14 - Autoportret detaliu
Personalitatea zilei Romanian Visual Art

Nicolae Grigorescu

(15 mai 1838 – 21 iulie 1907)

~ Personalitatea zilei* ~

 

Autoportret (1)

Nicolae Grigorescu

15 mai 1838, Pitaru – 21 iulie 1907, Câmpina

 

Nicolae Grigorescu a fost pictor, primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu și Ștefan Luchian, membru de onoare (din 1899) al Academiei Române.

S-a născut ca al şaselea copil al notarului Ion Grigorescu şi al Ruxandrei Grigorescu, croitoreasă. La şapte ani, a rămas orfan de tată, familia s-a mutat la Bucureşti, în mahalaua Cărămidarilor, la o mătuşă. Și-a petrecut anii copilăriei pe la mai mulţi meşteri zugravi – Gheorghe Puiu din Olari, fratele acestuia, Dragomir şi mai apoi la Naie Pantelimonescu, un pictor bisericesc celebru. La doar 10 ani a intrat ucenic pentru o perioadă de doi ani la atelierul pictorului ceh Anton Chladek – considerat un excelent portretist, un foarte bun miniaturist, un poliglot ale cărui opere erau destinate familiilor boiereşti sau negustorilor importanţi ai vremii – unde a învățat să picteze icoane, s-a inspirat din miniaturile executate de către maestrul său și a păstrat maniera plină de farmec, ușoară și delicată, cu acel colorit proaspăt și suav care poate fi regăsită în icoanele sale din primii ani ca și în cele realizate imediat după terminarea uceniciei de atelier. În anul 1850, ieșit din ucenicie, a început să picteze acasă iconiţe pe care le vindea pe la târguri, fiind pregătit să devină unicul susţinător al familiei.

Din 1853, la doar 15 ani, a început să picteze icoane pentru biserici, opere care în opinia criticilor se remarcă printr-o experienţă artistică inimaginabilă pentru o vârstă atât de fragedă. Realizările sale din domeniul picturii religioase sunt: icoanele și prăznicarele de la biserica din Băicoi, icoanele de la Mănăstirea Căldărușani, icoana Sfântului Spiridon de la biserica Alexa din București, picturile murale de la Mănăstirea Zamfira, picturile de la Mănăstirea Agapia și de la biserica din Puchenii Mari. Practic, până la vârsta de douăzeci de ani, el i-a depășit pe Anton Chladek, Gheorghe Tattarescu sau Constantin Lecca, cei care au fost promotorii înnoirii clasiciste din primele decenii ale secolului al XIX-lea în România.

Biserica Agapia - Sf. Treime
Sf. Treime, Biserica Agapia
Sf. Treime și încoronarea Fecioarei, M. Căldărușani
Sf. Treime și încoronarea Fecioarei, M. Căldărușani

Remarcat de către politicianul Mihail Kogălniceanu a beneficiat de o bursă de studii pentru cinci ani de zile la Paris, începând din toamna anului 1861. S-a alăturat pictorilor de la Barbizon și a urmat calea realismului și mai apoi a impresionismului. Urmându-și vocația de peisagist, el a fost mai atras decât de orice altceva, de Barbizon, satul care era în acele timpuri celebru prin arta înnoitoare a lui Jean-François Millet, Gustave Courbet și a lui Théodore Rousseau, promotori ai realismului care s-au stabilit chiar aici.

Emblematice pentru perioada de formare de la Barbizon, au rămas câteva lucrări de mare valoare artistică, unele dintre ele făcând parte din Tezaurul României care a fost dus spre păstrare în anul 1917 în Rusia, în timpul primului război mondial: Peisaj cu turmă de oi, Peisajul din pădure, Interior de curte, Toamna la Fontainebleau, Intrarea în pădurea Fontainebleau, Apus de soare la Barbizon etc.

Pescăriță la Grandville
Pescăriță la Grandville
Andreescu la Barbizon
Andreescu la Barbizon
Fete lucrând la poartă
Fete lucrând la poartă
Păstorița
Păstorița

În perioada 1873–1874 a făcut călătorii de studii în Italia, la Roma, Napoli şi Pompei, apoi în Grecia şi la Viena.

A participat la războiul de Independență (1877–1878) împreună cu Sava Henția, Carol Popp de Szathmári și G.D. Mirea, însoțind armata română în calitate de pictor de front, realizând la fața locului în luptele de la Grivița și Rahova desene și schițe, care au stat la baza unor mari compoziții.

Gornistul
Gornistul
Dorobanțul
Dorobanțul

Între 1879–1890, a lucrat îndeosebi în Franța, fie în Bretania la Vitré, fie în atelierul său din Paris. Revenit în țară, a deschis mai multe expoziții personale la Ateneul Român (1891–1904).

Din 1890, s-a stabilit la Câmpina și s-a dedicat cu preponderență subiectelor rustice, într-o nesfârșită variație a motivului, a pictat portrete de țărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de țară și numeroase peisaje cu specific românesc.

Car cu boi
Car cu boi
Portrait of a Girl
Portret de fată
Ciobănaș cu câine
Ciobănaș cu câine
Țărancă voioasă
Țărancă voioasă

Grigorescu a lăsat în urma sa o operă de o valoare inestimabilă, maniera sa artistică influenţând hotărâtor atât realizările contemporanilor săi, cât şi creaţiile generaţiilor care au urmat. Alexandru Vlahuţă spunea: „Nu ştiu dacă mai e pe lume vreo ţară al cărei pitoresc să se oglindească aşa de limpede şi de puternic în opera unui artist; ceea ce pot spune e că Grigorescu, înfăţişând cum a înfăţişat, pe pânzele lui, podoabele şi sufletul patriei noastre, a făcut cu aceasta neamului nostru unul dintre acele preţioase daruri care iau loc între puterile active ale unei naţiuni”.

Mai mult: Nicolae Grigorescu [Wikipedia]

Sursă fotografii: Grigorescu Nicolae [Artindex]

 

***** [In English] *****

Autoportret (2)Nicolae Grigorescu

15 May 1838, Pitaru, Dambovita – 21 July 1907, Campina, Prahova

 

Nicolae Grigorescu was one of the founders of modern Romanian painting. He was also a writer.

From 1848 he trained in Bucharest with various church painters, producing icons and religious mural decorations. These works, which soon attracted attention, were influenced in style by the Viennese classicism widespread in the Romanian principalities in the early 19th century and by the Italian academicism established there after 1850 by Gheorghe Tattarescu. The earliest of his known paintings are in the church of SS Constantin and Elena at Băicoi. He subsequently painted a series of icons at Căldărușani (1854-1855), Zamfira (1856-1858) and Agapia (1858-1860) monasteries.

Ţărancă din Muscel
Ţărancă din Muscel

In 1877 he was called to accompany the Romanian Army as a „frontline painter” in the Romanian War of Independence. During the battles at the Grivitsa Strongpoint and Oryahovo, he made drawings and sketches which later used in creating larger-scale works.

In 1861, Grigorescu left for Paris, where he studied at the École des Beaux-Arts. He also attended the workshop of Sébastien Cornu, where he had as a colleague Pierre-Auguste Renoir. He soon left this workshop and, attracted by the artistic concepts of the Barbizon school, he became the associate of artists such as Jean-François Millet, Jean-Baptiste-Camille Corot, Gustave Courbet and Théodore Rousseau. Under the influence of the movement, Grigorescu looked for new means of expression and followed the trend of en plein air painting, which was also important in Impressionism.

Basmaua roșie
Basmaua roșie

As part of the Universal Exposition of Paris (1867), he contributed seven works.

More on: Nicolae Grigorescu [Wikipedia]

*****

 

#NicolaeGrigorescu #personalitateazilei #romanianvisualart #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită