~ Personalitatea zilei* ~

 

Costache Negri

14 mai 1812, Iași – 28 septembrie 1876, Târgu Ocna

Costache Negri a fost scriitor, publicist, diplomat, fruntaș al mișcării unioniste din Moldova.

Fiul unui boier înstărit, și-a făcut studiile la Chișinău și Odessa, în 1832 fiind trimis pentru studii superioare în străinătate – a călătorit în Austria, Germania, Franța și Italia.

S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841. A înființat la moșia sa, Mânjina un cenaclu literar care a devenit centrul unor reuniuni politice ale revoluționarilor și unioniștilor din Moldova și Țara Românească, el însuși militând pentru unirea principatelor. A salutat decizia de dezrobire a țiganilor luată de domnul Moldovei, Mihail Sturdza (31 ianuarie 1844).

Izbucnirea revoluției de la 1848 l-a găsit la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat guvernului francez noul tricolor românesc. În martie 1848 i s-a interzis să se întoarcă în Moldova, dar împreună cu un grup de exilați moldoveni a reușit să ajungă la Brașov. În data de 12/24 mai 1848, revoluționarii moldoveni refugiați în Transilvania au elaborat, la Brașov, programul în șase puncte intitulat „Prințipiile noastre pentru reformarea patriei”, fiind documentul care sintetiza dezideratele românești: „1. Desființarea boierescului și a orice alte dări a lăcuitorilor săteni către proprietari. 2. Ridicarea beilicurilor, a lucrului șoselelor și a tuturor împovărărilor fără plată către stăpânire. 3. Împroprietărirea lăcuitorilor săteni fără nici un fel de răscumpărare din partea lor. 4. Nimicirea tuturor privilegiilor si, prin urmare, deopotrivă purtare a sarcinilor statului de către tot poporul îndeobște, precum și de o potrivă împărtășire a lui la toate driturile politice si țivile. 5. Întemeierea instituțiilor tării pe toate prințipiile de libertate de egalitate si de frățietate, dezvoltate în toată întinderea lor. 6. Unirea Moldovei si a Valahiei într-un singur stat neatârnat românesc”. A luat parte și la întocmirea proclamației de demitere a domnitorului Mihail Sturdza și la Marea Adunare Națională de la Blaj din 3/15 mai 1848.

Apoi a trecut în Bucovina, unde a coordonat munca și propaganda comitetului revoluționar din Moldova, aflat în exil, Alexandru Ioan Cuza sprijinindu-l în eforturile sale, până când a fost silit să plece din nou în Franța.

După terminarea revoluției pașoptiste s-a întors în Moldova, activând în administrație. Noul domnitor, Grigore Alexandru Ghica, l-a numit în diverse funcții judecătorești și administrative, cea mai importantă fiind cea de Pârcălab de Covurlui. În 1855, a fost delegat al domnitorului Grigore Alexandru Ghica la Constantinopol și Viena pentru a susține Unirea Principatelor Române. A făcut parte din Comitetul Unirii la Iași, a fost ales deputat și vicepreședinte al Adunării Ad-hoc. Numele lui chiar a fost vehiculat pentru alegerea pe tronul Moldovei; a refuzat, în favoarea lui  Alexandru Ioan Cuza.

După dubla alegere a lui Cuza, la 24 ianuarie 1859, Costache Negri a rămas un colaborator și un sfetnic apropiat al Domnului, mai ales în problemele de politică externă. Din ianuarie 1859 a început din nou activitatea de reprezentant al Domnului la Constantinopol, contribuind la recunoașterea de către marile puteri a dublei alegeri a lui Cuza și a Unirii Principatelor.

Prieten bun cu Vodă Cuza, a sprijinit toate acțiunile și reformele domnitorului Unirii. Prin misiunile pe care le-a avut peste hotare, de susținere a Unirii Principatelor, Costache Negri poate fi socotit primul diplomat al Principatelor Române.

Biografie și memorii – Costache Negri

A scris literatură la îndemnul lui Vasile Alecsandri – câteva poezii, fabule, proză. A colaborat la Foaia științifică și literară, ulterior Propășirea, (unde a debutat în 1844 cu o proză, Veneția), România literară, Steaua Dunării etc. Mai multe poezii i-au apărut postum în Revista nouă. Cunoscător al mai multor limbi străine, a tradus din Byron și Schiller. Epistolele rămân cele mai interesante scrieri ale sale, o parte dintre acestea având valoare istorică, documentară, (de exemplu, corespondența cu Alexandru Ioan Cuza).

Complotul care a dus la detronarea lui Cuza l-a determinat, ca și pe Vasile Alecsandri, să renunțe la viața politică. S-a retras la Târgu Ocna și și-a dedicat ultimii ani ai vieții pasiunilor sale de-o viață: numismatica și colecționarea de tablouri.

Mihai Eminescu l-a definit pe Costache Negri ca fiind „unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism și caracterul cel mai dezinteresat, dar și o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a românilor”.

A murit la Târgu Ocna, fiind înmormântat la Mănăstirea Răducanu din Târgu Ocna. În comuna Costache Negri (fostă Mânjina) din județul Galați se găsește Casa memorială „Costache Negri”.

Casa memorială „Costache Negri”

Mai mult: Costache Negri [Wikipedia]

 

#CostacheNegri #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todaypersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită