~ Personalitatea zilei* ~
„Înțeleg că un om poate avea totul fără a avea nimic și nimic având totul”

Mihai Eminescu
Mihail Eminovici; 15 ianuarie 1850, Botoșani, Moldova – 15/27 iunie 1889, București
Mihai Eminescu a fost poetul național al românilor, prozator și jurnalist, socotit de cititorii români și de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română.
A fost cel de-al șaptelea copil, din cei 11, ai căminarului Gheorghe și Ralucăi Eminovici. Copilăria a petrecut-o la Botoșani și Ipotești, în casa părintească și prin împrejurimi, într-o totală libertate de mișcare și de contact cu oamenii și cu natura, stare evocată cu adâncă nostalgie în poezia de mai târziu. După ce a urmat școala primară la Cernăuți, a făcut două clase de gimnaziu la Liceul German din Cernăuți, în 1863 părăsind definitiv cursurile, deși avea o situație bună la învățătură, note foarte bune la toate materiile, la română calificativul vorzüglich (eminent). Plecând de vacanța Paștelui la Ipotești, nu s-a mai întors la școală.
În 1864, a intrat practicant la Tribunalul din Botoșani, a fost copist la comitetul permanent județean, apoi s-a aflat în gazdă la profesorul său, Aron Pumnul, ca îngrijitor al bibliotecii acestuia. 1866 a fost anul primelor sale manifestări literare. În 12/24 ianuarie a murit profesorul Aron Pumnul și elevii au scos o broșură, Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare… la mormântul prea-iubitului lor profesoriu), în care apare și poezia La mormântul lui Aron Pumnul, semnată M. Eminoviciu, privatist.
La mormântul lui Aron Pumnul • Cornel Nemeș
La 25 februarie/9 martie 1866 a debutat în revista Familia, din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia De-aș avea. Iosif Vulcan l-a convins să-și schimbe numele în Eminescu, mai târziu adoptat și de alți membri ai familiei sale. În același an i-au mai apărut în Familia alte cinci poezii: Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, Pe lângă plopii fără soț, O călărire în zori etc.
După moartea lui Aron Pumnul, a plecat în Transilvania, la Blaj și Sibiu, unde și-a continuat studiile liceale, apoi a ajuns la București, urmând trupele de teatru Tardini și Vlădicescu. A devenit copist și sufleur în trupele lui Iorgu Caragiale și Mihail Pascaly, mergând cu acestea în turnee în întreaga țară, după care a fost angajat sufleur la Teatrul Național din București.
Somnoroase păsărele • Gheorghe Sărac
În toamna anului 1869 a plecat la Viena, unde, până în 1872, a participat ca auditor extraordinar la cursurile Facultății de Filosofie și Drept, neavând însă dreptul să se prezinte la examene din cauza studiilor incomplete, dar a audiat și cursuri de filosofie, drept, economie politică, filologie și științe la alte facultăți. A activat în rândul societății studențești România jună și l-a cunoscut pe Ioan Slavici, pe atunci student la Drept, cu care a legat o profundă prietenie. A luat parte la pregătirea serbării și a unui Congres studențesc la Putna, cu ocazia împlinirii a 400 de ani de la zidirea mănăstirii de către Ștefan cel Mare). La Viena a cunoscut-o pe Veronica Micle, soția profesorului de la Universitatea ieșeană, Ștefan Micle. A devenit marea și tumultoasa lui iubire de-o viață.
Și dacă… • George Vraca
A fost activ în societatea politico-literară Junimea. Încă din 1870, când era la Viena, i-a trimis lui I. Negruzzi poezia Venere și Madonă ceea ce l-a făcut pe Titu Maiorescu să aprecieze talentul său în memorabilul articol Direcția nouă: „Cu totul osebit în felul său, om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exagerate, reflexiv mai peste marginile iertate, până acum așa de puțin format, încât ne vine greu să-l cităm îndată după Alecsandri, dar, în fine, poet, poet în toată puterea cuvântului este d. Mihail Eminescu”. La Junimea a citit fragmente din Diorama (Egipetul și începutul Evului de mijloc), Sărmanul Dionis, poeziile Înger și demon, Floare albastră, Epigonii, Mortua est, Înger și demon, Noaptea, creațiile sale fiind primite cu mare entuziasm. Din 1870 a început să colaboreze la revista ieșeană Convorbiri literare, organul de presă al Societății Junimea, sub direcția lui I. Negruzzi, unde a publicat mai întâi poezia Venere și Madonă, apoi poemul Epigonii și povestea Făt Frumos din lacrimă.
Făt Frumos din lacrimă Teatru radiofonic • Regia artistică Mihai Lungeanu. Cu: Constantin Codrescu, Constantin Dinulescu, Tamara Crețulescu, Liviu Lucaci, Diana Roman, Monica Ghiuță etc.
Între 1872–1874 a fost din nou student, societatea Junimea acordându-i o bursă de studii la Berlin, cu condiția să-și ia Doctoratul în Filosofie. A urmat cu regularitate două semestre, dar nu s-a prezentat la examene și s-a întors în țară. A fost numit în postul de director al Bibliotecii Centrale, apoi profesor suplinitor la Institutul Academic și revizor școlar pentru județele Iași și Vaslui, perioadă în care l-a cunoscut pe Ion Creangă, cu care a legat o mare prietenie.
În timpul petrecut la Iași, a avut cu Veronica Micle o relație de dragoste – ascunsă, contestată, bârfită, privită cu ochi răi. Când Ștefan Micle a murit în 1879, povestea lor de dragoste a continuat – nu s-au mai ascuns, dar nici nu au putut fi împreună. Veronica rămăsese cu o pensie infimă, în urma morții soțului, din care trebuia să își întrețină cele două fiice, iar căsătoria cu Eminescu ar fi însemnat pierderea singurului venit constant pe care îl avea. Cum poetul nu a putut să îi ofere niciodată stabilitate financiară, căsătoria a rămas doar un vis. Cu toate acestea, s-au logodit de două ori. Drama lor a ajuns la apogeu când Veronica a dat naștere unui copil mort.
Mihai Eminescu – Scrisori către Veronica Micle Teatru radiofonic • Scenariu de Pusa Roth și Costin Tuchilă, muzica Laurențiu Profeta. Cu: George Motoi, Lucia Mureșan, Valentin Teodosiu, Cătălin Rusu

A continuat colaborarea la reviste importante și a ajuns la București, unde a devenit, la sfârșitul lui octombrie 1877, redactor la cotidianul Timpul, organul oficial al Partidului Conservator, unde a fost și redactor-șef (în 1880 și 1881) și unde va lucra timp de aproape șapte ani, alături de Ioan Slavici și de Ion Luca Caragiale, cu care avea să alcătuiască un trio critic de temut în presa de atunci, prin articolele de atitudine și de analiză.
Activitatea sa jurnalistică s-a desfășurat, în principal, la Timpul, ocazional colaborând cu articole politice sau pe teme culturale și la alte reviste sau gazete ale epocii: Albina, Familia lui Iosif Vulcan, Federațiunea și Convorbiri literare.
Gazetarul Mihai Eminescu – Opera politică. Articolele scrise în anii 1870–1888

La Timpul, cu a cărui orientare conservatoare, dictată de fracțiunea junimistă condusă de P.P. Carp și Titu Maiorescu, Eminescu era în linii mari în acord, totuși, în articolele sale și-a exprimat adeseori părerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului. Deși a ajuns jurnalist printr-un concurs de împrejurări, Eminescu nu a practicat jurnalismul ca pe o meserie oarecare din care să-și câștige pur și simplu existența. Articolele pe care le scria au constituit o ocazie de a face cititorilor educație politică, așa cum își propusese: „Părerea mea individuală, în care nu oblig pe nimeni de-a crede, e că politica ce se face azi în România și dintr-o parte și dintr-alta e o politică necoaptă, căci pentru adevărata și deplina înțelegere a instituțiilor noastre de azi ne trebuie o generațiune ce-avem de-a o crește de-acu-nainte. Eu las lumea ca să meargă cum îi place dumisale – misiunea oamenilor ce vor din adâncul lor binele țării e creșterea morală a generațiunii tinere și a generațiunii ce va veni. Nu caut adepți la ideea cea întâi, dar la cea de a doua sufletul meu ține ca la el însuși”.
Din această perioadă datează și marile sale creații: Scrisorile, Luceafărul, Împărat și proletar, Sara pe deal, O, rămâi, Revedere și multe altele.
Luceafărul recitat de Gheorghe Cozorici
O perfectă caracterizare i-a făcut-o Ion Luca Caragiale: „Așa l-am cunoscut atuncea, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru; mulțumindu-se cu nimica și nemulțumit totdeauna de toate; aci de o abstinență de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieții; fugind de oameni și căutându-i; nepăsător ca un bătrân stoic și iritabil ca o fată nervoasă. Ciudată amestecătură! – fericită pentru artist, nefericită pentru om!”.
De-a lungul vieții, Eminescu a făcut doar patru fotografii, pe care le vedeți în acest articol…
Geniu pustiu Teatru radiofonic • Sorin Postelnicu, Alexandru Repan, Valeria Seciu, Gheorghe Cozorici, Virginia Mirea, Adrian Pintea, Mircea Anghelescu, Corado Negreanu, Papil Panduru, Ana Ciontea, Valentin Uritescu, Mihai Mereuţă etc.
Ca o recunoaștere a activității sale publicistice, în 1883 a fost ales membru al Societății Presei Române condusă de Bogdan Petriceicu Hașdeu.
Mihai Eminescu a murit la 49 de ani și a fost înmormântat la 17 iunie în Cimitirul Bellu din București, la umbra unui tei. Deși era o vreme ploioasă și mohorâtă, apropiații, puținii prieteni, dar și cei închipuiți, mulți studenți și elevi, precum și nelipsiții curioși au înțesat biserica și curtea acesteia în ziua înmormântării. Presa vremii scria că o doamnă din Moldova, cel mai probabil Veronica Micle, îmbrăcată în negru, a așezat pe pieptul poetului un buchet de flori de nu-mă-uita. Șapte coroane, din partea Academiei Române și a câtorva cotidiane, străjuiau sicriul, pe una din ele fiind scris: „din partea amicilor”.
A fost ales post-mortem (28 octombrie 1948) membru al Academiei Române.
Manuscrisele poetului Mihai Eminescu, 46 de volume, aproximativ 14.000 de file, au fost dăruite Academiei Române de Titu Maiorescu, în ședinta din 25 ianuarie 1902.
Glossa recitată de Ion Caramitru
„Considerat de cititori și de critica literară, drept cea mai importantă personalitate a literaturii române, Mihai Eminescu a fost deosebit de receptiv la romantismul european al secolului al XIX-lea, asimilându-și creația prin capodopere literare în care se observă pasiunea pentru istoria națională, pentru lupta poporului român pentru libertate și pentru păstrarea identității naționale. Mihai Eminescu a evocat în scrierile sale faptele strălucite ale înaintașilor noștri, descriind momente și personalități marcante ale istoriei naționale și oferind în același timp contemporanilor exemple reale de patriotism, reflectat cel mai bine în următoarea cugetare: „Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut, ci este mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de țară”” [prof. Viorel Guțu]
Mai mult: Mihai Eminescu [Wikipedia]
Pe lângă plopii fără soț • Maria Raducanu & Maxim Belciug
***** [In English] *****
„I understand that a man can have everything having nothing and nothing having everything”

Mihai Eminescu
15 January 1850, Ipotești, Botoșani – 15 June 1889
Mihai Eminescu (born Mihail Eminovici) was a Romantic poet, novelist and journalist who transformed both the form and content of Romanian poetry, creating a school of poetry that strongly influenced Romanian writers and poets in the late 19th and early 20th centuries.
Eminescu’s talent was first revealed in 1870 by two poems published in Convorbiri literare, the organ of the Junimea society in Iași. Other poems followed, and he became recognized as the foremost modern Romanian poet.
Mystically inclined and of a melancholy disposition, he lived in the glory of the Romanian medieval past and in folklore, on which he based one of his outstanding poems, Luceafărul (The Evening Star, 1883).
Somnoroase pasarele • Corul Madrigal
Eminescu’s poetry has a distinctive simplicity of language, a masterly handling of rhyme and verse form, a profundity of thought, and a plasticity of expression which affected nearly every Romanian writer of his own period and after. His poems have been translated into several languages, including an English translation in 1930, but chiefly into German. Among his prose writings, apart from many studies and essays, the best-known are the stories Cezara and Sărmanul Dionis (1872).
Sara pe deal (Evening on the hill) • Madrigal Chorus
Manuscripts, containing 46 volumes and approximately 14,000 pages, were offered by Titu Maiorescu as a gift to the Romanian Academy.
Due to his conservative nationalistic views, Eminescu was easily adopted as an icon by the Romanian right.
More on: Mihai Eminescu [Wikipedia]
*****
Rugăciune (Prayer) • Sf. Ap Andrei Coral
#MihaiEminescu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality
---------- *Ediție revizuită și adăugită
Pingback: 21 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 31 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: Mircea cel Bătrân
Pingback: Ion Luca Caragiale
Pingback: 10 Februarie în istoria românilor
Pingback: 12 Februarie în istoria românilor
Pingback: Ion Creangă
Pingback: 10 Martie în istoria românilor
Pingback: 13 Martie în istoria românilor
Pingback: 31 Martie în istoria românilor
Pingback: 4 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 6 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 15 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 22 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 7 Mai în istoria românilor
Pingback: 31 Mai în istoria românilor
Pingback: 1 Iunie în istoria românilor
Pingback: 20 Iunie în istoria românilor
Pingback: 28 Iunie în istoria românilor
Pingback: 10 Iulie în istoria românilor
Pingback: 9 August în istoria românilor
Pingback: 16 August în istoria românilor
Pingback: Florin Bogardo
Pingback: 18 August în istoria românilor
Pingback: 24 August în istoria românilor
Pingback: 3 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 4 Septembrie în istoria românilor
Pingback: George Bacovia
Pingback: 11 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 12 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 21 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 5 Octombrie în istoria românilor
Pingback: Adrian Pintea
Pingback: 27 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 30 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 31 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 27 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 7 Februarie în istoria românilor
Pingback: 15 Februarie în istoria românilor
Pingback: 26 Februarie în istoria românilor
Pingback: 1 Martie în istoria românilor
Pingback: 15 Martie în istoria românilor
Pingback: 20 Martie în istoria românilor
Pingback: 23 Martie în istoria românilor
Pingback: 31 Martie în istoria românilor
Pingback: 4 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 14 Aprilie în istoria românilor
Pingback: Mănăstirea Putna
Pingback: Veronica Micle
Pingback: 21 Mai în istoria românilor
Pingback: 6 Iunie în istoria românilor
Pingback: 8 Iunie în istoria românilor
Pingback: 19 Iunie în istoria românilor
Pingback: 27 Iunie în istoria românilor
Pingback: 29 Iunie în istoria românilor
Pingback: 8 Iulie în istoria românilor
Pingback: 11 Iulie în istoria românilor
Pingback: 28 Iulie în istoria românilor
Pingback: 6 August în istoria românilor
Pingback: 7 August în istoria românilor
Pingback: 14 August în istoria românilor
Pingback: 15 August în istoria românilor
Pingback: 19 August în istoria românilor
Pingback: 21 August în istoria românilor
Pingback: 27 August în istoria românilor
Pingback: 5 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 13 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 13 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 17 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 18 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 21 Septembrie în istoria românilor
Pingback: 23 Septembrie în istoria românilor
Pingback: Costache Negri
Pingback: 2 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 4 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 5 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 8 Octombrie în istoria românilor
Pingback: Olga Tudorache
Pingback: Ciprian Porumbescu
Pingback: 20 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 26 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 11 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 12 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 17 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: 15 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 18 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 21 Decembrie în istoria românilor
Pingback: 28 Decembrie în istoria românilor
Pingback: Ion Creangă
Pingback: 4 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 10 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: Laurențiu Profeta
Pingback: 14 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 15 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 16 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 19 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 20 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 31 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 1 Februarie în istoria românilor
Pingback: 2 Februarie în istoria românilor
Pingback: 9 Februarie în istoria românilor
Pingback: 11 Februarie în istoria românilor
Pingback: 20 Februarie în istoria românilor
Pingback: 4 Martie în istoria românilor
Pingback: 9 Martie în istoria românilor
Pingback: 12 Martie în istoria românilor
Pingback: 14 Martie în istoria românilor
Pingback: 17 Martie în istoria românilor
Pingback: 18 Martie în istoria românilor
Pingback: 27 Martie în istoria românilor
Pingback: 18 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 20 Aprilie în istoria românilor
Pingback: Veronica Micle
Pingback: 23 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 29 Aprilie în istoria românilor
Pingback: 5 Mai în istoria românilor
Pingback: 15 Mai în istoria românilor
Pingback: 16 Mai în istoria românilor
Pingback: 17 Mai în istoria românilor
Pingback: 1 Iunie în istoria românilor
Pingback: 6 Iunie în istoria românilor
Pingback: Ion Luca Caragiale
Pingback: 15 Iunie în istoria românilor
Pingback: 23 Iunie în istoria românilor
Pingback: 27 Iunie în istoria românilor
Pingback: 30 Iunie în istoria românilor
Pingback: Paul Constantinescu
Pingback: 5 Iulie în istoria românilor
Pingback: 11 Iulie în istoria românilor
Pingback: 13 Iulie în istoria românilor
Pingback: Elena Văcărescu
Pingback: 2 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 10 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 11 Octombrie în istoria românilor
Pingback: 21 Octombrie în istoria românilor
Pingback: Ion Jalea
Pingback: 24 Noiembrie în istoria românilor
Pingback: Oscar Han
Pingback: 3 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 7 Ianuarie în istoria românilor
Pingback: 18 Ianuarie în istoria românilor