Veronica Micle - Nu Plânge
Personalitatea zilei

Veronica Micle

(22 aprilie 1850 – 3 august 1889)

~ Personalitatea zilei* ~

 

Veronica Micle (1)Veronica Micle

Ana Câmpeanu; 22 aprilie 1850, Năsăud, Principatul Transilvaniei – 3 august 1889, Mănăstirea Văratec

 

Veronica Micle a fost poetă, rămasă în conștiința publică mai ales prin marea dragoste pe care i-a inspirat-o lui Mihai Eminescu.

A fost al doilea copil al cizmarului Ilie Câmpeanu (care a murit înainte de nașterea fiicei sale) și al moașei Ana. După moartea soțului în anul 1849, Ana s-a mutat, împreună cu cei doi copii, la Târgu Neamț. Fratele, Radu a murit după scurt timp. În anul 1853, mama și fiica s-au stabilit la Iași. După cursurile primare, Veronica a urmat Școala Centrală de fete pe care a absolvit-o în 1863, cu calificativul eminent. La examenul de absolvire, din comisie făceau parte, printre alții, Titu Maiorescu și Ștefan Micle, viitorul ei soț. La doar 14 ani, pe  7 august 1864, Ana s-a căsătorit cu Ştefan Micle, care la data căsătoriei era profesor universitar, iar mai târziu rector al Universității din Iași, cu 30 (sau 33) de ani mai în vârstă. Cei doi au avut două fete, Valeria și Virginia Livia.

A publicat un volum de poezii și nuvele și traduceri în revistele vremii. În 1869 a contribuit la înființarea și bunul mers al unei școli profesionale de fete, s-a implicat în îndrumarea unor școli de fete din Iași și a început să fie activă în viața literară.

În primăvara anului 1872 a făcut o călătorie la Viena pentru un tratament medical, ocazie cu care i-a fost prezentat studentul Mihai Eminescu. În acea perioadă era căsătorită și cu doi copii. În același an a debutat în revista Noul curier român cu două scrieri în proză: Rendez-vous și Plimbarea de mai în Iași. Majoritatea poeziilor i-au fost publicate în Convorbiri literare. A colaborat la Columna lui Traian, Familia, Literatorul, Universul literar.

La 1 septembrie 1874 Eminescu a fost numit director al Bibliotecii Centrale din Iași, locuind în Iași până în octombrie 1877, timp în care a avut cu Veronica o relație de dragoste – ascunsă, contestată, bârfită şi privită cu ochi răi. Când Ştefan Micle a murit în 1879, povestea de dragoste a continuat. Nu s-au mai ascuns, însă sorţii le-au fost în continuare potrivnici. Veronica rămăsese cu o pensie infimă, în urma morţii soţului, din care trebuia să îşi întreţină cele două fiice. Căsătoria cu Eminescu ar fi însemnat pierderea singurului venit constant pe care îl avea. Cum poetul nu a putut să îi ofere niciodată stabilitate financiară, căsătoria a rămas doar la nivel de deziderat. Cu toate acestea, s-au logodit de două ori. Drama lor a ajuns la apogeu când Veronica a dat naştere unui copil mort.

Mihai Eminescu – Scrisori către Veronica Micle,  replici • George Motoi, Lucia Mureșan, Mirela Zafiri, Valentin Teodosiu, Cătălin Rusu

În timpul războiului de Independență a fost soră de caritate, a făcut parte din Comitetul central pentru ajutorul ostașilor români răniți și i-a ajutat cu bani pe invalizi să se întoarcă pe la casele lor.

În 1880, cei doi au vrut să se căsătorească Toţi cei din jurul lui Eminescu s-au opus, considerând că Veronica nu era potrivită pentru el. Au urmat intrigi, infidelităţi, acuzaţii, suferinţe şi multe epistole de dragoste…

În 1887, Veronicăi i-a apărut un volum de poezii care cuprindea poezii originale, prelucrări după Théophile Gautier și Lamartine și aforisme. Primul exemplar i-a fost trimis poetului cu dedicaţia: „Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neştearsă dragoste, Bucureşti, 6 februarie 1887″.

Bolnav fiind, Eminescu o implora să-l uite. Finalul vieţii poetului i-a prins aşa cum au trăit, despărţiţi… Eminescu a sfârşit în sanatoriul doctorului Şuţu, pe 15 iunie 1889. La aflarea veştii, se spune că  Veronica ar fi scris  în doar 20 de minute poezia Raze de lună, care a apărut în cotidianul România din 20 iunie 1889, la finalul reportajului dedicat funeraliilor lui Eminescu.

Veronica Micle – Raze de lună • Doina Nitariu

La scurt timp după moartea lui Eminescu, distrusă de durere, Veronica s-a refugiat la mănăstirea Văratec, unde s-a sinucis. La 1 august 1889 îi scria unei prietene să îi facă rost de arsenic pentru fiica ei cea mică, suferindă de anemie.  Tot atunci, a scris:

O! Moarte vin de treci

Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri

S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,

Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,

Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm,

Să dorm pe veci.

A primit arsenicul cerut a doua zi. În seara zilei de 3 august a băut sticuluţa cu arsenic. După o agonie de mai bine de 20 de ore, între viaţă şi moarte, medicul chemat de urgenţă de la Iaşi a încercat să o salvezefără succes. Veronica s-a stins din viaţă, la 39 de ani, pe 4 august 1889, la fix 50 de zile de la moartea lui Eminescu, cel care îi scrisese cu câţiva ani înainte de moarte: „Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde”.

Mormant Veronica Micle

 

Mai mult: Veronica Micle [Wikipedia]

 

Veronica Micle – De-ai ști • Lectura Maia Martin

 

***** [In English] *****

Veronica Micle (2)Veronica Micle

22 April 1850, Năsăud – 3 August 1889, Varatec Monastery

 

Veronica Micle (born Ana Câmpeanu) was a Romanian poet, whose work was influenced by Romanticism. She is best known for her love affair with the poet Mihai Eminescu, one of the most important Romanian writers.

Her father died in 1849, fighting under Avram Iancu against the Hungarian revolutionaries and her mother went to Moldavia, settling in Târgu Neamț in 1850 and in Iași in 1853. Veronica married Professor Ștefan Micle, thirty years her senior. They had two daughters: Virginia, a poet who married Eduard Gruber, and Valeria, an opera singer who used the name Hilda professionally.

In March 1872, in Vienna, she met Eminescu, beginning a relationship that would last for the rest of their lives.

Veronica Micle made her publishing debut in Noul Curier Român (NCR) in 1872, with two romantic sketches published under the pen-name Corina. She published her poems, influenced by Eminescu, in Columna Lui Traian in 1874 and in Convorbiri Literare the following year. She also contributed to Familia (from 1879), Revista Nouă and Revista Literară.

More on: Veronica Micle [Wikipedia]

 

Memorial House of Veronica Micle

 

#VeronicaMicle #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită

2 comentarii la „Veronica Micle