~ Personalitatea zilei – Today’s Personality* ~

 

”În general, jazz-ul a fost întotdeauna ca genul de bărbat cu care nu ai vrea ca fiica ta să se asocieze”

Duke Ellington

29 aprilie 1899, Washington, D.C. – 24 mai 1974, New York City

 

Duke Ellington a fost un compozitor și pianist american.

A crescut într-o familie din clasa de mijloc din Washington, DC, care i-a încurajat interesul pentru artă. A început să studieze pianul la vârsta de șapte ani. În anii de liceu a studat artele și a primit, dar nu a acceptat, o bursă la Pratt Institute Brooklyn, New York. Inspirat de artiștii ragtime, a început să cânte profesional la 17 ani. A debutat în New York City în 1923. În același an s-a mutat acolo și, în cluburile de noapte din Broadway, a condus un sextet care a crescut în timp la un ansamblu de 10 instrumente. Melodiile originale de blues, sunetele aspre, vocalizate, ale trompetistului său, Bubber Miley și sonoritățile trombonistului distinctiv Joe (Tricky Sam) Nanton (care cânta sunete gen „mârâit”) au influențat stilul „jungle” timpuriu al lui Ellington, așa cum se vede în capodopere precum East St. Louis Toodle-oo (1926) și Black and Tan Fantasy (1927).

Duke Ellington and his Kentucky Club – East St. Louis Toodle-Oo (1927)

De-a lungul timpului a fost conducătorul mai multor formații de jazz. După ce și-a înființat propria sa formație muzicală, a fost primul care a folosit vocea umană ca pe un instrument muzical. De-a lungul vieții a scris peste 2.000 de cântece și compoziții, de la jazz la muzică religioasă și muzică clasică. A compus muzică pentru patru filme. A susținut concerte în săli renumite, precum la Carnegie Hall din New York, Filarmonica din San Francisco și Opera din Chicago.

Duke Ellington Orchestra – Old Man Blues (1930)

Marele său merit este acela al extinderii granițelor jazz-ului mai mult decât orice alt muzician, dar fără a renunța câtuși de puțin la adevărata esență a acestei muzici. De-a lungul a șase decade, între 1920–1970, Duke Ellington și-a extins în mod continuu țelul și aria de exprimare, devenind un punct aparte și special în lumea jazz-ului: un adevărat compozitor. Datorită folosirii inventive a orchestrei sau a trupei mari și datorită elocvenței și carismei sale extraordinare, se consideră în general că a ridicat percepția jazz-ului la o formă de artă la egalitate cu alte genuri tradiționale de muzică.

Ella Fitzgerald & Duke Ellington – Mack the knife

Ellington și-a numit muzica muzică americană mai degrabă decât jazz și îi plăcea să-i descrie pe cei care l-au impresionat ca fiind dincolo de categorie.

După ce a murit, orchestra sa a fost preluată de fiul său, Mercer Ellington (n. 1919). Reputația sa a crescut după moartea sa, iar Consiliul Premiului Pulitzer i-a acordat o onoare postumă specială în 1999.

Mai mult: Duke Ellington [Wikipedia]

 

The Best Of Duke Ellington & His Orchestra

 

***** [In English] *****

”By and large, jazz has always been like the kind of a man you wouldn’t want your daughter to associate with”

Duke Ellington

April 29, 1899, Washington, D.C. – May 24, 1974, New York City

 

Edward Kennedy Ellington was an American jazz composer, bandleader and pianist.

He formed his band in 1924, the Washingtonians and played with it at the Kentucky Club, (1923-19277), then moved to the Cotton Club (1927-1932) with an enlarged band under his leadership. Until the end of his life his band would enjoy the highest professional and artistic reputation in jazz.

First known for his distinctive jungle sound, a description derived from the use of growling muted brass and sinister harmonies, Ellington increasingly integrated blues elements into his music. He composed with the idiosyncratic sounds of his instrumentalists in mind.

Duke Ellington – Take the A Train (1939) [from the film Reveille with Beverly, 1943]

In 1931 he experimented with extended composition in Creole Rhapsody followed by Reminiscin′ in Tempo and Diminuendo and Crescendo in Blue. The band developed further (it now had 14 pieces) and toured in the USA and Europe (1933, 1939). His extended compositions continued, for the concert hall (Black, Brown and Beige, 1943) and later for LP records (a series of suites). He wrote a film score and stage music and latterly mainly liturgical music.

Ellington wrote over 1,000 compositions.

It Don’t Mean a Thing (If It Ain’t Got That Swing) (1943)

Due to his inventive use of the orchestra, or big band, and thanks to his eloquence and extraordinary charisma, he is generally considered to have elevated the perception of jazz to an art form on a par with other traditional genres of music. His reputation increased after his death and the Pulitzer Prize Board bestowed on him a special posthumous honor in 1999.

Duke Ellington – Satin Doll (1962)

Ellington called his music American Music rather than jazz, and liked to describe those who impressed him as beyond category. After he died his orchestra was taken over by his son, Mercer Ellington (b. 1919).

More on: Duke Ellington [Wikipedia]

*****

 

Duke Ellington – Montreal (1964)

 

#DukeEllington #personalitateazilei #todayspersonality #universalmusic

----------

*Ediție revizuită și adăugită