~ Personalitatea zilei* ~

 

Fănică Luca

Iordache Luca Ștefan; 5 aprilie 1894, Ploiești – 25/26 octombrie 1968, București

 

Fănică Luca a fost naist virtuoz, vocalist și șef de orchestră de origine romă. Genurile pe care le-a abordat au fost muzica lăutărească (vocală), populară, café-concert și romanțe.

S-a născut într-o familie de etnie romă cu foarte mulți copii. Se povestește că era atât de mare sărăcia în familia lui încât, atunci când a mers pentru prima dată la școală, desculț și sumar îmbrăcat, învățătoarei i s-a făcut milă de el și l-a îmbrăcat, dar i-a cumpărat și cărți în toată perioada celor patru ani ai cursului primar.

Talentul muzical l-a moștenit de la tatăl său, un lăutar talentat, flautist și naist, care cântase în diferite orchestre ale renumiților lăutari din acea vreme. Încă din copilărie, a fost atras de muzica lăutărească și, după multe insistențe, tatăl său i-a cumpărat un nai cu 12 țevi, la care l-a învățat să cânte.

Cine trece pe Colnic

În scurt timp, copilul cânta la nai atât de bine, încât în vacanțe cânta pe la grădinile de la Șosea, pe bani puțini, pe care-i dădea mamei pentru completarea bugetului familiei. I s-a dus vestea – nimeni nu mai văzuse un copil atât de mic și de talentat cu naiul. În anul 1907, la doar 13 ani, a primit primul său angajament – naist în taraful unui vestit lăutar, cântăreț și țambalagiu, Lache din Găești, alături de care a cântat la Olănești, în timpul verii și la Găești, în timpul iernii și la balurile sau nunțile unde erau solicitați.

În anul 1910, a mers, pentru patru luni, la Smirna și la Istanbul, în Turcia, cu orchestra vestitului Carabulea, pentru a cânta pe terasa unui local select, fiind apoi angajat să cânte la o grădină de vară din Pera-Constantinopol. Întors în țară, a cântat la restaurantul Suzana.

Foaie verde de susai

A cântat între anii 1920–1929 la diverse restaurante din București, devenind cunoscut. A început colaborarea la radio în anul 1929, dar a plecat la Varșovia alături de orchestra Ciolac.

În anul 1937 a mers, alături de taraful lui Grigoraș Dinicu, la Expoziția Internațională de la Paris, naiul său având un succes excepțional. A fost decorat de Ministerul Educației Naționale Franceze cu Ordinul Palmes Académiques al Academiei Franceze, în grad de ofițer, primind Diploma de Onoare clasa I cu Medalia de Aur. În plus, profesorul Dimitrie Gusti, comisarul general al Pavilionului Român al expoziției, i-a oferit un premiu de 10.000 franci francezi.

Foaie verde aguridă

A rămas la Paris, unde a cântat la Teatrul Châtelet, și la un local din Montmartre.

După un succes nebun la Paris, și după ce faima i-a crescut exponențial, a primit un contract la Teatrul Palladium din Londra. La scurt timp a mers și la Expoziția internațională de la New York la cererea expresă a doamnei Roosvelt.

La începutul războiului, a revenit în țară. Pe timpul cât și-a efectuat stagiul militar a fost trimis să cânte pentru militarii de pe front și prin spitalele în care erau tratați răniții.

Ursitoare, ursitoare

După ce a redevenit civil a cântat la mai multe restaurante din capitală și împreună cu orchestra pe care și-a înființat-o a debutat la Radio și a imprimat primele sale discuri de gramofon.

În perioada comunistă a cântat în țările sovietice europene: URSS, China, Cehoslovacia, Polonia și Ungaria și asiatice: China și Coreea.

Sârba lui Fănică Luca

A fost și un pasionat profesor de nai la școala nr. 1 din București, unde în 1949 a înființat prima catedră de Nai din România. Printre elevii care au studiat sub îndrumarea lui se numără naiști de mare talent, precum Damian Luca (nepotul său), Nicolae Pîrvu, Radu Simion, Gheorghe Zamfir.

Drag îmi e să fiu pe lume; Sârbă

A fost considerat unul dintre cei mai talentați naiști din toate timpurile, fiind apreciat de marele compozitor George Enescu drept „cel mai bun suflător pe care l-am auzit până azi”.

Activitatea sa muzicală și pedagogică excepțională a fost recompensată cu numeroase titluri și distincții, printre care titlul de Artist emerit al RSR, în anii ’50, Ordinul Muncii clasa a II-a, în anii ’60.

Mai mult: Fănică Luca [Wikipedia]

 

Fănică Luca – Înregistrări interbelice (voce)

 

***** [In English] *****

Fănică Luca

Iordache Luca Ștefan; 5 April 1894, Ploiești – 25/26 October 1968, București

 

Fănică Luca was a Romani-Romanian musician and a pan pipe (nai) virtuoso, who was the first to make this instrument popular outside his own country. He learned music from his father (who also played the nai, the Romanian pan pipe, in a band (taraf) of Lăutari, and brothers. Fănică Luca himself would also play in such orchestras, developing great skills and gaining a reputation as a pan pipe virtuoso.

In 1910, at age 16, he made his first international concert tour, during which he spent some months in İzmir, Turkey. Between 1920 and 1929 he regularly played in the best restaurants of Bucharest and his fame spread all over Romania. In 1929 he performed in Warsaw and Paris.

Tudorițo, nene

It was his concerts at the Universal Exhibition of Paris (1937) which gave the pan pipe its first popularity in the West. In 1937 Fănică Luca received the „Ordre des Palmes Académiques” from the French Ministry of National Education.

He also performed at the New York World’s Fair in 1939. Thereafter he gave concerts in Russia, the People’s Republic of China, Poland, Czechoslovakia, Hungary, Bulgaria and the USA.

Ciocârlia • Fănică Luca

In 1949 Fanică Luca started teaching the nai. He was the teacher of a whole generation of famous Romanian pan pipe performers, such as Damian Luca, Damian Carlanaru, Constantin Dobre, Radu Constantin, Radu Simion (his son in law), Nicolae Pîrvu and Gheorghe Zamfir. Most of his best pupils scattered all over Europe and America, driven away by the dictatorial regime of Nicolae Ceaușescu.

Mai mult: Fănică Luca [Wikipedia]

 *****

 

Doina Oltului

 

#FanicaLuca #personalitateazilei #romanianmusic #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită