; profesor la Universitatea „Victor Babeș” din Cluj; a inițiat și condus o organizație anticomunistă de proporții; a organizat un complot care viza asasinarea lui Nicolae Ceaușescu în anii ’80; de mai multe ori deținut politic

2011 – A încetat din viață Liana Alexandra (Liana Alexandra Moraru; 27 mai 1947, București – 9 ianuarie 2011)

Compozitoare și pianistă, doctor în muzicologie și profesoară universitară la Universitatea Națională de Muzică din București

2018 – A încetat din viață Gheorghe Macarie (25 aprilie 1940, Sadova, Suceava – 9 ianuarie 2018, Iași)

Filolog, critic și istoric de artă; profesor la Facultatea de Litere și Facultatea de Teologie din Iași

2019 – A încetat din viață Iulian Văcărel (15 noiembrie 1928, Vălenii de Munte, Prahova – 9 ianuarie 2019)

Economist, profesor universitar; specialist în finanțe publice și asigurări; membru titular (1994) al Academiei Române

2019 – A încetat din viață Ildikó Jarcsek-Zamfirescu (3 octombrie 1944, Timișoara – 9 ianuarie 2019,Timișoara)

Actriță de film, radio, televiziune, scenă și voce, regizoare; directoarea Teatrului German de stat din Timișoara

2020 – A încetat din viață Mircea Rucăreanu (8 februarie 1944 – 9 ianuarie 2020)

Jurnalist; redactor acreditat la Guvernul României din partea Radio România Actualități și coordonator al Secției Partide Politice din cadrul Redacției Informații de la Radio România Actualități

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită