~ Personalitatea zilei* ~

 

Marin Preda

5 august 1922, Siliștea Gumești, Teleorman, Regatul României – 16 mai 1980, Mogoșoaia, Ilfov

Marin Preda a fost unul dintre cei mai mari prozatori români, scriitor de nuvele și romane, membru corespondent (din 1970) al Academiei Române.

Era fiul lui Tudor Călărașu, „de profesie plugar”, și al Joiței Preda.

Din prima căsătorie, Tudor Călăraşu avea trei băieţi: Ilie, Ioan şi Gheorghe, Joiţa Preda avea două fete: Maria şi Ioana, iar împreună, pe Ilinca, Marin şi Alexandru (Sae), care vor purta însă numele de familie al mamei, întrucît părinții nu încheiaseră o căsătorie legală, numai astfel Joița Preda putând primi pensie în continuare ca văduvă de război.

Cât de greu a reușit să meargă la școală și să nu abandoneze, știm cu toții din Moromeții…

S-a perindat prin numeroase licee: la Şcoala Normală din Câmpulung Muscel nu a fost admis, pe motiv de miopie, la Şcoala de Arte şi Meserii din Miroşi, unde Constantin Păun, falsul librar din Miroşi, institutor cu oarecare ştiinţă de carte, a intuit în el o licărire aparte, ajutându-l să meargă la Şcoala Normală „Andrei Şaguna” din Abrud, unde a susţinut doar examenul de bursă, obţinând media 10. În 1939/1940, la Școala Normală din Cristur-Odorhei, a fost remarcat de profesorul Justin Salanțiu în ședințele Societății literare din școală, care i-a prezis că „va ajunge un mare scriitor”, după ce a citit cîteva schițe. Ultimul an de studii l-a făcut la Şcoala Normală pentru Învăţătura Poporului Român din Bucureşti, având profesor de română pe criticul literar Vladimir Streinu, care, însă, nu l-a remarcat.

Moromeții (1987) • Regia Stere Gulea. Cu: Victor Rebengiuc, Luminița Gheorghiu, Gina Patrichi, Mitică Popescu, Florin Zamfirescu, Marius Badea etc.

După terminarea școlii normale (1941), a încercat să-și găsească un mijloc de trai la București. Nu a găsit de lucru, deşi a încercat, fără rezultat, să fie angajat de P.C. Georgescu-Delafras sau de Victor Ion Popa,  sau să publice la revista Gândirea, vizitându-l în acest scop pe Nichifor Crainic. Spune în amintirile sale: „Aveam impresia că dacă mă întorc, n-o să mai pot pleca”, dar „mi-e imposibil să-mi amintesc și să înțeleg cum am putut trăi, din ce surse, toată toamna și toată iarna lui ’41–’42. Doar lucruri fără legătură, nefirești […] N-aveam unde dormi, era lapoviță prin tot Bucureștiul, și umblam fără oprire cu tramvaiul de la Gara de Nord la Gara de Est. Toată ziua și toată noaptea”.

Prin intermediul lui Geo Dumitrescu, a fost angajat corector la ziarul Timpul, unde a debutat cu schița Părlitu’ (1942), publicând în continuare schițele și povestirile: Strigoaica, Salcâmul, Calul, Noaptea, La câmp.

Între 1943–1945 a fost în armată, la Regimentul 3 Grăniceri, respectiv la Cozmeni (lângă Cernăuţi), Olteniţa, Ulmeni și Bârlad, fără să participe pe front, experiență descrisă în operele de mai tîrziu, romanele Viața ca o pradă și Delirul și nuvelele Îndrăzneala, Soldatul cel mititel, Albastra zare a morţii.

Intrusul (1981) Teatru Radiofonic • Regia artistică Cristian Munteanu. Cu: Ștefan Iordache, Ileana Predescu, Dana Dogaru, Ion Marinescu, Adina Popescu, Mihai Mereuță etc.

A fost apoi secretar de redacție la Evenimentul zilei, corector la ziarul România liberă. A debutat editorial în 1948 cu volumul de nuvele Întâlnirea din pământuri.

În 1954 s-a căsătorit cu poeta Aurora Cornu. Scrisorile de dragoste trimise poetei au fost publicate postum. Au divorțat în 1959. Poeta l-a părăsit în urma unei crize de personalitate – dorea să aibă o carieră proprie și nu să rămână în umbra prozatorului, dar îl va păstra ca prieten; în 1965, s-a stabilit la Paris. S-a recăsătorit apoi cu Eta Vexler, care ulterior a emigrat în Franța la începutul anilor ’70. Cu cea de-a treia soție, Elena Mitev, a avut doi fii: Nicolae și Alexandru.

În 1958 a fost ales membru al biroului Uniunii Scriitorilor şi a devenit redactor-şef adjunct la Viaţa Românească.

Marele singuratic (1976) • Regia Iulian Mihu. Cu: George Motoi, Florenţa Manea, Toma Caragiu

În perioada 1964–1966, a fost urmărit de Securitate, fiind considerat un „scriitor cu atitudine ostilă față de regim” (de altfel, primele note informative datează din anul 1952; ulterior, au fost deschise mai multe dosare de urmărire). În martie 1965, este ales deputat în Marea Adunare Naţională, pentru un mandat de doi ani. În 1968 a fost ales vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor, iar în 1970 a devenit director al editurii Cartea Românească, pe care a condus-o până la moartea sa fulgerătoare.

Era un fervent opozant al regimului comunist, mai multe voci confirmând că scriitorul i-a spus lui Nicolae Ceaușescu, în anii ’70, „Dacă vreți să introduceți realismul socialist, eu, Marin Preda, mă sinucid”.

În perioada 1971–1976, a fost urmărit iarăşi de către Securitate, în special pentru cunoaşterea relaţiilor sale cu unii scriitori români din străinătate. Urmărirea va fi reluată în anii 1979–1980, într-un alt context.

Ultimul său roman, lansat în 1980, Cel mai iubit dintre pământeni, este considerat o critică violentă a comunismului.

Cel mai iubit dintre pământeni (1993) • Ștefan Iordache, Gheorghe Dinică, Dorel Vișan, Maia Morgenstern, Tora Vasilescu, Mircea Albulescu, Victor Rebengiuc, George Constantin, Mitică Popescu, Colea Răutu etc.

**Click pe numele filmului, se poate urmări numai direct pe YouTube!!!

După câteva săptămâni pe piață, romanul a fost retras din toate bibliotecile și librăriile publice și universitare. În scurt timp, scriitorul a fost găsit mort în camera sa din vila de creație a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia. Fratele scriitorului, Saie, crede că a fost asasinat de Securitate, dar probele din dosarul CNSAS român ar fi dispărut. Familia sa este convinsă că moartea sa fulgerătoare are o legătură cu publicarea romanului Cel mai iubit dintre pămînteni și a survenit în condiții oculte.

Interviu cu Marin Preda

Dintre operele sale: Moromeții (1956, Premiul de Stat), Marele Singuratic (premiul Uniunii Scriitorilor, 1971), Delirul, Risipitorii, Intrusul, Imposibila întoarcere, Viața ca o pradă. În colaborare cu Nicolae Gane, a tradus Ciuma de Albert Camus și Demonii de Fiodor Dostoievski. Marile sale opere au fost ecranizate. De asemenea, a scris scenarile pentru filmele: Desfăşurarea (1954, regizor Paul Călinescu, şi co-scenarist), Moromeţii (1955, regizori Tatiana Sireteanu şi Silviu Dimitrovici), Pasiunea prietenilor mei (1957, regia Savel Stiopul; film rămas la faza de probe) şi Porţile albastre ale oraşului (1973, regizor Mircea Mureşan; Premiul ACIN pentru scenariu). Totodată, după operele sale au fost realizate câteva importante ecranizări, respectiv: Marele singuratic (1976, regizor Iulian Mihu), Întâlnirea din pământuri (1983, scenariul Ion Coja, regia Dumitru Dinulescu), Imposibila iubire (1983, după romanul Intrusul, regia Constantin Vaeni), Moromeţii (1986, scenariul şi regia Stere Gulea), Cel mai iubit dintre pământeni (1992, scenariul şi regia Şerban Marinescu), Moromeții 2 (2018, scenariul şi regia Stere Gulea).

În satul natal al scriitorului, din județul Teleorman, se găsește Centrul memorial „Marin Preda” dar nu în casa familiei – locuința, cu o mare încărcătură istorică, la care se întorcea adesea Marin Preda, deși se găsește pe Lista monumentelor istorice a fost lăsată în paragină…

Mai mult: Marin Preda [Wikipedia]

 

Casa memoriala Marin Preda – Siliștea Gumești, Teleorman

 

***** [In English] *****

Marin Preda

August 5, 1922, Siliștea-Gumești, Teleorman – May 16, 1980, Bucharest

 

Marin Preda was a Romanian novelist, one of the best-known post-WWII Romanian writers.
Preda was born into a family of peasants and first studied at school in his home village. He moved to Bucharest and became a proofreader at Timpul (Times) magazine (1940-1945), România liberă (Free Romania) newspaper(1945-1952) and editor at the cultural magazine Viața Românească (Romanian Life).
His first novella, called Calul (The Horse), was written in 1943 and it was included in his debut volume of 1948, Întâlnirea din pământuri (The Meeting between the Lands). Preda’s novel Moromeții, was awarded the State Literature Prize (1956).

Moromeții 2 (2018) • Regia Stere Gulea. Cu: Horațiu Mălăele, Dana Dogaru, Iosif Paștina, Răzvan Vasilescu, George Mihăiță, Florin Zamfirescu, Marius Florea Vizante etc.

In 1965, Preda became vice-president of Uniunea Scriitorilor (Writers’ Union) and in 1970 the director of Cartea Românească publishing house, keeping this job until his death. He became a member of the Romanian Academy in 1974. In 1980, Preda published his last novel, Cel mai iubit dintre pământeni (The Most Beloved Earthling), regarded as a violent critique of communism. After a few short weeks on the market, the novel was withdrawn from all public, university, and school libraries and all bookshops.
It was not much later, on May 16, 1980, that the novelist died at the Writers’ Mansion of Mogoșoaia Palace.

More on: Marin Preda [Wikipedia]

 

Marin Preda citește din Viața ca o pradă

 

#MarinPreda #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită