~ Personalitatea zilei* ~

 

Ion Heliade Rădulescu

6 ianuarie 1802, Târgoviște – 27 aprilie 1872, București

 

Ion Heliade Rădulescu a fost scriitor, filolog și om politic, membru fondator al Academiei Române și primul său președinte. Este considerat unul dintre ctitorii culturii române moderne, iniţiatorul unei serii de proiecte enciclopedice unul dintre autorii semnificativi ai perioadei paşoptiste.

De la vârsta de numai 13 ani, a frecventat Școala grecească de la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu; din Școala grecească i-a rămas și numele Eliad sau Eliade, cu care a semnat mult timp. A cunoscut poezia lui Atanasie Hristopoulos, poet grec neoanacreontic, la mare modă pe atunci, traducând din Liricele acestuia. Având o insațiabilă sete de lectură și de cunoaștere, a venit în contact, de timpuriu, cu idei preluate de la Nicolas Boileau, Jean-François Marmontel, La Harpe, sau/și cu idei ale unor sentimentaliști sau sensualiști ca Hugh Blair, Jean-Jacques Rousseau, Macpherson.

După trei ani, în 1818 s-a transferat, împreună cu alți colegi români (Pandeli, Nănescu, Cernovodeanu, Orescu, Darvari, Merișescu etc.), la școala românească de ingineri hotarnici de la Colegiul Sfântul Sava, deschisă de Gheorghe Lazăr, unde se predau „științele filozoficești și matematicești”. „Printre tinerii care se înghesuiau în jurul catedrei de la Sfântu Sava [scria Dora d’Istria] Lazăr n-a întârziat să-l remarce pe cel care trebuia să-i continue opera, Ion Rădulescu, mai cunoscut sub numele de Heliade”. Școala de la Sfântul Sava urma să aibă trei cicluri de învățământ. Primul ciclu, elementar, prevedea „cunoașterea slovelor și slovnirea cuviincioasă”, „cunoașterea numerelor”, „scrisoarea cu ortografia”. Al doilea ciclu, cel mediu, implica predarea gramaticii, „poetica cu mitologia și geografia” și „retorica și istoria neamului”, iar al treilea ciclu se referea la unele științe aplicate: „geodezia sau ingineria câmpului cu iconomia și arhitectura”, precum și ramuri ale matematicii, ca „geometria teoretică, trigonometria, algebra și altele”. Din 1820, la vârsta majoratului, Gheorghe Lazăr l-a asociat ca profesor-ajutor de Aritmetică și Geometrie, cu un salariu de 100 de lei pe lună.

În 1828 a tipărit la Sibiu o Gramatică românească. În lingvistică, a promovat italienizarea vocabularului şi simplificarea alfabetului chirilic al limbii române, combinându-l cu unele caractere latine, rezultând astfel aşa-numitul „alfabet de tranziţie”.

Este considerat cea mai importantă personalitate din cultura română pre-pașoptistă, prin aportul său cultural și estetic la dezvoltarea literaturii române, fiind apreciat și ca un precursor al poeziei moderne. A fost membru activ al asociaților culturale din epocă: Societatea Literară, Societatea Filarmonică, întemeietor al presei din Țara Românească: Curierul Românesc, Curierul de ambe sexe, tipograf, editor, poet, prozator, critic. În 1846, Heliade a propus planul unei biblioteci universale, inspirat de cel al lui L. Aymé-Martin, menită să înzestreze cultura română cu toate capodoperele literare, istorice, filozofice ale tuturor timpurilor, întreprindere uriașă, care depășea cu mult chiar puterile unei generații, oricât de ambițioase. A fost și director al Arhivei Țării Românești.

A fost o personalitate marcantă a Revoluției de la 1848 din Țara Românească, fiind membru al guvernului provizoriu și apoi al locotenenței domnești.  A redactat, în mare parte, Proclamaţia de la Islaz (document esenţial al mişcării paşoptiste), citită pe 9 iunie 1848 de către Comitetul revoluţionar din Ţara Românească. După 1848, a fost plecat în exil în Franţa.

S-a numărat printre membrii fondatori ai Societăţii Literare Române (1866), devenită un an mai târziu Societatea Academică Română, al cărei prim preşedinte a fost între 1867–1870.

Din scrierile sale literare în proză: Bată-te Dumnezeu! (Coconița Drăgana), Fata lui Chiriac, Domnul Sarsailă autorul și în versuri: Sonet. La anul 1830, Cântarea dimineții, Portret, O noapte pe ruinele Târgoviștii, La un poet exilat, Mihaida, Sânta cetate (Terța rima), Muștele și albinele, Un buchet de mireasă.

Mai mult: Ion Heliade Rădulescu [Wikipedia]; Ion Heliade Rădulescu [Muzeul Național al Literaturii Române]

 

Ion Heliade Rădulescu Mari Scriitori Romani

 

***** [In English] *****

Ion Heliade Rădulescu

January 6, 1802, Târgoviște – April 27, 1872, Bucharest

 

Ion Heliade Rădulescu was a Wallachian-born Romanian academic, Romantic and Classicist poet, essayist, memoirist, short story writer, newspaper editor and politician. A prolific translator of foreign literature into Romanian, he was also the author of books on linguistics and history. For much of his life, Heliade Rădulescu was a teacher at Saint Sava College in Bucharest, which he helped reopen. He was a founding member and first president of the Romanian Academy.

Heliade Rădulescu is considered one of the foremost champions of Romanian culture from the first half of the 19th century, having first risen to prominence through his association with Gheorghe Lazăr and his support of Lazăr’s drive for discontinuing education in Greek.

Over the following decades, he had a major role in shaping the modern Romanian language, but caused controversy when he advocated the massive introduction of Italian neologisms into the Romanian lexis.

A Romantic nationalist landowner siding with moderate liberals, Heliade was among the leaders of the 1848 Wallachian revolution, after which he was forced to spend several years in exile. Adopting an original form of conservatism, which emphasized the role of the aristocratic boyars in Romanian history, he was rewarded for supporting the Ottoman Empire and clashed with the radical wing of the 1848 revolutionaries.

More on: Ion Heliade Rădulescu [Wikipedia]

*****

 

#IonHeliadeRădulescu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită