~ Personalitatea zilei ~

 

Elena a României

Principesă a Elenilor, Principesă de Danemarca, Principesă a României; 3/15 mai 1896, Atena, Regatul Greciei – 28 noiembrie 1982, Lausanne, Elveția

 

Regina-Mamă Elena a României, născută Principesa Elena de Grecia și Danemarca a fost fiica cea mare a Regelui Constantin I al Greciei și a Reginei Sofia de Prusia. Pe linie paternă, Elena descindea din țarina Ecaterina cea Mare, iar pe linie maternă, din Victoria a Marii Britanii. Era sora Regelui George al II-lea, Regelui Alexandru și Regelui Pavlos ai Greciei. Se înrudea cu împăratul Germaniei, cu regii Danemarcei, Norvegiei și Suediei.

S-a căsătorit la Atena, la 10 martie 1921, cu Principele Moștenitor Carol al României (viitorul rege Carol al II-lea), devenind şi Principesă a României și a fost mama Regelui Mihai I al României.

A ajuns în țara ei de adopție în octombrie 1920. Tânăra principesă venită din Grecia, posesoarea unei identități care aduna în ea toată regalitatea europeană de secole, avea să joace un rol luminos în întunecata istorie a secolului XX în România. Regina Elena a avut o mare credință, despre care spunea că îi aduce putere, și o calitate importantă, înțelepciunea. A însemnat mult pentru țară fiindcă afecțiunea pentru România, educația și orizontul său spiritual au jucat un rol hotărâtor în formarea fiului ei, Mihai, ca om și ca rege, într-o perioadă extrem de grea.

A trecut prin evenimente complicate și contrastante: căsătoria ratată cu Principele Carol, fericirea de a deveni mama micului Mihai, umilința de a asista la aventurile tânărului ei soț, durerea de a fi martora îngrijorării și mâhnirii Regelui Ferdinand și a Reginei Maria.

În decembrie 1925, Principele Carol a plecat la Paris împreună cu Magda Lupescu și a renunțat la Tron. A fost decăzut din drepturile de moștenitor, iar micul Mihai a fost desemnat viitor Rege al României, până la majoratul său țara urmând a fi condusă de o Regență formată din trei persoane.

 

A urmat, la 18 iulie 1927, moartea Regelui Ferdinand și venirea pe Tron a fiului ei, în vârstă de cinci ani. Regina Elena a fost alături de fiul său în toate împrejurările, ocrotindu-i copilăria și încercând să șteargă neajunsurile provocate de lipsa tatălui. A avut un rol hotărâtor în formarea fiului ei, Mihai ca om și ca rege, fiind, pentru întreaga ei familie, un îndrumător plin de tact, ajutându-și fiul, Regele Mihai, să-și păstreze dreapta judecată în momente dificile. apoi a stat alături de Regina Maria, cu diplomație și modestie, câștigând admirația și afecțiunea ei.

A divorțat de Principele Carol la 21 iunie 1928. Revenirea pe Tron a Regelui Carol al II-lea, în 1930, a însemnat începutul unui lung șir de umilințe, șicane și nedreptăți. În anul 1932 a plecat în exil la Florența, unde a cumpărat o casă pe care a numit-o Vila Sparta și pe care a decorat-o cu un gust desăvârșit. Exilul din 1932 al Elenei nu era primul și timpul a dovedit că nu avea să fie nici ultimul. Toată lumea venea cu bucurie la Vila Sparta: mama, frații, surorile ei, dar mai ales fiul, aflat acum departe de mamă, sub controlul direct al tatălui. Tânărul Mihai era atât de fericit să stea cele câteva săptămâni pe an permise de tată la Vila Sparta!

În septembrie 1940, Carol al II-lea a fost obligat de generalul Antonescu să abdice, iar Mihai a devenit rege pentru a doua oară. La inițiativa generalului Antonescu, a revenit în România, în septembrie 1940, când țara și fiul său aveau nevoie de ea mai mult ca niciodată. Elena a primit titlul de Regină-Mamă și a avut parte de o întoarcere triumfală.

A stat în România, alături de Regele Mihai, din 21 septembrie 1940 până la 4 ianuarie 1948. Regina-Mamă a fost un suport moral de neînlocuit pentru suveranul în vârstă de nouăsprezece ani, sfătuindu-l, încurajându-l și, în special, înțelegându-l în fiecare clipă. A fost principalul consilier al regelui, în condițiile în care mareșalul încerca să izoleze cât mai mult cu putință familia regală.

A fost, pentru întreaga ei familie, un îndrumător plin de tact, având rara calitate de a ști să învețe din propriile greșeli pentru a se forma ca om. Deși nu a fost ocolită de suferință, ea nu s-a lăsat niciodată copleșită de amărăciune, o calitate pe care fiul său a moștenit-o. Simțul umorului a fost o altă importantă trăsătură de caracter a Reginei Elena, una dintre armele secrete ale ei și ale fiului său, Mihai.

A fost colonel onorific, conducând Regimentul 9 Roșiori, încă de pe vremea când era Principesă a României, în anii ’20. În timpul celui de-al doilea război mondial, unitatea militară s-a numit Regimentul 9 Roșiori „Regina Elena“.

Pe timpul războiului, Regina-mamă Elena a transformat o aripă a palatului regal în spital pentru soldații râniți pe front. Când s-a confruntat cu nazismul, în încercarea de a-i ajuta pe evrei, a arătat o excepțională tărie de caracter, urmărind ceea ce știa că este drept și bun, reușind să aibă mereu o prezență demnă. Implicarea sa în salvarea atâtor vieți ale unor oameni de credință iudaică, în timpul dictaturii lui Ion Antonescu, a fost recunoscută formal prin acordarea post-mortem, de către Memorialul Yad Vashem, a titlului Drept între popoare.

Regina-Mamă Elena a României

Din 1945 și până la plecarea din țară, Regina-Mamă și fiul ei au fost singuri în fața tăvălugului sovietic. Cu curaj și credință, uneori cu simțul umorului, ei au făcut față acestor ani fără să dea semne de slăbiciune.

A început, în 1948, ultimul și cel mai lung exil din viața ei. A plecat din nou la Vila Sparta și i-a ajutat pe Regele Mihai, pe Principesa Ana și pe tânăra lor familie. Pentru Ana și pentru fiicele ei Margareta, Elena, Irina, Sofia și Maria, Regina-Mamă și casa ei de la Florența au fost un capitol de neșters din viața lor.

Regina-Mamă Elena rămâne un simbol al României și un exemplu european, o figură luminoasă a secolului XX, nu prin noblețea originii sale, ci prin valorile și principiile în care suverana-mamă a crezut întreaga viață. Reprezintă un caz unic – a fost nepoată a patru regi, fiică a doi regi, soră a trei regi, soție de rege și mamă de rege. Palatul Elisabeta și Castelul Săvârșin, ca și Castelul Foișor, au fost puternic marcate de Regina Elena, atât din punct de vedere istoric, cât și din punct de vedere estetic. Dintre ele, Castelul Săvârșin rămâne creația exclusivă a reginei.

Mai mult: Elena, Regină-Mamă a României [Wikipedia]

Surse fotografii: Fotografie documentară „Regina-Mamă Elena a României. Exemplu de credință, devotament și demnitate” [Biblioteca Județeană „Christian Tell” Gorj]; 45 de fotografii inedite – Culisele plecării din țară a Reginei Mama, Elena, povestite de Regele Mihai [Urban.ro]

 

Regina-mamă Elena, „regina celor 4 exiluri” (Ora Regelui, TVR1)

 

***** [In English] *****

Elena of Romania

Helen of Greece and Denmark; 2 May 1896 – 28 November 1982

 

Elena of Romania was the Queen-Mother of Romania during the reign of her son King Michael I (1940–1947).

Daughter of King Constantine I of Greece and his wife, Princess Sophia of Prussia, Helen spent her childhood in Greece, the United Kingdom and Germany. The outbreak of World War I and the overthrow of her father by the Allies in 1917 permanently marked her, also separated her from her favorite brother, the young Alexander I of Greece. Exiled in Switzerland along with most members of the royal family, Helen then spent several months caring for her father, plagued by disease and depression. In 1920, the princess met Carol, Crown Prince of Romania, who quickly asked her hand in marriage. Despite the bad reputation of the prince, Helen accepted and moved to Romania, where she soon gave birth to their only son, Prince Mihai, in 1921.

In 1925, Crown Prince Carol abandoned his wife and renounced the throne in order to live openly with his mistress, Magda Lupescu. Distraught, Helen tried to persuade her husband to return to her but eventually she accepted the divorce in 1928. In the meanwhile, Helen was proclaimed „Queen Mother of Romania” in 1927, as her son Mihai ascended to the throne under the regency of his uncle Prince Nicolae.

However, the political situation in Romania was complicated and Carol took advantage of the increased instability to return to Bucharest in 1930 and be acclaimed as king. Soon, the new ruler forced his ex-wife into exile and only authorized her to see their son for two months per year.

In these circumstances, Helen moved to Villa Sparta at Fiesole, Tuscany. Always close to her family, she hosted her sisters Irene and Katherine and brother Paul, who stayed with her intermittently until the restoration of the Greek monarchy in 1935.

The outbreak of World War II, the deposition of Carol II and the subsequent dismemberment of Greater Romania in 1940, however, brought Helen back to be with her son in Bucharest. Subject to the dictatorship of General Antonescu and vigilance of Nazi Germany, the king and his mother were cautious in their dealings with the fascist regime. Her humanitarian efforts to save Romanian Jews during World War II led to her being awarded by the State of Israel with the honorific of Righteous Among the Nations in 1993.

Finally, King Mihai organized a coup against Antonescu on 23 August 1944 and Romania turned against the Axis powers; however, the country was, in the end, occupied by the Red Army.

For Helen and her son, the post-war period was marked by the interference of the Soviet Union in Romanian political life. In March 1945, the king was forced to accept a communist government headed by Petru Groza while the following year, the rigged general elections confirmed the hegemony of the PCR in the country. Finally, Mihai I was forced to abdicate on 30 December 1947, and the royal family took the path of exile. She then returned to the Villa Sparta, where she divided her time among her family, gardening and the study of Italian art. Increasingly concerned about her finances, Helen finally left Italy for Switzerland in 1979 and died three years later with her son at her side.

More on: Helen of Greece and Denmark [Wikipedia]

 

Princess Helen of Greece and Denmark, Queen Mother of Roumania

 

#ElenaaRomaniei #ReginaMama #istoriaromanilor #personalitateazilei #romanifrumosi #todayspersonality