3 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a declarat Unirea Principatelor recunoscută oficial

 

1595 – Bătălia de la Areni

La data de 3/13 decembrie s-a dat lupta pentru tronul Moldovei între Domnul Ștefan Răzvan, sprijinit de Principele Transilvaniei, Sigismund Báthory și Ieremia Movilă, sprijinit de oastea polonă condusă de cancelarul Jan Zamoyski, în care Ștefan Răzvan a fost înfrânt și ucis și l-a impus pe Ieremia Movilă pe tronul Moldovei (4/14 septembrie 1595–8/18 mai 1600).

 

1595 – A încetat din viață Ștefan Răzvan

? – 3/13 decembrie 1595

Domn al Principatului Moldovei în perioada aprilie 1595–3 decembrie 1595. Miron Costin descrie sfîrșitul tragic al lui Ștefan Răzvan: „L-au prins oștile lui Ieremii-Vodă și pre Răzvan și l-au adus la Ieremie-Vodă. Stă movila și acum pe drumul Baiei de la Suceava, care se pomenește Movila lui Răzvan până astăzi. Cât l-au adus pre Răzvan la Ieremie-voda, după câtăva mustrare, i-au tăiat îndată capul și l-au pus într-un par împotriva cetății”.

1860 – Convenția telegrafică cu Rusia

Cel dintâi tratat bilateral încheiat de Principatele Unite ale Moldovei și Valahiei, entitate politică creată de Unirea de la 24 ianuarie 1859, a fost unul cu Rusia țaristă. Convenția telegrafică sau Aranjamentul telegrafic româno-rus a fost semnat la 3/15 decembrie 1860, la București, pentru „a facilita corespondența telegrafică între cele două țări și a reglementa contabilitatea relativă la acest serviciu”. Aranjamentul, semnat în urma unor negocieri bilaterale desfășurate în toamna anului 1860, completat cu noi prevederi în cursul anului 1861, a intrat în vigoare în ianuarie 1862, schimbul instrumentelor de ratificare având loc la 1/13 februarie 1862.

1861 – Unirea Principatelor recunoscută oficial

În mesajul de deschidere a Corpurilor Legiuitoare din 3/15 decembrie 1861, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a anunțat că „Înalta Poartă, precum și toate puterile garante, au aderat la Unirea Principatelor. După trei ani de silințe neîntrerupte […] Unirea este în fine dobândită pentru noi [și va fi așa cum] România o va simți și o va dori”.

1864 – Înființarea unei autorități sinodale centrale pentru afacerile religiei române

Unirea celor două Principate a determinat însemnate transformări în viața social-economică și politică, dar și în viața bisericească, deoarece Unirea trebuia să aducă și realizarea unității administrative bisericești, mai ales că cele două provincii românești aveau, fiecare, Mitropolii de facto autocefale. Domnitorul Alexandru Ioan Cuza a semnat Decretul organic pentru înființarea unei autorități sinodale centrale pentru afacerile religiei române din 3/15 decembrie, actul legiferând pentru prima dată autocefalia Bisericii Române și constituirea unui Sinod general, măsură absolut necesară pentru realizarea unificării bisericești, legătura cu Patriarhia ecumenică de la Constantinopol păstrându-se doar sub raportul dogmei. Patriarhia din Constantinopol va recunoaște oficial autocefalia Bisericii Ortodoxe Române abia în 1885.

1865 – Legea de organizare a Serviciului de poștă și telegraf

Între măsurile și reformele pentru consolidarea unirii din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza, avea să fie realizată și unificarea serviciilor poștale și a serviciilor telegrafice. În ședința Consiliului de Miniștri din 29 august 1864, desfășurată sub conducerea domnitorului Al.I. Cuza, s-a luat decizia comasării serviciului poștal cu cel telegrafic. În fruntea Direcției Generale a Poștelor și Telegrafului a fost numit Cezar Librecht, care ocupa, din 1859, funcția de inspector general al telegrafelor, iar la 3/15 decembrie 1865, domnitorul a promulgat Legea de organizare a Serviciului de poștă și telegraf. În același an a fost organizat și serviciul de poștă rurală.

1873 – S-a născut Ilie Bărbulescu

3 decembrie 1873, București – 5 iunie 1945, Iași

Lingvist și filolog, membru corespondent (din 1908) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Litere și Filosofie, secția Istorică, de la Universitatea din București, avându-i profesori pe B.P. Hasdeu, Ioan Bogdan, V.A. Urechia, Grigore Tocilescu. A luat licența în Istorie în 1895, după care s-a specializat în istorie și filologie la universitățile din Zagreb, Praga, Leipzig, Berlin și Viena. Din 1905 a devenit profesor la Universitatea din Iași, unde a înființat Catedra de Slavistică. A fost, de asemenea, director al revistei Arhiva, organ al Societății de Istorie și Filologie din Iași (1921–1940). Din lucrările sale: Cercetări istorico-filologice, Studii privitoare la limba și istoria românilor, Curentele literare la români în perioada slavonismului cultural. A fost Membru al Academiei Regale de Științe din Belgrad; a fost distins cu Premiul „I. Heliade Rădulescu” al Academiei Române (1904).

1879 – S-a născut Alexandru Myller

3 decembrie 1879, București – 4 iulie 1965, Iași

Matematician, membru de onoare (din 1938) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Științe în 1900, având profesori pe reputații matematicieni Spiru Haret, Ermil A. Pangrati, N. Coculescu și D. Emmanuel. După un scurt stagiu de profesor la Liceul „V. Alecsandri” din Galați, în 1902 a mers la studii la Göttingen, unde a avut profesori pe Felix Klein și David Hilbert. A preluat creator noua teorie a lui Hilbert asupra ecuațiilor integrale, publicând un ciclu de lucrări și teza de doctorat sub îndrumarea lui Hilbert (1906). S-a marcat un moment important în afirmarea matematicii românești în lume, obținând numeroase rezultate în domeniul teoriei ecuațiilor diferențiale și integrale. Numit în 1910 profesor titular la catedra de geometrie analitică a Universității din Iași, a pus bazele învățământului matematic modern, alături de soția sa, Vera Myller, prin fondarea bibliotecii de specialitate, încadrarea unui corp profesoral de mare valoare, inițierea în premieră la Iași a unor studii de istoria matematicii românești și universale, contribuții originale în geometria diferențială etc. A fost ctitorul școlii matematice ieșene, savant de reputație internațională și eminent profesor al Universității din Iași.

1880 – Prințul Ferdinand de Hohenzollern a fost desemnat moștenitor prezumtiv al coroanei României

La 21 noiembrie/3 decembrie, Șeful casei de Hohenzollern-Sigmaringen, principele Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen, împreună cu fiii săi – Carol I, rege al României, prințul Leopold și prințul Frederic – au încheiat Pactul de familie prin care aceștia recunoșteau dispozițiile constituționale relative la succesiunea tronului României. Prin acest act, prințul Leopold a renunțat la drepturile sale de succesiune în favoarea fiilor săi. Astfel, conform documentului, cei trei fii ai prințului Leopold, prinții Wilhelm, Ferdinand și Carol, au devenit din acel moment „moștenitori prezumtivi” ai regelui României, Carol I. După tatăl său, și fratele mai mare, Wilhelm a renunțat la drepturile sale succesorale la tronul României (în 1886), iar Pprințul Ferdinand de Hohenzollern, nepotul de frate al lui Carol I a fost desemnat prinț moștenitor al coroanei României.

1888 – S-a născut Ion Nonna Otescu

3/15 decembrie 1888, București – 25 martie 1940, București

Compozitor și dirijor. Studiile și le-a făcut la Conservatorul din București, cu Dumitru Kiriac și Alfonso Castaldi. Și-a continuat studiile muzicale la Paris, cu Charles-Marie Widor și Vincent d’Indy. A fost profesor la Conservatorul din București și apoi director al acestui institut. Între 1920–1940 a fost vicepreședintele Societății compozitorilor români. La început a fost influențat de stiluri diferite, în special de impresionism. În ultimele lucrări, îndeosebi în opera comică De la Matei citire, compozitorul Otescu a pus accentul pe dezvoltarea în forme simfonic instrumentale a melosului popular românesc. A compus poeme simfonice: Le temple de Gnide, La légende de la rose rouge, Narcisse, Vrăjile Armidei.

Ion Nonna Otescu – De la Matei cetire (1938)

1891 – S-a născut Oscar Han

3 decembrie 1891, București – 14 februarie 1976, București

Sculptor, profesor, autor și monograf. A studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București, în atelierul lui Dimitrie Paciurea (sculptura) și cu Frederic Storck (desenul). Debutul său ca sculptor s-a produs foarte devreme, la nici 20 de ani (1911), cu lucrarea Cap de fetiță. A fost membru al Grupului celor patru, din care mai făceau parte pictorii Nicolae Tonitza, Ștefan Dimitrescu și Francisc Șirato. În 1917 a făcut parte dintre cei 30 de artiști, pictori și sculptori trimiși pe front de Marele Cartier General al Armatei, pentru a realiza lucrări inspirate din luptele purtate de armata română. A participat la Saloanele Oficiale din București, a expus la diferite expoziții de artă românească în străinătate, ca și la unele manifestări internaționale de la Veneția, Anvers, Paris, Haga, Amsterdam, Barcelona. În 1927, a fost numit profesor suplinitor la catedra de sculptură a Școlii de Arte frumoase din București; a împărțit singurul atelier de sculptură cu fostul său profesor, Dimitrie Paciurea. După moartea acestuia, a rămas profesor titular până în 1946. A fost distins cu titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă (1964) și ordinul Steaua Republicii Socialiste România cl.I (1972).

Biografie ilustrată: Han Oscar [Artindex]

1892 – Tratatul pentru încheierea căsătoriei principelui Ferdinand cu principesa Maria

La 3/15 decembrie 1882, ministrul Afacerilor Străine al României, Alexandru N. Lahovari și reprezentantul Marii Britanii la București, Carol Hardinge au încheiat un tratat care reglementa condițiile preliminare încheierii căsătoriei Principelui Ferdinand, fiul lui Leopold, prinț de Hohenzollern-Sigmaringen, și al Antoniei, infanta Portugaliei, cu Principesa Maria, fiica Mariei Aleksandrovna (fiica țarului Alexandru al II-lea) și a lui Alfred, duce de Edinburgh (al doilea fiu al reginei Victoria), viitorii suverani ai României.

1901 – Înființarea societății Tinerimea artistică

Societate înființată de un grup de pictori, printre care Ștefan Luchian, Nicolae Vermont, Constantin Artachino, Arthur Verona, Frederic Storck, Ștefan Popescu, Gheorghe Petrașcu, Ipolit Strâmbu și Kimon Loghi.

Gruparea milita pentru o artă realistă, pentru subiecte luate din viața țăranilor, a oamenilor de rând. A întreținut o atmosferă de efervescență în rândurile membrilor săi și a stimulat creația opozanților ei. Activitatea Tinerimii Artistice a fost susținută în primii ani de Principesa Maria, care a acceptat președinția onorofică. În jurul Tinerimii artistice s-au alăturat personalități ale artei din România, așa cum au fost Constantin Brâncuși, Nicolae Grigorescu, Apcar Baltazar, Alexandru Satmari, Cornel Medrea, Oscar Späthe, Dimitrie Mirea, Iosif Iser, Samuel Mützner, Eustațiu Stoenescu, Dimitrie Paciurea, Alexandru Poitevin-Skeletti, Cecilia Cuțescu-Storck, Camil Ressu, Theodor Pallady, Ion Theodorescu-Sion și mulți alții.

1912 – S-a născut Costache Ioanid

3 decembrie 1912, Comăndărești, Bucovina de Nord – 26 noiembrie 1987

Unul dintre cei mai cunoscuți poeți creștini români, în țară și în străinătate, artist plastic. În 1934 a absolvit cu notă maximă Academia de Artă Dramatică. În același an, a deschis prima sa expoziție de sculptură caricaturală. Lucra în lut pictat, în culori de ulei, sticlă, ceară, hârtie, lemn, în perioada 1934–1952 deschizând șapte expoziții de acest gen la Iași și la București. S-a stabilit în București în 1938. A realizat spectacolul Balet nepolitic (1938), celebru în epocă, la una din reprezentații participând și regele Carol al II-lea. Citind Biblia pe o bancă, în parc, a fost observat de Mihai și Sabina Wurmbrand care l-au invitat la Biserica Lutherană păstorită de Richard Wurmbrand, începând studiul aprofundat al Bibliei. A început să scrie poezii creștine. A fost cartograf la Marele Stat Major, desenator tehnic la IPROMET. Și-a câștigat existența din picturi. A refuzat să scrie în slujba propagandei comuniste, scrierile sale circulând ilegal prin toată țara. În 1963 a fost arestat, fiind anchetat timp de un an la Malmaison. Este recunoscut ca unul dintre cei mai importanți poeți creștini alături de Traian Dorz și alții. În 1981 a emigrat în SUA, unde i-a apărut primul volum de versuri, Taine.

1913 – S-a născut Nicolas Mateesco–Matte

3 decembrie 1913, Craiova – 13 aprilie 2016, Montréal

Jurist canadian de origine română, membru de onoare (din 1933) al Academiei Române, membru al Asociației de Drept Internațional. A absolvit Facultatea de Drept a Universității București în 1937 și a fost membru al Baroului București până în 1946, când a emigrat în Canada. A fost avocat și membru al Baroului din Québec din 1956, specializat în dreptul aerospațial, domeniu în care a fost recunoscut internațional ca unul dintre cei mai valoroși autori. Din lucrările sale: Aerospace Law. Telecommunications Satellites, Traité de droit aérien-aéronautique, De la mer territoriale à l’air ”territorial”, Doctrines-écoles et développement du droit des gens, La coutume dans les cycles juridiques internationaux. În anul 2010 i s-a conferit Premiul „Edward Warner” pentru aviație civilă, cea mai înaltă distincție în aviația civilă internațională, un echivalent al Premiului Nobel.

1916 – Regele și Guvernul României au părăsit Bucureștiul și s-au retras la Iași, noua capitală a țării

Fiindcă la 11/2 noiembrie 1916 armatele inamice au trecut Dunărea și se apropiau de București, Consiliul de Miniștri a hotărât transferarea reședinței la Iași. Drept consecință, la 12/25 noiembrie, ministerele și autoritățile centrale au pornit spre Moldova, iar la 20 noiembrie/3 decembrie au luat drumul Iașului și Regele Ferdinand I, însoțit de membrii Guvernului.

Așa cum nota omul politic Constantin Argetoianu, într-o săptămână, orașul a fost „copleșit de puhoiul unei adevărate invazii“. În câteva zile (11–20 noiembrie), „Iașii s-au umplut încât nu-și mai putea trage omul sufletul“ și s-a transformat rapid, dintr-un oraș provincial cu vreo 80.000 de locuitori, în mare centru urban cu peste 400.000 de locuitori. Pe lângă autoritățile centrale, către fosta capitală a Moldovei a pornit și mare parte din protipendada Bucureștilor – numeroși oameni de cultură, gazetari, bancheri și moșieri din provinciile ocupate – dar și mulți oameni simpli, speriați de silniciile frontului. La 23 noiembrie/6 decembrie se întâmpla tragedia căderii Bucureștiului sub ocupația armatelor Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, susținute de Turcia și Bulgaria).

1927 – Adunarea Generală de constituire a Asociației Presei Sportive din România

Adunarea a avut loc la 3 decembrie 1927, în prezența ziariștilor profesioniști din întreaga țară. S-a votat statutul asociației, din care reținem că avea ca scop: „Ocrotirea intereselor morale și materiale ale ziariștilor sportivi, strângerea relațiilor colegiale și de solidaritate profesională între membrii ei, cresterea prestigiului corporației”, precum și răspândirea prin toate mijloacele a educației fizice și sportului în România, stabilirea de relații cu asociațiile similare din străinatate, afilierea la Asociația Internațională a Presei Sportive. S-a ales primul Comitet al APS, din care făceau parte cunoscuții ziariști sportivi ai vremii: Grigore Caracostea (președinte), Neagu Boerescu, N. Papagheorghe (vicepreședinți), E. Dumitrescu (secretar).

1927 – S-a născut Demostene Andronescu

3 decembrie 1927, Câmpuri, Vrancea

Istoric, poet al închisorilor comuniste. Fost copil de trupă, și-a făcut studiile medii și superioare în București. În anul 1952, chiar înainte de absolvirea Facultății de Istorie, a fost arestat. Făcea parte din frățiile de cruce. A fost acuzat că ascundea sau distribuia cărți interzise de regimul comunist. Între 1952–1964, cu o întrerupere de câteva luni, a trecut pe la Jilava, Gherla și prin reeducarea psihică de la Aiud. A scris prima sa poezie în închisoare, acesta fiind refugiul său în cele mai grele momente; cum spunea el, „un dar de la Dumnezeu”. A împărțit celula cu prințul Alexandru Ghica, poeții Radu Gyr și Nichifor Crainic, profesorul George Manu. A scris peste 200 de poezii în închisoare. A reușit să țină minte aproape o jumătate. A fost printre ultimii eliberați din închisoare. Deși a absolvit facultatea în 1952, numai in 1969 i s-a permis să-și susțină licența. Ani în șir a fost nevoit să facă muncă necalificată, abia în 1972 primind un serviciu potrivit cu pregătirea sa. Securitatea a continuat să-l hărțuiască, până în decembrie 1989. În 1995, și-a văzut publicate versurile din închisoare în volumul Peisaj lăuntric, apoi volumul de memorii din temniță, Reeducarea de la Aiud și cel de publicistică, De veghe la cumpana veacurilor. Este considerat cel mai de seamă poet al închisorilor comuniste în viață.

Demostene Andronescu – Nebunul

1931 – Congresul al V-lea al Partidului Comunist din România

Lucrările congresului s-au desfășurat la Moscova, între 3–4 decembrie. La acea dată, partidul număra 1.500 de membri, partidul funcționând în ilegalitate. În hotărârile Congresului erau menținute vechile teze sau au fost introduse unele noi, îndreptate împotriva intereselor naționale. La conducere a fost impus Alexandru Ștefanski-Gorn, membru al Partidului Comunist Polonez, fiind numit secretar general al partidului (1931–1936).

1933 – A început funcționarea efectivă a Spitalului de Urgență din Bucuresti

Prin Decizia Ministerului Sănătății nr. 68.920/6 octombrie 1933, publicată în Monitorul Oficial nr. 251/31 octombrie 1933, a fost înființat de drept Spitalul de urgență, cu 50 paturi, coordonatorul acestui nucleu nou creat fiind medicul Iacob Iacobovici. Spitalul și-a început funcționarea efectivă din data de 3 decembrie 1933, iar inaugurarea oficială, în prezența oficialităților statului, a avut loc abia în 5 mai 1934.

Situat inițial pe malul Dâmboviței, spitalul a fost finanțat din fondurile personale ale lui Nicolae Minovici, prin ipotecarea casei personale. Permitea îngrijirea tuturor bolnavilor indiferent de posibilitatea de a plăti serviciile medicale.

1933 – S-a născut Liviu Dandara

3 decembrie 1933, Miorcani–Rădăuți-Prut, Botoșani – 22 iulie 1991, București

Compozitor, profesor de pian. A absolvit Universitatea Națională de Muzică București; a urmat cursurile internaționale de vară de la Darmstadt (1967). Din anul 1959, a predat pianul la o școală de muzică din București. A compus muzică de teatru și film, lucrări simfonice și vocal-simfonice, muzică de cameră și corală, precum și muzică electroacustică: Quadriforium I, Timpul Suspendat, Trei stări de liniște: Liniștea Adâncului, Liniștea Înaltului, Liniștea Liniștii, Affectus Memoria, Multiversum, Quadriforium III și Rezonanțe.

Liviu Dandara – Affectus Memoria

1938 – Straja țării

Constituită prin decretul-lege al Regelui Carol al II-lea, Straja Țării a fost o organizație de tineret ideată și patronată de rege, prin care toți băieții între 7–18 ani și toate fetele între 7–21 de ani erau obligați să participe.

A fost o organizație paramilitară, obligatorie, instrumentată politic și propagandistic, cu rolul de a contrabalansa influența crescândă a Mișcării Legionare în rândurile tineretului român.

1938 – S-a născut Florin Mitroi

3 decembrie 1938, Craiova – 8 aprilie 2002, București

Pictor, profesor universitar, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România (din 1968). A studiat la Universitatea Națională de Arte București, cu profesorul Catul Bogdan, în perioada 1955–1961. Cariera pedagogică pe care a urmat-o după absolvire a fost prodigioasă, fiind cadru didactic la Universitatea Națională de Arte din București între anii 1961–2002 (din 1992, profesor, a condus grupe de Pictură).

A avut numeroase expoziții personale, a apărut în expoziții de grup. A fost distins cu Premiul pentru pictură acordat de Uniunea Artiștilor Plastici din România (1978), Premiul secțiunii Spațiu Subiectiv la Salonul Municipal, București (1998).

Biografie ilustrată: Mitroi Florin [Artindex]

1939 – S-a născut Gheorghe Mărmureanu

3 decembrie 1939, Oncești, Bacău

Seismolog. În 1963 a absolvit Facultatea de Construcții a Institutului Politehnic din Iași, iar între 1963–1966 a participat la cursurile de Mecanică cuantică, Reologie, Matematici speciale la Facultatea de matematică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași. A fost lector la Facultatea de Matematică a Universității „Al.I. Cuza” din Iași, șef al departamentului de programe și sisteme la Centrul Teritorial de Calcul Electronic Iași, cercetător științific la Centrul de Mecanica Solidelor, inițial parte a Institutului de Fizica și Tehnologia Materialelor de la Măgurele, apoi la Centrul de Fizica Pământului și Seismologie (viitorul Institut), din 1996 director științific, director general și cercetător științific principal gradul I al Institutului Național pentru Fizica Pământului (INFP). Este membru al Societății Române de Fizică, al American Society of Civil Engineers – Mechanical Division și al World Academy of Sciences (Trieste, Italia). A primit Premiul „Traian Vuia” din partea Academiei Române în 1990 pentru volumul monografic Introduction to the mechanics of seismic phenomena and earthquake engineering.

1944 – A încetat din viață Petre Grimm (10/22 februarie 1881– 3 decembrie 1944)

Istoric literar și traducător; fondatorul catedrei de Limba engleză a Universității clujene; cercetător al relațiilor culturale româno-engleze.

1947 – S-a născut Ion Haiduc

3 decembrie 1947, Oradea

Actor de teatru și film, regizor, scenarist. În 1969, a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, Facultatea de Teatru, specializarea Actorie, la clasa George Dem. Loghin. Joacă la Teatrul „Nottara”, a apărut în filme ca Privește înainte cu mânie, 15, Amen, Cauză și efect 3, Bloodlust: Subspecies III. Înainte de 1989, a jucat teatru, a interpretat personaje din filme istorice și din scenarii bazate pe romane și nuvele clasice. După 1990, îl regăsim în cele mai diverse ipostaze, care atestă alte valențe ale talentului său, un potențial și o energie uimitoare. În ultimii 20 de ani, a jucat în peste 30 de pelicule. Este un actor prolific, a turnat cel putin 2-3 filme pe an și a interpretat, în același timp și roluri pe scena teatrului „Nottara”.

Privește înainte cu mânie (1993) • Regia Nicolae Mărgineanu. Cu: Luminiţa Gheorghiu, Ion Haiduc, Remus Mărgineanu, Cristian Iacob etc.

1948 – S-a născut Mara Nicoară

3 decembrie 1948, Cozma, Mureș

Poetă, membră a Uniunii Scriitorilor din România. A absolvit Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, secția Română-Franceză (1974). Primele versuri au fost publicate în revista Luceafărul, apoi a debutat cu primul său volum, Cuvintele frumoase flori în 1972. A colaborat cu reviste literare ca Luceafărul, Vatra, România literară, Contemporanul etc., publicând poeme, dar și articole de cronică literară, reportaje și interviuri, avînd de asemenea apariții la radio și televiziune. A fost ziaristă la Contemporanul, referent extern al Editurii Cartea Românească. Din 1990 a condus Editura Miron, editând sute de titluri din literatura universală. Din volumele publicate: Biciul albastru, Îngerul alb, Mai mult pasăre decât înger, Obiectele verii, Boala crinilor, Vara pierdută. CNSAS a informat că a fost informatoare a securității, sub numele Dona Alba.

1949 – Înființarea Camerei de Comerț Exterior a Republicii Populare Române

Camerele de Comerț și Industrie din România, constituite încă din 1864, au fost desființate prin Decretul nr. 74/1949 pentru desființarea Camerelor de comerț și industrie al Prezidiului MAN a RSR, în vigoare de la 25 februarie 1949.

Singura Cameră care a continuat să funcționeze, cu competențe diminuate și sub control strict al regimului comunist, a fost Camera de Comerț și Industrie din București, reorganizată prin Decretul nr. 444/3 decembrie 1949 pentru înființarea Camerei de Comerț Exterior a Republicii Populare Române. Începând cu anul 1971, instituția a devenit Camera de Comerț și Industrie a Republicii Socialiste România.

1950 – S-a născut Ion Șinca

3 decembrie 1950, Pietriceaua–Brebu, Prahova – 9 noiembrie 2014, Ploiești

Pictor, profesor. A urmat studiile Facultății de Arte Plastice din Iași absolvind în promoția 1973. A fost profesor la catedra de Desen-Pictură a Liceului de Artă „Carmen Sylva” din Ploiești.

A participat la numeroase expoziții de grup, a avut expoziții personale (Magdeburg – Germania, Galeria de Artă Ploiești, Torun – Polonia, Galeria Căminul Artei București, Teatrul Național București, Escrennes – Franța etc.).

Mai mult: Ion Şinca – un analist subtil al „fantasmelor” privirii [Artindex]

1950 – S-a născut Ion Anton

3 decembrie 1950, Ghelăuza, Strășeni, Republica Moldova

Poet, prozator, traducător și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și al Uniunii Jurnaliștilor din Moldova, de asemenea membru al Uniunii Scriitorilor din România. A fost strungar la Uzina Electrotocipribor din Chișinău (1969–1972), în același timp publicând versuri în ziarul Tinerimea Moldovei și frecventând cenaclul literar Luceafărul, condus de poetul Liviu Damian. A absolvit secția Jurnalistică a Facultății de Litere a Universității de Stat din Moldova în 1977. Ca student, a fost secretar al Comitetului de conducere al Cenaclului literar universitar „Mihai Eminescu”, având, în legătură cu această activitate, câteva „altercații ideologice” cu secția nr.1–KGB. A fost secretar general de redacție și redactor de secție la săptămânalul Literatura și Arta, unde împreună cu Leonida Lari și Nina Josu și redactorul-șef Victor Teleucă, a organizat cenaclul literar-artistic Dialog, ulterior cenaclul Uniunii Scriitorilor din Moldova, condus de poetul Nicolae Dabija. A fost apoi secretar general de redacție, redactor-șef adjunct și redactor-șef la revista săptămânală pentru copii și adolescenți Florile Dalbe. Face parte, conform aprecierilor formulate de academicianul Mihai Cimpoi, din generația „ochiului al treilea”, generație care a reabilitat în literatura basarabeană valoarea esteticului. Debutul editorial este marcat de Vamă pentru speranță, în 1983, urmat de Viitorul ca moștenire, Dincolo de formule, Rondelurile călătorului, Mâine va fi ieri, Cuibul soarelui, Cădere sentimentală pe gânduri, Viața ca amintire, Singuri în doi. dilogie, Alina, Ieșirea din uitare, Dezgolirea sufletului de trup etc.

1954 – A încetat din viață Maria Ventura (13 iulie 1886 sau 1888 – 3 decembrie 1954)

Actriță de teatru româno-franceză; societară a Comediei Franceze; prima femeie care a pus în scenă o piesă la Comedia Franceză.

1961 – S-a născut Adriana Blendea

3 decembrie 1961, Gorj

Artist plastic – pictură, foto, modelaj, restaurare de pictură, membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România, fiica artiștilor Maria și Constantin Blendea. Este licențiată a Institutului de Arte Frumoase „Nicolae Grigorescu” din București în 1984. A participat la majoritatea saloanelor și expozițiilor de grup din România, începând cu 1985. Lucrările sale au fost expuse în numeroase expoziții personale și colective atât în țară cât și peste hotare. Stabilită la Paris în 1988 – unde în paralel restaurează opere de artă aparținând patrimoniului francez – artista expune frecvent în saloanele pariziene de artă contemporană precum și în galerii din Franța, Austria, Belgia, Grecia, Japonia, Statele Unite, Canada și România. Este membră a La Maison des Artistes (Casa Artiștilor) din Franța și opere ale sale se află, în prezent, în câteva colecții publice și private în Franța, România, Belgia și SUA.

Biografie și imagini de la o expoziție: Adriana Blendea [Galateca]

1963 – Relații diplomatice România – Belgia

La 17/29 martie 1880, după recunoașterea independenței Principatelor Române, a fost creată prima reprezentanță diplomatică românească la Bruxelles, la nivel de legație. La 11 februarie 1941, relațiile diplomatice au fost întrerupte, fiind reluate în 1946 și ridicate la nivel de ambasadă, la 3 decembrie 1963.

1965 – S-a născut Constantin Cioc

3 decembrie 1965, București

Pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit în 1995 Universitatea Națională de Artă din București, secția Pictură, clasa Sorin Ilfoveanu, urmând apoi studii aprofundate în arte plastice și aplicate la Universitatea Paris 1/Sorbonne. A avut expoziții personale la Galeria Orizont, Galeria Facultății de Artă și World Bank Representation in Romania din București, având lucrări de pictură în colecții private din România, Franța, SUA, Grecia, Serbia, Italia.

Biografie ilustrată: Constantin Cioc [Ateliere]; Constantin Cioc – Pictorisiri @ Museikon, Alba Iulia [Modernism]

1966 – S-a născut Cătălin Botezatu

3 decembrie 1966, Alexandria

Designer vestimentar. Și-a început cariera în modă în 1984 ca manechin al casei de modă Venus, condusă de Zina Dumitrescu. În anul următor, a primit, la Frankfurt, titlul de Cel mai bun manechin al anului în Europa. A urmat cursurile Institutului European de Modă din Milano. Gianni Versace l-a ales să lucreze timp de șase luni în atelierele sale. Și-a înființat propria casă de modă, Delphi, prima din țară, unde a lansat numeroase colecții.

Transilvania Fashion Festival 2022 – Cătălin Botezatu

1972 – S-a născut Marius-Cristian Cîrlan

3 decembrie 1972, Tecuci – 20 ianuarie 2020

Colonel și jurnalist, fost comandant al Clubului Sportiv al Armatei Steaua București. Au studiat la Academia Națională de Educație Fizică și Sport (1991–1995), în paralel primind brevet de parașutist și de alpinist militar. A început o carieră militară, ofițer de educație fizică militară și sport la Batalionul 400 Infanterie Basarabi, Constanța. Din această poziție a realizat, în 1997, prima revistă militară de educație fizică și sport, Citius! Altius! Fortius!. Din 1999, a lucrat în presa militară, fiind redactor pentru evenimente speciale, la săptămânalul Observatorul militar și corespondent pentru emisiunile radio și TV Ora Armatei, respectiv Pro Patria. A fost numit, în 1999, delegat de presă al României la Jocurile Mondiale Militare de la Zagreb, Croația. În paralel, a desfășurat o bogată activitate în domeniul relațiilor publice militare, fiind selectat să activeze în Centrele de informare publică la patru exerciții multinaționale NATO/PfP găzduite de țara noastră în perioada preaderării la Alianța Nord-Atlantică: Rescurer 99, Cooperative Determination 99, Rescue Eagle-Medceur 2000, Cooperative Best Effort 2000. A fost autor a peste 200 articole și reportaje pe teme sportive, sociale și militare publicate în presa militară și presa sportivă, organizator și co-prezentator a multor evenimente organizate de CSA Steaua, și-a dedicat cariera militară promovării educației fizice și sportului în Armata României, și a sportului de mare performanță. S-a stins după o grea şi lungă suferinţă, la doar 47 de ani.

1973 – Vizita oficială a lui Nicolae Ceaușescu în Statele Unite ale Americii

Aflat în vizită în perioada 3–7 decembrie, Ceaușescu a fost primit cu toate onorurile posibile.

El urmărea obținerea clauzei națiunii celei mai favorizate, care presupunea facilități vamale pentru produsele românești importate de SUA. Mai dorea, de asemenea, un credit de 500–600 milioane de dolari, pe termen lung, cu o dobândă de 2%, care, după spusele lui Ceaușescu la Washington, urma să fie folosit de România pentru achiziționarea unor tehnologii americane necesare industriei românești. A părăsit SUA fără să obțină clauza și împrumutul.

1973 – A încetat din viață Vitalie Tulnic (Vitalie Manolescu; 9 martie 1931 – 3 decembrie 1973)

Poet și publicist moldovean.

1975 – S-a născut Andrei Istrățescu

3 decembrie 1975

Mare maestru de șah româno-francez. Pentru România a participat la 6 olimpiade de șah (1992–1998, 2002, 2006), cu un rezultat de 17 partide câștigate, 33 remize și 11 pierdute. A concurat în Campionatul Mondial de Șah FIDE în 1998 și în Cupa Mondială FIDE în 2005 și 2013. A jucat pentru echipa națională a României în Olimpiada de Șah, Campionatul European de Șah pe Echipe și Balcaniada de Șah. A reprezentat Franța din 2011 până în 2017. În 2004 a terminat pe locul doi după Anatoly Karpov în turneul rapid de la Aix en Provence. Are ratingul FIDE 2470 (decembrie 2021), cel mai mare fiind atins în 2014, 2677.

1976 – S-a născut Claudiu Răducanu

Claudiu Nicu Răducanu; 3 decembrie 1976, Craiova

Fost jucător de fotbal care a jucat în postul de atacant. Și-a început cariera la CSȘ Craiova, a jucat la Electroputere Craiova, cunoscând consacrarea la Steaua București, la care a evoluat timp de patru sezoane și unde a câștigat primul titlu de golgheter al Ligii 1, în sezonul 2002–2003, marcând 21 de goluri. Ulterior a jucat la Espanyol Barcelona, Arminia Bielefeld, FC Vaslui, U Cluj, Khazar Lankaran și alte echipe din străinătate. A avut două nominalizări la echipa națională (2003).

1976 – A încetat din viață Nelu Ionescu (Ioan Ionescu; 20 noiembrie 1906 – 3 decembrie 1976)

Compozitor, folclorist, dirijor, profesor și muzicolog; a fondat Revista Muzicală.

1977 – Inaugurarea lucrărilor de construcție la Sistemul Hidroenergetic și de Navigație Porțile de Fier II

În baza Acordului din 19 februarie 1977 dintre guvernele României și Iugoslaviei, privind condițiile extinderii colaborării pentru utilizarea potențialului hidroenergetic al Dunării, au fost demarate lucrările premergătoare realizarii SHEN Porțile de Fier II, în zona Ostrovul Mare–Gruiu.

În zona selectată pentru amplasarea barajului, Dunărea se ramifică și formează două brațe care cuprind între ele insula numită Ostrovul mare.

1977 – A fost inaugurat Muzeul Județean Botoșani

Amenajat în fosta Prefectură a județului Botoșani, construită după planurile marelui arhitect Petre Antonescu între anii 1904–1913, muzeul prezintă în cele 17 săli de expoziție cele mai semnificative momente ale evoluției zonei Botoșanilor din preistorie până în contemporaneitate.

Mai mult Muzeul Județean Botoșani

1984 – S-a născut Cosmin Moți

3 decembrie 1984, Reșița

Fotbalist, a jucat din postul de fundaș central la Universitatea Craiova, Dinamo București (cu care a câștigat Liga I în 2006–2007, Cupa României în 2012 și Supercupa României în 2005), în prezent la clubul bulgar Ludogoreț Razgrad (cu care a câștigat Cupa Bulgariei în 2013–2014 și argint în Supercupa Bulgariei în 2012, 2014). Între anii 2003–2006 a jucat pentru echipa națională U21 și în 2008 în echipa națională (12 apariții).

1987 – A încetat din viață Dorin Liviu Zaharia (25 septembrie 1944 – 3 decembrie 1987)

Cântăreț, compozitor și textier; a compus muzică rock, de film și pentru piese de teatru TV.

1990 – A încetat din viață George Tomaziu (4 aprilie 1915 – 3 decembrie 1990)

Pictor, grafician, ilustrator de carte, memorialist și poet; deținut politic al regimurilor antonescian și comunist; stabilit în Franța.

1991 – A încetat din viață Petre Țuțea (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991)

Filosof, autor, economist, eseist, jurist, politician și publicist, deținut politic (1948–1953 și 1956–1964).

1993 – A început să emită la București Radio Romantic

La data de 3 decembrie 1993 s-a lansat la București radio Romantic FM, un post de radio din România deținut de trustul media Intact.

Postul este concentrat preponderent pe muzica ușoară, de dragoste, a anilor ’60, ’70 , ’80, ’90.

1994 – S-a născut Crina Coco Popescu

Crina Imola Popescu; 3 decembrie 1994, Râșnov

Alpinistă, sora regretatei alpiniste Dor Geta Popescu. A urmat cursurile Colegiului Național de Informatică „Grigore Moisil” din Brașov. Deține 7 recorduri mondiale de vârstă, primul fiind „cel mai tânăr alpinist din lume”. A escaladat 6 vârfuri din circuitul Seven Summits al celor mai înalte vârfuri de pe fiecare continent. Este prima alpinistă din lume care a terminat circuitul Seven Volcanoes. La vârsta de 14 ani a obținut titlul de Maestru al Sportului. În 2010, la vârsta de 15 ani, a escaladat cel mai înalt vârf al Oceaniei, Carstensz Pyramid (4.884 m) din Indonezia, devenind astfel cea mai tânără alpinistă din lume care a escaladat acest munte. A făcut parte din prima echipă care a urcat Mt. Sidley, cel mai înalt vulcan din Antarctica, fiind prima alpinistă din lume care a atins vârful, la 24 ianuarie 2011, record omologat de World Records Academy. În 2013 a intrat din nou în Cartea Recordurilor fiind desemnată „cea mai de succes tânără alpinistă din lume”. Este supranumită de World Record Academy „căprioara din Carpați”. Din 2011, nu a mai făcut expediții spectaculoase.

1997 – România a semnat Convenția privind interzicerea minelor anti–persoană

Convenţia privind interzicerea utilizării, stocarea, producţia şi transferul minelor antipersonal şi distrugerea acestora (cunoscută deopotrivă drept Convenţia de interzicere a minelor antipersonal sau Tratatul minelor antipersonal) a fost adoptată la 18 septembrie 1997, la Oslo, Norvegia. Convenţia a fost deschisă spre semnare la Ottawa, la 3–4 decembrie 1997 şi la sediul Naţiunilor Unite din New York, la 5 decembrie 1997. A intrat în vigoare la 1 martie 1999.

România s-a numărat printre primele state semnatare ale Convenţiei de la Ottawa, la 3 decembrie 1997 și  a ratificat Convenţia la 30 noiembrie 2000, documentul intrând în vigoare la 1 mai 2001. România a finalizat procesul de distrugere a stocurilor de mine anti-personal la 25 martie 2004, cu peste un an în avans faţă de data limită stabilită prin Convenţie (1 mai 2005), autorităţile de la Bucureşti anunţând distrugerea tuturor minelor antipersonal stocate pe teritoriul naţional, respectiv 1.075.074 de mine.

1997 – A încetat din viață Eugen Lozovan (2 mai 1929 – 3 decembrie 1977)

Poet, lingvist, istoric, filolog și istoric literar; în 1950 a părăsit țara, după o perioadă la Viena și Paris, din 1957 s-a stabilit în Danemarca.

1998 – Privatizarea Băncii Române pentru Dezvoltare (BRD)

În urma licitației organizate de Fondul Proprietății de Stat pentru privatizarea BRD, Banca franceză Société Générale a fost desemnată câștigătoare. Société Générale a cumpărat 51% din acțiunile BRD pentru 200 de milioane de dolari.

2012 – Ceramica românească de Horezu în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității

Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Stiință și Cultură – UNESCO, în cadrul celei de-a şaptea sesiuni a Comitetului Interguvernamental de Protejare a Patrimoniului Cultural Imaterial (Paris, 3–7 decembrie 2012) a decis înscrierea Ceramicii româneşti de Horezu în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității.

Până la această dată, în Lista Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității UNESCO România avea înscrise: Ritualul Călușului (25 noiembrie 2005), Doina (2 octombrie 2009), ulterior fiind adăugate pe listă alte tradiții minunate ale poporului român aflat de dreapta și stânga Prutului: „Colindatul de ceată bărbătească în România și Republica Moldova” (2013), „Jocul fecioresc din România” (2015), „Tehnici tradiționale de realizare a scoarței în România și Republica Moldova” (2016) și „Mărțișorul – Practici tradiționale asociate zilei de 1 Martie” (2017).

2014 – A încetat din viață Corneliu Fânățeanu (18 ianuarie 1933 – 3 decembrie 2014)

Tenor, solist al Operelor din Cluj și București; director al Operei Române și diplomat.

2021 – A încetat din viață Ioan Teodorescu (6 septembrie 1936 – 3 decembrie 2021)

Una dintre marile personalități ale rugbiului românesc, jucător cu o carieră impresionantă şi antrenor.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită