9 Septembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Dezvelirea bustului generalului-doctor Carol Davila de Constantin Brâncuși

 

1743 – Rescriptul împărătesei Maria Tereza

Inochentie Micu Klein, episcop greco-catolic iluminist și consilier imperial, a obținut de la împărăteasa Austriei, Maria Tereza, un rescript prin care se acordau iobagilor dreptul a-și da copiii la școli și dreptul de a nu mai fi maltratați, preoților greco-catolici români locuri de casă, locuri de biserică, iar nobililor români, dreptul de a accede în funcții publice.

1857 – S-a născut Agatha Bârsescu

9 septembrie 1857 sau 1863, București – 22 noiembrie 1939, Iași

Actriță, cea mai mare tragediană din istoria teatrului românesc, prima româncă prezentă pe scenele teatrelor din străinătate. S-a într-o familie de militari, tatăl ei fiind șef de garnizoană. La vărsta de 8 ani a fost trimisă la studiu la un pension din Sibiu unde a învățat limba germană, limbă în care avea să joace pe marile scene ale Europei. După ce a urmat Conservatorul de Artă Dramatică din București, a plecat în Austria pentru a continua pregătirea artistică la Conservatorul din Viena. La 26 de ani a debutat artistic pe scena Teatrului Curții Imperiale din Viena (Burgtheater), obținând un răsunator succes, interpretând roluri principale în piese de autori clasici, ca primă tragediană. Datorită succesului imens avut la Viena pe scena reputatului teatru, a obținut un contract pe timp îndelungat, iar ca o recunoaștere oficială a meritelor deosebite ale tragedianei, i s-a acordat Decretul Imperial de “Actriță a Curții Imperiale”. Se spune că a devenit preferata Curții Imperiale și la majoritatea spectacolelor sale de succes însuși împăratul Franz Josef venea să o aplaude. Ulterior, timp de mai mulți ani, a avut o serie de turnee, ca invitată de onoare a unor teatre din Europa sau America, care i-au adus faimă în toată lumea. Printre creațiile sale se numără rolurile titulare din Medeea și Sapho de Franz Grillparzer, Antigona de Sofocle, Maria Stuart de Friedrich von Schiller, regina din Ruy Blas de Victor Hugo etc. La finalul carierei artistice s-a întors la Conservatorul de Artă Dramatică din Iași unde a predat vreme de 15 ani. S-a stins din viață la 82 de ani și a fost înmomântată în Cimitirul Eternitatea din Iași.

Actrita Agatha Bârsescu, o tragediană adorată la Viena

1860 – S-a născut Páter Béla

9 septembrie 1860, Eperjes, Slovacia – 24 iunie 1938, Cluj

Inginer agronom și profesor universitar, specialist în cultura și valorificarea plantelor medicinale, domeniu în care și-a câștigat un renume internațional. A urmat Universitatea de Științe din Budapesta și Universitatea Tehnică „Király József”, absolvind în 1883. Și-a început cariera la catedra de Botanică a Universității Tehnice, a fost numit profesor de Botanică la Institutul de Agronomie de la Kassa, la Academia de Agricultură din Cluj și la Universitatea „Francisc Iosif” din Cluj. La Expoziția Mondială de la Paris din 1990, a primit medalia de aur pentru ceaiurile medicinale. A fost fondator, organizator și director al Stațiunii de Cercetări asupra Plantelor Medicinale, una dintre primele de acest fel din lume – după modelul acesteia s-au înființat mai târziu instituții asemănătoare la Viena, Praga, Budapesta. A pus bazele unei grădini botanice de plante medicinale, cercetând în jur de 136 de specii; experimentele sale privind îngrășămintele chimice au fost de pionierat. În 1932 a înființat Cooperativa Adonis – societate de colectare și valorificare a plantelor medicinale. Ceaiurile Prof.Dr. Páter erau cunoscute în toată Europa. A publicat în revistele Mezőgazda, Gazdasági Lapok, Kisérletügyi Közlemények, Mezőgazdasági Szemle, Buletinul Agriculturii, în reviste din străinătate. De numele său se leagă apariția revistei universității clujene, Buletinul de informații botanice și muzeul botanic. A fost membru al Societății Economice Ardelene, al Societății Muzeului Ardelean, membru și apoi președinte al Societății Carpatine Ardelene.

1865 – S-a înființat Societatea Română de arme și dare la semn

Prin Înaltul Decret Domnesc nr. 1147/9 septembrie 1865, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a aprobat și a recunoscut oficial statutele societății și a donat societății, din terenul Mânăstirii Radu-Vodă, o suprafață de 47.514 mp, pentru a-l folosi drept poligon de tir, cu condiția ca acest teren să nu fie înstrăinat.

Terenul donat s-a adăugat la cel pe care societatea îl avea deja în folosință și care era poziționat în zona Clubului Progresul, unde până în anul 1900 se efectuau doar trageri cu arme de glonț – carabină și pistol – urmând ca mai apoi să se organizeze și trageri cu arme de vânătoare. Prima societate de tir la nivel național, denumită Societatea Română de arme și dare la semn, înființată la 5 mai 1862, și-a stabilit culorile, semnele, marca, cocarda și steagul.

1875 – S-a născut Vasile C. Osvadă

9 septembrie 1875, Măhaciu–Turda-Arieș, Austro-Ungaria/Măhăceni–Unirea, Alba – 16 ianuarie 1931, Cluj

Economist, înalt funcționar bancar; publicist. A absolvit Academia Comercială din Viena. A fost funcționar la banca Steaua din Petrovaselo (Timiș), contabil la banca Corvineana și director executiv al băncii Agricola din Hunedoara. S-a remarcat în publicistica financiar-bancară prin articole în Revista economică (Sibiu), îndeosebi în problematica extinderii și diversificării cooperației în mediul rural și a contribuit efectiv la întemeierea cooperativelor de credit în satele Transilvaniei. A editat primul periodic românesc de profil din Transilvania, Tovărășia, săptămânal (1905–1911), cu un conținut predominant cooperatist și a colaborat la Tribuna (Sibiu și Arad), Foaia de Duminică (Timișoara), Lupta (Budapesta), Libertatea. A activat în cadrul secției economice a ASTRA, editând lucrările Legea tovarășilor și Băncile populare din România (1907) și studiul comparat al mișcării cooperatiste din Ungaria, Bucovina și România, Mișcarea cooperatistă (1912). A susținut asociația funcționarilor români de bancă, reforma instituțiilor de credit, modernizarea și rentabilizarea acestora, precum și existența unei bănci naționale de asigurare. În timpul primului război mondial a servit în Armata Austro-Ungară cu grad de sublocotenent. Făcut prizonier pe frontul din Rusia și înrolat voluntar în primul corp al voluntarilor români din Rusia, a ajuns în Regatul României. A participat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, fiind membru ales al Marelui Sfat Național Român. A fost numit secretar al resortului de Agricultură al Consiliului Dirigent, fiind unul dintre artizanii proiectului de reformă agrară din Transilvania și Banat. A fost primar interimar al municipiului Cluj (1926–1927), membru în consiliul de administrație al Institutului de Arte Grafice Ardealul din Cluj.

1878 – Domnitorul Carol I a adoptat titlul de Alteță regală

Pe baza propunerii Consiliului de Miniștri, pe 9 septembrie 1878, Domnitorul Carol I al României a primit titlul de Alteță regală. Prin aceasta se urmărea afirmarea României pe scena internațională ca stat suveran și independent, care a rupt definitiv cu trecutul de vasalitate față de Poartă, și consolidarea poziției lui Carol, concomitent cu ridicarea prestigiului dinastiei de Hohenzollern în fața celorlalte monarhii europene. Titulatura a fost recunoscută ulterior pe plan internațional.

1885 – S-a născut Victor Vâlcovici

9/21 septembrie 1885, Galați – 21 iunie 1970, București

Matematician, profesor universitar, membru titular (din 1943) al Academiei de Științe din România, membru titular (din 1965) al Academiei Române. În liceu era des întâlnit în coloanele Gazetei matematice, în calitate de rezolvitor și apoi de colaborator. A devenit student al Facultății de Științe din București, avându-i profesori pe Spiru Haret și Gheorghe Țițeica. A obținut rezultate excepționale, deschizându-i-se astfel o carieră universitară, printr-o bursă la Universitatea din Göttingen. Lucrarea sa de doctorat, Mișcări fluide discontinue cu două linii libere, care corespundea preocupărilor științifice ale epocii, a atras atenția specialiștilor și a fost des citată în scrierile referitoare la aceste fenomene. A fost profesor de matematică la Universitatea din Iași, la Școala Politehnică din Timișoara, unde a devenit și rector, la Universitatea din București. Este considerat creatorul hidrodinamicii și al aerodinamicii teoretice românești și primul mecanician de anvergură pe care l-a dat țara noastră. Și-a încheiat activitatea științifică prin cercetări cosmogonice și asupra extinderii Universului.

1886 – Convenția pentru protecția operelor literare și artistice

S-a adoptat textul inițial al Convenției de la Berna pentru protecția operelor literare și artistice din 9 septembrie 1886. În România a intrat în vigoare la 5/17 decembrie 1887.

1896 – A încetat din viață Matei Millo (25 noiembrie 1814 – 9 septembrie 1896)

Actor și cântăreț, autor de texte dramatice; unul dintre pionierii teatrului românesc.

1899 – S-a născut George Brassaï

Gyula Halász jr.; 9 septembrie 1899, Brașov – 8 iulie 1984, Èze, Alpes-Maritimes

Artist fotograf, pictor, sculptor, cineast și publicist francez de origine maghiară din Transilvania. La vârsta de trei ani, Brassai a ajuns prima oară la Paris, unde tatăl său a predat la Sorbona. În 1917 s-a înscris la Academia de Arte din Budapesta, dar a întrerupt studiile din cauza primului război mondial. După război, și-a reluat studiile la academia de arte frumoase din Berlin-Charlottenburg, unde i-a cunoscut îndeaproape pe László Moholy-Nagy și pictorii Kandinski și Kokoschka. Din 1924 s-a stabilit definitiv la Paris, pe care nu l-a părăsit timp de șaizeci de ani. A devenit bun prieten cu Jacques Prévert și Henry Miller, cu care a frecventat cluburile de noapte, cafenelele și cabaretele din Montparnasse. A eternizat în opera sa viața de noapte a Parisului din anii 1930, fiind supranumit de Henry Miller, „ochii Parisului”. În 1933 i-a apărut primul album, Parisul, noaptea, însoțit de un text de Paul Morand, care i-a adus un mare succes, mai ales în mediul artistic. O parte din fotografii le-a consacrat înaltei societăți și celebrităților epocii. A creat portrete devenite clasice ale lui Salvador Dali, Pablo Picasso, Henri Matisse și Alberto Giacometti, ale lui Jean Genet, Henri Michaux, Jean Paul Sartre și Simone de Beauvoir. A scris 17 cărți și numeroase articole și un roman: Povestea Mariei (Histoire de Marie, 1948), prefațat de Henry Miller. În îngrijirea editurii Universității din Chicago au apărut în traducere engleză Scrisorile către părinți și Conversații cu Pablo Picaso (1964).

Mai mult: The Facts of Brassaï [AnOther]

1912 – A fost dezvelit bustul generalului dr. Carol Davila

Sculptură în bronz realizată de Constantin Brâncuși, singurul monument de for public al sculptorului amplasat în București, dezvelit la 9 septembrie 1912. La solicitarea Ministerului de Război, în 1903 Brâncuși a primit prima comandă pentru un monument public, bustul generalului medic Carol Davila.

Comanda lucrării a fost dată de Spitalul militar „Regina Elisabeta” prin intermediul unui consiliu format de fostul său profesor, dr. Dimitrie Gerota, pentru a-l ajuta pe Brâncuși să plătească drumul până la Paris, pentru continuarea studiilor. Plata pentru monument a fost împărțită în două tranșe, prima jumătate fiind plătită înainte să înceapă lucrul, iar a doua tranșă la finalizarea lucrării. Artistul a realizat bustul din ghips în primăvara anului 1903, acesta fiind prezentat consiliului, dar recepția a fost nesatisfăcătoare – unii membri ai consiliului cerând micșorarea nasului și alții solicitând modificări la poziționarea epoleților. Înfuriat de inabilitatea consiliului de a înțelege sculptura, spre mirarea tuturor, Brâncuși a plecat din sala de ședințe fără a primi a doua jumătate a banilor, decizând să parcurgă drumul către Paris pe jos. Turnarea bustului în bronz s-a petrecut în anul 1912 la turnătoriile artistice ale lui V. V. Rășcanu, care a folosit ghipsul original, parțial degradat de trecerea timpului. Se pare că reparațiile modelului de ghips au fost făcute de Frederic Storck. Ghipsul original s-a distrus, singurele trei fotografii originale, din poziții diferite, au fost făcute în anul 1903 și ele se află astăzi păstrate la Muzeul Național de Artă Modernă (Musée national d’art moderne) de la Paris.

1912 – S-a născut Horia Stamatu

9 septembrie 1912, Vălenii de Munte, Prahova – 7 iulie 1989, Freiburg im Breisgau, Germania

Scriitor, poet, ziarist și eseist. A urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. A debutat în revista Floarea de Foc condusă de Sandu Tudor și în anul 1934 a obținut Premiul Scriitorilor Tineri pentru volumul de poezii Memnon. A fost profesor suplinitor pentru Limba română și Filosofie la liceul „Cantemir Vodă” din București, redactor la Enciclopedia României, a aderat la mișcarea legionară, fiind redactor la publicația Buna Vestire și a participat la rebeliunea legionară din 1941. După eșuarea rebeliunii, a părăsit țara ajungând în Germania. În 1942, a fost internat în lagărul de la Buchenwald și eliberat la sfârșitul războiului. În 1945 s-a stabilit la Freiburg im Breisgau, a urmat cursuri de filosofie la Albert-Ludwigs-Universität, a fost lector de Limba și Cultura română la catedra romanistului Hugo Friedrich. A plecat doi ani la Paris, unde a condus secția literară a Institutului Român de Cercetări de pe lângă Sorbona, fiind unul dintre fondatori, alături de Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Octavian Vuia etc. Între anii 1951–1961 a fost la Madrid, redactor al revistelor Libertatea Românească, Fapta și Oriente Europeo, luând parte la întemeierea caietului spaniol lunar de literatură Punta Europa. Din 1961 s-a întors la Freiburg, unde a rămas până la sfârșitul vieții, susținând o neîntreruptă activitate literară.

1917 – Lupta de la Cireșoaia

Una dintre cele mai dramatice și sângeroase bătălii din campania anului 1917 de pe frontul românesc din timpul primului război mondial s-a dat pe muntele Cireșoaia (zona Târgu Ocna), la cota 789, între 27 august/9 septembrie–30 august/12 septembrie. Ultima acțiune importantă din campania din 1917 de pe frontul românesc, a fost parte a celei de-a treia bătălii de la Oituz.

A avut ca rezultat blocarea înaintării forțelor Puterilor Centrale care încercau să forțeze Munții Carpați, prin trecătoarea Oituz, în ea fiind angajate forțele Armatei 2 române și forțe combinate germane și austro-ungare.

1917 – A încetat din viață Ion Grămadă (3 ianuarie 1886 – 27 august/9 septembrie 1917)

Scriitor, istoric și publicist bucovinean; erou al primului război mondial, căzut în lupta de la Cireșoaia.

1918 – Societatea de psihiatrie, neurologie și psihologie din Iași

La 9 septembrie 1918, la Spitalul Socola, s-a constituit, din inițiativa și sub președinția lui C.I. Parhon, Societatea de psihiatrie, neurologie și psihologie (căreia, din 1921, i s-a adăugat și specializarea endocrinologie) organizând 18 congrese în perioada 1920–1938, în diferite localități din țară în care se aflau spitale de boli nervoase și mintale.

În cadrul Buletinului societății, au fost redactate și publicate, în limba franceză, 2.412 articole, cu regularitate în perioada 1919–1947.

1919 – Prima renunțare la tron a Prințului Carol al României

La 27 august/9 septembrie 1918, Prințul Carol a părăsit Regimentul de vânători de munte, pe care-l comanda la Târgu Neamț și s-a căsătorit la Odessa cu Zizi Lambrino, încălcând Statutul Casei Regale. În plus, țara se afla în război, Odesa era pe teritoriu inamic sub ocupația Puterilor Centrale, Carol fiind astfel vinovat de dezertare și trădare.

Regele Ferdinand I a ordonat arestarea lui, vreme de 75 de zile, la mănăstirea Horaița, căsătoria celor doi fiind anulată de o instanță românească. Carol nu a acceptat să renunțe la legătura cu Zizi Lambrino, în plus, din această relație s-a născut un băiat, pe nume Mircea, socotit drept ilegitim, dar pe care Carol l-a recunoscut.

1921 – S-a născut Mircea Deac

Mircea Deacă; 9 septembrie 1921, Oltenița – 6 februarie 2015, București

Critic de artă, expert în arta românească și europeană, jurnalist, scriitor și profesor. A urmat Facultatea de Litere si Filosofie având profesori pe Tudor Vianu și George Oprescu și Academia de Arte cu Camil Ressu și Alexandru Ciucurencu. A fost profesor la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” și Director al Artelor și Oficiului de Expoziții din Ministerul Culturii. A fost membru al Uniunii ziariștilor profesioniști din România, membru fondator și vicepreședinte al Societății Colecționarilor de Artă din România și co-director la revista Pro Arte. Din scrierile sale: Camil Ressu, Jean Al. Steriadi, „Himera”: Viața și opera sculptorului Dimitrie Paciurea, Nicolae Vermont, Alexandru Ciucurencu [Album], Brâncuși – surse arhetipale, Arta în oglinda istoriei, Mattis-Teutsch și realismul constructiv, Nimfa de argint, Pendula nu merge înapoi, Prăpastia, Femeile și operele lui Picasso, 300 de Pictori Români, Peisajul impresionist în pictura din România etc.

1928 – S-a născut Bogdan Stugren

9 septembrie 1928, Reghin, Mureș – 17 martie 1993, Cluj-Napoca

Biolog, zoolog și ecolog, profesor universitar. A urmat Facultatea de Științe Naturale a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1947–1952). Încă din anul III a fost preparator la catedra de Zoologie. A activat în aceeași universitate până la sfârșitul vieții, parcurgând toate treptele didactice, până la profesor (1990). Este unul dintre fondatorii învățământului ecologic din România. Specialist în herpetologie, a publicat și lucrări de evoluționism. Dintre lucrările sale publicate se remarcă: Ecologie generală, Evoluționismul în secolul XX, Maimuța înțeleaptă: eseuri literar-științifice, Grundlagen der allgemeinen Ökologie. A făcut parte din colectivele de redactare a lucrărilor: Dicționar enciclopedic român și Dicționar enciclopedic. A mai scris Biologie generală, genetică și ameliorare (în colaborare cu D. Buican), Mică enciclopedie de biologie și medicină (în colaborare cu V. Săhleanu), Sistematica filogenetică, anatomia comparată și zoogeografia vertebratelor (în colaborare cu I. Coroiu) etc.

1936 – S-a născut Nicolae Sulac

9 septembrie 1936, Sadîc, Cahul, Regatul României/Republica Moldova – 8 aprilie 2003, Chișinău

Cântăreț de muzică populară din Republica Moldova. A activat în cadrul capelei corale Doina, a fost solist al ansamblului Fluieraș, apoi al ansamblului Lăutarii. A interpretat piese exclusiv în limba română fiind aplaudat de fiecare dată de către toată sala, chiar și de cei care nu cunoșteau limba română. Albume: Cântec de veselie, Dorul meu e numai dor, La o margine de drum.

Nicolae Sulac – La o margine de drum

1940 – Masacrul hortyst din comuna Treznea

După Dictatul de la Viena, din 30 august 1940, nord-vestul Transilvaniei a trecut sub jurisdicția Ungariei, în toamna anului 1940, în mai multe localități din Transilvania de Nord, trupe militare sau paramilitare maghiare de ocupație masacrând civili români, țigani și evrei, în intenția de a determina prin teroare un exod din populațiile conlocuitoare nemaghiare.

În 9 septembrie 1940, trupe maghiare aparținând Batalionului 22 Grăniceri Debrețin aflat sub comanda locotenentului Akosi au intrat în comuna Treznea, Sălaj. După ocuparea satului, unitățile maghiare au dezlănțuit măcelul rămas în istorie sub denumirea de Masacrul de la Treznea. Primele victime au fost copiii aflați cu vitele la păscut, cadavrele lor fiind descoperite ulterior pe izlazul comunal. Români și evrei au fost masacrați cu focuri de mitraliere, străpunși cu săbiile și baionetele, iar casele atacate cu grenade și incendiate. Preotul ortodox a ars in casa parohială, care a fost incendiată. În Treznea se aflau și 9 soldați români reîntorși acasă și demobilizați. Aceștia au fost împușcați cu efectele militare pe ei. Învățătorul și soția au încercat să se refugieze în comuna Pusta. Au fost prinși și aduși la sediul jandarmilor maghiari de la Agrij, de unde au fost duși pe un câmp și împușcați.

În urma acestor incidente au murit 93 de persoane, dintre care 87 de români și 6 evrei.

1940 – Masacrul de la Zalău

La 9 septembrie 1940, la Zalău, soldați maghiari rămași neidentificați au intrat în casele românilor Grigore Vicaș și Gheorghe Prunea, unde i-au împușcat mortal, împreună cu soția și fratele lui Vicaș, precum și pe soția lui Prunea, însărcinată în ultima lună. În colțul casei lui Vicaș, aceiași soldați l-au mai ucis pe Nicolae Pop, țăran din Treznea care venise cu lapte la Zalău. Numărul victimelor a fost de 27.

Drama populației românești din Transilvania de Nord-Est a continuat în următorii doi ani, astfel că, până la 1 septembrie 1942, au fost asasinați 991 de români.

1940 – S-a dizolvat Partidul Națiunii

Partidul Națiunii a fost înființat de regele Carol al II-lea la data de 16 decembrie 1938, sub numele Frontul Renașterii Naționale, fiind primul partid de masă din România. În Monitorul Oficial din 22 iunie 1940 a apărut Decretul-lege pentru transformarea Frontului Renașterii Naționale în Partidul Națiunii, al cărui prim articol specifica faptul că: „Frontul Renașterii Naționale devine partid unic și totalitar, sub denumirea de Partidul Națiunii. El va funcționa sub conducerea supremă a Majestății Sale Regelui”. În urma puciului anticarlist al generalului Ion Antonescu, după abdicarea regelui Carol al II-lea și plecarea sa din țară, Ion Antonescu a dizolvat Consiliul de Coroană, a modificat Legea de organizare a Consiliului Legislativ, a dizolvat Partidul Națiunii și s-a autointitulat „Conducătorul Satului” desființând calificativul de „excelență”, „pentru toți și pentru totdeauna”. În acest fel, generalul a devenit titularul puterii legislative și al aproape întregii puteri executive. Regele nu mai avea practic nici un control, puținele acte pe care le putea emite necesitând contrasemnarea de către Conducătorul Statului. La 14 septembrie se instaura Statul național-Legionar Român.

1942 – A încetat din viață Constantin Meissner (15/27 mai 1854 – 9 septembrie 1942)

Pedagog și om politic cu importante contribuții la dezvoltarea școlii și pedagogiei românești, prin elaborarea de regulamente, planuri de învățământ, programe și studii privind îmbunătățirea procesului instructiv-educativ; membru de onoare al Academiei Române.

1943 – S-a născut Dana Dumitriu

9 septembrie 1943, București – 10 octombrie 1987, București

Critic literar și prozatoare. A studiat la Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, absolvind în 1966. După terminarea facultății, a fost redactor la Radio, la ziarul Munca și la România literară. A scris foiletoane de critică literară la revistele Luceafărul, Argeș și România literară. A publicat mai multe romane și două volume de eseuri critice: Migrații, Masa zarafului, Ambasadorii sau despre realismul psihologic, Duminica mironosițelor, Întoarcerea lui Pascal, Prințul Ghica, Introducere în opera lui C.A. Rosetti.

1944 – S-a născut Anton Moisin

Anton Petru Moisin; 9 septembrie 1944, Veștem/ Veștem–Șelimbăr, Sibiu  – 18 noiembrie 2022, București

Istoric, preot, profesor și pedagog, membru al Uniunii Scriitorilor din România. A avut titlul științific de Doctor în Istorie, fiind hirotonit clandestin preot celibatar de episcopul și viitorul cardinal Alexandru Todea în anii ’80. A publicat volumele: Caracterul la elevi, unele tehnici de formare. Opiniile unui profesor diriginte, Iubirea adevărată, Călăuza părinților în educarea copiilor, Arta educării copiilor și adolescenților în familie și în școală, Tracii din Transilvania, Roma și romanii în primul mileniu creștin, Istoria Transilvaniei (5 vol.), Mihai Viteazul–O expunere sistematică și completă a luptelor sale, Minciuna „trecerii” la ortodoxie a românilor uniți, greco-catolici, în anul 1948, Cei șapte Episcopi greco-catolici români care au pierit în prigoana comunistă, Demnitatea copilului (în colaborare cu Elisabeta-Dunca Moisin și Octavian Moisin).

1944 – S-a născut Lucia Negoiță

9 septembrie 1944, Breaza, Buzău

Poetă, jurnalistă. A studiat la Facultatea de Litere a Universității București. Între anii 1967–1981 a realizat interviuri, emisiuni culturale la Radiodifuziunea Română, apoi la Televiziunea Română. Printre autorii pe care a știut să-i atragă în convorbiri interesante se numără autori binecunoscuți în lumea literară, dar și bogați în amintiri și experiențe revelatoare: Petru Dumitriu, Barbu Cioculescu, Niculae Gheran, Gh. Grigurcu, Irina Petraș, Gabriel Chifu, Simona Popescu, Robert Șerban, Maria Pilchin.

1946 – S-a născut Costin Cazaban

9 septembrie 1946, București – 20 februarie 2009, Paris

Compozitor, muzicolog și profesor universitar francez, originar din România, fiul actorilor Jules Cazaban și Irina Nădejde. A fost absolvent al Conservatorului Național Superior de Muzică din București. A fost critic muzical, compozitor de muzică spectrală, profesor de Armonie și Scriitură la Conservatorul „George Enescu” din București, dar și la Universitățile Paris I, Paris III, Paris IV, Lyon II. Compozițiile sale au fost interpretate în Franța, Italia, Spania, Marea Britanie, Statele Unite, Olanda, Germania și România. A publicat peste 3.000 studii și articole de muzicologie și critică muzicală în Le Monde, Le Monde de la Musique, La Revue Musicale, Silence și a fost corespondent al Radio France International.

Costin Cazaban – Naturalia (1975) Versiunea pentru pian și bandă, la pian Adrian Tomescu

1951 – S-a născut Gabriel Stănescu

9 septembrie 1951, București – 22 noiembrie 2010, București

Poet optzecist, eseist și editor român-american, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Licențiat al Facultății de Filosofie a Universității București, promoția 1977, a fost membru al cenaclului Universitas condus de Mircea Martin. A devenit Doctor în Filosofie în anul 2002, cu teza Particularități etnoculturale ale românilor americani. Contribuții la studiul comparativ al etnosului românesc. A debutat în revista Cronica (Iași, 1969). În 1990, a început publicarea revistei Noul Criterion, din care au apărut câteva numere. În 1991, s-a stabilit în Atlanta, SUA, unde, în iunie 1997, a fondat Origini Romanian Roots, A Review of Literature, Ideas, and the Arts, iar la scurt timp după aceasta, a înființat editura Criterion Publishing la care a publicat Caiete Internaționale de Poezie și Almanahul Origini. A publicat numeroase volume, dintre care: Exerciții de apărare pasivă, America! America!, Sfârșitul care începe, Identitatea neantului, Dincolo de Niciunde/At the Back of Beyond, Ce ne-a mai ramas de inventat, Memorie clandestină/Illicit Memory, Păcatele Tinereții, Scrisori de la Tropice, Dumnezeul lui Borges/Borges’ God etc.

1956 – S-a născut Silviu Lung

9 septembrie 1956, Sânmiclăuș, Satu Mare

Fost jucător de fotbal care a jucat în postul de portar, maestru emerit al sportului, economist. Prima legitimare a fost la Victoria Carei în 1971. A debutat în Divizia A cu echipa Universitatea Craiova (1974), unde a jucat timp de 14 sezoane, câștigând în acest timp două titluri de campioni al României cu echipa (1980, 1981) și cinci Cupe ale României (1977, 1978, 1982, 1983, 1993). A fost transferat la Steaua București (1988) cu care a câștigat încă din primul sezon titlul de campion al României și Cupa. A revenit la Universitatea Craiova în sezonul 1992/1993, retrăgându-se din activitatea de fotbalist în anul 1994. A jucat în 77 de meciuri pentru Echipa Națională a României și a făcut parte din lotul României la Euro 1984 (Franța) și la Campionatul Mondial din 1990 (Italia). În martie 2008 a fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv cl.III, pentru pentru întreaga activitate.

1960 – A încetat din viață Grigore Bugarin (2 iunie 1909 – 9 septembrie 1960)

Poet tradiționalist-gândirist și publicist, învățător.

1966 – A încetat din viață Octav Mayer (22 septembrie/5 octombrie 1895 – 9 septembrie 1966)

Matematician profesor; membru titular al Academiei de Științe din România, membru titular al Academiei Române.

1970 – S-a născut Lucian Mic

9 septembrie 1970, Arad

Episcop ortodox de Caransebeș, membru al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. A studiat la Facultatea de Teologie, secția Pastorală, din cadrul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad, pe care a absolvit-o în anul 1996, susținând licența la disciplina Pastorală cu titlul: Limonariul lui Ioan Moshu – Studiu patristic. În 1990 a intrat ca viețuitor la Mănăstirea Hodoș-Bodrog, din județul Arad, în 1991 fiind tuns în rasoforie. A fost preot slujitor la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, stareț al Mănăstirii Izvorul Miron din Românești, Timiș, în ianuarie 2000 a fost hirotesit arhimandrit, apoi episcop vicar al Arhiepiscopiei Timișoarei cu titlul Lugojanul, iar în octombrie 2000 a fost hirotonit întru arhiereu, la Catedrala Mitropolitană din Timișoara.

1977 – S-a născut Gina Gogean

9 septembrie 1977, Câmpuri, Vrancea

Gimnastă de talie mondială, retrasă actualmente din activitatea competițională, multiplă campioană europeană și mondială, antrenoare și profesoară. La vârsta de 9 ani, a intrat în circuitul competițional, la lotul național având antrenori pe Octavian Bellu și Maria Bitang. În 1999, a debutat internațional, la Campionatele Internaționale ale Japoniei, de la Yokohama, unde a obținut medalia de aur la sol. Între 1992–1997, a participat la trei Campionate Europene, șase Campionate Mondiale și două ediții ale Jocurilor Olimpice, obținând 30 de medalii, dintre care 14 de aur. Campionate Europene: CE Nantes 1992 – o medalie de aur la sol și două medalii de argint, la individual compus și sărituri; CE Stockholm 1994 – trei titluri europene, cu echipa, individual compus și bârnă și bronz la sol; CE Birmingham 1996 – medalia de aur la echipe și medalii de argint la bârnă și sărituri.

Campionate Mondiale: CM Birmingham 1993 – două medalii de argint, la individual compus și sol și una de bronz la bârnă; CM Dortmund 1994 – medalie de aur cu echipa și CM individual Brisbane 1994 – medalia de aur la sărituri și medalia de bronz la sol; CM Sabae (Japonia) 1995 – două medalii de aur cu echipa și la sol și o medalie de bronz la sărituri; CM San Juan (Porto Rico) 1996 – două medalii de aur la sol și sărituri; CM Lausanne 1997 – trei medalii de aur cu echipa, la bârnă și la sol și o medalie de bronz la sărituri. Jocurile Olimpice: Barcelona 1992 – medalia de argint cu echipa; JO Atlanta 1996 – medalia de argint la individual compus și trei medalii de bronz, la sărituri, bârnă și pe echipe. A fost declarată cea mai valoroasă sportivă a României (1994), iar în 1995 Asociația Presei Sportive a desemnat-o Sportiva Anului. În 1998 s-a retras din activitatea competițională și a devenit antrenoare. A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului și Crucea națională Serviciul Credincios, cl.I.

1991 – A încetat din viață Henri H. Stahl (4 noiembrie 1901 – 9 septembrie 1991)

Antropolog cultural, etnograf, istoric social, memorialist, sociolog rural, membru titular) al Academiei de Științe Sociale și Politice, membru titular al Academiei Române; fratele scriitoarei Henriette Yvonne Stahl.

1992 – Curtea de Conturi

După 45 de ani de la întreruperea activității, Curtea de Conturi a fost repusă în activitate, prin Legea nr.94/8 septembrie 1992 privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi, publicată în Monitorul Oficial nr. 224/9 septembrie 1992, dată la care a intrat în vigoare. Legea preciza în art.1: „Curtea de Conturi este organul suprem de control financiar și de jurisdicție în domeniul financiar și funcționează pe lângă Parlamentul României. Ea își exercită funcțiile în mod independent și în conformitate cu dipozițiile prevăzute în Constituție și în celelalte legi ale țării”.

1992 – A încetat din viață Margareta Sterian (Margareta Weinberg; 16 martie 1897 – 9 septembrie 1992)

Pictoriță, ceramistă, artist decorator, poetă, scriitoare, traducătoare.

2004 – A fost lansată prima rachetă ecologică

Vehicul construit de 12 specialiști români, pentru competiția internațională lansată de Fundația Americană X-Prize din St. Louis, denumită Demonstrator 2B. Racheta folosește drept combustibil apă și oxigen, fiind considerată ecologică în proporție de 100%.

În data de 9 septembrie 2004 ARCA a lansat cu succes racheta Demonstrator 2B de la baza Forțelor Aeriene de la Capul Midia. Datorită rafalelor puternice de vânt de până la 60 km/h au fost nevoiți să folosească numai 20% din cantitatea de combustibil, pentru a respecta zona alocată de siguranță. Altitudinea atinsă a fost 1200 m, într-un zbor de 42 de secunde.

2017 – A încetat din viață Dumitru Orășeanu (8 iunie 1946 – 9 septembrie 2017)

Medic pediatru și profesor universitar; membru fondator al Societății Române de Cardiologie Pediatrică; membru fondator și președinte al Societății Române de Pneumologie Pediatrică.

2020 – A încetat din viață Constantin I. Toma (19 noiembrie 1935 – 9 septembrie 2020)

Biolog, specialist în morfologie și anatomie vegetală, profesor universitar; fondatorul Școlii de Morfologie și Anatomie Vegetală a Facultății de Biologie din Iași; membru titular al Academiei Române.

2022 – A încetat din viață Nicolae Bulat (10 februarie 1952 – 9 septembrie 2022)

Istoric moldovean; director al Muzeul de Istorie și Etnografie din Soroca, supranumit „gardianul” Cetății Soroca.

2023 – A încetat din viață Mihai Caranica (13 decembrie 1943 – 9 septembrie 2023)

Sculptor, emiigrat Statele Unite în anul 1984.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită