Costache Caragiale și Teatrul Național
Personalitatea zilei

Costache Caragiale

(29 martie 1815 – 13 februarie 1877)


~ Personalitatea zilei* ~

 

Costache CaragialeCostache Caragiale

29 martie 1815, București – 13 februarie 1877, București

 

Costache Caragiale a fost actor, dramaturg, profesor de artă dramatică, istoriograf al teatrului românesc, conducător de trupă, primul director al Teatrului Național din București, unchiul lui I.L. Caragiale, căruia i-a dat lecții de declamație și mimică.

Provenea dintr-o familie numeroasă, care se confrunta cu lipsuri mari; la vârsta de șaisprezece ani a trebuit să-și câștige singur pâinea. Era al doilea fecior al lui Ștefanachi, credincer (păstrător de butelci și cofeturi) la curtea lui vodă Caragea. A învățat la școala grecească Domnița Bălașa și, în 1835 s-a înscris printre ultimii cursanți, la Școala de Declamație a Filarmonicii. A fost studentul lui Costache Aristia și influența acestei școli se va resimți puternic în formația sa de artist, ca și în activitatea de luptător în slujba teatrului românesc. Și-a pus întreaga artă în slujba idealurilor progresiste, democratice ale revoluției din 1848. La înființarea trupei aflată sub patronajul Filarmonicei lui Ion Heliade-Rădulescu și Ion Câmpineanu, văzând anunțul pentru preselecție, n-a stat o clipă pe gânduri. Talentul nativ, dublat de călăuzirea maestrului C. Aristia, l-au propulsat rapid către debut, în noiembrie 1835. Înlocuind un actor, a primit aplauze la scenă deschisă, iar criticii s-au întrecut în cuvinte de laudă la adresa debutantului. Din păcate, trupa nu a durat decât două stagiuni.

După închiderea școlii, în 1838, a rămas fără trupă, fără bani și, după multe strădanii, a strâns o trupă de diletanți la Botoșani și a început să dea spectacole timp de o stagiune teatrală, singura în limba română în acel moment. Succesul era de-a dreptul fulminant, iar reprezentațiile erau cerute mereu.

Un an mai târziu, în 1839 a reclădit trupa de la Iași, a găsit un protector, profesorul T. Stamati de la Academia Mihăileană. Pe 16 septembrie 1839, a avut loc premiera spectacolului Saul de V. Aljieri, unde Costache juca rolul principal, inaugurând prima stagiune de teatru moldovenesc permanent. Entuziast aderent la programul societății Dacia literară, a devenit primul interpret al repertoriului lui Vasile Alecsandri în Farmazonul din Hârlău (1840) și în Cuconu Iorgu de la Sadagura (1844). Dar, deși teatrul în limba română avea succes, statul a subvenționat trupa străină condusă de doamna Frisch…

S-a întors la București; neavând nicio subvenție, și-a cheltuit toate economiile pentru a organiza Trupa română de diletanți și pentru a deschide prima stagiune în 1845. Publicul bucureștean, dornic de teatru, a epuizat rapid biletele. Vreme de trei stagiuni, trupa lui Costache a jucat cu casa închisă. A continuat să joace lucrări ale tinerei dramaturgii originale: Creditorii de Vasile Alecsandri, O bună educație de C. Bălăcescu, Franțuzitele de C. Facca și propriile sale producții, O soaré la mahala și Sluga isteață.

Costache Caragiale – O repetiție moldovenească sau Noi și iar noi Teatru radiofonic • Ştefan Iordache, Virgil Ogăşanu, Valentin Teodosiu, Dumitru Rucăreanu, Ruxandra Sireteanu, George Ivaşcu, Dumitru Chesa etc.

Întreținând strânse legături cu reprezentanții revoluției de la 1848, Costache Caragiale, rămas pe drumuri împreună cu întreaga sa trupă după înăbușirea revoluției, a plecat la Craiova, unde a ctitorit o nouă așezare de teatru românesc. Sprijinit financiar de boierii Filișanu și Pera Opran, a dat o serie de spectacole în sala Oteteleșanu – primele spectacole românești din Oltenia.

S-a reîntors la București în 1850. Împreună cu I. Wachmann, a obținut conducerea trupei naționale și în 1852, sub aceeași conducere, a fost inaugurată noua clădire a Teatrului Național, Teatrul cel Mare. A condus cu dibăcie vreme de trei stagiuni, până în 1855, când Matei Millo a preluat conducerea acestei instituții. Caragiale a părăsit teatrul, într-o rivalitate declarată cu marele actor moldovean, dăunătoare pentru întregul fenomen teatral românesc al momentului.

A intrat în magistratură, fiind pe rând avocat, apoi judecător de ocol.

În 1868, chemat de C.A. Rosetti, a fost profesor de Declamație la Școala de Mimică și Declamație care funcționa în cadrul Teatrului cel Mare. A revenit de câteva ori pe scena națională ca angajat sau în spectacole de binefacere, împins de o mizerabilă condiție materială, în care s-a zbătut până la sfârșitul vieții și față de care politica culturală a vremii a rămas nepăsătoare.

Dintre scrierile sale: Leonil sau Ce produce disprețul, O soaré la mahala sau Amestecul de dorinți, Învierea morților, Prologul pentru inaugurarea noului teatru din București, Teatrul Național în Țara Românească

Inițiator, împreună cu Aristia, al artei noastre teatrale culte, Costache Caragiale se numără printre figurile de seamă ale vieții culturale românești din prima jumătate a secolului trecut.

Mai mult: Costache Caragiale [Wikipedia]

 

Costache Caragiale – Îngâmfata plăpamăreasă sau Cucoană sunt Teatru radiofonic • Boris Petrov, Virginia Mirea, Dorina Chiriac, George Ivașcu, Gheorghe Dănilă, Eugen Cristea etc.

 

***** [In English] *****

Costache Caragiale
Desen de C.I. Stăncescu

Costache Caragiale

March 29 1815, Bucharest – February 13, 1877

 

Costache Caragiale was a Romanian actor and theatre manager who had an important role in the development of the Romanian theatre.

He made his stage debut in 1835 and, in 1838, organized a theatre company in Iasi, which became part of the first Romanian National Theatre. He worked in many Romanian regional theatres, especially in Iasi, Craiova and Botosani, and encouraged the usage of plays by Romanian dramatists of the day, especially those of Vasile Alecsandri and Constantin Negruzzi. Costache Caragiale was the first director of the National Theatre of Bucharest.

He also wrote a few comedies, such as O repetiție moldovenească (A Moldavian Rehearsal – 1844) and O soaré la mahala (A Soiree in the Neighbourhood).

He is the uncle of Ion Luca Caragiale, the greatest Romanian playwright. His younger brother, Iorgu Caragiale, was also an actor and theatre director.

More on: Costache Caragiale [Wikipedia]

*****

 

#CostacheCaragiale #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită