~ Personalitatea zilei* ~

 

Monica Lovinescu

19 noiembrie 1923, București – 20 aprilie 2008, Paris

 

Monica Lovinescu a fost o intelectuală care și-a dedicat viața și opera luptei împotriva totalitarismului comunist, fiind considerată un simbol al luptei anticomuniste. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu și a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, a fost la rândul ei critic literar, eseistă, scriitoare de nuvele, traducătoare și jurnalistă, o autoritate în materie de literatură română contemporană.

De o inteligență sclipitoare și cu dragoste de literatură, la vârsta de opt ani (1931) i s-a publicat un basm în revista Dimineața copiilor, iar la vârsta 15 ani i-au apărut nuvele și schițe în revistele Vremea și Kalende, semnând cu pseudonimul Ioana Tăutu.

La 20 de ani, după moartea tatălui său, a publicat sub propriul nume romanul În contratimp în Revista Fundațiilor Regale (1943), iar după război a scris critică teatrală în ziarul Democrația al lui Anton Dumitriu.

În 1946 a obținut licența în Litere la Universitatea din București și a lucrat ca asistentă la seminarul de Artă Dramatică condus de Camil Petrescu.

Vocea speranței – Monica Lovinescu

După instaurarea regimului comunist în România, în septembrie 1947, a plecat să studieze la Paris, ca bursieră a statului francez. Dictatura sovietică s-a întins cu repeziciune în România, iar după abdicarea forţată a regelui şi instaurarea comunismului, a hotărăt să rămână în străinătate și a solicitat azil politic în primele zile ale anului 1948. Din această cauză, mama sa care rămăsese în țară a fost persecutată şi arestată de autoritaţile comuniste. A murit în închisoarea din Jilava şi a fost înhumată într-o groapă comună, fapt care a marcat-o pe pe scriitoare pentru tot restul vieţii.

A colaborat la revistele publicate de diaspora românească, iar imediat după ce a primit azil politic în Franța, a început să traducă în franceză texte româneşti sub pseudonimele Monique Saint-Côme şi Claude Pascal, cel mai cunoscut fiind romanul La Vingt-cinquième heure (A douăzeci şi cincea oră) de Constantin Virgil Gheorghiu. A tradus în limba franceză piese de teatru de Ion Luca Caragiale sau poeziile lui Marin Sorescu.  Este autoarea capitolului despre teatrul românesc din Histoire du Spectacle (Encyclopédie de la Pléiade, Ed. Gallimard, 1965).

A fost una din cele mai cunoscute voci ale postului anticomunist Radio Europa Liberă. Colaborarea a început în 1962, în scurt timp devenind unul dintre criticii cei mai vehemenţi ai regimului comunist de la Bucureşti. A realizat, printre altele, emisiunea Teze și antiteze la Paris, apoi, împreună cu soțul său, Virgil Ierunca, a realizat emisiunea Actualitatea culturală românească, având o puternică influenţă în România, atât în mediile culturale cât şi în rândul publicului larg.

Pentru lumea literară din România emisiunile celor doi, care semnalau operele curajoase strecurate prin cleștele cenzurii, au reprezentat repere importante.

Jurnalistul Neculai Constantin Munteanu spune că Monica Lovinescu și soțul ei, Virgil Ierunca, au fost „fenomene unice” în istoria Europei Libere: „Nu doar pentru secția română erau fenomene unice, ci și pentru secțiile care se adresau ascultătorilor din Polonia, din Cehoslovacia, din Ungaria și din Bulgaria. Au reușit acest lucru printr-o intransigență etică și estetică fără falie. […] cei doi realizau împreună, în fiecare săptămână, mai bine de 100 minute de emisiune […] Dar pentru asta citeau cel puțin două cărți pe săptămână și scriau despre ele. Citeau principalele publicații din presa culturală din România, dar și trei-patru cotidiane importante […] Ei se vedeau săptămânal cu trei-patru personalități din România care nu erau doar scriitori, ci și cineaști, artiști plastici și jurnaliști, dar și necunoscuți care aveau ceva important de comunicat despre viața din România. Audiența lor era enormă”. Prin publicitatea făcută disidenților români în presa internațională, Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au contribuit la ameliorarea tratamentului acestora de către autoritățile de la București.

Angajamentul ferm anticomunist s-a soldat în 1977 cu un atentat asupra vieții sale – a fost prinsă pe stradă și bătută crunt, în faţa locuinţei sale din Paris. Dusă în comă la spital, a reușit să supraviețuiască, ceea ce a făcut-o să continue cu mai multă înverşunare să denunțe abuzurile regimului comunist. Au continuat atacurile, cu campanii de calomniere în presa românească și în publicațiile finanțate de către regimul comunist.

O parte din cronicile literare radio, difuzate de Monica Lovinescu, au apărut în volumul Unde scurte (1978). Pentru întreaga sa activitate de ziaristă şi critic literar, a fost distinsă cu Diploma de Onoare pe anul 1987 a Academiei Româno-Americane de Ştiinţe şi Arte. În țară, i s-a conferit ordinul Steaua României în rang de Mare Cavaler (1999) și post-mortem, Ordinul Naţional Steaua României în grad de Mare Ofiţer (2008).

A încetat din viaţă la vârsta de 85 de ani, într-un spital din apropiere de Paris, lăsând în urma ei şase volume de jurnal, care sunt o veritabilă cronică a comunismului românesc.

Mai mult: Monica Lovinescu [Wikipedia]

 

Monica Lovinescu și Virgil Ierunca – Vocile Libertății

 

***** [In English] *****

Monica Lovinescu

19 November 1923, Bucharest – 20 April 2008, Paris

 

Monica Lovinescu was a Romanian essayist, short story writer, literary critic, translator, and journalist, noted for her activities as an opponent of the Romanian Communist regime.

The rapid steps undertaken towards the establishing of an overtly communist rule in Romania forced her to take refuge in France. She published extensively on the subject of communism in Romania, as well as works on Romanian literature. Her articles were frequently featured in prestigious magazines such as Kontinent, Les Cahiers de l’Est and L’Alternative. She contributed the Romanian chapter of the collection of essays titled Histoire des spectacles (published by Éditions Gallimard). From the 1960s onwards, she was a journalist for Radio Free Europe, creating two weekly pieces that were influential in generating an internal opposition to the Nicolae Ceaușescu regime.

Lovinescu also translated several Romanian literary works into French.

More on: Monica Lovinescu [Wikipedia]

*****

 

1 Decembrie 1989: Opozanți și proteste în eter [Radio Europa Liberă]

 

#MonicaLovinescu #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită