~ Personalitatea zilei* ~
Karl Storck
21 mai 1826, Hanau, Germania – 18 mai 1887, București
Karl Storck a fost un sculptor român de origine germană, stabilit în București din 1849.
Provenea dintr-un vechi orășel, vestit prin meșterii săi argitari și giuvaergii. Era primul dintre cei patru frați și două surori, copiii lui Johann Ludwig Storck confecționer de ciorapi de mătase (țesător) și Julianne Klee. De mic copil dăltuia lemnul cu îndemnare.
În 1847 studia arta bijuteriilor, ca ucenic la Paris. După doar zece luni, datorită frământărilor aduse de revoluție, a trebuit să se întoarcă acasă. A venit în Țara Românească, chemat de giuvaergiul Josef Resch, originar din Hannau, ca gravor, cizeleur și argintar.
În 1850, el a părăsit atelierul de bijuterie, angajându-se în atelierul de ornamente decorative al sculptorului Georg Fles, unde modela în ipsos stucaturi pentru fațadele imobilelor din București și fel de fel de podoabe sculpturale. După un timp, a devenit asociat al meșterului său, realizând împreună decorațiile în gips ale noului spital militar dn București, comandate de medicul militar Carol Davila.
În 1855, și-a deschis propriul atelier. Orașul era pe atunci în plină înflorire, pe la răscrucile ulițelor răsăreau tot soiul de căsuțe cu îngerași, cu flori întortocheate, cu înaripate și corpolente zeițe care înfrumusețau și patronau balcoanele, gangurile și marchizele de la clădirile boierilor și ale neguțătorilor avuți. Storck nu mai prididea cu comenzile de cariatide și basoreliefuri. În această perioadă a decorat nenumărate clădiri, înclusiv pe cea a Teatrului Național din București, cu măștile de piatră ale Tragediei și Comediei, demolat după 1944.
Constatând că există o cerere mare pentru sculptura figurativă, el a plecat la München, pentru a se specializa în sculptura decorativă. Revenit în 1858 la București, a continuat să lucreze ca pictor și sculptor decorativ.
Anul 1859 îl găsește pe Karl Storck în București, realizeazând bustul lui Friedrich Schiller, dar și pe cel al prietenului său, pictorul Theodor Aman. A început să execute și comenzi de busturi, ceea ce a dus la recunoașterea talentului său.
În 1859 și-a deschis un atelier propriu de sculptură în str. Fântânii nr. 4 (astăzi, General Berthlot). Pe lânga decorații în stuc pentru clădiri, a realizat monumente funerare și sculptură în lemn pentru decorarea bisericilor, mai ales după 1867, când a realizat machete episcopale la Curtea de Argeș. A conceput strane și mobilier pentru bisericile Viforâta, Ghighiu, Clejani, iar în București, pentru bisericile Sfântul Pantelimn, Șelari, Antim. A realizat și portalul din marmură al bisericii Domnița Bălașa. Din atelierul lui au ieșit pietre funerare, cruci, pisanii, piedestale, steme, vase, scări și ornamente săpate în piatră de Rusciuc și, uneori în marmură de Carrara. A făcut scara din marmură a capelei din Buftea a prințului Știrbei, scara de la sala tronului din vechiul palat regal.
A lucrat în domeniul sculpturii statuare, portetistice și al celei decorativ-monumentale. A realizat lucrări monumentale: Domnița Bălașa, Spătarul Mihail Cantacuzino, Ana Davila. Alaturi de Paul Focșeneanu, Karl Storck, este autorul basoreliefului de pe frontonul Universității din București, reprezentând-o pe Minerva încununand artele și științele, lucrare care a însemnat introducerea în sculptura românească a simbolisticii mitologice și alegorice. Executat în stil neoclasic, basorelieful a fost distrus în timpul bombardamentelor din cel de-al doilea război mondial și nu a mai fost refăcut niciodată, doar cateva framente găsite prin ruine, aflându-se astăzi la Muzeul de Artă Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck din București.
A fost primul profesor de sculptură la Școala de Arte Frumoase din București, fondată de Theodor Aman în 1864, a cărei catedră de specialitate a condus-o până la moarte. Având baze solide și în domeniul arhitecturii, lui Storck i s-a dat și catedra de Perspectivă a aceleiași instituții.
Tot lui Storck i se datorează și înființarea primei fabrici de teracotă din țara noastră. În 1869, Karl a proiectat și realizat plăcile de teracotă care aveau să decoreze casa lui Theodor Aman, devenită mai târziu Muzeul Theodor Aman din București.
Fiii săi, Carl (1854 – 1926) și Frederic (1872 – 1942), au fost și ei sculptori, având realizări însemnate în domeniu.
Mai mult: Karl Storck [Wikipedia]; Sursă fotografii: Storck Karl [Artindex].
***** [In English] *****
Karl Storck
21 May 1826, Langenthal – 18 May 1887, Bucharest
Karl Storck was a Hessian-born Romanian sculptor and art theorist.
Having been trained and working for a time as an engraver, he became sculptor only later. He studied in Paris, from where he was driven out by the French Revolution of 1848. He settled in Bucharest in 1849, and spent the years 1856-1857 in Munich where he trained as sculptor. In 1865 he became the first professor of sculpture at the Fine Arts Academy in Bucharest, becoming the most prominent figure and main developer in this early period of modern Romanian sculpture.
His sons, Carol Storck (1854–1926) and Frederic Storck (1872–1924), were also noted artists.
More on: Karl Storck [Wikipedia]
*****
#KarlStorck #personalitateazilei #romanianvisualart #romanifrumosi #todayspersonality
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 10 Mai în istoria românilor
Pingback: 7 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 14 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 18 Mai în istoria românilor
Pingback: 18 Martie în istoria românilor
Pingback: 27 August în istoria românilor
Pingback: 14 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 10 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 7 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 18 Martie în istoria românilor