Anemone / Anemones

(1910)

Acum, zilnic, picătura de frumos vine de la Ștefan Luchian

Ne înveselim ziua întunecată de azi cu o pictură plină de lumină, căldură și culoare – anemonele, florile preferate ale lui Luchian. Tabloul este pictat în ulei pe pânză. Nu este datat, fiind expus prima dată în 1910. Se află la Muzeul de Artă Brașov.

Începând cu expoziția Tinerimii artistice din anul 1908, unde a participat cu mai multe tablouri cu flori (Garoafe, Trandafiri și Anemone), creația artistică a lui Ștefan Luchian a fost marcată progresiv, ca și boala care avansa, de prezența tematicii florilor. Le iubea coloritul și gingășia pură, le așeza în oale de pământ: „fiindcă sînt de la noi, le stă frumos într-o oală făcută tot la noi”[Virgil Cioflec: Luchian], compoziția o executa cu mare grijă reușind prin aranjamentul lor să creeze adevărate poeme cromatice. Anemonele, Dumitrițele, Trandafirii  și alte lucrări cu flori realizate în preajma sfârșitului vieții sale, impresionează prin măreția execuției și deopotrivă prin conținutul emoțional. Fără a le considera simple pretexte cromatice, florile au fost mijloc de comunicare a clipelor de suferință sau a momentelor de biruință. Cu strălucire de smalț, vibrând de viață, incandescente, florile lui Ștefan Luchian pot fi considerate: pagini dintr-un jurnal intim desenat cu penelul. [ Vasile Drăguț: Luchian]

Organizarea florilor urmează un tipic obișnuit – vasul cu flori rostuite simplu, dar cu o grijă studiată la care folosește lărgirea bazei compoziționale prin risipirea câtorva flori pe masă pentru echilibrarea rapelurilor cromatice. Chiar dacă organizarea florilor este aceeași în majoritatea lucrărilor sale, cromatica abordată fiecăreia din ele duce la o nesfârșită varietate. Se observă că linia constructivă este concepută în curbe largi sau ascendentă, linie care aduce un ritm lăuntric într-o compoziție în care dialogurile cromatice sunt când grave, când scânteietoare, când vesele sau melancolice și care urmează de fapt starea sufletească a artistului. [Virgil Cioflec: Luchian]

Luchian începuse să picteze flori mai dinainte, dar abia din 1908 el şi-a concentrat în această direcţie toată energia creatoare, toată pasiunea pentru natură, toată dragostea pentru viaţă şi pentru frumos. Iată de ce florile lui Luchian au acea intensitate aproape dramatică a sentimentului, acea lumină interioară, acea simplitate gravă care fac din multe dintre ele – este de ajuns să menţionăm Anemonele – adevărate capodopere.

Sursă fotografie: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Luchian

More info: https://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_Luchian

#Romaniafrumoasa #Romanianvisualart #StefanLuchian