”O parte din bucuria dansului este conversația. Problema este că unii bărbați nu pot vorbi și dansa în același timp”

Ginger Rogers

Virginia Katherine McMath; 16 iulie 1911, Independence, Missouri – 25 aprilie 1995, Rancho Mirage, California

 

Ginger Rogers a fost o cântăreață, dansatoare și actriță americană de teatru și film, remarcată în primul rând ca parteneră al lui Fred Astaire într-o serie de musicaluri cinematografice, laureată cu premiul Oscar în 1941.

Numele Ginger vine de la încercările eșuate ale unui văr de a pronunța Virginia. Părinții ei au divorțat când ea era încă mică, fiind crescută de mama ei, Lela Owens McMath, care ulterior s-a căsătorit cu John Rogers, iar Ginger i-a luat numele de familie.

Cariera, atent orchestrată de mama ei, a început când era încă un copil, cântând în spectacole locale din Texas, apoi a apărut cu trupa de vodevil a lui Eddie Foy, înainte de a câștiga un concurs la Charleston la 15 ani – succes care a condus-o spre scena de pr Broadway. A debutat aici în 1929, cântând în Top Speed. Până la 19 ani, deja apăruse în Embraceable You și But Not for Me de George Gershwin și lansase hitul din 1930, Girl Crazy pe Broadway. De aici a mers la Hollywood și a început să cânte în filme, în genul „blondă deșteaptă”.

Și-a făcut debutul în film în Young Man of Manhattan (1930), au urmat 42nd Street și Gold Diggers (1933), în timp ce frumusețea ei impunătoare și farmecul sofisticat au alimentat chimia de pe ecran cu Fred Astaire în filmele lor. Katharine Hepburn a spus: „El îi dă clasă, iar ea îi dă sex”.

Flying Down to Rio ”Carioca” (1933)

Rogers a jucat pentru prima dată cu Astaire în Flying Down to Rio (1933), iar scenele lor de dans – cu o efort și o energie care au devenit mărcile lor comerciale – s-au dovedit atât de populare încât au continuat parteneriatul în alte nouă filme, în special The Gay Divorcee (1934), Top Hat (1935), Follow the Fleet (1936), The Story of Vernon and Irene Castle (1939) și The Barkleys of Broadway (1949), ultima lor colaborare.

The Barkleys of Broadway ”They Can’t Take That Away From Me” (1949)

Deși cel mai bine cunoscută pentru dansul ei, Ginger a preferat actoria dramatică, iar în 1940 a câștigat un Oscar pentru rolul principal din Kitty Foyle, în care a interpretat o fată muncitoare spirituală care, în cele din urmă, alege dragostea în locul banilor.

Kitty Foyle Fragment (1940)

De asemenea, s-a bucurat de succes în comedia ușoară, în filme precum Tom, Dick and Harry (1941) și The Major and the Minor (1942). Unele dintre celelalte 70 de filme ale sale includ Roxie Hart (1942), Lady in the Dark (1944) și Monkey Business (1952).

După ce a apărut în ultimul ei film, Harlow (1965), Rogers a continuat cu un program încărcat în teatru, interpretând rolul principal din Hello Dolly! din 1965 până în 1967 și a prezentat-o pe Mame publicului londonez în 1969.

În plus, Rogers a apărut ocazional la televizor, cu roluri de invitat în seriale precum Here’s Lucy și The Love Boat. Ultimul ei rol de actorie a venit într-un episod din 1987 din Hotel.

Harlow (1965)

În 1992 a primit premiul Kennedy Center Honors pentru o viață de succes. În autobiografia sa, Ginger: My Story (1991), ea a amintit cele cinci căsnicii eșuate și și-a explorat stilul de viață ca membră a bisericii scientologice.

Mai mult: Ginger Rogers [Britannica]

 

The Magic of Fred Astaire & Ginger Rogers – Movies: Roberta/Swing Time/Carefree

 

***** [In English] *****

”Part of the joy of dancing is conversation. Trouble is, some men can’t talk and dance at the same time”

Ginger Rogers

July 16, 1911, Independence, Missouri – April 25, 1995, Rancho Mirage, California

 

Ginger Rogers, born Virginia Katherine McMath, was an American actress, dancer, and singer who appeared in film, and on stage, radio, and television throughout much of the 20th century.

She began her career as a dancer in vaudeville and made her Broadway debut in 1929. After starring in Girl Crazy (1930-1931), she moved to Hollywood. Her first performance with Fred Astaire, in Flying Down to Rio (1933), was so popular that they continued the partnership in nine more movies, including The Gay Divorcee (1934), Top Hat (1935), Swing Time (1936).

Fred and Ginger – Waltz in Swing Time [Swing Time (1936)]

She also acted in the drama Kitty Foyle (1940) and in light comedies such as Tom, Dick, and Harry (1941) and The Major and the Minor (1942).

The Major And The Minor (1942)

Rogers returned to the Broadway stage in 1965, taking the lead in Hello Dolly!, and she followed that in 1969 with a star performance as Mame in London.

During her long career, she made a total of 73 films and won the Academy Award for Best Actress for her performance in Kitty Foyle (1940).

More on: Ginger Rogers [Wikipedia]

The Untold Truth Of Ginger Rogers

 

#GingerRogers #personalitateazilei #todayspersonality