Cetatea Suceava

~ Amintirea zilei* ~

 

Prima menționare a Cetății Suceava drept capitală a statului feudal Moldova

10 februarie 1388

 

Cetatea Sucevei, construită la sfârșitul secolului al XIV-lea în apropierea orașului medieval Suceava, a fost principala reședință a domnilor Moldovei timp de aproape 200 de ani, astăzi un monument istoric de nivel național. A intrat în istorie drept cetatea care n-a fost niciodată cucerită. Este localizată pe un pinten terminal al unui platou, la o înălțime de 70 de metri față de lunca Sucevei, de unde se poate vedea întreaga vale a Sucevei.

 

Cetatea de Scaun a Sucevei făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații cuprindea curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică – în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau cu șanțuri adânci.

Cetatea Sucevei („u gorodea Soceavea”) este menționată pentru prima dată în 1388, în vremea în care domn al Moldovei era Petru al II-lea Mușat. Regele Poloniei, Wladislaw al II-lea Jagelo, îi solicitase domnitorului Moldovei împrumutul unei importante sume de bani, aproximativ 4.000 de ruble de argint frâncesc, oferind drept garanție de restituire a banilor provincia Pocuția, o zonă de 8.000 de km pătrați și orașul Halici, care puteau fi ocupate în caz de nerespectare a termenului de restituire al banilor. Printr-o scrisoare trimisă, chiar din această cetate, Petru Mușat i-a împrumutat doar 3.000 de ruble de argint, iar împrumutul nu a fost returnat niciodată în întregime. Documentul s-a încheiat cu textul: „[…] Și s-a scris cartea în Cetatea Sucevei, luni, în întâia săptămână a Postului sub pecetea noastră, în anul nașterii Domnului 1388”. Cetatea este menționată și în alte documente moldovenești din 1393 și 1395.

 

Cetatea de Scaun a Sucevei a fost principala reședință a domnitorilor Moldovei din timpul lui Petru al II-lea Mușat care, în anul 1388, a mutat capitala Principatului Moldovei din orașul Siret în orașul Suceava. El a construit în Suceava un castel fortificat pentru reședință voievodală. Castelul avea forma unui patrulater, laturile de est și de vest având 40 de metri, iar cele de sud și de nord, 36 de metri. În exterior, la fiecare colț al cetății, dar și pe mijlocul fiecărei laturi, erau dispuse turnuri de apărare (bastioane) cu latura de 4 metri. Pe latura de est, la aproximativ 4 metri de ziduri, a fost săpat un șanț de apărare cu o adâncime variabilă, în jur de 10 metri. De-a lungul zidurilor erau săpate pivnițe boltite ample, deasupra cărora se înșirau mai multe încăperi: camera domnitorului, a doamnei, baia domnească, depozitul de alimente, un paraclis și o închisoare.

Domnitorul Alexandru cel Bun a dezvoltat sistemul de apărare a cetății, construind în partea de sud un zid paralel cu zidul cetății, cu scopul de a proteja intrarea în cetate de pericolul atacării cu mijloace de artilerie.

Voievodul Ștefan cel Mare a înțeles cel mai bine necesitățile construirii de clădiri fortificate pentru a apăra Principatul Moldovei de atacurile turcilor, tătarilor, ungurilor sau polonilor. El a construit primele mănăstiri fortificate din Moldova și a întărit cetățile existente. Considerând că Cetatea Sucevei nu este suficient întărită pentru a rezista atacurilor inamicilor Moldovei, el a construit un zid de incintă care a înconjurat fortul mușatin, asemenea unui inel.

La 20–25 de metri de zidul fortului mușatin, a ridicat un zid de incintă cu o lățime de 1,5 metri și înălțime de 15 metri, întărit cu trei turnuri pătrate, care înconjurau laturile de vest, sud și est ale primei fortificații, prevăzut cu creneluri plasate în partea inferioară. Latura de nord se afla pe un pinten de deal, iar zidurile de pe această latură erau deja pe marginea dealului.

În vara anului 1476, Cetatea Sucevei a fost asediată de oștile turcești, conduse de sultanul Mahomed al II-lea, fiind avariată. Cronicarul polonez Jan Dlugosz a relatat că oștenii aflați în cetate, conduși de hatmanul Șendrea, s-au apărat eroic, iar oștile otomane au fost nevoite să se retragă, dar asediul a demonstrat vulnerabilitatea zidurilor și turnurilor în fața tirurilor de artilerie cu ghiulele de fier.

Pentru a întări și mai mult cetatea, Ștefan cel Mare a dispus adăugarea la primul zid de incintă a unui al doilea zid, cu grosimea de 2–3,5 metri, care s-a unit pe latura de nord cu zidul fortificației lui Petru Mușat, prevăzut cu șapte bastioane semicirculare. În septembrie 1477 a fost pusă o pisanie cu stema Moldovei pentru a aminti de lucrările de refacere întreprinse după asediul din 1476. Fragmente din pisanie au fost găsite cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1971.

 

Intrarea în cetate a fost mutată pe latura de nord-est, unde a fost construit peste șanțul săpat cu aproape un secol în urmă un pod cu o parte fixă și una mobilă, suspendat pe doi piloni. Odată trecut podul, vizitatorii nepoftiți dădeau de o capcană unde puteau să-și piardă viața. După capcană, au fost construite două camere de gardă de o parte și de alta a intrării. În interiorul cetății, tot în perioada lui Ștefan cel Mare, au fost dezvoltate și construcțiile cu parter și etaj datând din epoca anterioară. Pe latura de est a fortului care avea trei etaje se aflau încăperile destinate voievodului și familiei sale, atunci când locuiau în cetate. Pe latura de est, în dreptul bastionului, a fost construită o încăpere destinată a fi pulberărie (depozit de praf de pușcă).

Cetatea a fost asediată din nou în anul 1485 de armatele otomane, apoi în perioada 26 septembrie–19 octombrie 1497 de oștile poloneze conduse de regele Ioan Albert. Nici unul dintre atacuri nu a reușit să ducă la predarea cetății. În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Cetatea Sucevei era apărată de o garnizoană puternică, condusă de pârcălabi (dregători domnești). La începutul domniei lui Ștefan, sunt menționați pârcălabii Iliaș și Ponici. Începând din a doua jumătate a secolului al XV-lea, pârcălabii au purtat denumirea de Portari ai Sucevei. În timpul asediului din 1476, portar al Sucevei era Șendrea, cumnatul lui Ștefan cel Mare, urmat în funcție de Luca Arbore.

Urmașii lui Ștefan cel Mare, Bogdan al III-lea și Ștefăniță Vodă au efectuat unele lucrări de mică amploare de refacere a cetății, la zidul de incintă și în interiorul fortului.

În anul 1538, oastea otomană (cu circa 150.000–200.000 soldați) condusă de însuși sultanul Soliman Magnificul a năvălit în Moldova cu gândul să o ocupe. În același timp, tătarii din Crimeea au atacat hotarul de est, în timp ce oștile Țării Românești și Ungariei au atacat dinspre vest. În drumul spre Suceava, otomanii au beneficiat de sprijinul unor boieri moldoveni, nemulțumiți de politica autoritară a domnitorului Petru Rareș. Întruniți la Curtea domnească din Bădeuți, boierii trădători, în frunte cu hatmanul Mihu și cu logofătul Gavril Trotușan au decis să predea Cetatea Sucevei sultanului. Cetatea de Scaun a Sucevei păstra și tezaurul Moldovei, jefuit de Soliman I Magnificul în 1538.

La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu a mutat în 1566 capitala Moldovei de la Suceava la Iași, localitate lipsită de fortificații. A fost obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, el a incendiat toate cetățile. „[…] făcând pre cuvântul împăratului, au umplut cetățile cu lemne și le-au aprins de au ars și s-au risipit”. [Grigore Ureche].

Mai mult: Cetatea de Scaun a Sucevei [Wikipedia]

Fotografii: Prof. Vasile Bouaru

 

Cetatea de Scaun a Sucevei

 

***** [In English] *****

The first mention of city-fortress Suceava, as the capital of the feudal state of Moldova

10 February 1388

 

 

 

 

Suceava is the Suceava County seat in Bukovina region, in north-eastern Romania. The city was the capital of the Principality of Moldavia from 1388 to 1565 and main residence of the Moldavian princes. During the rule of Alexandru Lăpușneanu, the seat was moved to Iași in 1565 and Suceava failed to become the capital again.

 

Together with the rest of Bukovina, Suceava was under the rule of the Habsburg Monarchy (later Austria-Hungary) from 1775 to 1918. At the end of World War I, it became part of Greater Romania.

More on: Suceava [Wikipedia]

*****

The Fortress Suceava – Romania

 

#CetateaSuceava #amintireazilei #istoriaRomaniei #todaysmemory

----------

*Ediție revizuită și adăugită