~ Personalitatea zilei – Today’s Personality ~

Fernandel

Fernand Joseph Désiré Contandin; 8 mai 1903, Marsilia, Provence-Alpes-Côte d’Azur, Franța – 26 februarie 1971, Paris

Fernandel a fost un actor francez de mare succes, atât pe scena teatrelor, cât și în filmele de cinema, „comedianul cu zâmbet cabalin.

Părinții aparțineau lumii spectacolului, jucând în vodevilurile la modă, astfel că Fernand a avut din copilărie contact cu scena. A debutat la vârsta de 12 ani într-un rol mic în drama istorică Marceau ou Les enfants de la révolution (Marceau sau Copiii revoluției) de Anicet Bourgeois la teatrul Chave. Tatăl lui fiind mobilizat în 1915, Fernand a fost silit să lucreze pentru întreținerea familiei, mai întâi într-o bancă, apoi într-o fabrică de săpun. În timpul liber, apărea în diverse ipostaze (cântăreț, cabaretist) în cafenele sau pe scenele teatrelor Eldorado, Châtelet și Palais de Cristal din Marsilia.

În 1925, s-a căsătorit cu Henriette, sora prietenului său inseparabil, Jean Manse. Cei doi au avut trei copii, Josette în 1926, Janine în 1930 și Franck în 1935. Încă de când era logodit, viitoarea lui soacră, doamna Manse, exclama când venea s-o vadă pe Henriette: „Voilà le Fernand d’elle!” („Iată-l pe Fernandul ei!”, în pronunția franceză, Fernandel), și așa a adoptat acest pseudonim cu care se va identifica până la sfârșitul vieții.

După terminarea serviciului militar în 1926, a fost remarcat de Jean Faraud, director francez la Paramount, care l-a angajat animator în pauzele filmelor de cinematograf. În 1930 s-a mutat la Paris, fiind angajat în revista Nu sub regia lui Henri Varna, unde a înregistrat un adevărat triumf, decisiv pentru viitoarea lui carieră.

A primit primul său rol într-un film, Le Blanc et le Noir (Alb și Negru, 1931), din partea regizorului Marc Allégret. Rolul i-a dat șansa de a-i cunoaște pe Sacha Guitry, autorul piesei după care s-a făcut scenariul filmului și Raimu, actorul principal, care vor deveni prietenii săi.

Fric Frac (1939) Fragment • Michel Simon, Arletty, Fernandel

În același an, Jean Renoir l-a distribuit într-un rol mai important în filmul On purge bébé, după o piesă de Georges Feydeau, și rolul principal în filmul Le Rosier de Madame Husson (Tânărul virtuos al doamnei Husson), un adolescent naiv care-și pierde virginitatea într-un local rău famat, rol care îl va caracteriza pe viitor: acela al unui tânăr aparent nătărău.

A urmat o serie de filme, printre care cele sub regia lui Marcel Pagnol: Angèle (1934), Regain (Reluarea, 1937), Le Schpountz (1937), La Fille de Puisatier (Fiica fântânarului, 1940) și, mai târziu, Topaze (1950), care îi aduc consacrarea definitivă. „Datorită lui Pagnol [spunea Fernandel] am putut dovedi că sunt un adevărat comedian”.

Topaze (1950) Fragment

Pe lângă actorie, Fernandel a regizat sau coprodus și mai multe filme proprii. În 1938, publicul francez l-a ales „cel mai popular actor”, înaintea actorilor Danielle Darrieux și Jean Gabin.

Le Mouton a Cinq Pattes / Oaia cu cinci picioare (1954) • Cu: Louis de Funès și Fernandel.

Succesele cinematografice nu l-au împiedicat să continue cariera de cântăreț, apărând în numeroase comedii muzicale, multe dintre ele transformate ulterior în filme. Unele din melodiile interpretate devin adevărate hituri – Ignace, Simplet, sau, mai ales, Félicie aussi.

Félicie aussi

După 1940, în perioada ocupației germane, filmele în care a jucat n-ai depășit nivelul mediu. Totul s-a schimbat din 1950 când, sub regia lui Julien Duvivier, a început seria filmelor în care întruchipa figura preotului paroh Don Camillo, în luptă cu primarul comunist Peppone (rol interpretat de Gino Cervi) pentru supremația spirituală în mica localitate italiană Brescello, după povestirile scriitorului Giovanni Guareschi: Le Petit monde de Don Camillo (Mica lume a lui Don Camillo, 1951), Le Retour de Don Camillo (Întoarcerea lui Don Camillo, 1953), La Grande bagarre de Don Camillo (Marea încăierare a lui Don Camillo, 1955 – regia Carmine Gallone), Don Camillo Monseigneur (Don Camillo monsenior, 1961 – regia Carmine Gallone), Don Camillo en Russie (Don Camillo în Rusia, 1965 – regia Luigi Comencini).

Le Petit monde de Don Camillo / Mica lume a lui Don Camillo (1951)

Filmul Don Camillo et les Contestataires, început în 1970 sub direcția artistică a lui Christian-Jaque, nu a fost terminat din cauza îmbolnăvirii lui Fernandel. O tumoare dezvoltată la piept s-a dovedit malignă.

Actorul care a încântat milioane de spectatori în peste 125 de filme s-a stins din viață la 68 de ani, în apartamentul său din Paris. Este înmormântat în cimitirul Passy din inima Parisului, care i-a adus gloria și care a vrut să-l păstreze pentru totdeauna.

Mai mult: Fernandel [Wikipedia]

Francis the First / Francisc I (1937) • Regia Christian-Jaque. Cu: Fernandel, Mona Goya

***** [In English] *****

Fernandel

8 May 1903, Marseille, Provence-Alpes-Côte d’Azur, France – 26 February 1971, Paris

Fernand Joseph Désiré Contandin was a French actor and singer.

He was a comedy star who first gained popularity in French vaudeville, operettas, and music-hall revues. In 1930, Fernandel appeared in his first motion picture and for more than forty years he would be France’s top comic actor. He was perhaps best-loved for his portrayal of the irascible Italian village priest at war with the town’s Communist mayor in the Don Camillo series of motion pictures.

Le retour de Don Camillo / The Return of Don Camillo (1953)

His horse-like teeth became part of his trademark. He also appeared in Italian and American films. In addition to acting, Fernandel also directed or co-produced several of his own films.

More on: Fernandel [Wikipedia]

Cresus (1960)

#Fernandel #personalitateazilei #todayspersonality