~ Personalitatea zilei* ~

 

„Înțeleg că un om poate avea totul fără a avea nimic și nimic având totul”

Mihai Eminescu

Mihail Eminovici; 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – 15/27 iunie 1889, București

 

Mihai Eminescu a fost poetul național al românilor, prozator și jurnalist, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.

Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu. În 1863 a părăsit definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură, note foarte bune la toate materiile, la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești, nu s-a mai întors la școală.

În 1864, a intrat practicant la Tribunalul din Botoșani, a fost copist la comitetul permanent județean, apoi s-a aflat în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. 1866 a fost anul primelor sale manifestări literare. În 12/24 ianuarie a murit profesorul Aron Pumnul și elevii au scos o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare… la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M. Eminoviciu, privatist.

La mormântul lui Aron Pumnul • Cornel Nemeș

La 25 februarie/9 martie a debutat în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan l-a convins să-și schimbe numele în Eminescu, mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. În același an i-au mai apărut în Familia alte cinci poezii.

Somnoroase păsărele • Gheorghe Sărac

Între 1869–1872 a fost student la Viena. A urmat ca auditor extraordinar Facultatea de Filozofie și Drept, dar a audiat și cursuri de la alte facultăți. A activat în rândul societății studențești (printre altele, a participat la pregătirea serbării și a unui Congres studențesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare), s-a împrietenit cu Ioan Slavici; a cunoscut-o pe Veronica Micle; a început colaborarea la Convorbiri literare, a debutat ca publicist în ziarul Albina, din Pesta.

Și dacă… recitată de George Vraca

Receptiv la romantismele europene de secol XVIII–XIX, a asimilat viziunile poetice occidentale, creația sa aparținând unui romantism literar relativ întârziat. Avea o bună educație filosofică, opera sa poetică fiind influențată de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de filosofia antică, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Arthur Schopenhauer, Immanuel Kant și de teoriile lui Hegel.

Geniu pustiu Teatru radiofonic • Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Mihai Mereuţă etc.

A fost activ în societatea politico-literară Junimea. Încă din 1870, când era la Viena, i-a trimis lui I. Negruzzi poezia Venere şi Madonă ceea ce l-a făcut pe Titu Maiorescu să aprecieze talentul său în memorabilul articol Direcţia nouă: „Cu totul osebit în felul său, om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, până acum aşa de puţin format, încât ne vine greu să-l cităm îndată după Alecsandri, dar, în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului este d. Mihail Eminescu”.

La Junimea a citit fragmente din Diorama (Egipetul şi începutul Evului de mijloc), Sărmanul Dionis, poeziile Înger şi demon, Floare albastră, Epigonii, Mortua est, Înger şi demon, Noaptea, care au fost publicate în organul de presă al Societăţii Junimea, revista Convorbiri literare, sub direcţia lui I. Negruzzi.

Activitatea sa jurnalistică s-a desfășurat, în principal, între anii 1877–1883, la cotidianul Timpul, organul oficial al Partidului Conservator, unde în 1880 și 1881 a fost redactor-șef. Ocazional a colaborat cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii, în perioada 1870–1876 publicând în Albina, Familia lui Iosif Vulcan, Federațiunea și Convorbiri literare. La Timpul, cu a cărui orientare conservatoare, dictată de fracțiunea junimistă condusă de P.P. Carp și Titu Maiorescu, Eminescu era în linii mari în acord, totuși, în articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului.

Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese: „Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși”.

Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902. În 17 iunie Eminescu a fost înmormântat la umbra unui tei din cimitirul Bellu din București. A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.

Glossa recitată de Ion Caramitru

O perfectă caracterizare i-a făcut-o Ion Luca Caragiale: „Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”.

Luceafărul recitat de Gheorghe Cozorici

De-a lungul vieții, Eminescu a făcut doar patru fotografii, cele pe care le vedeți în acest articol…

Ultima poezie – Aceste versuri au fost găsite în halatul poetului, într-un carnețel, după moartea acestuia

Mai mult: Mihai Eminescu [Wikipedia]

 

Pe lângă plopii fără soț • Maria Raducanu & Maxim Belciug

 

***** [In English] *****

„I understand that a man can have everything having nothing and nothing having everything”

Mihai Eminescu

15 January 1850, Ipotești, Botoșani – 15 June 1889

 

Mihai Eminescu (born Mihail Eminovici) was a Romantic poet, novelist and journalist who transformed both the form and content of Romanian poetry, creating a school of poetry that strongly influenced Romanian writers and poets in the late 19th and early 20th centuries.

Eminescu’s talent was first revealed in 1870 by two poems published in Convorbiri literare, the organ of the Junimea society in Iași. Other poems followed, and he became recognized as the foremost modern Romanian poet.

Mystically inclined and of a melancholy disposition, he lived in the glory of the Romanian medieval past and in folklore, on which he based one of his outstanding poems, Luceafărul (The Evening Star, 1883).

Somnoroase pasarele • Corul Madrigal

Eminescu’s poetry has a distinctive simplicity of language, a masterly handling of rhyme and verse form, a profundity of thought, and a plasticity of expression which affected nearly every Romanian writer of his own period and after. His poems have been translated into several languages, including an English translation in 1930, but chiefly into German. Among his prose writings, apart from many studies and essays, the best-known are the stories Cezara and Sărmanul Dionis (1872).

Sara pe deal (Evening on the hill) • Madrigal Chorus

Manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy.

Due to his conservative nationalistic views, Eminescu was easily adopted as an icon by the Romanian right.

More on: Mihai Eminescu [Wikipedia]

*****

 

Rugăciune (Prayer) • Sf. Ap Andrei Coral

 

#MihaiEminescu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită