9 Octombrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Au început lucrările la Podul de la Cernavodă

 

1621 – Tratatul de pace de la Hotin

Încheiat ca urmare a Bătăliei de la Hotin (2 septembrie–9 octombrie), între armata turcă, condusă de sultanul Osman al II-lea, și o armată a Uniunii Polono-Lituaniene, condusă de Comandantul Uniunii, hatmanul lituanian Jan Karol Chodkiewicz, de trupe de cazaci zaporojeni sub comanda hatmanului Petro Konașevici și o oaste moldovenească, formată din 5.000 răzeși, soldată cu retragerea armatei slăbite a lui Osman al II-lea.

În urma Păcii de la Hotin, Ținutul Hotinului i-a fost restituit de poloni, Moldovei. Influența polonă în principatele românești a fost slăbită, dar s-a accentuat dominația otomană, care s-a manifestat prin pătrunderea a numeroase elemente greco-levantine în conducerea acestor principate.

1643 – S-a născut Mihail Halici-Fiul

9 octombrie 1643, Caransebeș – 1712, Londra

Cărturar umanist, poet. A învățat la Colegiul academic reformat din Aiud. A debutat în 1664, când i-a dedicat prietenului sau, Franck von Franckenstein, poezia Carmen, inspirată de un Canto de amore. În 1665 s-a înscris la universitatea din Nümberg, iar între 1667–1669 a fost student al Colegiului din Orăștie. Atras de puritanismul englez, a învățat limba engleză și a participat la disputele ideologice din colegiu, datorită poziției fiind nevoit să se refugieze la Sibiu. A scris Oda în romanește, tiparită la Basel, împreună cu alte poezii, într-un volum omagial, Vota solennia, dedicat lui Francisc Pariz Papai, lexicograf și doctor în medicină aici. În 1679, a părăsit Transilvania, a devenit student la drept la Leiden, Țările de Jos, apoi la Londra, angajat la Foreign Office pentru chestiuni orientale (1694). Ultima lui scriere a fost un Tatăl nostru în latină și maghiară.

 

Ziua Resurselor Umane ale Armatei Române

1862 – S-a înființat Întâia Direcție Personal și Operații Militare în Ministerul de Război

Direcția a fost înființată prin Înaltul Decret al domnitorului Alexandru Ioan Cuza și organizată pe două diviziuni organizate, fiecare, pe două secții, din care ulterior au evoluat structurile de personal/resurse umane din Armata României.

 

Ziua mondială a poștei

1874 – Tratatul privind înființarea Uniunii Poștale Generale

România a semnat la Berna, în data de 27 septembrie/9 octombrie 1874, ca membru fondator, Tratatul privind înființarea Uniunii Poștale Generale. Țările semnatare formau un singur teritoriu poștal pentru schimbul reciproc al corespondențelor și obiectelor între birourile lor de poștă. Tratatul a intrat în vigoare la 1 iulie 1875, iar din 1878, s-a numit Uniunea Poștală Universală. Congresul Uniunii Poștale Universale (UPU), desfășurat la Tokyo, în Japonia, în 1969, a declarat această dată Ziua mondială a poștei.

 

1883 – S-a născut Maria Filotti

9 octombrie 1883, Batogu, Brăila – 5 noiembrie 1956, București

Actriță și directoare de teatru din România. La examenul de bacalaureat a susținut o dizertație cu tema Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir, fiind remarcată de președintele comisiei de examinare, profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al Teatrului Național București în acea perioadă, care i-a descoperit calitățile artistice înnascute. După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzică și Artăa Dramatică. A fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care l-a convins pe tatăl viitoarei artiste să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru. În anul 1906 a susținut examenul de absolvire a Conservatorului cu Fedra. Și-a început activitatea încă din studenție, pe scena Teatrului Național din Iași, dar a fost solicitată la Teatrul Național din București foarte curând. A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. A apărut și în câteva filme. Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București. Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București.

Ion Luca Caragiale – O noapte furtunoasă Teatru radiofonic – fragment • Nicolae Soreanu și Maria Filotti

1888 – S-a născut Alexandru Plămădeală

9 octombrie 1888, Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus – 15 aprilie 1940, Chișinău

Sculptor și pictor, profesor moldovean, considerat cel mai important sculptor basarabean din prima jumătate a sec. XX. A studiat la Școala superioară de pictură, sculptură și arhitectură din Moscova, în atelierul sculptorului rus Volnuhin. A lucrat la monetăria din Petrograd, după 1918 a fost profesor și director, timp de 11 ani, la Școala de Arte Plastice din Chișinău (care azi îi poartă numele). Capodopera sa este Monumentul lui Ștefan cel Mare din Grădina Publică cu același nume din Chișinău (1927). A sculptat bustul funerar al poetului Alexei Mateevici de la Cimitirul Central din Chișinău. A realizat portrete ale oamenilor de creație și intelectualilor români și basarabeni: portretele cântăreței Lidia Lipcovschi, bustul lui Alexandru Donici, portretul lui Bogdan Petriceicu-Hasdeu, portretul Valentinei Tufescu, portretul soției și autoportret cu soția – Olga Plămădeală, portretul pictorului Ion Theodorescu-Sion, portretul poetului Ion Minulescu. În anul 1934 a pictat interiorul catedralei din Tighina. A fondat Pinacoteca municipală din Chișinău.

Biografie ilustrată: Alexandru Plămădeală (sculptor, pictor, grafician) [Biblioteca Științifică a Universității „Alecu Russo” Bălți]

1890 – Au început lucrările la Podul de la Cernavodă

Construcția Podului „Carol I” a durat aproape 5 ani, între 9/21 octombrie 1890–14/26 septembrie 1895. Deschiderea lucrărilor de execuție a avut loc în prezența Regelui Carol I, iar ultimul nit, din argint, a fost bătut chiar de către rege. Inițial, guvernul român a organizat două concursuri internaționale pentru proiectarea și realizarea a două poduri peste Dunăre și peste brațul Borcea, însă niciunul dintre proiectele prezentate comisiei de examinare nu a fost acceptat. În decembrie 1887, guvernul, prin Ministerul Lucrărilor Publice, l-a însărcinat oficial pe inginerul Anghel Saligny cu elaborarea proiectului liniei Fetești–Cernavodă. Anghel Saligny și-a format o echipă de ingineri specialiști de la Școala Națională de Poduri și Șosele, printre care s-au numărat Ion Băiulescu, N. Herjeu, Șt. Gheorghiu, Alex. Bădescu, V. Christescu, Gr. Cazimir, P. Zahariade și alții.

Planurile lui Saligny au adus la acea vreme două mari inovații în construcția de poduri: sistemul nou de grinzi cu console pentru suprastructura podului și folosirea oțelului turnat (moale) în locul fierului pudlat, ca material de construcție pentru tabliere de poduri. A rezultat un complex de poduri feroviare peste Dunăre, Balta Ialomiței și brațul Borcea, între Cernavodă și Fetești, având o lungime de 21 km. Costul total al lucrărilor, inclusiv liniile de cale ferată și construcția gărilor, a fost de 35 milioane lei, în aur.

1898 – S-a născut Alexandru Clavel

9 octombrie 1898, București – 23 februarie 1978, Iași

Pictor interbelic, profesor universitar, fiul arhitectului francez Alexandre Clavel. A absolvit Academia de Arte Frumoase, secția Pictură în 1927 avându-i profesori pe Octav Băncilă, Gheorghe Popovici și Ștefan Dimitrescu. A fost profesor de Desen la Școala profesională de fete Steaua și la Liceul de băieți „M. Kogălniceanu” din Iași, perioadă în care a funcționat și ca secretar la Academia de Arte Frumoase din Iași până la pensionare. A predat la Facultatea de Arte Frumoase aproape 25 de ani, parcurgând toate treptele didactice universitare. A fost prim secretar al Academiei (1940–1948), membru de Sindicat delegat de către Sindicatul Artelor Plastice secția Iași ca reprezentant la congresul Uniunii Sindicatelor de artiști profesioniști. A expus lucrări la diferite expoziții personale, colective și de stat, întotdeauna bine apreciate. A fost premiat de Ministerul Artelor în mai multe rânduri, lucrările fiindu-i achiziționate pentru colecțiile de stat. În anul 1919 s-a căsătorit cu Elena Constantinescu. A participat alături de Nicolae Toniza împreună cu echipa: Călin Alupi, Corneliu Baba, Serafim Bodnariuc, Mihai Cămăruț, I.L. Cosmovici, Nicolae Popa, I. Țolea, etc. la pictarea Mânăstirii Durău (1936). A realizat nenumărate studii și tablouri ilustrând flori, natură statică, peisaje sau portrete. A fost membru în societatea Tinerimea Artistică, membru al Sindicatului Artelor Plastice și în Corpul Artiștilor Plastici, președinte al secției plasticienilor din Sindicatul mixt de Artiști, Scriitori, Ziariști din Iași.

Biografie ilustrată: Alexandru Clavel [Wikipedia]

1908 – S-a născut Alexandru Sahia

Alexandru Stănescu; 9 octombrie 1908, Mânăstirea, Călărași – 12 august 1937, București

Publicist, scriitor de orientare socialist-comunistă, gazetar, membru post-mortem (din 1948) al Academiei Române. S-a înscris în 1920 la Liceul Militar „Dimitrie Sturdza” din Craiova. În 1926, ca elev, a debutat literar cu schița Sculptorul Boambă publicată în revista Șoimii a Liceului Militar „Mihai Viteazul” din Târgu-Mureș. Nefiind făcut pentru viața cazonă, a părăsit Liceul Militar, iar în 1928 și-a dat bacalaureatul. S-a înscris la Facultatea de Drept din cadrul Universității București, nu a găsit ce căuta nici în viața universitară, astfel că în 1929 a intrat în viața monahală, devenind călugăr la Mănăstirea Cernica, dar, la mai puțin de un an, s-a retras și de la mănăstire. Începând din 1931 și până în 1937, anul decesului, a fost gazetar, publicând în cunoscute ziare și reviste ale vremii: Rampa, Facla, Dimineața, Azi, Cuvântul liber, Adevărul, Era nouă. În 1932 a înființat chiar și două publicații, suprimate de către cenzură după câteva numere, Bluze albastre și Veac nou, dar a scris mai ales reportaje. În 1935, a efectuat o vizită în URSS în urma căreia a lăudat realizările sovietice, fapt apreciat de sovietici, care aveau nevoie să prezinte o imagine pozitivă a Uniunii Sovietice în lumea occidentală. De la el ne-a rămas opera URSS azi, una din rarele cărți scrise de scriitori români despre URSS. În nuvelele sale Întoarcerea tatii din război, Pe cîmpia de sînge a Mărășeștilor, Uzina vie, Revolta din port, Ploaia de iunie, Șomaj fără rasă, Execuția din primăvară, autorul a condamnat războiul, a descris viața socială, lupta dintre clasele sociale, prezentând într-o lumină favorabilă mișcarea revoluționară.

1912 – Primul Război Balcanic

Confruntare între Alianța Balcanică (Bulgaria, Serbia, Grecia și Muntenegru) pe de o parte și Imperiul Otoman pe de altă parte (26 septembrie/9 octombrie 1912–17/30 mai 1913), încheiată prin victoria coaliției antiotomane. România s-a declarat neutră.

1916 – Trupele germano-bulgare au ocupat Constanța, în primul război mondial

La 9/22 octombrie, orașul era devastat de bombardamentele crucișătoarelor germane (care distruseseră și farurile de pe coastă și din Insula Șerpilor) și în mare parte pustiu. Locuitorii orașului au plecat cu trenul sau cu alte mijloace peste Dunăre, unii spre Muntenia, alții spre Moldova. Ordinul de părăsire a orașului a fost dat de generalul A.M. Zaioncicovsky, comandantul corpului militar aliat rus, dimineața, doar cu câteva ore înainte de intrarea inamicului în Constanța. La ora 14.00 orașul era ocupat de trupele de infanterie germano-bulgare și cavaleria bulgară. Evacuarea s-a făcut în mare grabă, ultimele eforturi s-au făcut pentru a salva arhivele consiliului comunal și răniții. Aproape toată populația românească a fugit, rămânând aici mai ales cetățeni de etnie bulgară și turcă. Mulți dintre aceștia s-au apucat imediat să jefuiască locuințele refugiaților. Ceea ce îndeobște se cunoaște mai puțin este că ocuparea vechii cetăți a Tomisului a reprezentat un episod tragic – soldații bulgari, în ciuda regulilor războiului și a acordurilor internaționale privind teritoriile ocupate, populația civilă și prizonierii de război în vigoare, s-au dedat la acte de o cruzime inimaginabilă. Trupele bulgare nu s-au oprit doar la deposedarea de bunuri a civililor, începută imediat dupa intrarea în oraș, au interzis funcționarea școlilor românești, au jefuit bisericile, au ucis numeroși cetățeni români, au violat femei și torturat copii, iar statuia lui Ovidius a fost dărâmată de pe soclu și repusă la locul său la intervenția militarilor germani.

Limba bulgară a fost declarată limbă oficială pe întreg teritoriul străvechii Moesii romane, făcându-se totodată importante schimbări de denumiri toponimice, conform intereselor Regatului Bulgar. Constanța și întreaga Dobrogea aveau să rămână sub această grea ocupație timp de doi ani, până la eliberarea de către trupele române la sfârșitul războiului.

1922 – S-a născut Emil Manu

Emil Cismărescu; 9 octombrie 1922, Manu, Mehedinți – 19 septembrie 2005

Critic, istoric literar și poet. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie, timp în care a urmat cursuri și la Facultatea de Drept din București. A întrerupt facultatea în 1944 pentru a urma Școala de Ofițeri de Rezervă (Infanterie Arad) până în 1945, după care a continuat studiile la București. A fost profesor secundar la Baia de Aramă și la Turnu Severin, secretar științific și cercetător la Societatea de Științe Filologice din București. A fost arestat, judecat și condamnat pentru „uneltire” împotriva societății socialiste și „huliganism” în anul 1958. fiind deținut la pușcăriile din Jilava și Peninsula, amândouă închisori de muncă forțată, până în 1962. După eliberare a fost nevoit să lucreze pe mai multe șantiere de construcții ca muncitor necalificat, până în 1964 când, la cererea Editurii Muzicale, a fost numit redactor documentarist, apoi a fost angajat (prin concurs) cercetător științific la Institutul de Istorie și Teorie Literară „George Călinescu”. În 1973 a devenit Doctor în Filologie, cu teza Ion Minulescu și conștiința simbolismului românesc. A scris poezie: Incunabule, Ultima corabie cu pânză, Utopia nopții; proză: Mica eroica, Spațiu etern, Galaxia Eros; critică și istorie literară: Prolegomene argheziene, Sinteze și antisinteze literare, Cafeneaua literară și Istoria poeziei române moderne.

1927 – S-a născut Valentin Deșliu

9 octombrie 1927, Glăvani, Cetatea Albă, Basarabia, România/Ucraina – 25 aprilie 1993, București

Poet și traducător din literatura bulgară. A urmat cursurile Facultății de Filologie, secția Limbi slave, a Universității din București (1972–1975). A făcut specializare în Limba și literatura bulgară la Universitatea „Kliment Ohridschi” din Sofia. A fost pedagog și profesor suplinitor la Școala de Agricultură din Dobrogostea, Argeș, secretar la Primăria din Borlești și șeful Secției de cultură și artă a raionului Merișani, redactor la revistele Urzica și Albina, translator la Ministerul Învățământului. A debutat cu versuri în Urzica în 1951, iar editorial, cu povestirea Cap administrativ, inclusă în antologia Satiră și umor în 1954. Printre volumele sale de poezii menționăm: Cântece uitate, Chemarea pământului meu, Strigătul tăcerii, Pasăre fără somn și Sfere albastre. După 1960, a tradus mult din literatura bulgară clasică și contemporană, atât versuri, cât și proză. Decorat cu Ordinul bulgar Kiril și Metodiu, clasa I în 1966, Valentin Deșliu a fost și autor de manuale pentru școlile cu limba de predare bulgară. A colaborat la Viața românească, România literară, Secolul 20, Scânteia pionierului, Urzica etc., precum și la reviste din Bulgaria, Iugoslavia și Estonia.

1931 – A încetat din viață Matilda Cugler-Poni (2 aprilie 1851 – 9 octombrie 1931)

Poetă; a colaborat cu poezie în revista Convorbiri literare dar a scris și proză, schițe cu accente moralizatoare.

1931 – A încetat din viață Athanasie Mironescu (12 august 1856 – 9 octombrie 1931)

Cleric care a deținut demnitatea de mitropolit-primat al Bisericii Ortodoxe Române (1909–1911); membru de onoare al Academiei Române.

1932 – Prima transmisiune în direct a unei slujbe religioase, la Radiodifuziunea Română

Transmisiunea s-a făcut de la Biserica Sfântul Silvestru din București, de atunci, în fiecare duminică, având loc transmisia serviciului religios la radio.

1935 – S-a născut Gheorghe Munteanu

9 octombrie 1935, Cosăuți, Soroca, România/R. Moldova – 2 ianuarie 2022, Chișinău

Om de știință, chimist român din Republica Moldova. A urmat Facultatea de Chimie a Universității de Stat din Moldova, absolvind în 1957 ca specialist în Chimie Organică. A început activitatea științifică la filiala moldovenească a Academiei de Științe a URSS, ulterior Academia de Științe a RSSM. A studiat componenții chimici ai unor plante din Republica Moldova. În 1970 a obținut titlul de Doctor în Chimie cu teza Studierea ciclizării selective a substanțelor izoprenoice. Cercetările științifice au dus la obținerea a două brevete. În colaborare cu alți cercetători și specialiști, a elaborat metodici tehnologice de producere a țigărilor aromatizate „MT” și „Nistru”. A fost director al Întreprinderii experimentale a Institutului de Chimie al Academiei de Științe a Moldovei (1982–1997). A publicat peste 40 de lucrări științifice în reviste de specialitate din țară și din străinătate.

1937 – A încetat din viață Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul (25 decembrie 1869 – 9 octombrie 1937)

General și politician de extremă dreaptă, președintele oficial al partidului fascist-legionar Totul pentru Țară, o continuare a partidului Garda de Fier dizolvat în 1933, membru al Senatului legionar.

1938 – S-a născut Olga Szabó-Orbán

9 octombrie 1938, Cluj – 5 ianuarie 2022, Budapesta, Ungaria

Scrimeră de floretă. A început scrima la 14 ani, s-a pregătit la clubul Progresul Cluj, apoi a fost legitimată la CSA Steaua. În anul 1954 a câștigat campionatul național al României în categoria juniori, și un an mai târziu la seniori. La prima participare olimpică, Melbourne 1956, a cucerit prima medalie olimpică a unui scrimer român, fiind laureată cu argint. Pentru acest rezultat a fost numită Maestră a sportului. Alături de Maria Vicol, Ana Pascu și Ecaterina Orb-Lazăr, a obținut prima medalie românească la un Campionatul Mondial, un bronz (1961), apoi aurul la individual în 1962. A câștigat medalii de bronz și la Jocurile Olimpice Mexico 1968 și München 1972. După ce s-a retras din competiții, a devenit antrenoare la clubul ei, CSA Steaua, iar în 1990 a emigrat în Ungaria cu soțul ei, Alexandru Szabo și a lucrat la clubul sportiv Honvéd Budapesta.

 

Ziua Națională de Comemorare a Holocaustului

1941 – A început deportarea evreilor din Bucovina în Transnistria

Ziua Holocaustului în România, stabilită la 9 octombrie, îi comemorează cei peste 250.000 de evrei care au murit ca urmare a deportării lor în Transnistria, în 1941. Marcarea acestei zile a fost stabilită prin lege în 2004, odată cu înființarea Institutului Național de Studiere a Holocaustului și cu aprobarea legii care pedepsește penal antisemitismul.

 

1943 – S-a născut Marius Porumb

9 octombrie 1943, Grozești, Lăpușna, R. Moldova

Critic și istoric de artă din Basarabia, membru titular (din 2009) al Academiei Române. A urmat Facultatea de Istorie și Filosofie la Universitatea „Babeș-Bolyai” (1961–1966), iar în 1973 a devenit Doctor în Istorie, specialitatea Istoria Artei la aceeași universitate, după care s-a specializat în Civilizație și Cultură Bizantină, la Ravenna și Bari, Italia. A fost cercetător științific la Institutul de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca, cercetător principal III, apoi II, I, director adjunct, iar din 1994, director la Institutul de Arheologie și Istoria Artei Cluj-Napoca. A fost membru în colegiile de redacție la Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie (Cluj-Napoca), Studii și cercetări de istoria artei, Revue Roumaine de l’histoire de l’art, Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice, Revista Monumentelor Istorice, Acta Musei Napocensis, Ephemeris Napocensis, Ars Transsilvaniae. A fost distins cu titlul de Cavaler al Ordinului Literelor și Artelor al Republicii Franceze, Ordinul Steaua României cu rang de Cavaler (2002) etc.

1944 – Acordul de procentaj

Cunoscut și ca Documentul obraznic, a fost o înțelegere între premierul sovietic, Stalin și prim-ministrul britanic, Churchill privind împărțirea Europei de sud-est în sfere de influență în timpul celei de-a Patra Conferințe de la Moscova (9–17 octombrie). Churchill a propus și Stalin a acceptat împărțirea, negociind procentele.

Relatarea lui Churchill privind aceast incident este urmatoarea: „El a scris pe o bucată de hârtie [unii pomenesc de un șervețel] propunerea ca sferele de influență să se împartă procentual după cum urmează: România: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 90% influență, iar Marea Britanie 10%; Grecia: Uniunea Sovietică ar trebui să aibă 10% influență, iar Marea Britanie 90%; Ungaria și Iugoslavia: Uniunea Sovietică și Marea Britanie ambii cu 50%; Bulgaria: Uniunea Sovietică cu 75% influență, iar Marea Britanie cu 25%”. A împins hârtia spre Stalin, care a bifat și i-a dat-o înapoi. „Oare nu este cinic să dispunem în această manieră de soarta a milioane de oameni? Hai să ardem hârtia.” ar fi spus Churchill. „Nu, păstrați-o.” ar fi răspuns Stalin…

În cursul negocierilor din zilele următoare, procentele propuse de Churchill au fost modificate în cazul Bulgariei și al Ungariei, Uniunea Sovietică obținând, în cele două țări, o influență de 80%. Stalin și-a păstrat promisiunea în privința Greciei, dar nu și în cazul României, Bulgariei și Ungariei, care au căzut complet sub influență sovietică. Pe de altă parte, nici Churchill nu s-a ținut de cuvânt în privința Greciei, unde nu s-a permis nicio influență sovietică.

1948 – Deschiderea Teatrului de Stat din Bacău

La data de 9 octombrie 1948, la ora 19:30, a avut loc prima reprezentație pe scena Teatrului de Stat din Bacău, cu piesa Alarma de Orlin Vasilevsi. Din distribuție făceau parte Teodora Lazăr, Costin Cristinel, Ion Niculescu-Brună, Ulpia Hirjeu, Vasile Crețoiu, Aura Mihuțescu și George Muscelean.

Înființarea teatrului profesionist la Bacău, prin Decretul nr. 156/august 1948, al Prezidiului MAN, s-a realizat prin transferul Teatrului Poporului din Iași la Bacău. Teatrul avea 25 de angajati, dintre care 19 erau actori și avea sediul în sala fostului cinematograf Mărăști. Titulatura Teatrul de Stat Bacău, s-a schimbat ulterior în Teatrul Dramatic Bacovia, astăzi numindu-se Teatrul Municipal Bacovia, având și secție de animație.

1949 – A încetat din viață Gheorghe Mironescu (28 ianuarie 1874 – 9 octombrie 1949)

Om politic, membru al Partidului Național Țărănesc; a deținut funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României de două ori; membru de onoare al Academiei Române.

1950 – S-a născut Vasile Iordache

9 octombrie 1950, Iași

Portar de fotbal retras din activitate, Maestru al Sportului, antrenor. A început fotbalul la echipa Politehnica Iași în anul 1966, a jucat la Steaua București, echipă cu care a atins consacrarea, câștigând 3 campionate naționale (1976, 1978 și 1980), și 3 Cupe ale României (1976, 1979 și 1982). Suporterii l-au numit „Ministrul Apărării”. A mai jucat la FC Brașov 1984–1985, unde și-a încheiat cariera de fotbalist. A jucat 259 de meciuri în prima ligă română. La Națională a avut 25 de selecții, a fost supranumit „Eroul de pe Wembley”, datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub culorile naționalei României contra Angliei (1981), a participat la Campionatul European de Fotbal din Franța (1984). Este considerat unul dintre cei mai talentați portari de fotbal din România din toate timpurile. A devenit antrenor de portari la FC Brașov și Steaua București, timp de opt ani a antrenat 3 echipe din Emiratele Arabe Unite, a revenit la Steaua, la Sportul Studențesc, în prezent la FCSB.

1954 – S-a născut Adrian Pintea

9 octombrie 1954, Beiuș – 8 iunie 2007, București

Actor și regizor de teatru, film și televiziune. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București la clasa Petre Vasilescu în 1979. A jucat la Teatrul „Nottara” din București, aducând o contribuție deosebita scenei și cinematografiei românești. A jucat în piese de teatru: Romeo și Julieta, Hamlet de William Shakespeare, Pescărușul, Livada de vișini de A.P. Cehov, Orfeu în infern de Tennessee Williams, Thomas Becket de Jean Anouilh, Repetiție cu Barrymore după William Luce (pentru ultimele două semnând și regia), filme: Aurel Vlaicu, Cei care plătesc cu viața, Domnișoara Christina, Iancu Jianu zapciul, Iancu Jianu haiducul, Între oglinzi paralele, Nostradamus, Un bulgăre de humă și la TV: Idiotul, A 12-a noapte.

Iancu Jianu Zapciul (1981) • Regia Dinu Cocea. Cu: Adrian Pintea, Mihai Mereuță, Radu Beligan, Stela Furcovici, Marioara Sterian, Elena Sereda, Ilarion Ciobanu, Ion Marinescu

1956 – S-a născut Daniel Vighi

9 octombrie 1956, Lipova, Arad – 26 noiembrie 2022, Timișoara

Prozator, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România, ASPRO. A absolvit în 1980 Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara. În decembrie 1989 a participat la mișcările de protest de la Timișoara care au declanșat revoluția anticomunistă. Face parte din pleiada de prozatori postmoderni ai generației optzeciste. Majoritatea acestora au debutat în cenaclul Junimea condus de Ovid S. Crohmălniceanu și în volumul antologic al prozei optzeciste, Desant ’83. A debutat cu volumul de proză scurtă Povestiri cu strada Depozitului (1985, Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor). A fost profesor la catedra de Literatură română și comparată a Facultății de Litere a Universității de Vest din Timișoara. A publicat: Însemnare despre anii din urmă (roman), Rusalii ‘51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (monografie de istorie contemporană; 1994, Premiul Asociației Scriitorilor, filiala Timișoara), Valahia de mucava (1996, Premiul ASPRO), Deportarea în Bărăgan. Destine – documente – reportaje (continuare a monografiei; 1996, Premiul revistei Tomis și al Asociației Scriitorilor din Dobrogea), Decembrie, ora 10 (roman; 1997, Premiul ASPRO, premiul Asociației Scriitorilor, filiala Timișoara), Tentația Orientului (eseuri), Insula de vară (roman; 1999, Premiul revistei Familia – Oradea și al revistei Euphorion – Sibiu), Personajul istoric în literatura pașoptistă (istorie literară), Misterele castelului Solitude (roman), Cometa Hale-Bopp (roman), Onoarea și onorariul (studiu universitar) etc.

1959 – A încetat din viață Iacob Iacobovici (18 noiembrie 1879 – 9 octombrie 1959)

Medic chirurg; profesor la Facultatea de Medicină din Cluj și la cea din București; unul dintre fondatorii Facultății de Medicină din Cluj.

1962 – S-a născut Mariana Târcă

Mariana Oacă; 9 octombrie 1962, Mândra, Brașov

Fostă jucătoare de handbal, antrenoare. A jucat la echipele Rulmentul Brașov;  Știința Bacău; Oltchim Râmnicu Vâlcea; Podravka Koprivnica (Croația) – cu care a câștigat campionatul Național (1996) și Trofeul Campionilor EHF Feminin (1996); GAS Anagennisi Artas (Grecia). A antrenat echipele Oltchim Râmnicu Vâlcea; Rulmentul Brașov – cu care a câștigat Campionatul Național (2006), Cupa Challenge EHF Feminin (2007) și Cupa Cupelor EHF Feminin (2008); Corona Brașov. Este căsătorită cu Sorin Târcă, președintele clubului Rulmentul Municipal Brașov. Este cetățeană de onoare a Croației.

1967 – S-a născut Tavi Colen

Octavian Silviu Călugăru; 9 octombrie 1967, Targu Jiu

Interpret de muzică ușoară. A urmat cursurile Școlii de Muzică și ale Școlii Populare de Artă din orașul natal. La vârsta de 15 ani a fost remarcat de membrii formatiei Heavy Ton din Târgu Jiu și invitat să li se alature, participând la o serie de concerte și turnee, la toate festivalurile importante de rock din țară. În 1995 a absolvit Facultatea de Drept din București. A cântat în trupe rock de rezonanță: Transilvania, Voltaj, Sin. Împreuna cu Alin Oprea a înființat trupa Talisman, care avea să fie desemnată Formatia Pop Rock a anului la premiile Expres Muzical 1999. După ce trupa s-a destrămat la sfârșitul anului 2006, Tavi Colen a continuat cu o carieră muzicală solo și în 2008 a înființat trupa Tavi Colen Band.

We Own The Night (Finala Eurovision România 2017) • Tavi Colen & Emma

1967 – S-a născut Gică Popescu

Gheorghe Popescu; 9 octombrie 1967, Calafat, Dolj

Fost fotbalist, actualmente impresar și om de afaceri. De-a lungul carierei a jucat la Universitatea Craiova, Dinamo București, Steaua București, PSV Eindhoven, Tottenham Hotspur, FC Barcelona, al cărei căpitan a fost și cu care a câștigat Cupa Cupelor, U.S. Lecce, Galatasaray S.K. (cu care a câștigat Cupa UEFA în 2000) și SV Hannover 96, câștigând în total 13 trofee. A participat cu echipa națională de fotbal a României la trei turnee finale ale Campionatelor mondiale (1990, 1994 și 1998) și la două ale Campionatelor europene de fotbal (1996 și 2000). După retragerea din fotbal, a intrat în afaceri și și-a deschis propria școală de fotbal la Craiova. Se numără printre cei zece impresari și patroni de cluburi de fotbal urmăriți penal de DNA pentru înșelăciune, evaziune fiscală și spălare de bani, precum și prejudicierea a patru cluburi cu suma de zece milioane de euro. A fost condamnat la trei ani și o lună de închisoare, fiind eliberat condiționat în noiembrie 2015.

1969 – S-a născut Călin Teutișan

9 octombrie 1969, Lechința, Bistrița-Năsăud

Critic și istoric literar, profesor universitar, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Litere a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția Română-Engleză în 1994. În același an a devenit cercetător la Institutul de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj, iar din 1997 asistent la Facultatea de Litere. În prezent este profesor, șeful catedrei de Literatură română, Teoria literaturii și Etnologie de la aceeași facultate. Este director al Centrului de Cercetări Literare și Enciclopedice. A făcut parte din gruparea culturală Direcția 9. A obținut titlul de Doctor în Filologie cu teza Temă și convenții. Poezia erotică românească (2005). Debutul absolut, cu critică literară în revista Tribuna, s-a produs în 1991. A publicat studii și cronici literare în Tribuna, Apostrof, Steaua, Viața românească, Contemporanul–Ideea europeană, Synergies Roumanie, Studii literare, Discobolul, Caietele Sextil Pușcariu, precum și în diverse volume colective. A colaborat la proiectele academice Dicționarul cronologic al romanului românesc și Dicționarul general al literaturii române. A publicat volumele: Fețele textului, Eros și reprezentare. Convenții ale poeziei erotice românești, Textul în oglindă. Reflexii ale imaginarului eminescian, Scenarii ale criticii. Protagoniști, metode, interpretări, având numeroase contribuții la volume colective. Este membru al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România (ALGCR).

1970 – A fost inaugurată Uzina de cinescoape, în zona industrială Pipera, din București

În zona Pipera exista, încă din perioada interbelică, un aeroport vechi, nefuncțional, deja înglobat de oraș. Conducerea PCR a hotărât să ridice acolo industria electrotehnică, să fie o platformă industrială de elită. Până în 1989, pe platforma Pipera au apărut întreprinderi de tuburi cinescop, televizoare, echipamente periferice pentru calculatoare, calculatoare etc.

Uzina de cinescoape a fost deschisă la 9 octombrie 1970. Avea aproximativ 800 de angajați și producea tuburi cinescop pentru televizoare; în prezent este închisă.

1976 – A încetat din viață Lascăr Sebastian (Sebastian Salmen; 14 octombrie 1908 – 9 octombrie 1976)

Gazetar, dramaturg; a avut o remarcabilă activitate de traducător din literaturile antice și moderne.

1977 – A încetat din viață Margareta Metaxa (31 ianuarie 1895 – 9 octombrie 1977)

Soprană de talie internațională; membră fondatoare și, ulterior, solistă a Operei Române.

1978 – S-a născut Marian Rădulescu

9 octombrie 1978 – 6 iulie 2019, București

Actor de teatru. A făcut parte din trupa Teatrului Excelsior din anul 2001, când a absovit Universitatea Hyperion, Facultatea de Arte (Actorie), la clasa Ion Lucian – Victor Radovici. Împreună cu o parte din colegii săi și-a urmat profesorii, formând un nucleu de tineri actori, care s-a alăturat artiștilor mai experimentați, membri fondatori ai teatrului. În această perioadă au fost preluate pe scena Teatrului Excelsior spectacolele de absolvire ale acestei promoții, majoritatea în regia lui Victor Radovici, în care a jucat și Marian Rădulescu: Cocoșelul neascultător de Ion Lucian, Fetița cu chibrituri după H.C. Andersen, Bădăranii de Carlo Goldoni și O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale. În următorii ani, integrat în trupa teatrului, a jucat în spectacole pentru copii: Ninigra și Aligru după Nina Cassian, Prostia omenească după Ion Creangă, Ora veselă… cu tâlc de Ciprian Cojenel, în cele două spectacole pregătite pentru inaugurarea noului sediu al Teatrului Excelsior (2011): Vrăjitorul din Oz după Lyman Frank Baum și Snoave cu măști de Ion Lucian. În ultimele stagiuni a avut roluri importante atât în spectacolele pentru copii: Șobol din Degețica după H.C. Andersen, Fratele mijlociu în Prâslea cel Voinic și merele de aur după Petre Ispirescu, cât și în spectacolele dedicate adolescenților: Călăul în Umbre. Un studiu de Georgiana Barcan și Ilinca-Anamaria Prisăcariu, Ghiță din TimeAholics, de Bogdan Capșa, Geronte/Temnicer în Iluzia comică, de Pierre Corneille, fiind apreciat de tinerii regizori cu care a lucrat, dar și de tinerii spectatori. Și-a pus capăt zilelor la 40 de ani.

1978 – A încetat din viață Giorgio Caragață (Gheorghe Caragață; 28 octombrie 1907 – 9 octombrie 1978)

Lingvist român, stabilit în Italia; profesor la Universitatea din Florența; membru fondator al Societății Academice Române, a românilor din exilul anticomunist, înființată în Italia după război.

1987 – A încetat din viață Teodor Boșca (5 februarie 1922 – 9 octombrie 1987)

Traducător poliglot și dramaturg; profesor al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj.

1995 – A încetat din viață Valentin Al. Georgescu (Valentin Alexandru Georgescu; 2 iulie 1908 – 9 octombrie 1995)

Jurist, istoric al dreptului; membru titular al Academiei Române.

2006 – A fost pusă piatra de temelie a Memorialului Holocaustului

În data de 9 octombrie 2006, de Ziua Holocaustului în România, în prezența președintelui Traian Băsescu și a Ministrului Culturii, Adrian Iorgulescu, avea loc ceremonia punerii pietrei de temelie a monumentului închinat memoriei victimelor Holocaustului din România.

Memorialul Holocaustului a fost inaugurat pe 8 octombrie 2009.

2011 – A încetat din viață Cătălin Neagu – Tobi

1966 – 9 octombrie 2011, București

Muzician, toboșar al formațiilor Timpuri Noi (1992–2000), The Endless Zone (1999–2000), Partizan (3) (2001–2002), Zebre (2003–2005).

2012 – A încetat din viață Aureliu Busuioc (26 octombrie 1928 – 9 octombrie 2012)

Poet, prozator, dramaturg, eseist, jurnalist, publicist, redactor, director, romancier, scenarist, scriitor și traducător din Republica Moldova.

2013 – A încetat din viață Eugen Segal (23 mai 1933 – 9 octombrie 2013)

Chimist; fondator al școlii de cinetică neizotermică; membru titular al Academiei Române.

2016 – A încetat din viață Marin Petrache Pechea (25 noiembrie 1944 – 9 octombrie 2016)

Cântăreț de jazz și saxofonist; șef de orchestră; fondatorul grupului Cromatic.

2017 – Simona Halep a devenit cea mai bună jucătoare de tenis din lume, Nr. 1 WTA

9 octombrie 2017–28 ianuarie 2018 / 26 februarie 2018–27 ianuarie 2019

În urma victoriei din semifinala cu Jeļena Ostapenko de la Openul Chinei din Beijing (7 octombrie 2017), Simona a devenit noul lider mondial al Clasamentului WTA, fiind prima jucătoare de tenis din România clasată pe locul 1 WTA și devenind a 25-a jucătoare din toate timpurile care a deținut această poziție. În august 2018, aflându-se pentru a 40-a săptămână în fotoliul de lider al clasamentului WTA, l-a egalat pe Ilie Năstase, primul lider din istoria ierarhiei tenisului profesionist masculin (23 august 1973–2 iunie 1974).

2017 – A încetat din viață Gheorghe Izbășescu (8 septembrie 1935 – 9 octombrie 2017)

Scriitor, poet, publicist și profesor; membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO).

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită