25 August în istoria românilor

~ Amintirile zilei* ~

 

Foto: Lucia Sturdza Bulandra (25 august 1873 – 19 septembrie 1961) Marea Doamnă a teatrului românesc, în piesa „Maman Colibri”

 

1454 – A început a doua domnie a voievodului Petru al III-lea Aron în Moldova

Petru Aron (1419 – 1467), fiul natural al lui Alexandru cel Bun, a fost domn al Moldovei de trei ori, între 17 octombrie 1451–24 februarie 1452; 25 august 1454–8 februarie 1455 și 25 martie 1455–12 aprilie 1457. Pentru prima domnie l-a asasinat pe Domnul Bogdan al II-lea, prin vicleșug. A fost primul domn al Moldovei care a acceptat să plătească tribut Imperiului Otoman.

A fost înlăturat de la domnie de fiul lui Bogdan al II-lea,Ștefan cel mare.

1454 – Prima menționare documentară a localității Lăpușna

Un hrisov de la 25 august 1454 atesta că Petru Aron a întărit Mănăstirii Moldovița privilegiul de scutire de orice vamă celor trei care ale mănăstirii, care umblau prin țară „după cumpărături de pește la Dunăre sau la Nistru ori la oricare bălți”, pentru care să nu se plătească vamă „nici în Târgul Frumos, nici în târgul Ieșilor și nici în Lăpușna”. În prezent, Lăpușna este o comună din raionul Hîncești, Republica Moldova.

1469 – Prima atestare documentară a clucerului în Țara Românească

Clucerul era un dregător din Moldova și Țara Românească în evul mediu, însărcinat cu păstrarea cheilor de la cămările unde se păstrau proviziile. La început a făcut parte dintre marii dregători, membru al sfatului domnesc. Marele clucer se ocupa de aprovizionarea Curții domnești cu grâu, vin și alte alimente necesare. După reforma lui Constantin Mavrocordat din 1739, atribuțiile marelui clucer au fost suprimate, dar acesta a rămas la rang de mare boier și i-a fost plătită o leafă. Și-a păstrat dreptul de a participa la divanul domnesc. Treptat, clucerul a decăzut din rang.

 

1631 – Bătălia de lângă București                                                                                             

Purtată între oștile lui Leon Tomșa Vodă și boierii răsculați, veniți să-i ia domnia, în frunte cu Matei Basarab, viitorul domn al Țării Românești, reveniți cu oaste din Transilvania, încheiată cu victoria lui Leon Tomșa Vodă. În amintirea biruinței repurtate și pentru a veșnici memoria celor căzuți, la 20 februarie 1632, Leon Vodă a făcut peste mormântul celor căzuți în luptă, o movilă mare și a așezat pe ea o cruce de piatră, pe care a inscripționat o relatare a luptei, în limba română cu litere chirilice. „La august 25, marți, venind pribegii, tare se loviră unii cu alții deasupra viilor din jos de monastirea lui Mihai Vodă (acum Podu Caliții, Dudești, mahalaua Vlădichii și câmpul Filaret) și fu izbânda a lui Leon Vodă. Perit-au atunci mulți oameni din amândouă părțile, și a pierit Nedelcu, căpitanul de roșii. Prins-au și pe Preda Brâncoveanu, nepotul lui Matei aga, și pe Preda logofătul din Desa […].Făcut-a Leon Vodă și o movilă mare lângă drumul Giurgiului” (Dimitrie Papazoglu – Istoria fondărei orașului București).

1802 – S-a născut Nikolaus Lenau

25 august 1802, Csatád, comitatul Timiș/Lenauheim, Timiș – 22 august 1850, Oberdöbling bei Wien, Austria

Important poet romantic austriac, originar din Banat. După ce și-a petrecut tinerețea în Ungaria (Pesta, Tokaj și Pojon), a plecat la Viena, unde a studiat, între 1822–1832 jurisprudența, filozofia, agronomia și medicina, dar nu și-a dat doctoratul. A trăit dintr-o moștenire consistentă, ca scriitor liber profesionist. A dus o viață tihnită, împărțită între Viena și Schwaben. A rupt mai multe logodne. Ultimii șase ani de viață i-a petrecut într-un ospiciu. Operele sale au fost publicate post mortem în 1855. Din scrierile sale: Gedichte (poezii), Savonarola, Neuere Gedichte, Die Albigenser, Don Juan.

1849 – S-a născut Gheorghe Dem Teodorescu

Pseudonim Ghedem; 25 august 1849, București – 17 august 1900, București

Scriitor, folclorist, istoric literar, om politic. A fost licențiat în litere al Universității Sorbona (1877). A avut contribuții majore la introducerea criteriilor științifice de culegere și interpretare a folclorului, a scris lucrări asupra literaturii antice și a fost primul bibliograf și litograf al lui Anton Pann. Între 1869–1875 a fost redactor al revistei Ghimpele, în care a debutat în 1870, cu pamfletul Animale politice – Maimuța, care se înscria în linia atacurilor antimonarhice ale revistei. A fost Ministrul cultelor și instrucțiunii publice, apoi director la Fundația Universitară „Carol I”. Din lucrările sale: Cercetări asupra proverbelor române, Noțiuni despre colinde, Poezii populare române, Istoria literaturii latine, Istoria filosofiei antice.

1856 – Olanda a stabilit la București o agenție și un consulat general

După înființarea în 1841 a Viceconsulatului comercial de la Galați, la 25 august 1856, Olanda a stabilit la București o misiune cu atribuții și competențe mai largi: o Agenție și un Consulat General. Au urmat, în 1857, Agenții Consulare Onorifice la Bârlad, Botoșani, Focșani, Giurgiu, Roman.

1873 – S-a născut Lucia Sturdza Bulandra

25 august 1873, Iași – 19 septembrie 1961, București

Actriță de teatru. A absolvit Facultatea de Litere și Filosofie din București, dar s-a angajat la Teatrul Național. A debutat, în piesa într-un act Primul Bal, a dramaturgului francez Édouard Pailleron, la 1 octombrie 1898. S-a pregătit la Conservatorul Aristizzei Romanescu. Pe 18 septembrie 1911 a debutat în filmul Amor Fatal; jucând alături de Tony Bulandra, viitorul ei soț. În 1914, cei doi, împreună cu alți actori, au înființat, Teatrul Regina Maria, sub sigla Companiei Bulandra–Maximilian–Storin, cu sediul în Piața Senatului. Au întocmit un repertoriu valoros, au constituit o echipă de talent, în frunte cu Maria Ventura, de la Comedia Franceză din Paris. A jucat pe scenă seară de seară, a regizat spectacole, a mers în turnee. A fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică din București, timp de 30 de ani. După război, când traversa o perioadă grea – destrămarea companiei (1941), moartea soțului (1943) – a fost numită la conducerea Teatrului Municipal (1947), astăzi Teatrul „Bulandra”. Invitația de a înființa acest teatru, venită din partea regimului comunist, a însemnat pentru ea o renaștere, o revenire la viață. A fost una dintre marile figuri ale scenei românești, de neuitat în roluri de compoziție din dramaturgia universală și națională. A scris Actorul și arta dramatică, Amintiri și a tradus numeroase piese din limbile franceză, italiană, germană și engleză. A primit mai multe distincții: Bene Merenti, cl.I, Meritul Cultural, cl.I și cl.II, Vulturul alb (iugoslav), Ordinul Muncii, cl.I, Steaua Republicii, titlul de Artist al Poporului.

Ascultă Vocea Luciei Sturdza Bulandra Radio România Cultural

1902 – S-a născut Camil Baltazar

Leibu Goldstein; 25 august/7 septembrie 1902, Mera, Vrancea – 27 aprilie 1977, București

Poet. A studiat la București și a debutat la Zburătorul literar în 1921. Eugen Lovinescu a fost cel care l-a descoperit și susținut. Împreună cu Petru Comarnescu a scos în 1928 revista Tiparnița literară, pe care în scurt timp a condus-o singur, până în 1931. A fost, de asemenea, secretar de redacție sau redactor la mai multe periodice: Săptămâna muncii intelectuale și artistice, suplimentul Vremea literară al gazetei Vremea, România literară, Călăuza artelor, Albina, Reporter. A colaborat la Rampa, Flacăra, Revista română, Adevărul literar și artistic, Mișcarea literară, Capricorn, Familia, Revista Fundațiilor Regale, Tribuna, Luceafărul, Viața românească etc. În 1923 i-a apărut prima carte de versuri, Vecernii. În timpul Holocaustului a apărut pe lista Scriitorilor evrei ostateci. A fost membru al Societății Scriitorilor Români, calitate ce i-a fost retrasă în 1940 din motive rasiale. După 1944 a funcționat ca inspector general în Ministerul Artelor și, din 1952, responsabil al Serviciului de Presă și Propagandă din Ministerul Industriei Alimentare. În anii ’60 era redactor la Gazeta literară. Opere publicate: Reculegeri în nemurirea ta, Strigări trupești lângă glesne, Cina cea de taină, Întoarcerea poetului la uneltele sale, Poeme de zodie nouă, Nespus de dragă mi-i ființa omenească, Soare pe zăpezi, Glorie iubirii, Noblețea plaiului natal, Din romanul existenței mele literare etc.

1905 – S-a născut Ion Nestor

25 august 1905, Focșani – 29 noiembrie 1974, București

Arheolog și istoric al antichității, membru corespondent (din 1955) al Academiei Române. A absolvit Facultatea de Litere și Filozofie a Universității București, secția Filologie Clasică în 1926, cu licență în Filologie clasică, secundar Arheologie. S-a specializat în studiul preistoriei la Berlin și Marburg (1928–1932), participând la cercetări arheologice și cercetând în Muzeul de Arheologie materiale provenind de pe teritoriul românesc, din culturile Cucuteni, Sărata Monteoru, Cernavodă etc. A fost, alături de Sorin Pavel și Petre Pandrea, autor al Manifestului Crinului Alb, publicat în 1928 în revista Gândirea. Cei trei autori făceau un rechizitoriu aspru și furibund la adresa „bătrânilor” în numele tinerei generații românești, „cea mai frumoasă, cea mai mândră și cea mai nouă”, folosind vocabularul caracteristic futurismului italian și al primului manifest suprarealist al lui André Breton. A devenit Doctor în Istorie la Universitatea „Philip” din Marburg cu o sinteză despre preistoria României (1932), care, completată la sugestia comisiei de examinare, a fost publicată în 1933 în limba germană (Der Stand der Vorgerschichtsforschung in Rumänien) și distinsă de Academia Română cu Premiul „Vasile Pârvan”. Doctor Docent în Istorie, arheolog, cu o intensă activitate în cadrul Muzeului Național de Antichități și a Institutului de Arheologie din București a coordonat în decursul anilor de activitate cercetările de pe șantierele arheologice de la Glina, Sărata Monteoru, Zimnicea, Glăvăneștii Vechi, Corlăteni, Suceava, Dridu, Bratei, Păcuiul lui Soare. Din 1945 a desfășurat concomitent o prestigioasă carieră didactică ca profesor la Universitatea din București. Prin studiile sale a contribuit la fundamentarea procesului de formare a poporului român, întregind rezultatele săpăturilor arheologice cu interpretarea informațiilor transmise de istoricii bizantini. A fost membru al Institutului Arheologic German, al Societății de Arheologie din Iugoslavia, al Consiliului permanent al Uniunii Internaționale de Științe Pre și Protoistorice, al Uniunii Internaționale de Arheologie Slavă.

1907 – S-a născut Petru Severin

25 august 1907, Rășinari, Sibiu – 14 martie 1970, Craiova

Compozitor, dirijor, profesor. A urmat Conservatorul din București (1926–1929). A trăit și lucrat cea mai mare parte a vieții în Turnu Severin: dirijor al Societății corale Doina, profesor de Muzică la Liceul „Traian”, profesor la Școala Medie nr. 1 și la Școala elementară de muzică. A fost profesor și director (1966–1969) la Școala Populară de Artă din Craiova. A compus muzică vocal-simfonică: Balada „1907”, Cântec ciobănesc, Cântecul Iancului; suite pentru orchestră, muzică corală. A fost distins cu Ordinul Muncii cl.III (1957), titlul de Profesor emerit (1966), Ordinul Meritul Cultural cl.IV (1968).

1907 – A încetat din viață Bogdan Petriceicu Hasdeu (Tadeu Hîjdeu; 26 februarie 1838, Cristinești, Hotin, Ucraina – 25 august 1907, Câmpina)

Spirit enciclopedic al culturii române, scriitor, filolog, folclorist, prozator, dramaturg, istoric și publicist, întemeietor al lingvisticii, filologiei și lexicografiei românești; unul dintre fondatorii folcloristicii comparate române; membru titular și vicepreședinte al Academiei Române

1911 – S-a născut Ion Pena

25 august 1911, Belitori/Troianul, Teleorman – 29 iulie 1944, Alba Iulia

Publicist, poet, epigramist și prozator. A absolvit Școala de Comerț Superior din Turnu Măgurele. A debutat în 1932 în Revista–SO4H2 [Acid sulfuric] din Turnu Măgurele, cu poezia Alpinism, scrisă în 1928 dar și cu traducerea, împreună cu Ștefan Baljalarschi, a lucrării Poemele mele a lui Serghei Esenin. Considerat de contemporani cel mai bun epigramist teleormǎnean, a fost și un poet apreciat în perioada interbelicǎ, Ion Pena este mai mult un necunoscut astǎzi, pentru cǎ între 1945–1989, mort fiind, a fost ascuns de ciracii cenzurii în „Fondul special – interziși (S)„. Pânǎ în 2000 nu s-a știut mai nimic despre el. A fost perceptor, scriind printre picături, dar a lăsat peste 300 de epigrame și peste 250 de poezii. Iubitor de oameni, s-a implicat în activitatea de culturalizare a sătenilor: a înființat Căminul cultural Lumina la Sichevița, donându-i aparat de radio, foarte multe cărți bibliotecii din localitate, a înființat Biblioteca Modernǎ în Domnești (Muscel/Argeș). În 1939 i-a apǎrut volumul de epigrame Furcile caudine, înscris de George Călinescu în Istoria Literaturii Române de la origini până în prezent. Dialogurile sale epigramistice merg până la caricaturizarea celor mai înalte vârfuri ale societății literare sau politice: A.C. Cuza, Ion Pillat, Radu D. Rosetti, Păstorel Teodoreanu, Nicolae Iorga, Al. Macedonschi, Ion Minulescu, Al. Cazaban, Tudor Arghezi, Mircea Pavelescu, Ion Vinea, Iancu Brezeanu, Victor Eftimiu, G. Topârceanu, Cincinat Pavelescu și mulți alții. Anti-bolșevic convins, scria înainte de venirea trupelor sovietice în Revista Păcală al carei motto era: „Iar când la Patria Română/ Râvnește hidra bolșevică/ Nesățioasă și păgână,/ Ia și o armă, că nu strică!„. A colaborat cu poezii, epigrame si proză la: Slove de foc (Belitori), Drum (Roșiorii de Vede), SO4H2, Graiul tineretului și Oltul (Turnu Măgurele), Zarathustra (Buzău), Epigrama, Prepoem, Vremea și Universul literar (București). A murit în rǎzboi, fiind înmormântat în Cimitirul Eroilor din Alba Iulia.

1917 – S-a născut Ion Diaconescu

25 august 1917, Boțești, Dâmbovița – 11 octombrie 2011, București

Om politic și activist anticomunist. La 19 ani, a devenit membru al Partidului Național Țărănesc, a plecat la București, unde a studiat la Universitatea Politehnică, Facultatea de Electromecanică, absolvită în 1942. A lucrat în Ministerul Economiei Naționale pe un post de referent tehnic. Începând cu 1944, a fost ales în Biroul Central al organizației de tineret a PNȚ. Din cauza activității sale politice, în 1947 a fost concediat din postul său de la Ministerul Economiei. După înscenarea de la Tămădău, liderii partidului au fost arestați; Diaconescu, ca lider al grupării de tineret, a fost arestat în București de Siguranță, din ordinele guvernului comunist, în baza unui mandat preștampilat și completat ad-hoc. Condamnat la 15 ani de închisoare și confiscarea averii, a fost încarcerat la Aiud, Baia Sprie, Nistru și Râmnicu Sărat, iar după ispășirea pedepsei a fost deportat în Bărăgan. După 1989 a fost în conducerea Partidului Național Țărănesc Creștin Democrat, fiind ales deputat în Parlament în trei legislaturi consecutive (1990–2000) iar în legislatura 1996–2000, a îndeplinit funcția de președinte al Camerei Deputaților. Ca parlamentar, a acționat în sensul înțelegerii și înlăturării consecințelor regimului comunist.

1923 – S-a născut Dumitru Manoileanu

25 august 1923, București – 1992

Prozator, jucător și antrenor de rugby, cronicar sportiv. A urmat doi ani (1942–1944) Facultatea de Matematici din capitală, apoi studii juridice, începute la București (1944–1948), întrerupte, apoi reluate și terminate la Cluj (1961). A fost antrenor de rugby la cluburile Dinamo, Progresul, Grivița Roșie din București, Știința Cluj, precum și la echipa reprezentativă a României (1949–1964); economist la Institutul de Cercetări și Proiectări pentru Materiale de Construcții București. În 1944 a debutat cu „reportaje de culoare” în ziarul Fapta. A colaborat cu cronici și eseistică sportivă la Tânărul scriitor, Tribuna, Steaua, Viața studențească, la săptămânalul francez de rugby Midi olympique, precum și la Luceafărul, România azi, Orizonturi etc. După debutul editorial cu Elogiul efemerei performanțe (1975), a continuat cu volume de specialitate: Exerciții de gândire rugbystică, Rugby. Mica enciclopedie, Rugby modern; volume de povestiri și nuvele: Lăstunii. A redactat, pentru Enciclopedia Britanică a Rugbyului, capitolul privitor la rugbyul românesc.

1929 – Testarea primei cabine catapultabile de avion

Construită în premieră de inventatorii români Anastasie Dragomir și Tănase Dobrescu, invenția a fost testată pe 28 august 1929 în apropierea aeroportului Orly, Paris, organizând ulterior o a doua testare pe aeroportul Băneasa, în octombrie 1929. Cabina catapultabilă a fost montată într-un avion Farman pilotat de aviatorul Lucien Bossoutrot, care la acea vreme deținea recordul de durată a unui zbor fără escală. Prima punere în practică a invenției a fost un succes total, numele românului ajungând cunoscut în toată lumea aviației. Invenția consta dintr-o așa numită celulă parașutată – un scaun detașabil și ejectabil vertical (prevăzut cu două parașute) dintr-o aeronavă sau din orice tip de vehicul, conceput a fi folosit doar în cazuri de urgență, și care reprezenta o versiune timpurie, dar suficient de sofisticată, a actualelor scaune ejectabile.
A fost brevetată la Paris, în aprilie 1930.

1929 – S-a născut Pimen Zainea

Vasile Zainea; 25 august 1929, Herăști–Grebănu, Râmnicu-Sărat/Buzău – 20 mai 2020, București

Cleric, arhiepiscop ortodox al Sucevei și Rădăuților. A studiat la Seminarul monahal din Mănăstirea Neamț, la Institutul Teologic Universitar din București (1953–1957) și mai târziu, studii de specializare la Universitatea din Köln. A urmat și Institutul de Arte Plastice din București, obținând diplomă în Muzeografie. A fost tuns în monahism la Mănăstirea Neamț în 1951 sub numele Pimen, fiind hirotonit ierodiacon și apoi ieromonah. A fost profesor la școlile monahale din Mănăstirile Neamț și Secu, pedagog la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț, după absolvirea facultății, egumen, apoi stareț la Mănăstirea Putna, preot-duhovnic la Mănăstirea Văratec, preot la Schitul Durău, muzeograf la Mănăstirea Putna, protosinghel și arhimandrit (1975). În perioada 1975–1977 a colaborat cu Securitatea, utilizat ca informator de către Inspectoratul Județean Suceava sub numele conspirativ Sidorovici. În 1991, Pimen Suceveanul a fost ales arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, fiind instalat la Suceava la 3 martie 1991. În 1992, l-a invitat pe Regele Mihai la Putna, la celebrarea Paștilor. Pe baza aceste invitații oficiale, autoritățile române au acceptat această vizită care s-a bucurat de o primire entuziastă, pentru regele exilat de comuniști căruia, până la acea dată, nu i se permisese revenirea în țară.

1930 – S-a născut Csiky András

25 august 1930, Odorheiu Secuiesc

Actor de teatru și film maghiar din România. A urmat cursurile Institutului de Teatru „Szentgyörgyi István” din Cluj (1949–1953). A fost membru al secției maghiare a Teatrului de Stat din Baia Mare, care, în 1956, s-a mutat la Satu Mare unde a fost înființat Teatrul Maghiar de Stat (mai târziu Teatrul de Nord); a fost director al teatrului (1960–1969), director al secției maghiare. Din 1977 este societar pe viață al Teatrului Maghiar de Stat din Cluj. După 1990 a fost profesor la Catedra de Teatru a Universității „Babeș–Bolyai” și a pregătit actorii de limbă maghiară. A interpretat roluri memorabile în piese importante ale dramaturgiei universale: Hamlet, Romeo și Julieta, Troilus și Cressida, Furtuna și Cum vă place de Shakespeare, Livada de vișini, Pescărușul și Ivanov de Cehov, Pygmalion de G.B. Shaw, Azilul de noapte de Gorki, Povestea tragică a doctorului Faust de Marlowe etc. A jucat în importante filme românești și maghiare, precum Pădurea spânzuraților, Ménesgazda, Staféta, Tănase Scatiu, Luchian, Castelul din Carpați etc. S-a retras treptat din activitate după intrarea în noul mileniu și definitiv din anul 2008.

Castelul din Carpați (1981)

1933 – România a semnat Actul final al Conferinței țărilor exportatoare și importatoare de grâu

Conferința țărilor exportatoare și importatoare de grâu a avut loc la Londra, între 21–25 august. Acordul prevedea cote pentru fiecare țară la exportul de grâne. A fost creat Comitetul consultativ al grâului, a cărui existență a fost prelungită până în august 1938.

1935 – S-a născut Mihail Sabin

Mișu Sachter; 1935, Cernăuți, România/Ucraina – 10 septembrie 1975, Bacău

Poet, dramaturg și publicist. A urmat Facultatea de Filologie din București, secția de Germană. A fost profesor la Liceul de Băieți „George Bacovia” din Bacău, metodist la Casa Regională a Creației Populare, redactor la revista Ateneu, director adjunct al Teatrului Dramatic „Bacovia”. A debutat cu poezie, în 1961, într-o culegere literară editată de Casa Regională de Creație din Bacău iar debutul editorial a fost marcat odată cu volumul Întreținerea focului, în 1968. A publicat alte volume de versuri: Îngerul și măscăriciul, Arena cu paiațe, Pasărea medievală, Despre apusul soarelui și a fost autor al unor piese de teatru, netipărite, dintre care doar „drama în douî părți” Totul într-o noapte a fost reprezentată în timpul vieții sale, la teatrul băcăuan (1973). Postum, la același teatru i s-a jucat piesa 24 de ore din viața unui geniu. în manuscris au rămas piesele: Întoarcerea lui Ulisse, Baricada batrânilor fericiți, Final de mare montare. A semnat cronici teatrale în revista Ateneu, între anii 1964–1974.

1936 – S-a născut Cristian Munteanu

25 august 1936, Pesceana, Vâlcea – 31 ianuarie 2008, București

Regizor și scenarist de teatru, profesor, membru al Uniunii Scriitorilor din România și al Uniunii Teatrale din România. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică în anul 1959. A fost regizor la Teatrul Tineretului din Piatra Neamț, regizor artistic la Radiodifuziunea Română, redacția Teatru pe care a slujit-o cu talent, dăruire și profesionalism desăvârșit aproape 50 de ani. A scris și a montat scenarii radiofonice și de televiziune la posturile publice din România, Bulgaria, Polonia, Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Iugoslavia. A montat peste 400 de piese la Teatrul Radiofonic și peste 30 de spectacole pe scenele din București și din țară. În perioada 1990–1994 a fost profesor de artă dramatică la Universitatea Ecologică din București. A fost primul redactor-șef al redacției Teatru a Radiodifuziunii Române după revoluția din decembrie 1989 punând bazele unei activități artistice care continuă și astăzi. A fost distins cu Premiul pentru cea mai bună emisiune dedicată copiilor la Festivalul de producții radiofonice din Japonia (1964), Premiul Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru – secția română, pentru cea mai bună piesă radiofonică a anului 1994, Premiul Asociației Umoriștilor din România pentru management și valorificarea comediei românești la radio.

Victor Eftimiu – Prometeu Teatru radiofonic Regia: Cristian Munteanu (1984) Fragment

1936 – S-a născut Sebastian Papaiani

25 august 1936, Pitești – 27 septembrie 2016, București

Actor de teatru, film, televiziune. Tatăl său, Alecu Papaiani (Papayannis), era grec de origine. Alături de prietenii lui era fascinat de circul care venea in cartier și de filmele care rulau în acei ani, iar John Wayne și Johnny Weissmuller erau preferații lui. La 17 ani s-a angajat contabil la un oficiu farmaceutic, a jucat teatru într-o trupă de de amatori, îndrumat de fosta Miss România 1936, Crina Cojocaru, care l-a determinat să treaca peste toate obstacolele și să devină actor. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, promoția 1960 și în 1963 a debutat în comedia regizorului Geo Saizescu, Un surâs în plină vară, unde s-a făcut remarcat atât de critici cât și de public. A filmat an de an, atât în drame cât și în comedii și a rămas pentru totdeauna de neegalat în memoria cinefililor în rolurile Plutonier Căpșună din Brigada Diverse, Alecu din Astă seară dansăm în familie, Păcală, Pompei din Toamna bobocilor și mai ales Ieremia din Toate pânzele sus. A fost decorat în 2002 cu Ordinul național Serviciul Credincios în grad de Cavaler.

Un surâs în plină vară (1963)

1940 – S-a născut Mihai Pelin

25 august 1940, Cernăuți – 14 decembrie 2007, București

Istoric, scriitor și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor. A absolvit Facultatea de Filozofie din București, a fost jurnalist la Scînteia Tineretului, Tribuna României, Ramuri, Flacăra. A debutat editorial cu volumul Redactori și pianiști (1967). După 1990, a lucrat activ la Baricada, Expres Magazin, în ultimii doi ani fiind colaborator permanent al ziarelor Jurnalul Național și Cronica Română. În această perioadă și-a consacrat întreg efortul investigației și studiilor în arhivele comunismului românesc și a coordonat elaborarea primelor patru volume ale Cărții Albe a Securității. Alte cărți publicate: Miorița nu s-a născut lângă stele, Speranța, Epistolarul Infernului, Legendă și adevăr, Culisele spionajului românesc, Operațiunile Melița și Eterul. Istoria Europei Libere prin documente de Securitate, Iluziile lui Iuliu Maniu, Opisul emigrației politice, Un veac de spionaj, contraspionaj și poliție politică, Viețile pictorilor, sculptorilor și arhitecților români între legionari și staliniști, Săptămâna Patimilor (23–28 iunie 1940).

1945 – S-a născut Ion Petreuș

25 august 1945, Glod, Maramureș – 26 iunie 2002, Baia Mare

Cântăreț de muzică tradițională românească, unul dintre Frații Petreuș, renumiți pentru cântecele din zona Maramureșului, de pe Valea Izei.

Frații Petreuș – Cetera, inima mea

1946 – A încetat din viață Arnold Rosé (Arnold Rosenblum; 24 octombrie 1863, Iași – 25 August 1946, Londra)

Violonist austriac originar din România; Concertmaestru al Orchestrei Filarmonice din Viena timp de peste jumătate de secol; întemeietor al celebrului cvartet ce-i poartă numele

1949 – A fost fondat Teatrul pentru Copii și Tineri Merlin din Timișoara

Este singurul teatru de păpuși cu personalitate juridică din vestul țării.

1950 – Numele oficial al Brașovului a devenit Orașul Stalin

Rușii au denumit 14 orașe din toată Europa după numele dictatorului. Legenda spune că în România ar fi fost vizat inițial Sibiul, dar comuniștii au considerat că nu sună bine Salam de Stalin și astfel „onoarea” a revenit Brașovului. Ca să nu se creadă că rușii au impus acest lucru, s-a ticluit un document prin care muncitorii din Brașov cereau insistent numirea orașului, Stalin. Cererea a apărut în ziarul Drum nou (19 august), iar pe 22 august s-a dat decretul pentru schimbarea numelui. La 25 august, același Drum nou a publicat „salutul călduros” al Guvernului și al CC al PMR la schimbarea numelui din Brașov în Orașul Stalin. Pe Tâmpa era scris numele „Stalin” din brazi. În 24 decembrie 1960 Brașovul și-a recăpătat denumirea originală.

1952 – A încetat din viață Tiberiu Crudu (22 iunie 1882, Tudora, Botoșani – 25 august 1952, Botoșani)

Prozator și pedagog; animator al vieții culturale din Botoșaniul interbelic; membru al Uniunii Scriitorilor din România

1954 – Prima participare a României la Campionatele Europene de atletism

România a participat la Campionatele Europene de atletism de la Berna, care au avut loc între 25–29 august, pe Stadion Neufeld. Iolanda Balaș a ocupat locul secund la săritura în înălțime, cu 1,65 m.

1954 – S-a născut Șerban Nichifor

25 august 1954, București

Compozitor, violoncelist și profesor universitar. Este absolvent al Universității Naționale de Muzică București (1973–1977), șef de promoție pe țară, apoi al Facultății de Teologie a Universității din București (1990–1994) și Doctor în Muzicologie din 1994, cu teza Musica Caelestis – anamorfotica Sacrului în arta sunetelor. A făcut cursuri internaționale la Weimar, Breukelen, München, (Fenomenologia muzicii și dirijatul cu Sergiu Celibidache) și Darmstadt. A compus muzică simfonică, de cameră etc. Compozițiile sale au fost distinse cu Premiul Academiei Române (1982), Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1980, 1982, 1988), precum și la concursurile internaționale de la Amsterdam (First Prize Gaudeamus, 1977), Tours (1977), Evian (1978), Atena (ISCM Prize, 1979), Toledo (1980), Urbana-Illinois (1983), Trento (1984 si 1993), Roma (Premio „Valentino Bucchi”, 1985), Bydgoszcz (Prize “Musica Antiqua Europae Orientalis”, 1986), Hong Kong (ISCM Prize, 1988), Jihlava (1994), Karlsruhe (1996), Köln (1997), Newtown-Wales (1998), Birmingham-Alabama (1998), Luxembourg (1999), Bourges (2003, 2004), Bruxelles (Mențiunea de Onoare a Uniunii Compozitorilor Belgieni, 2005), Zagreb (Premiul I MBZ-WMD-ISCM 2010). A fost distins cu Ordinul național Pentru Merit în grad de Comandor (2000) și titlul de Ofițer al Ordinului Coroanei (2008), decernat de regele Albert al II-lea al Belgiei.

Șerban Nichifor – Cries from Earth to Heaven (Muzică dedicată martirilor holocaustului) • Orchestra Simfonică Radio, Dirijor: Noam Zur, Solo Orgă: Simona Săndulescu, Solo Vioară: Virgul Zvorișteanu, Solo Trompetă: Ion Lăzar

1956 – Relații diplomatice România – Grecia

Întrerupte în contextul celui de-al doilea război mondial, au fost restabilite la rang de ambasadă.

1960 – Au început Jocurile Olimpice de vară de la Roma

A XVII-a ediție a Jocurilor Olimpice s-a desfășurat la Roma în perioada 25 august–11 septembrie 1960. Au participat 83 de țări și 5.348 de sportivi, în 150 de probe sportive din 17 sporturi.

România a participat cu 109 sportivi, câștigând 10 medalii (3 de aur, 1 de argint și 6 de bronz), ocupând locul 11 în clasamentul pe medalii. Iolanda Balaș a câștigat medalia olimpică de aur.

1966 – Relații diplomatice România – Olanda

Relațiile dintre cele două țări își au originea în 1841, autoritățile de la Haga înființând în România prima reprezentanță diplomatică: viceconsulatul comercial de la Galați. La 1900, legației României la Haga îi erau subordonate Consulatul General din Rotterdam și consulatele de la Amsterdam, Dordrecht și Haga-Scheveningen. La 25 august 1966, relațiile dintre cele două țări au fost ridicate la nivel de Ambasadă.

1969 – S-a născut Ioan Isaiu

25 august 1969, Hunedoara

Actor. A absolvit Facultatea de Teatru și Televiziune din cadrul Universității Babeș-Bolyai din Cluj. A jucat la Teatrul Național din Cluj până în 2000. În filme: Meșterul Manole, Secretul Mariei, Vocea inimii, Feedback, Rating, Îngerașii, Aniela, Iubire și Onoare, Îngeri pierduți.

Linii de dialog: Elena Ivanca – Ioan Isaiu

1975 – A încetat din viață Romulus Dianu (Romulus Dima; 22 martie 1905, București – 25 august 1975, București)

Prozator, publicist, traducător și critic muzical; diplomat

1977 – A încetat din viață Kós Károly (16 decembrie 1883, Timișoara – 25 august 1977, Cluj)

Arhitect, scriitor, grafician, etnograf și politician maghiar; exponent al transilvanismului din Austro-Ungaria și România

1977 – A încetat din viață Dorin Sireteanu (15 septembrie 1901 – 25 august 1977)

Actor de teatru și film; primul „Iancu Jianu”, din cinematografia românească (1928)

1980 – A încetat din viață Dumitru D. Roșca (29 ianuarie 1895, Săliște, Sibiu – 25 august 1980, Cluj)

Filosof, profesor universitar; membru titular al Academiei Române

2020 – A încetat din viață Emilian Popescu (20 februarie 1928, Orlești, Vâlcea – 25 august 2020, București)

Teolog și profesor universitar; cercetător de excepție în domeniul istoriei, arheologiei și epigrafiei antice și creștine, precum și al spiritualității bizantine; membru de onoare al Academiei Române din 2006

2021 – A încetat din viață Ileana Gyulai-Drîmbă-Jenei (12 iunie 1946, Cluj – 25 august 2021, Oradea)

Scrimeră, dublu laureată cu bronz olimpic la Mexico 1968 și München 1972

 

#istoriaRomaniei #Romaniafrumoasa #romanianvisualart #romanifrumosi #todaysmemory #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită