Mihai Eminescu (1850-1889) -cover2
Personalitatea zilei

Mihai Eminescu

(15 ianuarie 1850 – 15/27 iunie 1889)

~ Personalitatea zilei* ~

 

Înțeleg că un om poate avea totul fără a avea nimic și nimic având totul

Mihai Eminescu La 19 Ani. Foto Jan Tomáš, Praga
Mihai Eminescu la 19 ani. Foto Jan Tomáš, Praga

Mihai Eminescu

Mihail Eminovici; 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – 15/27 iunie 1889, București

 

Mihai Eminescu a fost poetul național al românilor, prozator și jurnalist, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

A fost cel de-al șaptelea copil, din cei 11, ai căminarului Gheorghe și Ralucăi Eminovici. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu. După ce a urmat școala primară la Cernăuți, a făcut două clase de gimnaziu la Liceul German din Cernăuți, în 1863 părăsind definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură, note foarte bune la toate materiile, la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești, nu s-a mai întors la școală.

În 1864, a intrat practicant la Tribunalul din Botoșani, a fost copist la comitetul permanent județean, apoi s-a aflat în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. 1866 a fost anul primelor sale manifestări literare. În 12/24 ianuarie a murit profesorul Aron Pumnul și elevii au scos o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare… la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M. Eminoviciu, privatist.

La mormântul lui Aron Pumnul • Cornel Nemeș

La 25 februarie/9 martie 1866 a debutat în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan l-a convins să-și schimbe numele în Eminescu, mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. În același an i-au mai apărut în Familia alte cinci poezii: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Pe lângă plopii fără soț, O călărire în zori etc.

După moartea lui Aron Pumnul, a plecat în Transilvania, la Blaj și Sibiu, unde și-a continuat studiile liceale, apoi a ajuns la București, urmând trupele de teatru Tardini și Vlădicescu. A devenit copist și sufleur în trupele lui Iorgu Caragiale și Mihail Pascaly, mergând cu acestea în turnee în întreaga țară, după care a fost angajat sufleur la Teatrul Național din București.

Somnoroase păsărele • Gheorghe Sărac

În toamna anului 1869 a plecat la Viena, unde, până în 1872, a participat ca auditor extraordinar la cursurile Facultății de Filosofie și Drept, neavând însă dreptul să se prezinte la examene din cauza studiilor incomplete, dar a audiat și cursuri de filosofie, drept, economie politică, filologie și științe la alte facultăți. A activat în rândul societății studențești România jună și l-a cunoscut pe Ioan Slavici, pe atunci student la Drept, cu care a legat o profundă prietenie. A luat parte la pregătirea serbării și a unui Congres studențesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). La Viena a cunoscut-o pe Veronica Micle, soția profesorului de la Universitatea ieșeană, Ștefan Micle. A devenit marea și tumultoasa lui iubire de-o viață.

Și dacă…George Vraca

A fost activ în societatea politico-literară Junimea. Încă din 1870, când era la Viena, i-a trimis lui I. Negruzzi poezia Venere și Madonă ceea ce l-a făcut pe Titu Maiorescu să aprecieze talentul său în memorabilul articol Direcția nouă: „Cu totul osebit în felul său, om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, până acum așa de puțin format, încât ne vine greu să-l cităm îndată după Alecsandri, dar, în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului este d. Mihail Eminescu”. La Junimea a citit fragmente din Diorama (Egipetul și începutul Evului de mijloc), Sărmanul Dionis, poeziile Înger și demon, Floare albastră, Epigonii, Mortua est, Înger și demon, Noaptea, creațiile sale fiind primite cu mare entuziasm. Din 1870 a început să colaboreze la revista ieșeană Convorbiri literare, organul de presă al Societății Junimea, sub direcția lui I. Negruzzi, unde a publicat mai întâi poezia Venere și Madonă, apoi poemul Epigonii și povestea Făt Frumos din lacrimă.

Făt Frumos din lacrimă Teatru radiofonic • Regia artistică Mihai Lungeanu. Cu: Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Tamara Crețulescu, Liviu Lucaci, Diana Roman, Monica Ghiuță etc.

Între 1872–1874 a fost din nou student, societatea Junimea acordându-i o bursă de studii la Berlin, cu condiția să-și ia Doctoratul în Filosofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene și s-a întors în țară. A fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale, apoi profesor suplinitor la Institutul Academic și revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, perioadă în care l-a cunoscut pe Ion Creangă, cu care a legat o mare prietenie.

În timpul petrecut la Iași, a avut cu Veronica Micle o relație de dragoste – ascunsă, contestată, bârfită, privită cu ochi răi. Când Ștefan Micle a murit în 1879, povestea lor de dragoste a continuat – nu s-au mai ascuns, dar nici nu au putut fi împreună. Veronica rămăsese cu o pensie infimă, în urma morții soțului, din care trebuia să își întrețină cele două fiice, iar căsătoria cu Eminescu ar fi însemnat pierderea singurului venit constant pe care îl avea. Cum poetul nu a putut să îi ofere niciodată stabilitate financiară, căsătoria a rămas doar un vis. Cu toate acestea, s-au logodit de două ori. Drama lor a ajuns la apogeu când Veronica a dat naștere unui copil mort.

Mihai Eminescu – Scrisori către Veronica Micle Teatru radiofonic • Scenariu de Pusa Roth și Costin Tuchilă, muzica Laurențiu Profeta. Cu: George Motoi, Lucia Mureșan, Valentin Teodosiu, Cătălin Rusu

Mihai Eminescu La 28 De Ani. Foto Franz Duschek, București
Mihai Eminescu la 28 de ani. Foto Franz Duschek, București

A continuat colaborarea la reviste importante și a ajuns la București, unde a devenit, la sfârșitul lui octombrie 1877, redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al Partidului Conservator, unde a fost și redactor-șef (în 1880 și 1881) și unde va lucra timp de aproape șapte ani, alături de Ioan Slavici și de Ion Luca Caragiale, cu care avea să alcătuiască un trio critic de temut în presa de atunci, prin articolele de atitudine și de analiză.

Activitatea sa jurnalistică s-a desfășurat, în principal, la Timpul, ocazional colaborând cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii: Albina, Familia lui Iosif Vulcan, Federațiunea și Convorbiri literare.

Gazetarul Mihai Eminescu – Opera politică. Articolele scrise în anii 1870–1888

Mihai Eminescu La 34 De Ani. Foto Nestor Heck, Iași
Mihai Eminescu la 34 de ani. Foto Nestor Heck, Iași

La Timpul, cu a cărui orientare conservatoare, dictată de fracțiunea junimistă condusă de P.P. Carp și Titu Maiorescu, Eminescu era în linii mari în acord, totuși, în articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese: „Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși”.

Din această perioadă datează și marile sale creații: Scrisorile, Luceafărul, Împărat și proletar, Sara pe deal, O, rămâi, Revedere și multe altele.

Luceafărul recitat de Gheorghe Cozorici

O perfectă caracterizare i-a făcut-o Ion Luca Caragiale: „Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”.

De-a lungul vieții, Eminescu a făcut doar patru fotografii, pe care le vedeți în acest articol…

Geniu pustiu Teatru radiofonic • Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Mihai Mereuţă etc.

Ca o recunoaștere a activității sale publicistice, în 1883 a fost ales membru al Societății Presei Române condusă de Bogdan Petriceicu Hașdeu.

Mihai Eminescu a murit la 49 de ani și a fost înmormântat la 17 iunie în Cimitirul Bellu din București, la umbra unui tei. Deși era o vreme ploioasă și mohorâtă, apropiații, puținii prieteni, dar și cei închipuiți, mulți studenți și elevi, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia în ziua înmormântării. Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, cel mai probabil Veronica Micle, îmbrăcată în negru, a așezat pe pieptul poetului un buchet de flori de nu-mă-uita. Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul, pe una din ele fiind scris: „din partea amicilor”.

A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.

Glossa recitată de Ion Caramitru

Considerat de cititori și de critica literară, drept cea mai importantă personalitate a literaturii române, Mihai Eminescu a fost deosebit de receptiv la romantismul european al secolului al XIX-lea, asimilându-și creația prin capodopere literare în care se observă pasiunea pentru istoria națională, pentru lupta poporului român pentru libertate și pentru păstrarea identității naționale. Mihai Eminescu a evocat în scrierile sale faptele strălucite ale înaintașilor noștri, descriind momente și personalități marcante ale istoriei naționale și oferind în același timp contemporanilor exemple reale de patriotism, reflectat cel mai bine în următoarea cugetare: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci este mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară”” [prof. Viorel Guțu]

Mai mult: Mihai Eminescu [Wikipedia]

 

Pe lângă plopii fără soț • Maria Raducanu & Maxim Belciug

 

***** [In English] *****

I understand that a man can have everything having nothing and nothing having everything

Mihai Eminescu La 37 De Ani. Foto Jean Bielig, Botoșani
Mihai Eminescu la 37 de ani. Foto Jean Bielig, Botoșani

Mihai Eminescu

15 January 1850, Ipotești, Botoșani – 15 June 1889

 

Mihai Eminescu (born Mihail Eminovici) was a Romantic poet, novelist and journalist who transformed both the form and content of Romanian poetry, creating a school of poetry that strongly influenced Romanian writers and poets in the late 19th and early 20th centuries.

Eminescu’s talent was first revealed in 1870 by two poems published in Convorbiri literare, the organ of the Junimea society in Iași. Other poems followed, and he became recognized as the foremost modern Romanian poet.

Mystically inclined and of a melancholy disposition, he lived in the glory of the Romanian medieval past and in folklore, on which he based one of his outstanding poems, Luceafărul (The Evening Star, 1883).

Somnoroase pasareleCorul Madrigal

Eminescu’s poetry has a distinctive simplicity of language, a masterly handling of rhyme and verse form, a profundity of thought, and a plasticity of expression which affected nearly every Romanian writer of his own period and after. His poems have been translated into several languages, including an English translation in 1930, but chiefly into German. Among his prose writings, apart from many studies and essays, the best-known are the stories Cezara and Sărmanul Dionis (1872).

Sara pe deal (Evening on the hill)Madrigal Chorus

Manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy.

Due to his conservative nationalistic views, Eminescu was easily adopted as an icon by the Romanian right.

More on: Mihai Eminescu [Wikipedia]

*****

 

Rugăciune (Prayer) • Sf. Ap Andrei Coral

 

#MihaiEminescu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită

141 de comentarii la „Mihai Eminescu

  1. Pingback: 21 Ianuarie în istoria românilor

  2. Pingback: 31 Ianuarie în istoria românilor

  3. Pingback: Mircea cel Bătrân

  4. Pingback: Ion Luca Caragiale

  5. Pingback: 10 Februarie în istoria românilor

  6. Pingback: 12 Februarie în istoria românilor

  7. Pingback: Ion Creangă

  8. Pingback: 10 Martie în istoria românilor

  9. Pingback: 13 Martie în istoria românilor

  10. Pingback: 31 Martie în istoria românilor

  11. Pingback: 4 Aprilie în istoria românilor

  12. Pingback: 6 Aprilie în istoria românilor

  13. Pingback: 15 Aprilie în istoria românilor

  14. Pingback: 22 Aprilie în istoria românilor

  15. Pingback: 7 Mai în istoria românilor

  16. Pingback: 31 Mai în istoria românilor

  17. Pingback: 1 Iunie în istoria românilor

  18. Pingback: 20 Iunie în istoria românilor

  19. Pingback: 28 Iunie în istoria românilor

  20. Pingback: 10 Iulie în istoria românilor

  21. Pingback: 9 August în istoria românilor

  22. Pingback: 16 August în istoria românilor

  23. Pingback: Florin Bogardo

  24. Pingback: 18 August în istoria românilor

  25. Pingback: 24 August în istoria românilor

  26. Pingback: 3 Septembrie în istoria românilor

  27. Pingback: 4 Septembrie în istoria românilor

  28. Pingback: George Bacovia

  29. Pingback: 11 Septembrie în istoria românilor

  30. Pingback: 12 Septembrie în istoria românilor

  31. Pingback: 21 Septembrie în istoria românilor

  32. Pingback: 5 Octombrie în istoria românilor

  33. Pingback: Adrian Pintea

  34. Pingback: 27 Noiembrie în istoria românilor

  35. Pingback: 30 Noiembrie în istoria românilor

  36. Pingback: 31 Decembrie în istoria românilor

  37. Pingback: 27 Ianuarie în istoria românilor

  38. Pingback: 7 Februarie în istoria românilor

  39. Pingback: 15 Februarie în istoria românilor

  40. Pingback: 26 Februarie în istoria românilor

  41. Pingback: 1 Martie în istoria românilor

  42. Pingback: 15 Martie în istoria românilor

  43. Pingback: 20 Martie în istoria românilor

  44. Pingback: 23 Martie în istoria românilor

  45. Pingback: 31 Martie în istoria românilor

  46. Pingback: 4 Aprilie în istoria românilor

  47. Pingback: 14 Aprilie în istoria românilor

  48. Pingback: Mănăstirea Putna

  49. Pingback: Veronica Micle

  50. Pingback: 21 Mai în istoria românilor

  51. Pingback: 6 Iunie în istoria românilor

  52. Pingback: 8 Iunie în istoria românilor

  53. Pingback: 19 Iunie în istoria românilor

  54. Pingback: 27 Iunie în istoria românilor

  55. Pingback: 29 Iunie în istoria românilor

  56. Pingback: 8 Iulie în istoria românilor

  57. Pingback: 11 Iulie în istoria românilor

  58. Pingback: 28 Iulie în istoria românilor

  59. Pingback: 6 August în istoria românilor

  60. Pingback: 7 August în istoria românilor

  61. Pingback: 14 August în istoria românilor

  62. Pingback: 15 August în istoria românilor

  63. Pingback: 19 August în istoria românilor

  64. Pingback: 21 August în istoria românilor

  65. Pingback: 27 August în istoria românilor

  66. Pingback: 5 Septembrie în istoria românilor

  67. Pingback: 13 Septembrie în istoria românilor

  68. Pingback: 13 Septembrie în istoria românilor

  69. Pingback: 17 Septembrie în istoria românilor

  70. Pingback: 18 Septembrie în istoria românilor

  71. Pingback: 21 Septembrie în istoria românilor

  72. Pingback: 23 Septembrie în istoria românilor

  73. Pingback: Costache Negri

  74. Pingback: 2 Octombrie în istoria românilor

  75. Pingback: 4 Octombrie în istoria românilor

  76. Pingback: 5 Octombrie în istoria românilor

  77. Pingback: 8 Octombrie în istoria românilor

  78. Pingback: Olga Tudorache

  79. Pingback: Ciprian Porumbescu

  80. Pingback: 20 Octombrie în istoria românilor

  81. Pingback: 26 Octombrie în istoria românilor

  82. Pingback: 11 Noiembrie în istoria românilor

  83. Pingback: 12 Noiembrie în istoria românilor

  84. Pingback: 17 Noiembrie în istoria românilor

  85. Pingback: 15 Decembrie în istoria românilor

  86. Pingback: 18 Decembrie în istoria românilor

  87. Pingback: 21 Decembrie în istoria românilor

  88. Pingback: 28 Decembrie în istoria românilor

  89. Pingback: Ion Creangă

  90. Pingback: 4 Ianuarie în istoria românilor

  91. Pingback: 10 Ianuarie în istoria românilor

  92. Pingback: Laurențiu Profeta

  93. Pingback: 14 Ianuarie în istoria românilor

  94. Pingback: 15 Ianuarie în istoria românilor

  95. Pingback: 16 Ianuarie în istoria românilor

  96. Pingback: 19 Ianuarie în istoria românilor

  97. Pingback: 20 Ianuarie în istoria românilor

  98. Pingback: 31 Ianuarie în istoria românilor

  99. Pingback: 1 Februarie în istoria românilor

  100. Pingback: 2 Februarie în istoria românilor

  101. Pingback: 9 Februarie în istoria românilor

  102. Pingback: 11 Februarie în istoria românilor

  103. Pingback: 20 Februarie în istoria românilor

  104. Pingback: 4 Martie în istoria românilor

  105. Pingback: 9 Martie în istoria românilor

  106. Pingback: 12 Martie în istoria românilor

  107. Pingback: 14 Martie în istoria românilor

  108. Pingback: 17 Martie în istoria românilor

  109. Pingback: 18 Martie în istoria românilor

  110. Pingback: 27 Martie în istoria românilor

  111. Pingback: 18 Aprilie în istoria românilor

  112. Pingback: 20 Aprilie în istoria românilor

  113. Pingback: Veronica Micle

  114. Pingback: 23 Aprilie în istoria românilor

  115. Pingback: 29 Aprilie în istoria românilor

  116. Pingback: 5 Mai în istoria românilor

  117. Pingback: 15 Mai în istoria românilor

  118. Pingback: 16 Mai în istoria românilor

  119. Pingback: 17 Mai în istoria românilor

  120. Pingback: 1 Iunie în istoria românilor

  121. Pingback: 6 Iunie în istoria românilor

  122. Pingback: Ion Luca Caragiale

  123. Pingback: 15 Iunie în istoria românilor

  124. Pingback: 23 Iunie în istoria românilor

  125. Pingback: 27 Iunie în istoria românilor

  126. Pingback: 30 Iunie în istoria românilor

  127. Pingback: Paul Constantinescu

  128. Pingback: 5 Iulie în istoria românilor

  129. Pingback: 11 Iulie în istoria românilor

  130. Pingback: 13 Iulie în istoria românilor

  131. Pingback: Elena Văcărescu

  132. Pingback: 2 Octombrie în istoria românilor

  133. Pingback: 10 Octombrie în istoria românilor

  134. Pingback: 11 Octombrie în istoria românilor

  135. Pingback: 21 Octombrie în istoria românilor

  136. Pingback: Ion Jalea

  137. Pingback: 24 Noiembrie în istoria românilor

  138. Pingback: Oscar Han

  139. Pingback: 3 Ianuarie în istoria românilor

  140. Pingback: 7 Ianuarie în istoria românilor

  141. Pingback: 18 Ianuarie în istoria românilor

Lasă un răspuns