~ Personalitatea zilei – Today’s Personality* ~
Caravaggio
29 septembrie 1571?, Milan – 18 July? 1610, Porto Ercole
Michelangelo Merisi da Caravaggio numit după orașul său natal, Caravaggio lângă Milano, a fost un pictor italian considerat precursor al stilului baroc, indiscutabil unul dintre cei mai mari novatori din istoria picturii.
La vârsta de opt ani și-a pierdut tatăl. Îi plăcea să deseneze cu cărbune și în 1584 a intrat în atelierul pictorului milanez Simone Peterzano fiind un elev talentat și sârguincios. A studiat anatomia și principiile perspectivei, tehnica picturii în ulei și a frescei, încheind ucenicia după patru ani. A părăsit atelierul maestrului său, călătorind pentru a cunoaște operele marilor maeștri florentini și venețieni.
După mai multe peregrinări, în 1592 a ajuns la Roma. Aici a lucrat intens – nopțile hoinărea prin cartierele rău famate, luând contact cu oameni simpli cărora le făcea portretele, dimineața vindea picturile în fața bisericilor pentru câțiva bani, seara obținea o cină pentru un portret realizat pe loc, sub ochii uimiți ai birtașului.
A lucrat o vreme în atelierul pictorului din Siena, Antiveduto Grammatica, dar a abandonat pentru a se dedica „vieții adevărate„.
În 1593, bolnav probabil de malarie, a încercat să plece din Roma, dar la poarta orașului și-a pierdut cunoștința. Și-a revenit într-un salon al spitalului Santa Maria della Consolazione, între bolnavi de ciumă, muribunzi și alienați mintal. Tabloul Bacchino malato (Bacchus bolnav) este, probabil, autoportretul său din timpul internării în spital.
După vindecare, a lucrat pentru diverși pictori, printre alții, pentru pictorul manierist la modă, Giuseppe Cesari, cunoscut sub numele de Cavaliere d’Arpino, la care picta în special fructe și flori.
Cardinalul del Monte l-a învitat în 1596 la curtea sa și totul avea să se schimbe. Tablourile sale, Băiat cu un coș cu fructe (1594) sau Tânără femeie cântând la lăută (1595-1596) au atras atenția colecționarilor de artă din Roma, primind tot mai multe comenzi. Între 1599–1602 a lucrat la seria dedicată vieții Sfântului Matei, pentru capela Contarelli a bisericii San Luigi dei Francesi.
A dus o viață condusă de firea lui rebelă, un contemporan descriindu-l astfel: „Este în stare să lucreze neîntrerupt două săptămâni în șir, ca apoi să vagabondeze o lună sau două, în compania slugii sale și, cu pumnalul la șold, să caute distracții, gata oricând de duel sau de încăierare…” [G. Borsieri]. În 1606, Caravaggio l-a ucis în duel pe pictorul Ranuccio Tommasoni, fiind el însuși grav rănit. A fost arestat, dar a reușit să evadeze din închisoare și a ajuns la Napoli, unde a pictat tablouri pentru câteva biserici din oraș.
S-a mutat în insula Malta, unde a pictat portretul marelui maestru al ordinului Cavalerilor de Malta, Alof Wignacourt. I-a fost conferit titlul de cavaler-monah (1608), dar în urma unui conflict cu un alt cavaler, a ajuns din nou în închisoare. A evadat și de data aceasta, trecând cu o barcă mică cu vâsle în Sicilia, de unde continuă drumul spre Messina, apoi spre Palermo. Cu o viață de pribeag, dar într-o excelentă formă artistică, a pictat o serie întreagă de lucrări. La sfârșitul anului 1609 s-a îmbarcat spre Napoli, a fost atras într-o încăierare, adversarii săi l-a crezut mort și l-au abandonat, dar s-a refăcut și după acest incident.
În speranța că va fi grațiat de papă, a pornit din nou spre Roma. În iulie 1610 a ajuns cu o felucă la garnizoana spaniolă din Porto Ercole, la granița cu Statul Papal. Arestat (de data asta din greșeală), apoi, eliberat după două zile, și-a căutat în zadar ambarcația lăsată pe malul mării. Și-a pierdut toată avuția și la 18 iulie 1610 a murit, în urma unei crize grave de malarie.
Caravaggio a respins ierarhia genurilor și canonul frumuseții în pictură, conceput de umaniștii care au idealizat corpul omenesc. Pentru sublinierea realismului brutal al tablourilor sale, artistul a folosit un dramatic contrast de clarobscur. Scenele biblice le-a înfățișat ca imagini de viață cotidiană, dând astfel tablourilor religioase o dimensiune umană deosebită. Biografii s-au apucat curând după moartea artistului, încă din secolul al XVII-lea, să scrie cărți despre viața lui Caravaggio. Realitatea se amestecă în aceste scrieri cu fantezia, dar ele povestesc întotdeauna despre aventuri, scandaluri și despre destinul schimbător al artistului…
Mai mult: Caravaggio [Wikipedia]
***** [In English] *****
Caravaggio
29 September 1571?, Milan, Duchy of Milan, Spanish Empire – 18 July? 1610, Porto Ercole, State of the Presidi, Spanish Empire
Michelangelo Merisi da Caravaggio was an Italian painter active in Rome, Naples, Malta and Sicily.
He was orphaned at age 11. After an apprenticeship in Milan, he went to Rome in 1590, where he won the patronage of a cardinal.
A series of large paintings on the life of St. Matthew – The Calling of St. Matthew (1599–1600), The Martyrdom of St. Matthew (1599–1600) and St. Matthew and the Angel (two versions, both 1602) established him as the most renowned and controversial painter in Rome of his era.
Breaking with conventional formulas used in depicting saints, he used ordinary people as models and painted them with unforgiving realism; his inclination against tradition gave new meaning to the interpretation of traditional themes in religious painting. His use of tenebrism dramatic, selective illumination of form out of deep shadow to heighten the emotional tension, focus the details, and isolate the figures became the most outstanding feature of his style and a hallmark of the Baroque period.
After 1600 he received many commissions, including the monumental The Deposition of Christ (1602-1604) and Death of the Virgin (1605-1606), which was refused by the Carmelites because of the Virgin’s plebeian features, bared legs, and swollen belly.
His reputation and income increased despite harsh criticism and a turbulent lifestyle. He had an enormous impact on painting throughout Europe.
More on: Caravaggio [Wikipedia]
*****
#Caravaggio #personalitateazilei #todayspersonality #universalvisualart
---------- *Ediție revizuită și adăugită
0 comentarii la „Caravaggio”