~ Personalitatea zilei – Today’s Personality* ~

 

Marlene Dietrich

Marie Magdalene Dietrich; 27 decembrie 1901, Schöneberg (acum în Berlin) – 6 mai 1992, Paris

 

Marlene Dietrich a fost actriță și cântăreață germană.

Este prima actriță germană care a ajuns celebră în Hollywood. De-a lungul carierei, Dietrich s-a reinventat constant, începând prin a fi cântăreață de cabaret, fată în cor și actriță în filme germane în Berlinul anilor ’20, star la Hollywood de-a lungul anilor ’30, și în final, o interpretă internațională, devenind un idol al secolului al XX-lea. În 1939 a devenit cetățeană a Statelor Unite.

Tatăl său, Ludwig Dietrich, un ofițer al poliției regale din Prusia, a murit când era foarte tânără, iar mama ei s-a recăsătorit cu un ofițer de cavalerie, Edouard von Losch. Marlene, care, de copil, a adoptat forma comprimată a prenumelor sale, a studiat la o școală privată și a învățat atât limba engleză cât și franceza până la 12 ani. Ca adolescentă, a studiat pentru a deveni violonistă de concert, dar inițierea ei în viața de noapte de la Weimar Berlin – cu cabaretele sale de notorietate – au făcut ca viața de muzician clasic să-i pară total neatractivă. S-a prefăcut că și-a rănit încheietura mâinii și a fost forțată să caute alt loc de muncă…

Der blaue Engel / Îngerul Albastru (1930)

În 1921 s-a înscris la Deutsche Theaterschule al lui Max Reinhardt, iar în cele din urmă s-a alăturat companiei de teatru a lui Reinhardt. În 1923 a atras atenția lui Rudolf Sieber, regizor de casting la studiourile de film UFA, care a început să o distribuie în roluri de film mici. Ea și Sieber s-au căsătorit în anul următor și, după nașterea fiicei lor, Maria, Dietrich s-a întors să lucreze pe scenă și în filme. Deși nu au divorțat zeci de ani, cuplul s-a separat în 1929.

În același an, Dietrich a fost descoperită de regizorul Josef von Sternberg, care a lansat-o cu rolul Lola-Lola, femeia plină de viață și obosită din Der Blaue Engel (1930; Îngerul albastru), primul film cu sonor din Germania. Succesul filmului a catapultat-o în rândul vedetelor. Von Sternberg a dus-o în Statele Unite, unde a semnat cu Paramount Pictures.

Cu ajutorul lui von Sternberg, Dietrich a început să-și dezvolte legenda de femeie fatală în următoarele filme von Sternberg: Maroc (1930), Dishonored (1931), Shanghai Express (1932),

Shanghai Express – Marlene Dietrich & Anna May Wong (1932)

Blonde Venus (1932), The Scarlet Empress (1934) și Devil Is a Woman (1935). Și-a a arătat o latură mai delicată în Desire (1936) regizată de Frank Borzage

Desire (1936) Original Trailer

și Destry Rides Again (1939)…

În timpul celui de-al treilea Reich, în ciuda solicitărilor personale ale lui Adolf Hitler, Dietrich a refuzat să lucreze în Germania, iar filmele sale au fost interzise. Refuzând nazismul („Hitler este un idiot” – a declarat ea într-un interviu din timpul războiului), Dietrich a fost considerată trădătoare în Germania.

După război, Dietrich a continuat să realizeze filme de succes, precum A Foreign Affair (1948), The Monte Carlo Story (1956), Witness for the Prosecution (1957), Touch of Evil (1958) și Judgment at Nuremberg (1961).

The Monte Carlo Story (1956) – Marlene Dietrich & Vittorio De Sica

A fost, de asemenea, o interpretă populară în cluburi de noapte, având ultima apariție pe scenă în 1974. După o perioadă de retragere de pe ecran, a apărut în filmul Just a Gigolo (1978).

Just a Gigolo (1978)

Acest film a marcat sfârșitul carierei ei de actriță.

Filmul documentar Marlene, o trecere în revistă a vieții și carierei sale, care a inclus și un interviu al vedetei de Maximilian Schell, a fost lansat în 1986. Autobiografia ei, Ich bin, Gott sei Dank, Berlinerin („Eu sunt, mulțumesc lui Dumnezeu, o berlineză), a fost publicat în 1987.

La opt ani de la moartea sa, o colecție de costume de film, înregistrări, documente scrise, fotografii și alte obiecte personale a făcut obiectul unei expoziții permanentă în Muzeul Filmului din Berlin (2000).

Mai mult: Marlene Dietrich [Wikipedia]

 

Marlene Dietrich – Lili Marleen

 

***** [In English] *****

Marlene Dietrich

Marie Magdalene Dietrich; 27 December 1901, Schöneberg (now in Berlin) – 6 May 1992, Paris

 

Marlene Dietrich was a German American motion-picture actress whose beauty, voice, aura of sophistication, and languid sensuality made her one of the world’s most glamorous film stars.

Dietrich’s father, Ludwig Dietrich, a Royal Prussian police officer, died when she was very young, and her mother remarried a cavalry officer, Edouard von Losch.

Marlene, who as a girl adopted the compressed form of her first and middle names, studied at a private school and had learned both English and French by age 12. As a teenager she studied to be a concert violinist, but her initiation into the nightlife of Weimar Berlin – with its cabarets and notorious demimonde – made the life of a classical musician unappealing to her. She pretended to have injured her wrist and was forced to seek other jobs acting and modeling to help make ends meet.

Dishonored (1931) Fragment

In 1921 she enrolled in Max Reinhardt’s Deutsche Theaterschule, and she eventually joined Reinhardt’s theatre company. In 1923 she attracted the attention of Rudolf Sieber, a casting director at UFA film studios, who began casting her in small film roles. She and Sieber married the following year, and, after the birth of their daughter, Maria, Dietrich returned to work on the stage and in films. Although they did not divorce for decades, the couple separated in 1929.

In ’20s Berlin, Dietrich performed on the stage and in silent films. Her performance as Lola-Lola in Josef von Sternberg’s The Blue Angel (1930) brought her international acclaim and a contract with Paramount Pictures. She starred in many Hollywood films, including six iconic roles directed by Sternberg: Morocco (1930) (her only Academy Award nomination), Dishonored (1931), Shanghai Express and Blonde Venus (both 1932), The Scarlet Empress (1934) and The Devil Is a Woman (1935), Desire (1936) and Destry Rides Again (1939).

Destry Rides Again (1939) „Little Joe The Wrangler”

She successfully traded on her glamorous persona and exotic looks, and became one of the era’s highest-paid actresses. Throughout World War II she was a high-profile entertainer in the United States. Although she delivered notable performances in several post-war films, including Billy Wilder’s A Foreign Affair (1948), Alfred Hitchcock’s Stage Fright (1950), Billy Wilder’s Witness for the Prosecution (1957), Orson Welles’ Touch of Evil (1958) and Stanley Kramer’s Judgment at Nuremberg (1961), she spent most of the 1950s to the 1970s touring the world as a marquee live-show performer.

Stage Fright (1950) Fragment

Dietrich was known for her humanitarian efforts during World War II, housing German and French exiles, providing financial support and even advocating their American citizenship. For her work on improving morale on the front lines during the war, she received several honors from the United States, France, Belgium and Israel. In 1999, the American Film Institute named Dietrich ”the ninth greatest female screen legend of classic Hollywood cinema”.

More on: Marlene Dietrich [Wikipedia]; Marlene Dietrich [Britannica]

 

Judgment at Nuremberg (1961) We did not know

 

#MarleneDietrich #personalitateazilei #todayspersonality

----------

*Ediție revizuită și adăugită