Gene Ammons (1925-1974) - cover
Personalitatea zilei

Gene Ammons

(14 aprilie 1925 – 23 iulie 1974)

~ Personalitatea zilei – Today’s Personality ~

 

Gene Ammons (1)Gene Ammons

Eugene „Jug” Ammons; 14 aprilie 1925, Chicago, Illinois, SUA – 23 iulie 1974, Chicago

 

Gene Ammons, cunoscut și ca ”The Boss”, a fost un saxofonist tenor de jazz american, amintit pentru muzica sa accesibilă, de soul și R&B.

Fiul remarcabilului pianist de boogie-woogie Albert Ammons, Gene Ammons a crescut în Chicago și a devenit pentru prima dată cunoscut la nivel național ca membru al trupei inovatoare de bebop a lui Billy Eckstine în perioada 1944–47. A cântat și în trupa mare a lui Woody Herman (1949). El și saxofonistul versatil Sonny Stitt au format apoi o trupă în turneu (1950–52) care prezenta „bătăliile” lor improvizate.

Love Me or Leave Me (1945)

Ammons și Von Freeman au fost fondatorii școlii de saxofon tenor din Chicago. Tor el, împreună cu Dexter Gordon și Sonny Stitt, au contribuit la integrarea dezvoltării lor cu „vernacularul” emergent al mișcării bebop, iar cromatismul și varietatea ritmică a lui Charlie Parker sunt evidente în interpretarea sa.

Înregistrarea lui Ammons din 1950 „My Foolish Heart” a fost un hit al rhythm-and-blues-ului.

My Foolish Heart (1950)

În cea mai mare parte a carierei sale, a cântat jazz liric simplu, la început într-un stil puternic influențat de Lester Young. Pe măsură ce a dezvoltat un ton bogat, a folosit pauze și contraste dinamice pentru a crea fraze vii în blues (Blue Hymn) și melodii standard (Exactly Like You, Angel Eyes). A fost printre primii saxofoniști de jazz care au lucrat în mod regulat în popularul saxofon tenor și idiomul „suflet” de orgă – variațiile sale melodice și instinctele dramatice au împrumutat caracter și integritate muzicală materialului, altfel sentimental.

Stella By Starlight 1957

A înregistrat o serie de albume de stele cu trompetistul Art Farmer și saxofonistul John Coltrane în anii 1950, iar mai târziu a cântat frecvent cu alți saxofoniști bebop, printre care Stitt, James Moody și Dexter Gordon.

Ammons și-a petrecut restul carierei conducând propriile grupuri. În culmea popularității sale, Ammons a ispășit o pedeapsă cu închisoarea (1962-1969) pentru o încălcare a traficului de narcotice.

Mișcarea soul jazz de la mijlocul anilor 1960, folosind adesea combinația de saxofon tenor și orga electrică Hammond B3, îl consideră fondator. Cu un ton mai gros și mai cald decât Stitt sau Gordon, Ammons putea exploata după bunul plac o gamă largă de texturi ale instrumentului, vocalizându-l în moduri așteptate cu nerăbdare de artiștii de mai târziu precum Stanley Turrentine, Houston Person și chiar Archie Shepp.

Mai mult: Gene Ammons  [Britannica]

 

Sack Full of Dreams (1971)

 

***** [In English] *****

Gene Ammons (2)Gene Ammons

April 14, 1925, Chicago, Illinois – July 23, 1974, Chicago

 

Eugene „Jug” Ammons also known as The Boss, was an American jazz tenor saxophonist, and the son of boogie-woogie pianist Albert Ammons.

Gene Ammons is remembered for his accessible music, steeped in soul and R&B. Ammons and Von Freeman were the founders of the Chicago School of Tenor Saxophone. Ammons, together with Dexter Gordon and Sonny Stitt, helped integrate their developments with the emerging „vernacular” of the bebop movement, and the chromaticism and rhythmic variety of Charlie Parker is evident in his playing.

Gene Ammons – The Happy Blues 1956 (Full Album)

While adept at the technical aspects of bebop, in particular its love of harmonic substitutions, Ammons stayed in touch with the commercial blues and R&B of his day. For example, in 1950 the saxophonist’s recording of My Foolish Heart made Billboard Magazine’s black pop charts. The soul jazz movement of the mid-1960s, often using the combination of tenor saxophone and Hammond B3 electric organ, counts him as a founder.

Angel Eyes [Prestige] (1965)

With a thicker, warmer tone than Stitt or Gordon, Ammons could at will exploit a vast range of textures on the instrument, vocalizing it in ways that look forward to later artists like Stanley Turrentine, Houston Person, and even Archie Shepp. Ammons showed little interest, however, in the modal jazz of John Coltrane, Joe Henderson or Wayne Shorter that was emerging at the same time.

More on: Gene Ammons  [Wikipedia]

 

Jungle Strut [Brother Jug!] (1970)

 

#GeneAmmons #personalitateazilei #todayspersonality #universalmusic

0 comentarii la „Gene Ammons

Lasă un răspuns