23 Decembrie în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Prima zi fără comunism, după mai bine de 40 de ani

 

1473 – A doua domnie a lui Radu cel Frumos în Țara Românească

Radu cel Frumos (cca. 1437/1439 – ianuarie 1475), fiul domnului Vlad Dracul și al Vasilisei Mușat, frate vitreg cu Vlad Țepeș, a fost domn al Țării Românești de patru ori (15 august 1462–23 noiembrie 1473; 23 decembrie 1473–ante 10 august 1474; post 4 septembrie–între 1 și 4 octombrie 1474; noiembrie-decembrie 1474/ante 10 ianuarie – ante 1 iunie 1475). Domnia sa a fost întreruptă de patru ori de Basarab Laiotă, care a fost pus cu ajutor turcesc sau cu ajutor din partea lui Ștefan cel Mare. La 23 decembrie 1473 l-a înlăturat de la domnie pe Laiotă Basarab și s-a reinstalat a doua oară domn în Muntenia.

1806 – Începutul Războiului ruso–turc (1806–1812)

Conflict armat din lunga serie de războaie dintre Imperiile Rus și Otoman, izbucnit în contextul războaielor napoleoniene. Sultanul otoman i-a detronat pe domnitorii Munteniei (Constantin Ipsilanti) și Moldovei (Alexandru Moruzi), considerați rusofili. Rușii au mutat o armată cu un efectiv de 40.000 de oameni în Principatele Dunărene.

Ca răspuns imediat, turcii au blocat traficul navelor rusești prin strâmtori și au declarat război Rusiei. Au avut loc primele lupte după ocuparea Moldovei, la Fierbinți și la Olteanu; rușii au ieșit victorioși. Au intrat în București la 25 decembrie 1806, reinstalându-l domn pe Constantin Ipsilanti.

1823 – S-a născut Alexandru Flechtenmacher

23 decembrie 1823, Iași – 28 ianuarie 1898, București

Compozitor, violonist, dirijor și pedagog. Și-a făcut studiile muzicale la Iași și la Conservatorul din Viena (1837–1840). După întoarcerea în țară, a avut o bogată și multilaterală activitate, aducându-și o contribuție deosebit de însemnată la dezvoltarea muzicii românești. A fost șef de orchestră la Teatrul Național din București, la Craiova și Iași. În această calitate, a scris muzica de scenă pentru piesele din repertoriu, a compus muzică pentru toate piesele românești de teatru apărute între anii 1840–1880, creând în total circa 600 de piese muzicale, pentru producțiile lui Vasile Alecsandri, Costache Negruzzi, Matei Millo și alții. A compus numeroase operete: Baba Hârca, după textul lui Matei Millo, prima creație românească de acest gen, Urâta satului, Coana Chirița după piesele lui Vasile Alecsandri, cântece cu caracter mobilizator, care s-au bucurat de o mare popularitate: Sfântă zi de libertate, Hora Unirii, vodeviluri și canțonete, o Uvertură națională și altele, lucrările sale fiind, în majoritate, de inspirație folclorică. A creat și numeroase melodii de joc, ceea ce a contribuit la creșterea numărului de jocuri populare – hore și sârbe – în circulație, îndeosebi după anul 1860. Prestigiul pe care l-a câștigat în viața muzicală a țării a făcut ca, în 1864, să fie întemeietorul și primul director al Conservatorului din București.

Alexandru Flechtenmacher – Uvertura Moldoveană Națională • Orchestra simfonică a Radioteleviziunii Române

1867 – S-a născut Traian Băcilă

23 decembrie 1867, Caransebeș – 10 iunie 1931, Viena

General român în armata austro-ungară. Fiu al unui locotenent în armata austriacă din frontiera militară, după liceul militar de la Weisskirchen (Moravia) a intrat în anul 1885 la Academia Militară Tereziană din Wiener Neustadt, absolvind în 1888 ca locotenent la regimentul de infanterie Împăratul Leopold al II-lea; în 1892 a fost locotenent-major al Statului Major General, transferat la regimentul maghiar Freiherr von Schikofsky, în 1900, căpitan la Corpul Major General al corpului de armată 12 din Sibiu, a fost promovat la rangul de maior. A fost numit șef al Statului Major al Diviziei 27 de infanterie (1907), distins cu titlul de comandor al Ordinului Regal Merit Militar Bulgăresc (1909). A devenit colonel și comandant al regimentului de infanterie Ernst Freiherr von Loudon în Viena și Becicherecu Mare, apoi brigadier cu rang de colonel al brigăzii 61 de infanterie. A participat la primul război mondial, a fost distins cu Ordinul Coroana de Fier cl.3, Crucea de Merit Militar cl.3, Crucea de fier cl.2 și a fost ridicat, pentru calitatea sa de ofițer și vitejia de soldat la gradul de General (Generalmajor) și comandant al brigăzii nr. 144 de infanterie.

1869 – S-a născut Mihai Gropșianu

23 decembrie 1869, Sasca Montană, Caraș-Severin – 25 octombrie 1952, Oravița

Publicist bănățean, avocat, membru al Marelui Sfat Național Român din Transilvania, senator, decan al Baroului din Timișoara. A urmat studiile juridice la Academia de Drept din Oradea, absolvind în 1892 și făcând practică în cabinetul avocaților români Nicolae Zigre senior și Coriolan Pop. A continuat la Facultatea de Drept din Budapesta, unde în 1896 a obținut diploma de Doctor în Drept. S-a reîntors la Oravița și a practicat avocatura în biroul lui Petru Corneanu, s-a căsătorit cu Mileva Pavlovici, iar în 1898 a trecut examenul de „cenzură” (prin care a devenit avocat cu drept de practică). S-a implicat puternic în viața culturală a Oraviței. A reînființat Casina Română, al cărei președinte a fost, a sprijinit teatrul local și a condus comitetul parohial al orașului. La 4 noiembrie 1918 a semnat, alături de Petru Corneanu proclamația prin care s-a declarat desfacerea românilor de Ungaria și unirea cu România. În această perioadă a scos ziarul Legiunea Română. A fost ales membru în Marele Sfat Național Român, care a decis la Alba Iulia Marea Unire. A fost primul procuror general al Curții de Apel din Timișoara, s-a implicat politic ca fruntaș al Partidului Național al lui Iuliu Maniu, fiind ales senator, a fost ales decan al Baroului avocaților din Timișoara, membru în Consiliul Comunal al Municipiului Timișoara.

1876 – A început Conferința de la Constantinopol

Conferința marilor puteri: Austro-Ungaria, Marea Britanie, Franța, Germania, Italia și Rusia a avut loc la Constantinopol între 23 decembrie 1876–20 ianuarie 1877. După începutul Revoltei Herțegovine din 1875 și Răscoala din aprilie 1876, Marile Puteri au convenit asupra unui proiect de reforme politice în Bosnia și în teritoriile otomane cu populație majoritară bulgară. Imperiul Otoman a refuzat reformele propuse, ducând la războiul ruso-turc câteva luni mai târziu.

În sesiunile plenare ale conferinței ulterioare, Imperiul Otoman a înaintat obiecții și propuneri alternative de reformă care au fost respinse de Marile Puteri, iar încercările de a reduce decalajul nu au reușit. În cele din urmă, la 18 ianuarie 1877, Marele Vizir Midhat Pașa a anunțat refuzul definitiv al Imperiului Otoman de a accepta deciziile conferinței. Respingerea de către guvernul otoman a deciziilor Conferinței de la Constantinopol a declanșat războiul ruso-turc din 1877–1878, privând în același timp Imperiul Otoman – spre deosebire de războiul precedent din Crimeea din 1853–1856 – de sprijinul occidental.

1887 – Linia de cale ferată Carei–Zalău

La 23 decembrie 1887 a avut loc deschiderea liniei de cale ferată Carei–Zalău. Construcția a fost realizată de compania privată Szamosthalbahn, fiind inaugurată în anul 1890, când s-a conectat la calea ferată Dej–Jibou–Zalău. A realizat conexiunea cu rețeaua feroviară din nordul Transilvaniei și a ajutat ca orasul Dej să devină un nod de cale ferată.

1895 – S-a născut Radu Korne

23 decembrie 1895, București – 28 aprilie 1949, închisoarea Văcărești

General care a luptat în cele două războaie mondiale. A urmat Școala de Ofițeri de Cavalerie din Târgoviște, absolvită în 1915, cu gradul de sublocotenent, apoi Școala Superioară de Război, absolvită în 1923. S-a specializat în Franța, la Școala de Cavalerie de la Sammur (1925–1926). La întoarcerea în țară a fost numit instructor de călărie și profesor de tactică a cavaleriei la Școala Specială de Cavalerie de la Sibiu. A participat la primul război mondial cu Regimentul 4 Roșiori Regina Maria și s-a distins în timpul celei de-a doua bătălii de la Oituz. A fost Șef de Stat Major al Diviziei 12, Șef de Stat Major al Inspectoratului General al Cavaleriei. Începutul celui de-al doilea război mondial l-a găsit la comanda Regimentului 6 Roșiori Purtat din Brigada 5 Cavalerie, care acționa în Nordul Moldovei. A luptat alături de trupele germane împotriva URSS. A fost decorat cu Ordinul Mihai Viteazul cl.II „pentru energia și bravura excepțională cu care a condus Regimentul său în cursul luptelor dela Akimowka, reușind ca în ziua de 26 Septemvrie 1941 să răstoarne atacul inamic, svârlind forțele sovietice spre Nord Est, dincolo de vechea poziție a Brigadei. În zilele următoare, rezistă cu bărbăție la toate atacurile inamice rămânând neclintit pe poziție”. A participat și la campania din Ungaria, în calitate de comandant al Escadronului 2 și apoi al Grupului de Mitraliere. După începerea ofensivei contra trupelor germane și ungare în Transilvania, a cerut să i se dea o comandă pe front, dar a fost refuzat. La 21 octombrie 1944 a fost arestat la cererea Comisiei sovietice pentru aplicarea armistițiului, a fost cercetat de Tribunalul Poporului (1945–1946), dar a fost găsit nevinovat. A fost arestat însă în 1948 pentru „uneltire contra siguranței statului”, fiind închis la Jilava. S-a stins la Spitalul Central nr. 1 Văcărești. Post-mortem s-a încercat confiscarea averii sale, pe care însă nu o avea.

1897 – George Enescu a interpretat pentru prima dată muzică de cameră

În sala Pleyel din Paris, a interpretat Sonata, Op. 12 de A. Gedalge, profesorul său, lucrare care îi era dedicată.

1898 – S-a născut Virgiliu Monda

Zeilic Moscovici; 23 decembrie 1898, Ploiești – 2 mai 1991, București

Prozator, traducător și medic. A absolvit Facultatea de Medicină din București, obținând titlul de Doctor în Medicină în 1924. A făcut studii de specializare la Paris și călătorii de studii artistice în mai multe țări europene. A practicat medicina la București, fiind medic al Uniunii Scriitorilor și al Policlinicii Institutului de Artă din capitală. A debutat cu poezii în Literatorul (1918), colaborând la: Literatorul, Sburătorul, Adevărul literar și artistic, Vremea, Azi, Gazeta literară, România literară, Luceafărul etc. A debutat editorial cu volumul de versuri Fântânile luminii (1923), publicând în continuare nuvele: Femeia și maimuța; romane: Testamentul domnișoarei Brebu, Urechea lui Dionys, Serile orașului, Tinerețea unui artist, Via și rodul, Corabia pe uscat, La nord de Nerej și un volum de memorii: Viață și vis.

1907 – După marea răscoală a țăranilor din 1907, au fost aduse modificări Legii învoielilor agricole

Legea învoielilor agricole din 1866, care se aplica țărănimii, afecta profund condiția juridică a acesteia, precum și starea ei materială. Reglementa contractele sau învoielile dintre moșieri și țărani, care aveau ca obiect arendarea unor suprafețe de pământ. În 1872 s-a adus, prin modificarea legii, o precizare importantă, constând în aceea că, pentru a-i determina pe țărani să-și îndeplinească obligația de a munci pe moșia boierului, autoritățile administrative locale pot recurge la constrângerea cu forța armată. Legea învoielilor agricole promulgată prin Înaltul Decret Regal Nr. 4.153/23 decembrie 1907 și publicată în Monitorul Oficial Nr. 213/23 decembrie 1907 a interzis formal munca sau dijma la tarla, precum și dările suplimentare în natură sau bani.

1908 – A încetat din viață Eduard Wachmann (10/22 februarie 1836 – 12/23 decembrie 1908)

Dirijor, compozitor și profesor universitar român de origine germană, director al Operei Române.

1916 – Capitularea Grupului Cerna

Epopeea Grupului Cerna este istoria unor unități ale Armatei Române care au luptat sub numele de Grupul Cerna sau Divizia Cerna, în primul război mondial, în partea cea mai de vest a frontului românesc.

Participarea Diviziei Cerna la primul război mondial cuprinde trei perioade distincte: prima etapă constă în apărarea graniței în fața încercărilor inamicului de străpungere a acesteia; a doua etapă reprezintă unul dintre cele mai glorioase momente ale campaniei anului 1916 a primului război mondial, pe frontul din România – retragerea timp de 13 zile, între 10/23 noiembrie–6/23 decembrie 1916, a Grupului Cerna, de pe aliniamentul apărat, până la Izbiceni, pe Olt, lipsit de provizii și muniții, încercuit de armatele inamice, urmare a operațiunilor de la Jiu; iar cea de-a treia etapă este reprezentată de prizonieratul de aproape doi ani, în lagărele din Germania și Austro-Ungaria. După ce executase un marș de două săptămâni în spatele frontului inamic, Grupul Cerna a capitulat la 6/23 decembrie 1916 pe râul Olt, pe care a încercat în zadar să-l traverseze.

1924 – S-a născut Ion Trandafir

23 decembrie 1924, Bordușani, Ialomița – 27 septembrie 1995, Galați

Poet și editor, membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1972). A studiat la Facultatea de Drept a Universității din București, întreruptă din cauza lipsurilor materiale. A absolvit Şcoala de Normatori a Ministerului Industriei Uşoare, Direcţia Industrială a Bumbacului, Inului şi Cânepei, Serviciul Cadre şi Învăţământ (1950). A fost președinte al Cenaclurilor Literare 13 iunie 1916 și Fluviul, din Galați. A lucrat ca economist la Întreprinderea Comunală Galați, referent și inspector principal cu probleme de documentare și presă la Sfatul Popular Regional Galați, șef serviciu adjunct la Serviciul Producție din cadrul Întreprinderii Regionale pentru Valorificarea Legumelor și Fructelor din Galați, a făcut parte din Colegiul de redacție al revistei gălățene Porto-Franco. A colaborat la revistele Ateneu, Convorbiri literare, Cronica, Dacia, Încercări literare, Luceafărul, Pagini dunărene, Porto-Franco, Ramuri, România literară, Tomis etc. A publicat volume de versuri: Anotimp tăcând, Sanctuar, Acord la Dunăre, Orație la zenit, Un cântec pentru nemurire, Un loc pe pământ, Sculpturi în sunet, Soliile, Viața și text, Priveliști din ceramică, Sub zodia iubirii.

1930 – S-a născut Albert Poch

23 decembrie 1930, Babadag – 2 martie 2013, București

Artist plastic, grafician și caricaturist, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A studiat la Institutul de Arte Plastice din București, avându-l profesor pe Jules Perahim, care l-a impulsionat să publice caricatură la Urzica, unde a debutat în 1951, fiind apoi nelipsit din paginile revistei până în 1984.

A expus în saloane de artă din țară și din străinătate. A inițiat Salonul Umoriștilor (1968), tot în aceea perioadă a stabilit prima punte între caricatura românească și Saloanele internaționale tematice, a promovat înființarea Saloanelor de caricatură din țară, unde au debutat numeroși caricaturiști. A primit distincția Cea mai bună caricatură de presă (1969). După 1990 s-a implicat activ în editarea unor reviste satirice, iar în 2002 a realizat cea mai mare expoziție de caricatură post-decembristă.

1931 – S-a născut Geavit Musa

23 decembrie 1931, Palazu Mare, Constanța – 5 iulie 2010

Fizician român de origine turcă, membru corespondent (din 2009) al Academiei Române. A urmat cursurile Facultății de Fizică-Matematică a Universității din București, unde l-a avut profesor Eugen Bădărău. A lucrat la Institutul de Fizică Atomică (IFA) din București de la absolvire până în 2000, îndeplinind pentru o scurtă perioadă (aprilie 1997–martie 1998) funcția de director general. A avut contribuții importante în fizica plasmei și aplicațiilor acesteia în tehnică, în procese fizice implicând vid ultra înalt, în conversia energiei termice în energie electrică, precum și în studiul proprietăților optice a unei game extinse de sisteme.

1932 – S-a născut Tudor Bompa

23 decembrie 1932, Năsăud, Bistrița-Năsăud

Antrenor și profesor canadian de origine română, considerat „tatăl antrenamentului modern”. Ca junior, a făcut parte din Echipa Națională de atletism, câștigând mai multe medalii de argint și bronz la Campionatele Naționale, în competiții de pentatlon, suliță și disc. În adolescență a jucat fotbal și a concurat la sprint și pentatlon. După o accidentare la gleznă, a trecut la canotaj, câștigând o medalie de argint la Campionatele Europene de canotaj din 1958. A urmat Institutul de Cultură Fizică și Sport București, absolvind în 1956. A fost antrenor la CCA București, asistent universitar la Institutul Politehnic din Timișoara și Universitatea din București și antrenor de atletism la Clubul Sportiv Politehnica Timișoara. În 1970 a emigrat în Canada, a urmat studiile de master la Universitatea York, din Toronto, iar în 1979 a obținut titlul de Doctor la Universitatea de Stat din Buffalo, cu teza Analiza mecanică a acțiunii umerilor. De asemenea, i s-a conferit un Doctorat la Universitatea Liberă din Bruxelles, în Belgia. A revoluționat metodele de antrenament occidentale, fiind unul dintre marii specialiști ai lumii în domeniul pregătirii fizice, în probleme de periodizare, planificare, performanță și antrenament de forță.

1936 – S-a născut Peter Hammer

Peter Ladislau Hammer; 23 decembrie 1936, Timișoara – 27 decembrie 2006, Princeton, New Jersey

Matematician american și canadian, evreu născut în România. A studiat matematica la Universitatea din București și a luat doctoratul în 1965 cu lucrarea Pseudo-Boolean Programming and Applications (Programare și aplicații pseudo-booliene) sub îndrumarea lui Grigore Moisil. S-a căsătorit cu Anca Ivănescu în 1961 și a folosit numele Petru L. Ivănescu până la fuga lor în Israel în 1967, unde a predat la Institutul Politehnic Technion din Haifa. În 1969 a emigrat în Canada, a predat la Universitatea McGill și la Universitatea din Waterloo. După ce și-a luat cetățenia canadiană, a emigrat în 1983 în SUA, a devenit profesor la Universitatea Rutgers din New Jersey și a devenit cetățean american. A contribuit la domeniul cercetării operaționale și al matematicilor discrete aplicate prin studierea funcțiilor pseudo-Booliene și a conexiunilor lor cu teoria grafurilor și al extragerii de cunoștințe din date, fondator sau redactor-șef al mai multor reviste de specialitate: Discrete Mathematics, Discrete Applied Mathematics, Annals of Discrete Mathematics, Discrete Optimization, Annals of Operations Research, SIAM Monographs on Discrete Mathematics and Applications, fondatorul și directorul institutului Rutgers University Center for Operations Research, RUTCOR.

1937 – S-a născut Dan Pătrașcu

23 decembrie 1937 – 11/12 septembrie 2017

Ziarist sportiv care a participat la patru ediții ale Campionatelor Mondiale de fotbal și la Jocurile Olimpice din 1992. Într-o carieră de peste 50 de ani, a fost redactor la Gazeta Cooperației, Steagul Roșu, reporter principal, redactor la rubrica sport la Informația Bucureștiului, șef secție sport, redactor-șef adjunct la Libertatea, redactor-șef la Actualitatea și redactor-șef adjunct la Sportul Românesc.

1940 – S-a născut Valeriu Graur

23 decembrie 1940, Reni, RSS Ucraineană – 15 septembrie 2012, București

Patriot și fost disident politic basarabean, om politic, unul dintre luptătorii Frontului Național Patriotic din Basarabia, organizație conspirativă antisovietică și anticomunistă, care a activat în anii ’60–’70 în URSS. A fost fiul unui ofițer român deportat în Siberia. S-a născut la Reni, dar spunea că a „deschis ochii minții” în Siberia, unde familia sa a fost deportată în iunie 1941. Este unul din semnatarii apelului adresat lui Nicolae Ceaușescu în 1972. După denunțarea semnatarilor de către generalul de securitate Ion Stănescu (președintele Consiliului Securității de Stat al RSR), a fost deportat pentru 4 ani în Siberia. În 2010 a fost distins post-mortem cu Ordinul Republicii, alături de un grup de luptători împotriva regimului totalitar comunist de ocupație.

1941 – Premiera operei Capra cu trei iezi de Alexandru Zirra

Al. Zirra a compus muzica și a scris libretul, după povestea lui Ion Creangă. George Enescu aprecia în mod deosebit opera Capra cu trei iezi, considerând-o „foarte bine scrisă, amuzantă, care are tot timpul contrastul dramatic necesar”.

Premiera a avut loc la Opera Română din București, în 23 decembrie 1941.

1944 – Armata română a eliberat orașul Rožňava (Slovacia)

În perioada 18 decembrie 1944–17 ianuarie 1945, după eliberarea Ungariei, Armata a 4-a română a continuat înaintarea, pe direcțiile Rožňava–Košice, eliberând localitățile Buyica, Seňa, Perin, Jablonov, Turna, Lučka, Zádiel, Silica Brezová. Operațiunea Rožňava a fost una dintre cele mai ample operațiuni militare desfășurate de Armata a 4-a română pe teritoriul slovac, în care au fost angrenați peste 80.000 de militari care s-au desfășurat pe o fâșie ofensivă având o lărgime cuprinsă între 20 și 60 de kilometri și o adâncime de peste 80 de kilometri.

După douăzeci de zile de lupte în condiții geografice și climatice deosebit de dificile, Armata a 4-a română a forțat masivul muntos Silica Planina, a interceptat comunicațiile pe văile râurilor Štitnik, Slaná, Murań și cursul superior al Hronului și a eliberat peste 160 de localități.

1951 – S-a născut Ștefania Borș

23 decembrie 1951, Craiova

Fostă baschetbalistă, antrenoare, profesoară. Împreună cu echipa națională a României, a participat la șase ediții ale Campionatelor Europene (1972, 1974, 1976, 1978, 1981, 1983). A antrenat echipa Sportul Studențesc București (2009–2011).

1952 – S-a născut Mircea Toma

23 decembrie 1952, Cluj

Psiholog, jurnalist, pedagog. A absolvit Facultatea de Psihologie a Universității „Babeș–Bolyai” Cluj (1975) și a obținut titlul de Doctor în Psihologie cu teza Expert mass-media în 1983. A fost profesor la Grădinița de Hipoacuzici din București, psiholog al lotului de piloți sportivi din lotul național de acrobație aeriană, psiholog la Centrul de Medicină Aeronautică din București, gazetar și unul dintre fondatorii revistei Academia Cațavencu, cercetător la Institutul de Psihologie al Academiei Române, profesor la Școala Superioară de Jurnalism și la SNSPA, director al Agenției de Monitorizare a Presei Academia Cațavencu (1993–2021), denumită apoi ActiveWatch, organizație care apără drepturile omului și militează pentru comunicarea liberă. Din mai 2021 este membru al Consiliului Național al Audiovizualului.

1954 – S-a născut Sergiu Dumitrescu

Sergiu Marin Dumitrescu; 23 decembrie 1954, Galați – 1 februarie 2016, Galați

Sculptor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România. A absolvit în 1981 Institutul de Arte Plastice București, având profesori pe Vladimir Predescu și Marin Iliescu. A fost metodist la Casa de Cultură a Studenților, profesor în mai multe unități de învățământ preuniversitar, iar după 1990 a ocupat funcțiile de consilier la Direcția Județeană pentru Cultură și Patrimoniu Național și manager al Centrului Cultural Dunărea de Jos. A participat la numeroase expoziții de grup în țară și străinătate, a avut expoziții personale la Galeriile de artă „Nicolae Mantu”, Galați (1984, 1986, 1987, 1989,1995, 1998) la Cuneo și Cissone, Italia (1995).

Biografie ilustrată: Dumitrescu Sergiu [Artindex]

1962 – S-a născut Stefan W. Hell

23 decembrie 1962, Arad

Fizician german originar din România, laureat al Premiului Nobel pentru Chimie (2014); membru de onoare (din 2012) al Academiei Române. Provine dintr-o familie de șvabi bănățeni. A copilărit la Sântana, Arad, unde a urmat școala elementară. În 1977 a fost admis la Liceul Nikolaus Lenau din Timișoara, ale cărui cursuri le-a urmat până în 1978, când a emigrat cu familia în Republica Federală Germania. A studiat Chimia la Universitatea din Heidelberg, unde și-a luat licența în 1987, urmând studii doctorale sub îndrumarea profesorului Siegfried Hunklinger și obținând gradul de Doctor în Chimie în 1990 cu tema dizertației Abbildung transparenter Mikrostrukturen im konfokalen Mikroskop (Reprezentarea microstructurilor transparente în microscopul confocal).

A câștigat Premiul Nobel pentru Chimie în 2014 pentru utilizarea moleculelor fluorescente pentru a ocoli limita de rezoluție inerentă în microscopia optică. A împărțit premiul cu chimistul american WE Moerner și fizicianul american Eric Betzig.

1963 – S-a încheiat călătoria în jurul Pământului a cargoului București

Cargoul București a intrat în istoria marinei cu o cursă de 134 de zile (11 august–23 decembrie 1963), considerată primul voiaj în jurul Pământului efectuat de o navă românească. Cargoul a fost construit în anul 1962, în Iugoslavia, nava parcurgând, în timpul voiajului, 27.600 de mile, cu o viteză cuprinsă între 16-18 noduri pe oră.

Echipajul era format din 37 de marinari, sub comanda căpitanului de cursă lungă Liviu Neguț, secundul – Boris Cazacu și ofițerul III – Romulus Nicolae Moise. A fost încărcat cu tractoare și cu instalațiile necesare pentru ridicarea unei fabrici de ciment la Santiago de Cuba și, în dimineața zilei de 11 august 1963, a ridicat ancora din Dana 0 a Portului Constanța.

Traseul: Gibraltar (acolo unde au primit și hărțile de navigație, pe care nu le aveau la bord, necesare pentru a străbate oceanele Atlantic și Pacific)–Santiago de Cuba–Havana–Boquerón (în golful Guantanamo)–Canalul Panama–Arhipelagul Hawaii-Honolu–China–Constanța.

1964 – S-a născut Bogdan Zsolt

23 decembrie 1964, Miercurea-Ciuc

Actor de teatru și film. În 1994 a absolvit Facultatea de Teatru „Szentgyörgyi István” din Târgu-Mureș, din 1 septembrie 1994 fiind membru al companiei Teatrului Maghiar de Stat din Cluj, unde a jucat numeroase roluri, printre care în: A douăsprezecea noapte, Comedia erorilor, Troilus și Cresida, Furtuna, Poveste de iarnă și Neguțătorul din Veneția de William Shakespeare, Livada de vișini și Trei surori de Cehov, Mizantropul de Moliere, D-ale carnavalului de I.L. Caragiale, Tragica istorie a doctorului Faust de Christopher Marlowe, Rața sălbatică și Peer Gynt de Ibsen, Vinerea lungă de András Visky, Richard al III-lea se interzice de Matei Vișniec, Vizita bătrânei doamne de Friedrich Dürrenmatt, Recviem pentru un spion de George Tabori, Strigăte și șoapte de Ingmar Bergman etc. A jucat în filme în Ungaria și România. Este căsătorit cu actrița Réka Csutak de la Teatrul Maghiar din Cluj.

Orizont (2015) • Regia Marian Crișan. Cu: András Hatházi, Rodica Lazăr, Bogdán Zsolt (Zoli), Valeriu Andriuță

1981 – A încetat din viață Noël Bernard (25 februarie 1925 – 23 decembrie 1981)

Jurnalist și analist politic, stabilit în Marea Britanie, apoi în Germania; colaborator al Secției române a postului de radio BBC și al postului de radio Vocea Americii; redactor (1953–1954) și apoi director (1955–1958; 1965–1981) al Departamentului românesc al postului de radio Europa Liberă; s-a îmbolnăvit și a murit de o formă galopantă de cancer – s-a speculat că ar fi fost asasinat din ordinul Securității, prin iradiere.

1982 – A încetat din viață Alexandru Apolzan (6 februarie 1927 – 23 decembrie 1982)

Fotbalist care a jucat pe post de fundaș la CCA București și a strâns 22 de selecții în echipa națională de fotbal a României.

1986 – A încetat din viață Eugenia Popovici (30 noiembrie 1914 – 23 decembrie 1986)

Actriță de film, radio, teatru și voce; a jucat peste 50 de ani pe scena Teatrului Național din București; profesoară de artă dramatică și rector al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București (1972–1976).

1989 – Revoluția română – Prima zi fără comunism, după mai bine de 40 de ani

Opinia publică internațională, conducătorii statelor au început să trimită mesaje de sprijin al revoluției române. Au trimis mesaje de sprijin: SUA (președintele George H.W. Bush), URSS (președintele Mihail Gorbaciov), Ungaria (Partidul Socialist Ungar), nou-constituitul guvern al Germaniei de Est, Bulgaria (Petar Mladenov, secretar-general al Partidului Comunist Bulgar), Cehoslovacia (Ladislav Adamec, lider al Partidului Comunist Cehoslovac și Václav Havel, scriitorul dizident, conducător al revoluției și viitor președinte al Republicii), China (ministrul Afacerilor Externe), Franța (președintele François Mitterrand), Germania de Vest (ministrul de externe Hans Dietrich Genscher), NATO (secretarul general Manfred Wörner), Regatul Unit (primul-ministru Margaret Thatcher), Spania, Austria, Olanda, Italia, Portugalia, Japonia (Partidul Comunist al Japoniei) și RSS Moldovenească. Sprijinul moral a fost urmat de sprijin material. Mari cantități de alimente, medicamente, îmbrăcăminte, echipament medical ș.a.m.d. au fost trimise în România. În lume, presa a dedicat pagini și uneori chiar ediții întregi revoluției române și conducătorilor acesteia.

Procesul de preluare a puterii de către noua structură politică, Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN), care provenea în principal din cel de-al doilea eșalon al Partidului Comunist, nu era încă încheiat.

Odată cu lăsarea serii (după ora 18:30), obiective importante atât în București cât și în provincie au fost atacate cu arme de foc de indivizi necunoscuți. Ei au primit eticheta de „teroriști”, și populația și armata au fost chemate să apere cuceririle fragede ale revoluției. Unele dintre atacurile armate erau doar simulate cu niște aparate care emit numai efecte de sunet și lumină. Comandamentul Aviației Militare a trimis 7 avioane MIG 23 și 4 elicoptere pentru a survola Bucureștiul. S-a deschis focul asupra unităților militare din Piața Palatului din București de pe clădirile din zonă. S-au înregistrat schimburi de focuri în clădirea fostului CC al PCR, asupra căreia s-a tras și din fostul CC al UTC. Au fost incendiate Palatul Regal și Biblioteca Centrală Universitară.

23 decembrie 1989 în București

De la Televiziune au fost transmise informații neverificate, contradictorii, care au creat o situație confuză și o stare de psihoză generală. S-au înregistrat numeroși morți și răniți, pagube materiale.

Au avut loc lupte înverșunate care au continuat și în următoarele 3 zile. Noua conducere, Ion Iliescu personal, prin televiziune și radio a făcut apel la populație să iasă din nou pe străzi și să apere cuceririle revoluționare. Forțele loiale fostului regim (asimilate „teroriștilor”) au deschis focul asupra mulțimii și au atacat puncte vitale ale vieții socio-politice: televiziunea, radioul, sediile companiei de telefoane, precum și Casa Scânteii și oficiile poștale din cartierul Drumul Taberei; Piața Palatului; Universitatea și Piața Universității (una dintre principalele intersecții ale orașului); aeroporturile Otopeni și Băneasa; spitale și Ministerul Apărării.

Unii foști angajați ai forțelor de represiune au intrat în acțiune, cu scopul de a crea panică și teroare. Câteva cuiburi teroriste au fost distruse de însăși fostele unități ale Securității, de exemplu USLA, care a acționat de partea revoluționarilor în zona Drumul Taberei, Ministerului Apărării și clădirii Marelui Stat Major. S-au înregistrat și incidente regretabile caracterizate de literatura militară ca „friendly fire” (foc executat asupra forțelor proprii). Astfel, la Aeroportul Internațional Otopeni au fost trimise întăriri, militari din cadrul Unității de Transmisiuni de la Câmpina, dar apărătorii au crezut că sunt atacanți, și au deschis focul asupra lor, omorând 52 de jandarmi, ofițeri, subofițeri, elevi și militari în termen, dar și civili.

La ora 21:00 pe 23 decembrie, tancuri și câteva unități paramilitare au mers să protejeze Palatul Republicii. S-au distribuit arme la mulți civili, care acționau în colaborare cu unitățile armatei. Ofițerii Departamentului Securității Statului și alte cadre ale Securității sosite pentru a-și „demonstra loialitatea față de cauza revoluției” erau cel puțin la nivel declarativ, în subordinea celor din armată, iar coordonarea acțiunilor de luptă a avut mult de suferit.

București. 23 decembrie 1989

Riposta, în majoritatea cazurilor exagerată, a celor care făceau parte din dispozitivele militare sau mixte (formate din soldați, civili, luptători din gărzile patriotice) asupra locurilor din care se trăgeau focuri răzlețe ori se presupunea că se executau trageri cu muniție de război a avut drept consecință pierderea de vieți omenești și mutilarea gravă a zeci de persoane. La orice mișcare suspectă (de exemplu, deschiderea unei ferestre, sau mișcarea unei perdele) se trăgea haotic cu muniție de război argumentându-se că „teroriștii roiesc” și atacă de peste tot, informații susținute și difuzate în special prin intermediul Televiziunii de stat de diverse persoane.

Valeriu Sterian – Vino Doamne

1989 – Lansarea manifestului Apel către țară pentru reorganizarea Partidului Național Țărănesc istoric

În noaptea de 22/23 decembrie a fost lansat manifestul Apel către țară, semnat, printre alții de Corneliu Coposu, personalitate emblematică a rezistenței anticomuniste, Ion Diaconescu, Niculae Ionescu Galbeni. Era o declarație programatică în care se preciza că instaurarea democrației, a unei economii libere și a libertății religioase reprezentau principalele obiective ale partidului.

1990 – La Aeroportul Otopeni a fost dezvelit Monumentul Eroilor Jandarmi

Este un monument din marmură, pe care sunt gravate numele celor 52 de jandarmi, ofițeri, subofițeri, elevi și militari în termen, dar și civili care și-au pierdut viața în acest loc, în timpul Revoluției din decembrie 1989. Monumentul a fost dezvelit la 23 decembrie 1990, la un an după evenimentul din 23 Decembrie 1989.

1994 – A fost inaugurat Muzeul Sportului

Muzeul a fost reînființat în 1994, după ce prima instituție de acest fel inaugurată în mai 1971 fusese desființată în 1979 pe motivul că era organizată în sectorul “0” de la tribuna I a Stadionului 23 August, deranjând serviciile de protocol înalt.

Inițiativa reînființării a avut-o conducerea Ministerului Tineretului și Sportului care a reușit să obțină spațiile necesare în spațiul sediului Muzeului Național de Istorie a României, devenind o entitate lângă o instituție simbol. Din 2011, Muzeul Sportului funcționează în clădirea Comitetului Olimpic și Sportiv Român din București.

2009 – S-a instalat Guvernul Emil Boc (2)

Cabinet format de PDL–UDMR–UNPR, care a activat în perioada 23 decembrie 2009–9 februarie 2012 [după Guvernul  Emil Boc (1): 22 decembrie 2008–13 octombrie 2009; ad-interim 13 octombrie 2009–23 decembrie 2009]. În timpul mandatului, guvernul s-a confruntat cu criza economică mondială, determinând un program de reducere a cheltuielilor bugetare (reducerea cu 25% a salariilor în sectorul public); creșterea TVA la 24%; ca urmare a manifestațiilor de protest din Piața Universității, primul ministru și-a depus mandatul. Guvernul a  rămas în funcție, cu atribuții limitate până la învestirea noului guvern.

2012 – A încetat din viață Cristian Tudor (Cristian Dorin Tudor; 23 august 1982 –23 decembrie 2012)

Fotbalist care a evoluat ca atacant la Gloria Bistrița, Sheriff Tiraspol, Alania Vladikavkaz, FC Moscova; s-a stins la 30 de ani, răpus de cancer.

2013 – A încetat din viață Ioan Cadar (8 aprilie 1946 – 23 decembrie 2013)

Artist vizual; autorul unor lucrări de artă monumentală în sticlă: candelabrele mari de la Teatrul Național București, vitralii din catedrale, biserici și palate din România.

2014 – A încetat din viață Cornel Diaconu (13 septembrie 1949 – 23 decembrie 2014)

Regizor, scenarist și producător de filme și de spectacole.

2017 – A încetat din viață Ștefan Sevastre (2 noiembrie 1926 – 23 decembrie 2017)

Pictor și profesor; reprezentant al abstracționismului geometric.

2017 – A încetat din viață Dumitru Covalciuc (2 ianuarie 1947 – 23 decembrie 2017)

Istoric, folclorist, poet, povestitor, publicist și traducător ucrainean de etnie română.

2020 – A fost învestit Guvernul Florin Cîțu

Noul guvern PNL-USR-PLUS-UDMR, format în urma alegerilor parlamentare din 2020, a fost învestit de Parlament cu 260 de voturi „pentru” și 186 „împotrivă”. Președintele României a semnat decretul pentru numirea în funcție a guvernului condus de Florin Cîțu, care a guvernat România între 23 decembrie 2020–25 noiembrie 2021. Guvernul Cîțu a fost demis prin moțiune de cenzură pe 5 octombrie 2021 cu 281 de voturi „pentru” și 0 voturi „împotrivă” dintre cele 281 de voturi exprimate și a rămas în funcție cu atribuții limitate până la învestirea noului guvern.

2020 – A încetat din viață Doina Păuleanu (29 martie 1948 – 23 decembrie 2020)

Istoric și critic de artă; directoare a Muzeului de Artă din Constanța.

2020 – A încetat din viață Maria Macsim Nicoară (28 februarie 1968 – 23 decembrie 2020)

Mezzosoprană, solistă a Operei Naționale Române Iași.

2021 – A încetat din viață Dan Berindei (3 noiembrie 1923 – 23 decembrie 2021)

Istoric, cercetător, profesor universitar; membru titular și vicepreședinte (din 2006) al Academiei Române.

 

#amintirilezilei #istoriaromanilor #romanianmusic #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemories

----------

*Ediție revizuită și adăugită