~ Amintirea zilei – Today’s Memory* ~

 

Baia Mare

Prima atestare a orașului: 29 mai 1329

În epoca bronzului, regiunea a fost locuită de triburi tracice. Ulterior, ținutul a fost inclus în Regatul Dacic format de regele Burebista, când au început explorările miniere, zona fiind bogată în aur și argint.

A apărut pe harta așezărilor urbane ca urmare a activității de exploatare a minereurilor neferoase, primele informații certe cu privire la mineritul din zonă provenind din secolul XIV, chiar dacă începuturile medievale ale activităților de acest gen sunt mult mai timpurii, cel puțin din a doua jumătate a secolului XIII.

Orașul a fost menționat pentru prima dată în 1142, perioada regelui Geza al II-lea, sub numele de Asszonypataka – Frauenbach.

Memoria comunitară consemnează ca primă carte de identitate a orașului, documentul din 29 mai 1329 prin care regele Carol Robert de Anjou (1301–1342) dăruia comitelui Corrardus, jude al orașelor Baia Mare și Baia Sprie, pădurea aflată între cele două așezări, pentru ca acest teritoriu să fie populat. Baia Mare apare aici sub denumirea civitas Rivuli Dominarum (Râul Doamnelor), judele Corrardus fiind același și pentru Mons Medius (Baia Sprie). Documentul din anul 1329 nu s-a păstrat, conținutul său fiind rezumat într-un act din anul 1479.

Una din cele mai timpurii mărturii scrise care s-au păstrat, privind importanța minelor din Baia Mare și Săsar, prima diplomă privilegială a orașului, pe care o putem studia și astăzi, a fost eliberată de cancelaria regelui Ludovic I de Anjou la data de 20 septembrie 1347, la cererea judelui Martin, a parohului Ioan, magistrului Petru și notarului Ulrich, jurați din Baia Mare și Săsar (Rivulo Dominarum et Zazar Bánya), având în vedere faptul că privilegiul anterior al orașului a ars într-un incendiu. Actul cuprinde o serie de privilegii acordate acestor centre miniere și locuitorilor săi de către rege, orașul Baia Mare fiind deja un oraș liber regal. Prin acest nou privilegiu se stabilesc hotarele orașului și se acordă locuitorilor numeroase drepturi: libertatea de a-și alege judele, jurații și parohul, dreptul de a judeca în interiorul orașului „toate pricinile ce se ivesc între ei, deopotrivă cele mari ca și cele mici”, asigurarea libertăților individuale, libertatea vămii, dreptul unui târg pe an, timp de cincisprezece zile „fără contenire”, dreptul de desfacere liberă a vinului, dreptul de a se fortifica cu ziduri „împotriva năvalei dușmanilor”, etc.

Ca recompensă pentru lupta dusă de Ioan de Hunedoara împotriva turcilor, regiunea Băii Mari a trecut în anul 1446 în proprietatea familiei sale. El a dispus ridicarea Catedralei Sfântul Ștefan, din care în prezent se mai păstrează doar Turnul Ștefan.

În 1469, Regele Matia Corvin a acordat localității dreptul de a se înconjura cu ziduri de apărare, astfel fiind construită cetatea medievală a Băii Mari. Cu toate acestea în 1490 cetatea a fost ocupată de trupele poloneze ale prințului Ioan Albert.

Din 1526 Baia Mare a trecut în proprietatea principelui Ioan Zápolya. În 1547, s-a înființat Schola Rivulina, sub îndrumarea Bisericii Reformate, școală care a pregătit viitoare fețe bisericești și funcționari administrativi.

Orașul a trecut prin războiul curuților, în 1703, când Pintea Viteazul a participat cu trupele sale, alături de Francisc Rakoczi al II-lea la preluarea orașului, fiind eliberat din Imperiul Austriac.

Prima publicație băimăreană în limba română, săptămânalul socio-literar și economic Gutinul a apărut în 1889.

Amplasat în mijlocul cursului râului Săsar, într-o arie a unei depresiuni la înălțimea medie de 194 metri deasupra nivelului mării, orașul Baia Mare permite accesul către rute montane precum Ignișul (1307 m), Mogoșa (1246 m), Gutâi (1443 m), Creasta Cocoșului (1428 m), etc. Pe lângă importanța lor minieră, unele locuri precum, Izvoare și Mogoșa sunt cunoscute pentru potențialul lor turistic. În februarie 2024, Guvernul a aprobat atestarea ca staţiune turistică de interes naţional a Zonei turistice a municipiului Baia Mare.

 

Mai mult: Baia Mare [Wikipedia]; Surse fotografii: https://www.hoteleuropabaiamare.ro/despre-baia-mare/; https://www.emaramures.ro/imagini-fabuloase-din-baia-mare-orasul-asa-cum-nu-l-ai-mai-vazut-foto/.

 

Baia Mare Filmare aeriană

 

***** [In English] *****

Baia Mare

The first documentary attestation of the city: 20 May 1329

Baia Mare is a municipality along the Săsar River in northwestern Romania, the capital of Maramureș County.

During the Bronze Age the region was inhabited by Thracian tribes. Later, it was included in the Dacian Kingdom formed by the King Burebista when the mining exploration began, as the area is rich in gold and silver.

Baia Mare is first mentioned in written documents released by Charles I of Hungary in 1328 under the name of Rivulus Dominarum (Ladies’ River). In 1347 the town was identified in documents by Louis I of Hungary as an important medieval town with a prosperous mining industry.

Its rules of organisation were characteristic of the free towns of that time. In 1411 the town and its surrounding areas, including the mines, were transferred into the property of the Hunyadi family by Sigismund, King of Hungary (later also Holy Roman Emperor), who recognised Janos Hunyadi’s contribution to stop the Turkish invasion of Europe.

 

More on: Baia Mare [Wikipedia]

*****

 

Piața Cetății, Turnul Ștefan – Baia Mare Film documentar

 

#BaiaMare #amintirilezilei #istoriaRomaniei #todaysmemory

----------

*Ediție revizuită și adăugită